Cronica, 1976 (Anul 11, nr. 1-53)
1976-01-02 / nr. 1
Săptămînal politic-social-cultural editat de Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă — Iași, anul XI, nr. 1 (518), vineri 2 ianuarie 1976, 8 pagini, 1 leu. Politică și morală Tema e veche. Din antichitate și pînă astăzi, ideea unei organizări statale cit mai aproape de perfecțiune, în cadrul căreia să se realizeze maximum de justiție, reflectînd și ideea de Bine ■— a stat și stă în atenția marilor gînditori ai lumii. De la Platon la Machiavelli, apoi de la Campanella (Cetatea soarelui) la ceilalți utopiști și de la Kant (Spre pacea eternă) pînă la Marx și Engels, mai ales filozofii sînt aceia care au căutat, exprimînd concepțiile dominante în fiecare epocă și căutînd să le depășească, soluțiile înaltelor solicitări umaniste. Lenin este primul filozof căruia îi este dat să unifice gîndirea cu practica revoluționară în scopul creerii orînduirii superioare a socialismului. Consecințele au fost incalculabile. Lumea a fost zguduită din temelii, adevărurile au început a cuceri mințile, masele muncitoare umilite și spoliate și-au dobîndit conștiința demnității și a valorii. Epoca noastră lasă însă, pentru prima dată, putința înțelegerii unitare a fenomenului de înălțare reală a politicului la nivelul moralei umane și sociale celei mai depline: înalta concepție teoretică și acțiunea practică a P.C.R., exprimată magistral, in atîtea prilejuri, de către tovarășul Nicolae Ceaușescu și redefinită de curînd într-o strălucitoare sinteză, în fața Marii Adunări Naționale, îmbină, în primul rînd, într-o unitate dialectică perfect demonstrată, atît politica internă cît și cea externă. „Cursul evenimentelor demonstrează — a arătat Secretarul general al partidului, Președintele Republicii — că, așa cum pe plan național relațiile de inegalitate și exploatare generate de societatea împărțită în clase antagoniste trebuie să fie lichidate în mod inevitabil, tot astfel și în viața internațională este inevitabilă înlăturarea vechilor raporturi de dominație și asuprire și înlocuirea lor cu raporturi întemeiate pe echitate, pe dreptul fiecărui popor de a fi pe deplin stăpîn pe destinele sale, de a-și făuri viața așa cum dorește, de a colabora în pace și înțelegere cu celelalte state și popoare“. Făcînd o aprofundată analiză a adîncilor schimbări în dezvoltarea social-politică a lumii, evidențiind creșterea avîntului forțelor revoluționare, progresiste și democratice în lupta pentru independență și dezvoltarea egală a fiecărui popor și a fiecărei țări, tovarășul Nicolae Ceaușescu are meritul de a dezvolta creator teoria și practica partidelor marxist-leniniste, enunțind teza potrivit căreia, în lumea de astăzi, „problema autonomiei și neatîrnării fiecărei națiuni, a dreptului suveran al fiecărui popor de a fi stăpîn în propria țară constituie o legitate obiectivă a însăși dezvoltării social-istorice“. De aceea, lichidarea subdezvoltării și făurirea noii ordini economice internaționale pentru care România militează consecvent și intens pe arena internațională, ca și instaurarea unei noi ordini politice, prin democratizarea largă a raporturilor interstatale, ca și măsurile privind dezarmarea generală și, în primul rînd, dezarmarea nucleară, sînt obiective deduse științific din examinarea tendințelor manifestate azi în viața popoarelor de pe glob. Ideea de unitate a omenirii, de interdependență largă a tuturor statelor și națiunilor, străbate ca o axiomă întreaga politică internă și externă a țării noastre. Libertatea, echitatea, avantajul reciproc și sprijinul multilateral devin condiții esențiale pentru progresul și prosperitatea întregii omeniri. In asemenea context, liniile politicii se suprapun în cea mai mare măsură liniilor directoare ale celei mai radicale morale internaționale, spre binele și fericirea tuturor oamenilor. Fericirea omului, — ca entitate absolută, indiferent de coordonatele geografice — a devenit astăzi un obiectiv major care nu poate fi negat, într-atît de ample sînt forțele democratice și progresiste angajate în lupta pentru mai bine. Subliniind în plus identificarea politicii cu morala, în accepția ei supremă și totală, cu referire la populația globului, tovarășul Nicolae Ceaușescu observa necesitatea definirii clare a noțiunii de umanism, ale cărei trăsături se referă în primul rînd la bunăstarea, demnitatea și fericirea omului. In acest sens, de un interes major este și principiul expres afirmat de către Președintele României socialiste în legătură cu relațiile dintre țările subdezvoltate și cele