Curentul, ianuarie 1929 (Anul 2, nr. 356-375)
1929-01-11 / nr. 356
Amil. If NewS PAGINI 3 tt entru apărarea intelectualilor Alcătuirea economică, politica statul, împing laolaltă internalitatea spre proletariat. Iar timpingul didactic, aruncă în fiecare an, o nouă rezervă acestei oştiri a mizeriei în haine negre, care pe lângă celelalte potrivnicii ,va cunoaşte în curând şi tirania numărului, cu aspra încânuşire a concurenţei-Alarma s-a dat de câteva ori. Dar a fost mai mult strigată, decât demonstrată. Un fiecar dilettantism a ţinut problema în subsolul realităţilor, folosind în loc de argumente, lamentări şi în loc de un plan practic de organizare, utopice idei generale. De fapt, problema depăşeşte interesul strict al corporaţiilor de intelectuali. Se răsfrânge asupra întregei vieţi economice, politice şi sociale a statului. Intelectualii nu sunt o subcategorie periferică a societăţii Constituie o clasă aparte, cu antenele proiectate şi spre clasa patronilor şi spre clasa lucrătorilor. Căci capitalul intelectual, generator de bogăţie, şi de progres, diferă de capitalulban şi de capitalul-muşchi, galvanizând totuşi aceste două elemente fundamentale ale progresului. Fără inteligenţă, capitalulsau e osândit neputinţei, iar capitalul-muşchi, constrâns la inacţiune. Aportul intelectual primează celorlalte contribuţii, de ban şi de braţe, fiindcă el scoate din neant o realitate, din blocul de marmură o statuie, din subsol zăumuntele exploatărilor, minimi, din apă un rezervorid mereu împrospătat de energie şi din observaţia metodică a realităţii, legi fizice, economice, biologice, sociale, ca şi necăsătuita inspiraţie care a născut literatura şi arta. Iar faţă de celălalt capital şi de muncă, aportul intelectualului are încă o superioritate. Nu e anonim- Poartă o semnătură. Nu e vremelnicce transmite generaţiilor. Intelectualul nu e un diletant azistent la spectacolul vieţii moderne. E însuşi sufletul acestei vieţi- El canalizează tumultul energiei umane, îi caută întrebuinţare, îi deschide drumuri noui; el a schimbat faţa planetei şi spiritul vremilor. Şi totuşi intelectualul, î- egoismul său individualist n’a ştiut să-şi apere drepturile ; • existenţa, risipiridu-se fărîmiţat zeria lui solitară, în vreme c carpitalul-ban şi capitalul-mult constituit în sindicate şi confederaţii puternice, a ştiut să-şi apere interesele colective cu atâta energie încât astăzi tratează cu guvernele de la putere la putere, cucerind de fiecare dată noul avantagii şi bătătorind calea viitorului stat sindicalist.« Ciudăţenia, vrea ca însăşi acastă idee a sindicatelor profesionale, să fi pornit tot de la intelectuali In adunarea generală din 1917 a Societăţii oamenilor de litere din Franţa, preşedintele din acea vreme, Edmond Haraucourt, amintea că numita societate întemeiată în 1838, a instaurat pentru toate ginţile era sindicatelor profesionale. Abia după zece ani, In 1848, s’a constituit Societatea inginerilor civili şi Asociaţia inventatorilor, după care început vertiginos, asociaţiile corporative s’aţi înmulţit la cifra şi la forţa ce*a schimbat fizionomia vieţii e- economice, şi toate raporturile dintre patron şi lucrător, patron şi stat, lucrător şi stat. Desfăşurarea acestui proces nou în societatea modernă, a dovedit că omul nu e numai un animal sociabil. E şi un animal sindica M. Totuşi intelectualii au rămas în afară de această luptă. Când s’au asociat, mobilul