Cronica, 1974 (Anul 9, nr. 1-52)
1974-04-19 / nr. 16
săptămînal politic - social cultural • 12 pagini -1 leu POPORUL INSUSL ? Rolul și funcțiile statului nostru socialist, așa cum s-au cristalizat ele de-a lungul cîtorva decenii de activitate transformatoare, revoluționară, sînt analizate și definite de specialiști și teoreticieni pornind de la rezultatele concrete. Fără îndoială, față de situația economico-socială în care se aflau la început, cînd proletariatul abia preluase puterea, acum sîntem departe, privind cu satisfacție realizări de o amploare nesperată și chiar nevisată în trecut. Bilanțuri s-au făcut Și se pot face, cifrele exprimînd, de fapt, ctitorirea unui ev nou, un ev al muncii tuturor pentru toți, un ev al demnității și al avîntului creator, conștient și dinamic condus de către partidul comuniștilor. Fiecare moment al evoluției își are, însă, solicitările sale și ceea ce a fost important intr-un anumit punct al spiralei a putut duce, în afară de rezultatele bune, la tendința de a menține și unele practici care nu mai corespund realităților. De aici, necesitatea perfecționării continue și conștiente a conducerii economiei și a întregii societăți, necesitatea adîncirii în practica atît a tuturor unităților de muncă cît și a organelor centrale, a statului ca entitate unitară, a democrației socialiste. In acest cadru se înscrie și recenta Consfătuire a activului de partid și de stat din ministere și instituții centrale, consfătuire de o excepțională importanță în actuala etapă de dezvoltare a societății românești, menită să constituie o cotitură în dezvoltarea ei. Rolul statului devine acum tot mai important — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu. Tocmai de aceea, acum mai mult decît oricînd, se cer stîrpite inerțiile, se cer extirpate convingerile și practicile fetișizante ale unei activități formale, avînd drept rezultat doar îngreuierea deciziilor, dispersarea răspunderilor, înecarea bunelor intenții în oceanul formularisticii, a ordinelor, deciziilor și hotărîrilor care complică în loc să simplifice, care se suprapun, contrazicindu-se adesea. A sosit momentul cînd trebuie să devină tot mai evident un fapt esențial, și anume acela că ..adevăratul stăpîn al destinelor țârii este poporul însuși, că el își construiește in mod conștient propriul său viitor“. Pornind de la acest înalt spirit de răspundere, președintele republicii noastre a efectuat, cu prilejul menționat, cea mai amplă și mai pătrunzătoare analiză a stilului de muncă din aparatul de stat, dezvăluind cu un curaj exemplar și cu o luciditate pe care suprema răspundere a muncii de partid și de stat din țara noastră o pretinde, în adevăr, toate racilele care, în momentul de față, îngreuiază buna, rapida și eficienta activitate de conducere din diversele ramuri, justa planificare, rezolvarea cît mai simplă și mai realistă a tuturor situațiilor care survin, mai ales în economie, în cercetarea științifică, în legislație, în investiții sau în dezvoltarea cooperării economice internaționale. „In pratica sistemului nostru de organizare — arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu — în sistemul nostru financiar sînt neajunsuri serioase“ care duc la efecte nedorite , creșteri nejustificate ale personalului din aparatul tehnico-administrativ, superficiala pregătire a documentelor ce trebuie dezbătute la diferite nivele, fuga de răspundere, slaba cunoaștere a problemelor și slaba putere de concentrare și sinteză, lipsa controlului și a îndrumării directe, practice, a diverselor sectoare unde se ivesc situații care cer intervenții operative. „Trebuie să discutăm deschis situația, nu să ascundem sau să ocolim greșelile și neajunsurile“ — a spus secretarul general al partidului. Și în adevăr, cu o documentare întinsă, aducînd cifre și exemple din diferite ramuri, tovarășul Nicolae Ceaușescu a făcut cea mai profundă și mai exactă critică a lanțului de practici care, perpetuate, ar conduce la stagnare și formalism sterp, îndepărtare de realități. Desigur, într-un articol care-și propune numai să marcheze un moment menit să ne solicite atenția și acțiunea creatoare, nu pot fi sintetizate toate ideile fecunde, toate concluziile de o impecabilă logică, atestând devotamentul față de popor al celui mai înalt exponent al poporului, al partidului și statului. E important însă să reținem ideea că se impune — pentru obținerea unui salt decisiv în întreaga activitate a organelor statului — extinderea și efectiva funcționare în toate ramurile a principiului conducerii și muncii colective, în spiritul activității de partid și sub conducerea directă a partidului ,evident „fără a considera că aceasta înseamnă renunțarea la măsuri operative, la răspunderea individuală, personală a fiecăruia în munca încredințată“. Bineînțeles, soluțiile optime, în toate cazurile, presupun competența, presupun inițiativa, presupun răspunderea civică și partinică. De aici, importanța pregătirii cadrelor, a bunei lor repartizări, a reciclării și rotirii periodice. Toate aceste condiții — împlinite într-un cadru legislativ clar din care trebuie înlăturate suprapunerile, inadvertențele, cu puzderia de instrucțiuni și ordine care mai mult împiedică decît să înlesnească perfecta armonizare a tuturor resoartelor precum și a intereselor individuale cu cele colective, — vor putea asigura viitoarele noastre succese. Cuvîntarea președintelui republicii constituind un prim act public de largi semnificații după preluarea acestei înalte magistraturi, sădește în noi toți certitudinea progreselor dorite, mobilizînd în acest sens convingerile și activitatea solidară a întregii națiuni. CRONICA Iftimie BÂRLEANU : „iubire" l> r o - p a t r i a iatâ și cerul Iată și cerul Moldovei în zilele albe , manuscripte cărunte săpate în zidul melancoliei vorbesc despre gloria cetăților, astfele forma și-o schimbă îndemnate de duhul desăvîrșirii, prin codrii de aramă și dar curg rîuri de-nțelepciune, fiecare om este o lume blind contemplînd lumea din jur, stele din cerul moldav vin să se așeze pe fruntea sculptatelor porți, casele sînt pămînt primitor, deasupra nopții de toamnă plutește lin curcubeul și taina pădurilor, la lumina unui apus de octombre veghează copaci cărturari, nu se-aude decît respirarea celor de ieri către cei de acum, respirarea celor de astăzi înspre aerul pur de unde apar cei de mîine, iarba crește de-a dreptul pe suflet iar din vreme în vreme un trecător se desprinde învăluit într-o mantie de singurătate, el este poetul acestui peisaj, taina sa este taina nopții moldave în zilele verii biruitoare. _______________ poemul Poemul se zbate în inima mea ca o spadă scriu despre șiruri de oameni din grîu și din pîine despre ochiul mulțimii care-ncepe să vadă despicîndu-se clipa spre aerul zilei de mîine. Poemul se zbate în inima mea ca o mare scriu despre lumea ideală răsărită-n meninge despre fluviile sîngelui viu înconjurînd la hotare ziua de soare ziua de ploi ziua căd ninge. Poemul se zbate în inima mea ca un astru scriu despre semnul heraldic înscris într-o stemă scriu despre roșu și galben și despre albastru ziua de soare ziua de ploi ziua cînd ninge. Astfel se naște acel sunet visat ce pătrunde în cîmpii în orașe în sufletul marilor spații repetînd un destin luminos de magnetice unde proclamînd printre noi o stare de limpezi ovații. Mihail SABIN ________________ I ]BIBLIOTECA „ASTRA" SIBIUT