avansate : „este moral și echitabil ca ele (țările bogate — n.n.) să restituie o parte din ceea ce și-au însușit, contribuind mai substanțial, prin diferite forme, la eforturile țărilor subdezvoltate de a-și crea o economie nouă, modernă“. Imorală, nocivă, anacronică devine politica de vrajbă și, mai presus de orice, continuarea cursei înarmărilor. In acest sems, propunerile țării noastre pentru ridicarea rolului O.N.U. la înălțimea responsabilității majore ce-i revine azi, sublinierea continuă a rolului maselor populare, al popoarelor și parlamentelor în determinarea unui curs pozitiv al vieții internaționale, reprezintă sensurile unei politici care tinde la împlinirea supremelor legi morale ale umanității. Tovarășul Nicolae Ceaușescu amintea, în această ordine de idei, în expunerea sa recentă în a forului suprem al statului, cerința formulată de Lenin pentru desființarea diplomației secrete. Codul de conduită propus de către România la O.N.U. pentru stabilirea unor relații principiale între state ar reprezenta o deschidere largă spre afirmarea dreptății și echității, a respectului și încrederii între națiuni Apelul solemn adresat de țara noastră, prin glasul președintelui ei, tuturor parlamentelor lumii de a-și uni eforturile spre a impune promovarea unor raporturi interstatale noi este menit să exprime în mod hotărît înaltele principii de morală umană pe care partidul și statul nostru înțelege să le slujească spre a se asigura „întregii umanități un viitor de securitate și pace, de colaborare și bunăstare“. CRONICA Paralel cu preocuparea pentru dezvoltarea economiei naționale, statul nostru are în vedere problema creșterii bunăstării materiale și spirituale a poporului, țelul siuorem și constant al politicii P.C.R. Așa cum arată tovarășul Nicolae Ceaușescu în Expunerea cu privire la mărețele realizări ale poporului român în cincinalul 1971—1975 și la politica externă a României pusă în slujba păcii și colaborării internaționale, tot ceea ce realizăm „demonstrează cu putere consecvența cu caire partidul și statul nostru urmăresc ca tot ceea ce se realizează în țara noastră să servească omului, bunăstării și fericirii sale — aceasta fiind, de fapt, esența și scopul final al operei de construcție socialistă pe care o edificăm ca succes în România“. In decursul dezvoltării sale, societatea noastră a produs transformări în calitatea vieții, azi putind vorbi de o calitate socialistă a vieții. Revoluția tehnico-știiințifică contemporană în socialism determină trecerea la un nou tip de civilizație, precum și la un mod de viață corespunzător acesteia. Apariția acestui nou tip de civilizație creează posibilitatea asigurării unui belșug de bunuri și servicii individului, îmbunătățind în acest sens calitatea vieții lui. Influența pe care o are dezvoltarea forțelor de producție asupra calității socialiste a vieții este studiată de prognoza socială. In acest sens, tovarășul Nicolae Ceaușescu dă o indicație fundamentală, formulată astfel : „De felul cum creșterea producției materiale, dezvoltarea științei și culturii se reflectă în condițiile de viață ale omului depinde, în ultimă instanță, afirmarea superiorității socialismului și totodată întărirea continuă a unității partidului, concentrarea forțelor sale în înfăptuirea amplului program de transformare revoluționară a societății, de calitatea vieții edificate a marii orînduiri“ (Nicolae Ceaușescu, România pe drumul construirii societății socialiste multilateral dezvoltate, vol. VII, p. 37). Conceptul de calitate a vieții este foarte complex și oferă avantaje deosebite în stabilirea obiectivelor și mijloacelor de creare a societății socialiste multilateral dezvoltate. In cartea Calitatea vieții și explorarea viitorului, P. Apostol consideră că factorul cel mai important cu care se ocupă prognoza socială este ansamblul denumit condiții de muncă și de viață, exprimindu-se într-un indicator sintetic — calitatea vieții. Indicatorul, calitatea vieții are în componența sa o serie de indicatori analitici printre care : condițiile de locuit, utilarea tehnică a locuinței, poziția locuinței față de locul de muncă, față de rețeaua de magazine și piață, gradul de școlarizare, ocrotirea sănătății, durata zilei de lucru etc. Fiecare din acești indicatori poate fi împărțit, la rîndul său, în zeci de elemente calitative și cantitative. îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale oamenilor reprezintă scopul fundamental al întregii activități politice și organizatorice pe care partidul și statul nostru o desfășoară. In etapa pe