era comunitatea de idei, nu de innterese. Asociaţii platonice, de oameni bănuitori, mândri, intratabili, refractari disciplinei şi refuzând autoritateaunui conducător. Acest individu aleteiectualilor, de orice naturălism extrem, împins până la anarhism, a fost întâia şi cea mai gravă pricină, pentru care soarta savant, literar, artist, profesor, tehnician, ziarist, dramaturg, s’a aflat slab apărată, sugrumată succesiv, de stat, de capital şi de muncitorul manual, în egală măsură şi cu egală disconsideraţie. Războiul a răscolit apatia resignată a intelectualilor. Încă din 1918,1919, în toate statele beligerante, îndată după demobilizarea oştilor a sunat o mobilizare a intelectualităţii- Realizările din Franţa, rezumate de Jose Germain, în admirabilul volum „Le tiindicalisme et Intelligence", din biblioteca sindicalistă a lui Valois, arată că astăzi Confederaţia muncitorilor intelectuali, numără peste două sute de asociaţii afiliate, cu câteva milioane de membri, care au ştiut să apere drepturile intelectualilor cu energia potentat de cifrele impresionante ale asociaţilor şi care au isbutit să ducă la bun sfârşit linia de conduită, lapidar* condensată in formula : „grouper, éduquer, prévoir‘‘ Ceeace nu reuşeşte individual, intelectualul ori cât de încărcat de prestigiu s’ar înfăţişa societăţii şi statului, izbuteşte corporaţia sa prin simpla forţă a sindicalizării. " " . * Pe urmele acestui exemplu, aiu călcat şi noi in ultimul deceniu, reorganizând oarecum vechile asociaţii intelectuale, înghebând altele proaspete. Se numără pe degete vreo două duzini de asemenea grupări corporative şi sindicate, pentru ziarişti, actori şi autori de teatru, scriitori, arti - plastici, profesori univeritai, profesori secundari, asistenţi, avocaţi, medici, învăţători, etc. Ca activitatea se rezumă mai mult congrese, manifestaţii platonice de protest, cuvântări şi aleger de preşedinţi şti, dări de seamă, A fost neglijată 6; este o forţă- Ann zialibil al jede* aimwoare împinge toate asociaţiile corporative, să ] brutese un bloc pentru arşi in* I -Mi forta. Toate luptele s’au dat I separat, pe fronturi izolate, cu buteri iarimitate. Intr’o epocă in care economicul coteşte politicul, forţa aceasta colectivă, a fost dejugată de politic, menţinânduse la noilog, pe lângă stat şi factorul politic. Lipsit de prestigiu, de solidaritate şi de spiritul de organizare, de disciplină şi de iniţiativă, intelectualul român, fie el scriitor, artist, prfesor, tehnician ori liber profesionist» s’a dovedit mai nevrednic să şi afirme dreptul la viaţă, decât chelnerul care prin sindicatul său disciplinat ştie ce vrea şi ştie să vrea. Este o umilinţă. Dar este mai cu seamă, o justă expiere prin mizerie-Cesar Petrescu anchete, AV.tate. Sare ui ber Une zile, de contact neîn- Ift. participare activă la toate r «f antele, un an de afirmare voinici a undi grupări de gazetari profesionişti, iară fastul pro*r«r,eior tăgăduitoare, fări ipocrizie doctrinelor de care să se lepede după ritul politicianilor, simplă târsionalâ şi tcea respectoasă ze iță de citiri. A fost marele nostru obiectiv, cititorul, și i-am cucerit cu o repe.wB* iu&marc im spus fiecărui lucru pe oone.' ie*atu dosit gândurile ic t. . ^zelor îără ulei un rost, '.u căuta» ca în fiecare rând al nostru să svâcnească ceva din gândirea nerostită a cititorului ationim, care să se mângâe că nu e singur în revolta, nu bucuria lui, că