Cronica, 1971 (Anul 6, nr. 1-53)

1971-05-08 / nr. 19

Proletari din toate țările, uniți-vă! SAPTAMINAL POLITIC-SOCIAL-CULTURAL • ANUL VI • NR. 19 (274) • S­ÎMBĂTA 8 V 1971 • 12 PAGINI 1 LEU CINCIZECI DE ANI DE LUPTE ȘI VICTORII Crearea Partidului Comunist Român, acum o jumătate de veac, dobîndește, din perspec­tiva României socialiste, semnificațiile marilor momente de întregire masivă a istoriei patri­ei noastre, cînd poporul român și-a afirmat, prin fapte de înalt eroism, puterea și demni­tatea. Prezentul efervescent trăit de întreaga ța­ră apare, odată mai mult, în preajma sărbă­toririi semicentenarului, sinteză a cinci decenii de conștiință cuprinzătoare și luptă tenace, de acumulare și dialectică înnoire, care au făcut posibilă intrarea României in avansce­na istoriei și exprimarea plenară a ființei sa­le naționale. Marile momente ale istoriei Partidului Co­munist Român compun un emoționant itine­rar de organizare și luptă, de eroism și dă­ruire, care au asigurat victoriile și marile rea­lizări de astăzi. Făurirea Partidului Comunist Român în to­iul încordatelor bătălii de clasă din anii 1918— 1921 a avut importanța unui moment hotărî­­tor pentru dezvoltarea clasei muncitoare și a întregului popor, a însemnat ridicarea pe o treaptă superioară a luptei revoluționare, un puternic avînt al procesului de clarificare ideo­logică și politică a mișcării muncitorești, dez­voltarea conștiinței de clasă a proletariatului și a altor categorii de oameni ai muncii. „In­­cepînd din acest moment, sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu, referindu-se la semnifica­ția și perspectivele actului din anul 1921, cla­sa muncitoare, sub conducerea partidului co­munist, a fost prezentă și și-a spus cuvîntul în toate evenimentele mai importante ale țării, s-a situat în fruntea luptei pentru progres so­cial". Pozițiile cucerite de Partidul Comunist Ro­mân în viața politică a țării, rolul său de conducător al luptei maselor, au atras imediate măsuri represive din partea claselor domi­nante, care vedeau în afirmarea sa o forță în impetuoasă creștere de care trebuia să se țină seama. Arestarea delegaților la Congre­sul de constituire nu a putut stinge însă hotă­­rîrea comuniștilor de a continua lupta. Ne­voit, la scurt timp după înființare, să-și des­fășoare munca în condiții de ilegalitate, parti­dul comunist și-a reorganizat activitatea, îm­­binînd cu pricepere formele luptei legale cu cele ilegale, militînd pentru realizarea fron­tului unic muncitoresc, pentru eliberare so­cială. In această perioadă de grele încercări, Parti­dul Comunist Român s-a dovedit singura forță capabilă să antreneze și să mobilizeze nu nu­mai clasa muncitoare și țărănimea, ci și cele mai diferite pături sociale împotriva claselor dominante. Anii crizei economice reprezintă, în acest sens, o etapă de mare încordare, cînd proletariatul român, sub conducerea partidu­lui comunist, sporindu-și forța și combativita­tea, a atras în acțiunile sale noi categorii de muncitori. Succesiunea grevelor și demonstra­țiilor, a conflictelor de muncă în care se îm­binau revendicările economice cu cele politice, exprimau profunda nemulțumire a oamenilor muncii, creșterea conștiinței și forței lor com­bative. Luptele sociale ale maselor largi, con­duse de proletariat, împotriva nedreptății și asupririi, împotriva monopolurilor străine lăr­geau tot mai mult frontul ofensiv. In procesul creșterii conștiinței revoluțio­nare a proletariatului, luptele de la Lupeni din anul 1929, ca și luptele muncitorilor cefe­riști și petroliști din anul 1933, organizate și conduse de Partidul Comunist Român, au re­prezentat un moment culme al ridicării clasei muncitoare împotriva exploatării. Prin impli­cațiile lor interne și internaționale, luptele ce­feriștilor și petroliștilor, care au dat totodată o puternică ripostă fascismului, au sporit imens prestigiul proletariatului, au relevat au­toritatea politică pe care o reprezenta partidul comunist. AUREL LOGHIN (continuare în pag. 11-a D. GAVRILEAN : „Schimbul" (Din Expoziția jubiliară deschisă la Iași în­ cinstea aniversării partidului), de patrie Patrie - drum al legii ființei, Răspuns al nașterii, Patrie - sferă In viu de pamint și de om , Patrie - piine din viața tatălui, Vis din marmora