Cronica, 1971 (Anul 6, nr. 1-53)
1971-05-08 / nr. 19
Proletari din toate țările, uniți-vă! SAPTAMINAL POLITIC-SOCIAL-CULTURAL • ANUL VI • NR. 19 (274) • SÎMBĂTA 8 V 1971 • 12 PAGINI 1 LEU CINCIZECI DE ANI DE LUPTE ȘI VICTORII Crearea Partidului Comunist Român, acum o jumătate de veac, dobîndește, din perspectiva României socialiste, semnificațiile marilor momente de întregire masivă a istoriei patriei noastre, cînd poporul român și-a afirmat, prin fapte de înalt eroism, puterea și demnitatea. Prezentul efervescent trăit de întreaga țară apare, odată mai mult, în preajma sărbătoririi semicentenarului, sinteză a cinci decenii de conștiință cuprinzătoare și luptă tenace, de acumulare și dialectică înnoire, care au făcut posibilă intrarea României in avanscena istoriei și exprimarea plenară a ființei sale naționale. Marile momente ale istoriei Partidului Comunist Român compun un emoționant itinerar de organizare și luptă, de eroism și dăruire, care au asigurat victoriile și marile realizări de astăzi. Făurirea Partidului Comunist Român în toiul încordatelor bătălii de clasă din anii 1918— 1921 a avut importanța unui moment hotărîtor pentru dezvoltarea clasei muncitoare și a întregului popor, a însemnat ridicarea pe o treaptă superioară a luptei revoluționare, un puternic avînt al procesului de clarificare ideologică și politică a mișcării muncitorești, dezvoltarea conștiinței de clasă a proletariatului și a altor categorii de oameni ai muncii. „Incepînd din acest moment, sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu, referindu-se la semnificația și perspectivele actului din anul 1921, clasa muncitoare, sub conducerea partidului comunist, a fost prezentă și și-a spus cuvîntul în toate evenimentele mai importante ale țării, s-a situat în fruntea luptei pentru progres social". Pozițiile cucerite de Partidul Comunist Român în viața politică a țării, rolul său de conducător al luptei maselor, au atras imediate măsuri represive din partea claselor dominante, care vedeau în afirmarea sa o forță în impetuoasă creștere de care trebuia să se țină seama. Arestarea delegaților la Congresul de constituire nu a putut stinge însă hotărîrea comuniștilor de a continua lupta. Nevoit, la scurt timp după înființare, să-și desfășoare munca în condiții de ilegalitate, partidul comunist și-a reorganizat activitatea, îmbinînd cu pricepere formele luptei legale cu cele ilegale, militînd pentru realizarea frontului unic muncitoresc, pentru eliberare socială. In această perioadă de grele încercări, Partidul Comunist Român s-a dovedit singura forță capabilă să antreneze și să mobilizeze nu numai clasa muncitoare și țărănimea, ci și cele mai diferite pături sociale împotriva claselor dominante. Anii crizei economice reprezintă, în acest sens, o etapă de mare încordare, cînd proletariatul român, sub conducerea partidului comunist, sporindu-și forța și combativitatea, a atras în acțiunile sale noi categorii de muncitori. Succesiunea grevelor și demonstrațiilor, a conflictelor de muncă în care se îmbinau revendicările economice cu cele politice, exprimau profunda nemulțumire a oamenilor muncii, creșterea conștiinței și forței lor combative. Luptele sociale ale maselor largi, conduse de proletariat, împotriva nedreptății și asupririi, împotriva monopolurilor străine lărgeau tot mai mult frontul ofensiv. In procesul creșterii conștiinței revoluționare a proletariatului, luptele de la Lupeni din anul 1929, ca și luptele muncitorilor ceferiști și petroliști din anul 1933, organizate și conduse de Partidul Comunist Român, au reprezentat un moment culme al ridicării clasei muncitoare împotriva exploatării. Prin implicațiile lor interne și internaționale, luptele ceferiștilor și petroliștilor, care au dat totodată o puternică ripostă fascismului, au sporit imens prestigiul proletariatului, au relevat autoritatea politică pe care o reprezenta partidul comunist. AUREL LOGHIN (continuare în pag. 11-a D. GAVRILEAN : „Schimbul" (Din Expoziția jubiliară deschisă la Iași în cinstea aniversării partidului), de patrie Patrie - drum al legii ființei, Răspuns al nașterii, Patrie - sferă In viu de pamint și de om , Patrie - piine din viața tatălui, Vis din marmora