nu gândeşte anapoda, nu se singularizează în timida lui protestare. „Curentul“ a ţinut să fie în ritmul sufletesc al ţării, nu şi-a căutat stăpâni, nu s’a încarcerat în obligaţii mărturisite sau mai ales nemarturisite; independența a respirat din plin în scrisul fiecăruia din noi, având libertatea alegerii subiectelor și a tratării; de aceea gazeta a apărut cu nervi, cu sprinteneală, cu acea tinerețe bătăioasă, cu acea generozitate entuziastă, stabilind o legătură puternică, zi de zi mai accentuată, cu cititorii. Nu se poate imagina ceva mai paralizant decât acea rezistentă pe care ar simti-o un ziar in răspândirea lui, sa verifice in fiecare zi Indiferenta publicului, inexistenţa oricărui ecou, muţenia fată de truda muncii depuse in coloanele ziarului. Să nu te citească nimeni, să te exaspereze masivitatea tăcerii ce te înconjoară, să apari ca şi când ai fi o idae strict confidenţială, să te sbaţi prins fără eşire în pânza anonimatului, iată condiţii deprimante pentru îndărătnicia apariţiei cotidiene. „Curentul s io:O* 9VU»*,tit de asemenea încercări, nu a Întâlnit rezistenţa ostilă sau indiferentă a cititorilor, nu a cunoscut conspiraţia tăcerii nici din partea confraţilor, şi atenţia bunăvoitoare cu care ne-au întâmpinat din prima zi cititorii, a fost un stimulent nepreţuit pentru risipa de talent, de elan, de gândire, risipă generoasă a scrisului cotidian, de care stă nedesminţita mărturie colecţia unui an întreg. Scrisul masiv, cu fraze dăltuite ca nişte lespezi de piatră, cu o cugetare de severă tinlatură arhitectonică, a lui Nichifor Crainic, atacând iară reticenţe problemele permanente ale sufletului românesc. Talentul cu rafinament de nuanţe, cu subtilitate de logică, cu acel neprevăzut in descoperirea unui argument inedit, talentul unui Dem. Theodorescu. Generozitatea plină de lirism, scrisul cu acea resonantă interioară ce dă o adâncime de sentiment fiecărei fraze, toate caracteristicile talentului masiv al lui Cesar Petrescu.. Verva tinerească, inventivitatea afectivată a unui Ion Dimitrescu, ironia răsfăţată intr’o largă îngăduinţă a lui Victor Rodan, contribuţia luminoasă, de o precizie matematică a lui Ricardo în problemele economice şi financiare, pasiunea neostenită a reporterilor, disciplina scrutătoare a secretariatului de redacţie, s’au totalizat armonic în munca unui an de apariţie cuceritoare a „Curentului”. Fiecare s’a simţit stăpân, liber pe afirmarea onestă a unui gând: fiecare a simţit zi de zi mai adânc rostul acestui ziar devenit confesorul laic al nevoilor statului românesc. Când un gazetar nu este supravegheat decât de conştiinţa lui profesională, când in scrisul lui coboară o picătură de mândrie, atunci se simte prizonier al celei mai teribile discipline, dominat de un Înalt simţ de răspundere, se respectă pe el din respect pentru cititorul pe care îl simte urmărindu-l cu iubire în filiaţia gândurilor lui, in afirmaţiile curajoase pe care Ie face, în curba violentă a invectivă pornită din ţesătura minunată a unei fraze, ca o piatră din praştia biblicului David. Prietenia susţinută a citorilor zi de zi mai numeroşi, mai asidui în corespondenţa lor — îndreptar preţios pentru noi — ne-a dat curaj, ne-a făcut să aducem noi îmbunătăţiri tehnice „Curentului“, să-i adăugăm colaborarea cotidiană a celui mai plastic pamfletar al desenului, elocinţeie surprinzător al comicului uman, A. Dragoş. Şi ce nu ne va împinge să