ochilor mamei, Frunte între tată și muzica sferelor, Suflet între mamă ți stelele arzind in fîntîni, legea ta în nașterea noastră E ființa vieții Și viață din dor Și dor din lumină... Patrie — sfîntă identitate A oamenilor în om Ci lasâ-ma ca aerul care Și-n numele mamei In fiecare zi îl respir In numele tatălui Să-ți fie parte netrădată de fin baladă Din clopot de gură de rai Codrii fruntea iși sună Aici, pe plai moldav, unde copiii Din limitele cerului stea de aur desfac Intru țarîna domnului Ștefan Ca urma sa de vis frumos și tînăr s-o sărute. Și-ncinși in horă munții-s mai inalți Cu-n sîmbure de suflet insetat de soare Cînd ție, domn a tot ce sîntem, acest pămînt De piine și de vis îți strâfulgerâ Pașii din hotar în hotar... Tu arzi mistuitor în noi, zbor drept Al țârii numele-ți rostește, Vibrează codrii toți în brațul tău Și-n dansul munților lumina Ochi viu spre lume cîntâ. Clopot de gură de rai timpul trece prin tine Aici, pe plai moldav, unde copiii Din limitele cerului stea de aur desfac Ca urma ta de vis frumos și tînăr S-o sărute-n puritate de sferă — Semn timpului : Ființă identică memoriei sale... VASILE CONSTANTINESCU __________________________________________ IN NUMELE OMULUI Aureolarea unei jumătăți de veac de la actul creării parti­dului comuniștilor din Româ­nia, are loc într-o atmosferă de puternic entuziasm, de efer­vescență creatoare, îndemnînd prin profundele sale semnifi­cații la reflecții pe plan­uri multiple. Deasupra oricăror al­te considerații, acest eveni­ment decisiv, pe care-l sărbă­torim pe fondul unor transfor­mări structurale ce au schim­bat înfățișarea țării, a conferit un nou sens și o nouă dimen­siune întregii noastre istorii contemporane. Cîte și cîte confruntări, cîte și cîte bătălii pentru destinul nou al țării a cunoscut această ju­mătate de veac plină de fră­­mîntări, de meandre, de greu­tăți și avînturi, de lumini și um­bre. Are deplină dreptate cel ce spune că poate nicicînd, în is­toria noastră milenară, zicala care te îndeamnă să privești în urmă „pentru a vedea înainte“, n-a fost mai actuală, mai plină de semnificații decît în această epocă în care omul a devenit făuritor al destinelor sale și în același timp observator lucid și conștient, judecător al faptelor sale, întreprinzător al unei cu­rajoase transformări istorice, căutător de metode și soluții cre­atoare. Plasați pe orbita civili­zației socialiste elaborăm noi judecăți de valoare în locul ce­lor care altădată puteau să pa­ră cuiva încremenite în imua­bilitate, gîndim cu noi concepte realitatea vieții. De înțeles avea odinioară realitatea politică socială a României ? Ea însem­ni­na „țara celor 18.000.000 de robi și 2.000 de trîntori“, „chintesen­ța spolierii și jafului“, „biciul prefăcut în lege și legea sinoni­mă cu strîmbătatea“, — ca să folosim corosivele expresii ale lui N. D. Cocea. Ea ne îndemna la evocarea cohortelor nesfîrșite ale mizeriei, sclipirii reci a ba­ionetelor jandarmerești, răpăi­tului rafalelor ucigătoare din pri­măvara lui 1907, din decembrie 1918, din februarie 1933. In preajma celui de al doilea răz­boi mondial, „Enciclopedia Ro­mâniei“, menită să prezinte ro­­zaliu bilanțul domniei ro­moșierești caracteriza burgice­­astfel situația maselor muncitoare din țara noastră : „O țară cu oameni atît de săraci cum sînt la noi nu poate face față obligațiilor multiple ale unui stat modern... 85 la sută din locuitorii țării nu au nici o capacitate de cumpă­rare... Populația rurală și cea de la periferia orașelor se află în­tr-o stare materială extrem de precară. Mortalitatea este foar­te ridicată .... Numărul mare de analfabeți nu mai este compati­bil cu situația actuală a Româ­niei și cu rolul tehnicii în toate domeniile...“ Această stare de lucruri a rămas pentru totdea­una departe în urmă. In lanțul firesc al progresului istoric, Ro­mânia de azi reprezintă întru­chiparea, pe o treaptă superioa­ră, a năzuințelor nutrite în a­­dîncul sufletului de cei mai buni fii ai poporului român, de la Bălcescu și revoluționarii pașop­tiști pîmă la înflăcărații militanți socialiști ai începuturilor mișcă­rii noastre muncitorești. Este meritul de necontestat al Parti­dului Comunist Român de a fi transformat în realitate vie, as­ CONST. DROPU (continuare în pag. 11-a

Next