ochilor mamei, Frunte între tată și muzica sferelor, Suflet între mamă ți stelele arzind in fîntîni, legea ta în nașterea noastră E ființa vieții Și viață din dor Și dor din lumină... Patrie — sfîntă identitate A oamenilor în om Ci lasâ-ma ca aerul care Și-n numele mamei In fiecare zi îl respir In numele tatălui Să-ți fie parte netrădată de fin baladă Din clopot de gură de rai Codrii fruntea iși sună Aici, pe plai moldav, unde copiii Din limitele cerului stea de aur desfac Intru țarîna domnului Ștefan Ca urma sa de vis frumos și tînăr s-o sărute. Și-ncinși in horă munții-s mai inalți Cu-n sîmbure de suflet insetat de soare Cînd ție, domn a tot ce sîntem, acest pămînt De piine și de vis îți strâfulgerâ Pașii din hotar în hotar... Tu arzi mistuitor în noi, zbor drept Al țârii numele-ți rostește, Vibrează codrii toți în brațul tău Și-n dansul munților lumina Ochi viu spre lume cîntâ. Clopot de gură de rai timpul trece prin tine Aici, pe plai moldav, unde copiii Din limitele cerului stea de aur desfac Ca urma ta de vis frumos și tînăr S-o sărute-n puritate de sferă — Semn timpului : Ființă identică memoriei sale... VASILE CONSTANTINESCU __________________________________________ IN NUMELE OMULUI Aureolarea unei jumătăți de veac de la actul creării partidului comuniștilor din România, are loc într-o atmosferă de puternic entuziasm, de efervescență creatoare, îndemnînd prin profundele sale semnificații la reflecții pe planuri multiple. Deasupra oricăror alte considerații, acest eveniment decisiv, pe care-l sărbătorim pe fondul unor transformări structurale ce au schimbat înfățișarea țării, a conferit un nou sens și o nouă dimensiune întregii noastre istorii contemporane. Cîte și cîte confruntări, cîte și cîte bătălii pentru destinul nou al țării a cunoscut această jumătate de veac plină de frămîntări, de meandre, de greutăți și avînturi, de lumini și umbre. Are deplină dreptate cel ce spune că poate nicicînd, în istoria noastră milenară, zicala care te îndeamnă să privești în urmă „pentru a vedea înainte“, n-a fost mai actuală, mai plină de semnificații decît în această epocă în care omul a devenit făuritor al destinelor sale și în același timp observator lucid și conștient, judecător al faptelor sale, întreprinzător al unei curajoase transformări istorice, căutător de metode și soluții creatoare. Plasați pe orbita civilizației socialiste elaborăm noi judecăți de valoare în locul celor care altădată puteau să pară cuiva încremenite în imuabilitate, gîndim cu noi concepte realitatea vieții. De înțeles avea odinioară realitatea politică socială a României ? Ea însemnina „țara celor 18.000.000 de robi și 2.000 de trîntori“, „chintesența spolierii și jafului“, „biciul prefăcut în lege și legea sinonimă cu strîmbătatea“, — ca să folosim corosivele expresii ale lui N. D. Cocea. Ea ne îndemna la evocarea cohortelor nesfîrșite ale mizeriei, sclipirii reci a baionetelor jandarmerești, răpăitului rafalelor ucigătoare din primăvara lui 1907, din decembrie 1918, din februarie 1933. In preajma celui de al doilea război mondial, „Enciclopedia României“, menită să prezinte rozaliu bilanțul domniei romoșierești caracteriza burgiceastfel situația maselor muncitoare din țara noastră : „O țară cu oameni atît de săraci cum sînt la noi nu poate face față obligațiilor multiple ale unui stat modern... 85 la sută din locuitorii țării nu au nici o capacitate de cumpărare... Populația rurală și cea de la periferia orașelor se află într-o stare materială extrem de precară. Mortalitatea este foarte ridicată .... Numărul mare de analfabeți nu mai este compatibil cu situația actuală a României și cu rolul tehnicii în toate domeniile...“ Această stare de lucruri a rămas pentru totdeauna departe în urmă. In lanțul firesc al progresului istoric, România de azi reprezintă întruchiparea, pe o treaptă superioară, a năzuințelor nutrite în adîncul sufletului de cei mai buni fii ai poporului român, de la Bălcescu și revoluționarii pașoptiști pîmă la înflăcărații militanți socialiști ai începuturilor mișcării noastre muncitorești. Este meritul de necontestat al Partidului Comunist Român de a fi transformat în realitate vie, as CONST. DROPU (continuare în pag. 11-a