faceni sporul prieteniilor ce se rânduesc cu zecile de mai in jurul „Curentului”! Primul an a fost verificarea puterilor noastre, afirmarea noastră profesională, căci pentru noi „Curentul” rămâne o fecundă experienţă gazetărească sortită să contribue la creiarea acelor împrejurări prielnice realizării principiului „gazeta gazetarlor”. Cu toate învăţămintele unui an de învățăminte pornim mai departe in slujba cititorilor. Pamfil Şelcaru lipisi '^XCtiX & •■■;'\ · $$&» † :. '■'' ’• *yu«x- xw • ' f% íaesg*»», Osmnauäaa. P?ö4r<ar«l »»vitt* t < ! îraşt $js«| »’«ja îtaj>Jtî»ii 'iÖ^K'anj.ä ::tP' • > - :: cmtZSXUl i; m ACliâ'S ’SSUM ■ HsíWi öBSitoolei te*joc< *í K‘>>íOF<>: x t > ♦» x *> yy&'? FM&tf: *£<£&$: :*>:«*o«3£C£ţ >»: [>>:><> fc>x<>.;:*; «»*«<•>: :-»Xv. Kv>>>í * x<<-x-: *:*; :.y:*£*&<':*<*.:<>•: «>:tó;<:v>: •< í*&k »> w*'>. * 1 :•: v• >• x V <':*>:' >, A«* <•: •>» >:>:: ****;: v:4fo;<w MK ;«5V *x-?><K*>|>'íe*» *£y>< vvŞ^&yi :-Ä /• xfr»/. í+'.'Skx*-*-. »>> -y }><■>■>. <<'. :<<•:• »: :v>><::>x«*£>d <• • ■. ;x- -•> v.CvJ«- . A '.-'vív ; . '•--/■ //•■ • !•»: V ;%'X*’í. •>>*?*>* •>:* oc *..• j* v>v*/>x.tex>/i ~ N y.r.: .n\s. v.^x> o 4: x ^x^íMcÍ; «X : x«*; *> .-ww•:•:•:•' • .- •:•»:•>’ :• xx-x-x<<:*•»" /< SJXÄ.A..VX-. ......vv^Ş;v';:;: :*x *ţr 5* />x w- x< wí • . :•■:• .• •.;.• 1 SÍ »1» '<•:*>> ^ xooUyM i< V.•:•■; i^s'<*'?■ % >' -■ '* <■ >:•-*tó v-^ ^ : yx xvt< x-rxs x< /v«->:->>; >x-:.w- - • vkv.<v( <1nV. ../: .v«v»-w>'-:w.v--: Í' '-w -<xxk.- ox/ < • i>'5.<-vv .Vvxi-Vvx '*<*. yx<- >v< :«•:{ »/ »a x> <v;x<xv>i:-xy:.:v>Sx >>:•« -<-x* .>> t <«* x-i y> xvx :w<^xx<-: x':: V*> ** <<>***>■:*> Î ■:■>**'* ■«,>.';// *■ A**: *:;. >»■*+■ - v • i '• •.••• • .■.vW,»Äv •>Xv%>',/J>.;•»:•■ c:-»:'V )W'^ -x > <*>».<y»vv/-?',>.;' < x-.v < xvx.-.v: .:•.•< v:.. ...... " ’ '>.^'»>> '->»:«■ > •.•> •>< '<<<<<> :<<<*•*x !W%A<i'«-Vx. -»; A >.y^v-c>' v - *> > <:>; v<*;x^>. »**<>/< *•■>• • >. x*-< •*£$*■ ■ <-y< v >:•>> •';•: '.o:: V-, :•:? •v^ */>Ä-v >>i.* <■ ■' v:«> sá y •* H’Á'Í'AX; •-•< :<■ •>:• : ••*• > /• y •>:<*';-.N »>• • :- •--• ,^■■< '«>:'■■ ,: -»<) :«♦ <: : :•> . >:«^;<í> -v : x*x»vx>^«í .<• 'o » w •■, j <*.y>xx •»•:•:•::>•:>: x*--y :*.»:■ *>:*<•: <«♦;■•< *:«5< V:*x -< ; í:w ?'•••( <X<ţX-:-: *x x'x< >-.:^ X : : y*»i.<>^ •>* '/'?! !(%• y :-x-.4.' «4^ oa <w J >v<::; • <•.: >:«•, x< >y >x; &:«:•*: '.«K'.í; :<-x. *x //. v-.v >.<«» <•> « 4 >.• w foMwt. >.W.«l<v •; i-3w5:?y. •*'*«•>;■ $•; | >A-«-;î ? y x<x-: *#&■;: ••' • í sv-r. *•••.*> «-<•.•« <*> >.:* : 4föu>ásy*i4*k ,wy-> :>►>>«<:. </1*■.<a***««»! 'vf -ííx>: ■■>■■:’.-yy.: >;*X<AS«ţWx ^ :v.:--jä*.::*3x-: x S>>>> : AyK/*xs ţ^.*<y‘y.«x-Ä-V> 5x>- x-x> .: «>y ••</ X>y/:'x<-v;><>«« ^ • • >*:»>>>• •v*^ * ■.*:■■:■iy/M» ■ m*o ; x-x r xx : k'V*. •>. Ävj-öy»:^ «.:: y.-y*»« •X* *»>: • • :>/:<<<’’• *»:vXv:>x:v. cnv-x: < ;•>.•* * ^•:xs;Xv;;v::-.::-:}•.•>:•:-.»•>> y>: ?•:•':•:•••• 'X-- • :•>:■ >K'X>- ».v*: ?■'/>» •*«•.< •:• :-»y.«U>v < :<>:•:•>. >xV>x: f<-.->.v>:yvv:v:-x:Ä<«x > »>:. .«feoc-••• <Ny*x.-: : .v:::;X-y X'.V.^ v^ •Xy^V-X ÄX;.><;X >>X '■.■yyy-A-y ■ ■y-y>io*'. i- >.'• v->>e<';!<W>x jy< W: >ä- ‘ :í'»ví>tó; ‘ *'« w v ••. :v<^kí *>>(« : :<*/ : xA,>x?. oo«< : :*•••- • Xv. x*< •>:•;•>:*:•»»»>:•:<«:•. x: #>x<î::y<i>e*: y-Wy >.**>S'y::: •x%-'. ;yw»:,.«,//-.«v!< '*■> ; ->XV0*.->O«#><#.Vfc«t'Ä-X'VjX . •>ix: :*:iy <x<^-: ><>: >>vX*: : Xv. xy-. AV>.: :>'^<: >&<y~ r. <:••=x< '*■• ■ ■/:•:•.•»: <.:v.v.v,fx •:•••>»:■:•: x*x ■;<•' <•>>: >: «❖:*: :•><>>. 