care o parcurgem, de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate, se deschid noi perspective de ridicare a standardului de trai al societății noastre, lucru posibil numai printr-o modernizare și dezvoltare în continuare a bazei tehnico-materiale a țării, precum și prin perfecționarea relațiilor de producție. Se pune accentul pe creșterea eficienței activității economice, aceasta avînd ca rezultat creșterea venitului național, mărimea lui influențând direct cantitatea de bunuri și servicii pe care populația le poate avea la dispoziție. Volumul de bunuri și servicii trebuie să aibă un ritm de creștere mai mare decât ritmul de creștere al populației, aceasta fiind singura modalitate prin care se reflectă creșterea nivelului de trai al populației. Una din soluțiile de bază prin care se poate I. ROMAN (continuare in pag. 5) 26o2l — expoziții Anuala ieșeană O expoziție de sfîrșit de an, optimistă în ansamblul ei, tinerească, dar fără prea mari pretenții în fața publicului. La această a 25-a aniversare a Uniunii artiștilor plastici ne așteptam la lucrări cu o tematică social-politică de mare actualitate și eficiență educativă , există cite ceva pe simeze, într-o atmosferă generală de lucru plastic bine și serios realizat, cu dorința unei ornamentici moderne care să rezolve original, concludent, probleme estetice complexe ale acordului reflexiv cu ambientul natural și social, să exprime stările afective ale oamenilor contemporani. Pictura este o participare la lume prin redimensionarea vizuală, apreciativă, prin valorificarea ideală a experienței senzoriale, dovedește în buna tradiție a școlii ieșene, viguorosul ei decan de vîrstă Mihail Cămăruț, în energice scene de muncă la „Recoltă“ sau „Îndiguiri“. Realismul observației este depășit de gestica largă, romantică, pe acel lirism dominant care impregnează și peisajul „Toamna la Bîrnova“. Tușe fulgurante de maestru al decorativului mirific definesc luminoasele forme din „Assisi“, văzute de Eug. Șt. Bolușcă în semnificația lor simbolică de răsărit al Renașterii. Apropiat și cald peisajul neoimpresionist al lui Victor Mihăilescu- Craiu, este doar o licărire din marea retrospectivă de la Dalles, unde opinia quasiumanimă a recunoscut unul din cei mai mari artiști ai acestei țări. De această bună tradiție țin și profundele meditații singulare „Ceas lung de iarnă“, „Dealuri ieșene“, „Șoapte de câmp“, într-o bună tehnică a uleiului pe pînză, pietonul Petru Buzatov dovedind acum o deplină maturitate artistică și sobrietate în selecție. In fundalul expoziției, Adrian Podoleaniu transferă sentimentul filial cu care a compus portretul mamei în omagiul monumental adus patriei. Preocuparea pentru portret este meritorie și diversă ca stil. Ion Neagoe se impune în primul cadran cu proeminența personajului feminin reprezentat în „Portret“ cu o concentrată și intensă privire spre lumea reală, din care face parte consubstanțial și antitetic în același timp. Hieratismul chipului pe fond albastru semnat de Ion Gânju, degenerescența hilară a celui compus de Valeriu Goncarciuc în multiple ipostaze, desfășurate în „înttîmpinare“, sobrietatea „în roșu“ a femeii care privește absent din lucrarea lui Vasile Istrate, sînt tot atîtea modalități estetice diferențiate în înțelegerea și exprimarea psihologiei umane. „Dosoftei“ al lui Aurelian Dimulescu nu-i atât portret cît sugerare de inteligență și fast, galbenul tai ținînd locul aurului, iar „visultui Brâncuși“ care adună în jurul „mesei tăcerii“ marile umbre ale istoriei naționale poate trece drept un proiect pentru un portret monumental. Cu adevărat monumental prin compoziția reliefată a formei, prin sugestia materialului definitiv este „Portretul“ gîndit într-o ritmică a verticalelor unduitoare, specifice lui Nicolae Matyus. De unde se vede, că portretul nu este un gen care să izoleze individualul de social. Adîncirea psihologică conduce spre descoperirea eului ca univers de concentrare a socialului, de implicare a relațiilor general omenești în particularizări de timp, loc. Radu NEGRU (continuare in pag. 5) D. GAVRILEAN : „Iarnă“ Patria Urci pe dealuri și-n pulberea aurie nașterea secolului nou se-ntrevede ce zei mărunți ai ierbii coboară din potire de rouă la ceasul acesta ? sînt aruncate semințele laudei și casa-i Cuibul trainic al binelui mărin floare și pîine în floare nu-i adevăr mai mare decit Patria cu viclenie încearcă să ne-ndepărteze și-și imprăștie vorba străinul — Patria-i cunoaștere a adevărului de care nimeni nu ne poate desparte. Corneliu POPEL ___________________________