'X- ix: V: SXv: << X'Y<ii :<<■.•?• v» >v>. *x-vy> • — ' :•:•.•> *t*x •.'y.r^y; xf .«X*»;: A-.!«'*TM!,«.vX,X'rt;/<JW%wú(;A/^,l. — :■:•'.<■:}<•>.*;•:*; .Wx:<•:>.•>• :<fXÄ«<{x-'X*:<-x*x^' x:v\->x-' x ».-X-. ;•:•:•■ >«■>:<<• . <v\W •//.•x<---»x<v#:-:-M<‘< A-.->>.<•.« :<:»>>: »• >*>;*>. <•:<•:•>« <íí:< X :*; >v ' Zv // .-:•>>>»* < «»k*--:* :<•>. a'Síc< <svX>> .-AS vw. : .-A.V "* v'.-VAV. »XOÍ4« V» *.**: K« ■&»:<■ *t->xW-. x x-5* ■'.w;tv •••.•>.<. X'XÄyA* •>.; v>.x >X a-.\-xv> :«? .v: X((w .' av» ,y>-X Mf/X'/ x-/i:. *•>:•><■. <*?.'•« *: a'-x %>x* <••<< »V. V <v>i/X» y\v/(viy.-' >>.<■>* •Av .*x */)v'>.'*<:.<*x*<'> >«4; >>:• >y* *«>/ _< < & >>\ y>vy> »:• r-i/'Kix / ;.><A <y/.: •>-• 1V4«V\ V. (w/K'/X W •»>: ;<•:•><• "Cv-Vy'xC'-.-t ÎV> *.</ y/y.y> ,••> «» I>» onr. • • •:•<*» V V/ • • .‘V«- < ■• •*» .:• v-xfx\ :*x w«*>- < ,. , . .......... ... ” . .-x* V' **v» *»••'> > i;. *?.*:■>»:<■.*:<< 4o».v/x >x >: A. „A. v : '!•!'« ■ <x«x l ./A >•••/>.• A *-<•/ W. ~ •-*: ■5— - -r V-,,-î !.äv^ x: .. i'iC rf«. w ’ >'•»•■< <*xV»*9« v«i>y <» *:•/. «< <-y>ix*. ,/.x-:-ii:>x VÜX^sO : :/*••>: .«■*•. :•:•/-< •/ %••>• ‘ :••<«>: î.^ x*\\ >>Va:::: aaí'.íxx/ />. » f> {•«♦ :*r. *»',: •>: ?s. <■•& <:m\' >x ::. ••; . >'»:•- < :< +<•:•»■)>■ -v >• -: .•'••> •••••y - - <-•>:•: :*x-:y: %\< ^ <wX v ?»x*v Aw/V »v«-. ■}«•»; / vX'XX-y.i' <<•:•-.*' v-v>S» v*:-> • : - *.«c* : .-.v . • v;v< -M.cvw- v- * /.-♦*•:••. :■<•••».'>. .-• ><x y.:-:s*>/'x .•vyyx;:;: JÎZU.S- .-w ♦«►'»' ■•<- • *:•;///, < .«•■</»<•• .-«V -Wv. a :■••.•.»:<•*•:*x/vx- y tXvV-AvVv -y x-.-yv*. o» >><).<•:;. :•>• -v^ •>«;::: V wi» :**.-&«< TS»> <y^- ; ••'>/■• /Xy:v-N:.>>.'. y-«<-yy.<r.: -.V/.-» /. xw »-.><«•>. a/. M-xviw yx x/te'.-.'. </. y>rrM;A: \ rAdz&it 'zt 'tim r^r-r.: ^ >n* •: >^aa v/.- v.: •> yf>.*x 5/ k*«ó6' vo> /*>:•:'«'-{**>>:«■■<>*>.■••:*»: .V»:: rix Ä'M^Hi'WX :»;-x-'fc<y x>5^ :<«. </ *•>•>:<■>•:■ l y'' > ^x:«•/» <• aX-.'V .♦ *%< | •> >»>x/<v'- yy-'v- ' ; >vx : > /» >> f « •> ««1* < . • « '■• , - •' *•>-• X ' V/.- .V A»X<*rt »Mv >•{'•••■'*< .*/XVK«>:->»Xw w;. •ÍVí^v « /htówvff .*A- j *^>»w >:• ^*o« >.';•»: M-.xy.4* >4*ot á W- WtV vX- i '■:■■*<•■' .. •y jw.'Kv f*i :»»•♦« *•}:•- >'aXw:/^-;;> -.< A'.'i Jtxw. **<•>♦A*t !••«? y w* <■^.VT*:v>x»v->x-•*•'.<•:: äw<v •'<«jdfcx *^1c<> ,r-y : •.*/>• vc*> *• iw:«'»* *wí. yy/x** /><•;•>?♦: . :•?. Ä^.'OO* 4*-y. i i - f”'* tri « ; « »<vw ♦,.............. .. xa.» i* /««UM»; •.>»»* Kw:f:wx^»;v:w t*n»nr.r ^ yn* ţr*«o«i^.a <*Ä. r *x- << . At gx*ofe»iccoK.»: -: :•>• /»3fKx«>xv<'X • ;.</<<» :í>; ivi V ; x .'•.<<>.'«* >x<^ <*/:-> •> >*». V; -ív/x yvx ,.'.^n>< S» ’.'• /»:*>'« *:</x'.v5x' r/io v >rV*>>i >.r»:«. Wcxn* \' <f: «<•>*> 'Xcoi >>•<< »x<î*fr '< vyxvr« ;Xxv-v< Xy< yx x< v:: v>x< #**>>**<*&.■:■..::. 5> ,V v>v.vXv» vv X-> /«>vţ>, ^<> , v ....• *:ixy/;:w: >> V V.w £&>;> -1» /*>v ; a< • :-< ** >*:». !>«*•* *• %:* ^ 4iW':lw*x*v >x*>. aXa . >••#>. Äi»w > ssw *»■»«■ '.»s..... ► ä rr, -4 ^ «w «i« : <i ••>'* . //.*.*x<:-»y ,*ä xr.'Ä xfyyr >*: *:<•. Íaa; - .Í •Ar'*»» ,o> '>W */•• >a;,w,. »♦»SW •<*••■ : -*v • -v «<• > X*' '»* ty» *äx>k< « :V.<>x :«V- : .»<?•>:♦ •>•' ^ w.srrrr r.rr. :«^jSS^ss..'Är' i-Zx'.i,{J;WÖ<iTw</*>: »>«♦ ««*.'•> •» y ţî;y Sx-V.'-K >x<*x,^b#á8í£ s«Tt -îîi&- a*.. ». :>ix' r.vhkţ / •*>>.■*■:■-.'*9 • a*x{ nä*» ♦ ».-«jvo* Wx-kÍ^*:s> .<♦{•«* *•■<*•■*« O*: oot/xví X»« .«*»>*> .....-,.4^• W-<tó a » m* <x< x >>» **'*'« rft* o«, Ä^STw ’ — >.* í'iw íx< f ;>«(5e<í U*»o&>« «.!> •x* (-'■'*< A .'irom'yA aí*»'1* U-/W.4 , - :>>odÉ. 'X'-'X'V .S ' va.ÍVaXx- $» *;>x*5 »••••-.x. • ix-í-khh ««v4 .. '% >vy. '-A-.-/ / f*. ;/-x nK-ía e-y IK-^ ÍA.- ."VX ♦» vX<»X«9l »X Í -* /i/<. V*-'o yl A(NÍ -•*}* fffqwwjffifes N -w ^ „ ííjarjcat f <r> JXVf.Al>^- vMHM 'aI^>W^H1'*C.V'#<*Í' y-Xk- vX- tV.-. y/.'.vrf. A ..y.v - .’. J •■.. ■••.•■ a .• ■.•.•. .. .-. .■.* ;.*. - • •__.-__ .< *«v<-^.-.«>>»»>:* :tU-.'X5Í;: :>x::i*)s/: :< /<< :-»s«4eo(-K |:<*«x í*v<i >»:•: :|<*5cXcv m! A/ A/sw.*A /.'!a<J.x*x wíim /í.|t/f/y ».<x. ^>: :- we.ydf^: XK-: . - >i »f oo<v;/'^y.'v> <<*.♦ «• >*.« 4 MO^ ^K X ^ •tao- íx«: t v<:.tx ooc*.-'* ♦»»Ki .*>>:»:> W-)*xta:*»»Ky:- w xx* m »> « >x»♦♦xfVAvr«* »yvk->«. A*^”*^*** íc : '::*¥:« ft »• »M* W MK Catehismul perfectului critic muzical de RADU URLAŢIANU introducere Despre inutilitatea criticei muzicale. — In veacul trecut mă numeam Fénis. Eram profesor la Conservatorul de muzică din Paris şi critic (primul) ştiinţific al revistei de specialitate „Gazette Musicale“. Numai pe baze ştiinţifice şi pe adâncile mele cunoştinţe muzicale, am reuşit să dobor la pământ feluriţi escroci muzicali cum au fost Berlioz, Wagner, Rossini şi alţii. Cuvântul Subtilului folklorist şi colecţionar de perle critic-muzicale talentatul compozitor Brăiloiu, meu era rege. In „Le Temps“ din 14 .Decembrie 1881, am decretat „d. Berlioz nu e muzician” şi viitorul s’a obligat a-mi da dreptate, fiindcă la baza articolelor mele de atunci, sta ştiinţa mea muzicală şi hotărirea fără de apel a profesorului de Conservator. In 1852 (27 Iunie) statuam asupra soartei lui Wagner, demonstrând ştiinţific că: „îi lipseşte inspiraţia şi nu are idei— a încercat să facă în teorie ceea ce n’a putut face în practică” („Revue et Gazette Musicale“-Paris). In schimb — eu însumi o genialitate, — am reuşit să impun prezentului şi viitorului, dar mai cu seamă trecutului, adevăratele genii muzicale. Dar aceste genialităţi va să fie căutate, în altă parte decât ceea ce — în anul de la Hristos 1929 — se chiamă muzică, precum sunt a se căuta undeva şi cele şase ale mele opere comice. Beethoven cât a fost el de Beethoven, pe mine a mă înşela nu a putut. Şi în ziua când l-am prins cu mâţa în sacul sonatei în mi bemol major (op. 81) pentru piano, am decretat că aceasta „nu mai este muzică”. Aşişderea am ştiut să pun la punct şi simfonia LX aaceluiaşi compozitor desfiinţând-o prin cunoscuta mea frază: „..plictiseala e impresia ce-ţi rămâne din toată a- ceasta”. .(D, altminteri girotarul „Dimineaţa“ acum vre-o trei sau patru ani, un coleg de al meu în compoziţie, a reeditat în parte afirmaţiunile mele. Fetis). Eu aveam dreptul să vorbesc astfel, fiindcă eram genial şi fiindcă genialitatea mea a fost recunoscută prin cele două „Second Grand Pris de Rome” ce mi-au fost atribuite. M’am numit apoi Marmontei, Berlioz, Wagner şi chiar Nietzsche Meifred, Thayer şi Meyer (Ber), Spehr, Cherubini, Catel, Kreutzer şi Lesueur. Mai târziu mă chema Bizet, Mallarmé şi Baudelaire, Saint Saens, Massenet, Seroff, Stassov şi Taneiew, Korngold, Seydlitz, Kapp, Kamienski, Specht, Howard, Austen St. Chamberlen, Dunhill, Hadland, gano Lizzi, Romain Rolland, Pourtales şi (oroare!) Herriot. In România la începutul începutului mă chema Georgescu-Ştefăneşti, pentru ca astăzi să-mi schimb numai particula, trecând prin filiera confraţilor mei Eman Cerbu şi Petrovici, Sym şi Luia K., Mişu A. şi Fidelio-Combarieu. In fond, cercetând bine, cu Fétis criticul ştiinţific şi — aproape de genialitate — declar că nimic nu s’a schimbat din 1881 de când am pus oazele criticei ştiinţifice. Ici-colo s’au schimbat radicalii. Pe vremurile mele, se făcea muzică bună şi fără concursul muzicografilor, muzicologilor, muzicologiei, muzificaţiei, Henderson, Calvarosh, Berger.m'zic0en,0,0siei’ TM____ r_------ n.—n.„-—zic freudismului şi celelalte speciau-Drew, Payne, Combarieu, Riemann, Laloy, Marnold, P. Bertrand, Manuel şi Emmanuel, Della Corte, Landorby, Lancellotti, Feder. Paiăţi moderne muzicale, creiate pentru a face vis-à-vis serios institutului de literatură şi ştiinţei literaturei a binecunoscutului literatograf sau literatolog (cum vreţi s’o luaţi) Mialake Dragomirescu. Cherubini a mâncat fript pe Berlioz, Meyerbeer pe Wagner şi în ultimele săptămâni maestro-ul Maccagni într’un interview acordat hebdomadarului parizian Candide a mâncat fript pe Respighi, Pizzetti, Malipiero şi pe Abatele Perosi, accentuând că d-sa nu mai poate face muzică in zileie acestea când genialitatea nu se mai recunoaşte in Italia. Autorul Cavaleriei şi a revistei Simai are o şansa. Să vie la noi, fiindcă fecioria d-sale genială mai poate fi readusă pe planul actualităţii. Romain Rolland l-a desfiinţat pe Brahms, ceea ce nu împiedecă succesul crescând al acestui componist. J. Marnold pe timpul expoziţiei Ar» (Quntimurm. §» pag. fi et] Vlwerl II Ianuarie 192S ■■■MWM———— !■— JLJi B3BW* Directors PAMFIN ȘEICARi REDACJA s BUl EUSABbl A Au. a ADMINISTRATIA: STR. SARINDAR No 22 TELEFON 312 29 ? 3S4 39 Saltimbancul mu-icipai Nici n’am apucat sâ-l urzicăm bine de cuviosul bufon Dem. I. Dobrescu, arendaş cuarvuna plătită al Primăriei Capitalei, şi au şi început sâ-i derapeze speranţele de pricopsire. Nimeni nu-1 mai zăreşte, de câteva zile, nici în Tribunal, nici pe fetidul lui catafalc dela Uniune. Funambulul Dem. I. Dobrescu, candidatul la demenţă şi la primărie, s’a retras în pupurişul Culorii de Albastru, pe care o sultăneşte, — şi îşi deapănă din stub, ca fecioarele nebune, beteala pentru serafica lui logodire cu Capitala. Spun oamenii cari l-au zărit în ultimele zile pe clovnul miorlăit Dem. I. Dobrescu, că-i plâng acum de milă şi câinii din mahala, când trece seara spre „hodaie“. Noaptea în aşternutul murdar al cearceaiurilor pe cari a interzis să i le mai schimbe slujnica, — sare spre icoane ca brotăceii, visându-se în sfârşit satrap peste miasmele şi peste băltoacele Bucureştilor. Dimineaţa, cum se scoală, îşi freacă lintiţa de pe gene, şi vâră îndată mâna sub pernă, de unde scoate praştie, un tignal şi o trestie de mare. Sunt cele trei unelte de comandament municipal pe care le-a dăruit de anul nou bucătăreasa lui cea credincioasă, — care a auzit și ea că reperul ei vine pârcălab peste nebuni. In fiecare dimineaţă, pân’a nu se lumina de ziuă, bufonul melancolic Dem.. Dobrescu se înfiintează la poarta casei d-lui Iuliu Maniu, cu privirile flămânde de dorul vernisajului municipal. Intr’o mână aduce un buchet de tufănele, din cealaltă o jerbă de raţe cari-i măcăie în cioc, şi pe cari le oferă zilnic bunăvoinţei Preşedintelui de Consiliu. Se aşează în bucătărie la gura sobei, joacă în nasturi cu slugile, oferă fetei din casă roşcove şi curată, cartofii bucătăresei, aruncând din când iu când spre sufragerie privirea lui de înecat. Şi se trezeşte în fiecare zi în stradă fără nici o făgăduială sigură, — cu osemintele îngheţate, — şi desorientat în mijlocul drumului ca un dulău care a alergat prin ogradă după porumbeii văsduhului. P® la amiază, morind de idealism, inocentul Dem. 1. Dobrescu o ia domol spre primărie... Vreme de câteva ore, se freacă de tencuiala imobilului în care ar dori atâta să protopopească... Adună la canal cu bastonul toate gunoaiele de pe strada primăriei,— și respiră cu nesaț duhoarea pestilenţială a băltoacelor de pe drum, trocnit de ambiţii şi cu părul vâlvoi, cu inima viermănoasă şi cu privirea de păstrăv afumat, aspiră cu sete putoarea Bucureştilor, cum ar sorbi miresmele secrete ale unei ibovnice. Saltimbancul municipal Dem. I. Dobrescu face, în clipele acestea, mistice inhalaţii de primariat... Şi-apoi, cu pupilele decalibrate, şi gudurându-se mereu pe lângă zidurile viitorilor săi enoriaşi, d. Dobrescu (I. Dem.) porneşte spre casa d-nei Mafalda. Acolo, pe divanul ghicitoarea, se lasă galeş ca un nufăr. Va fi primar, văii primar!! Speranţele îi năpârlesc, gluga i se ridică de pe suflet, şi priponit in ibricul care clocoteşte ascultă hipnotizat şoapta ghiocului. Aperitivul municipal vineee trapul liric Dem. I. Dobrescu va fi primar, spre marea fericire a norodului... Va distribui (săptămânal) contribuabililor abţibilduri, va organiza concerte gratuite pentru guşaţii Capitalei, va zugrăvi din nou icoana hramului la toate bisericile periferiilor, şi va organiza cataiful lunar pentru premianţii din ospicii. Şi cafeaua din ceaşcă vesteşte lirică, veacului, astrala învestitură a lui Dem. I. Dobrescu cu caftanul de primar. Şi Procurorul Umanităţii, într’o fulgerare, îşi vede competenţa înfrunzită şi cu altoiul municipal, şi se smurcăe de duioşie şi de devotament social... Domnule Iuliu Maniu, fă-ni-l primar pe bufonul Dem. I. Dobrescu, că poate ne va dărui la toți bustul lui, — să aibă pruncii de ce râde seara, când începe viscolul Ion Dimitrescu ROprePpTeerc Am citit de curând studioasa broșură biografică pe care d. Sever Zoita a publicat-o despre boiestul basarabean Paul Gore. „Nobil fără trufie, boier mândru, dar drept, înţelegător indulgent, al nevoilor ţărănimii, deşi ridicată pe ruinele clasei sale, cărturar înţelept şi modest, om bun şi milostiv, prieten sincer şi credincios, creştin evlavios şi monarhist mistic a fost Paul Gore, o rară manifestare a geniului rasei noastre şi ultimul cavaler al Basarabiei", — aşa îl caracterizează d. Zotta. Cei cari l-au cunoscut pe Paul Gore, au regretat până la moartea lui întâmplată nu de mult, abstinenţa lui faţă de luptele politice curente. Român cu mândră concepţie aristocratică a neamului său, el a avut o ţinută demnă sub imperiul ţarist. Român dintre cei mai conştienţi între Prut şi Nistru, el s’a bucurat între cei dintâiu de unirea Basarabiei. Şi totuşi, faţă de luptele politice, el sa păstrat într’o izolare neînduplecată, rezistând tuturor ofertelor ce i sau făcut. ţ¡ Intrarea în politică a unui cărturar căi din sulyka o necesitate, mai alea prin rantarea personalităţii lui intelectuale în raport cu nouii oameni, pe cari îi cunoaştem, ai democraţiei basarabene. Dar mentalitatea lui Paul Gore nu-şi găsea aderenţe nicăieri, în configuraţia politicei româneşti actuale. Această politică noua a României, democrată prin însăşi originea factorilor ei vii, era pentru Paul Gore mai ales, lipsită de element boieresc şi deci de eleganţă aristocratică precum şi de o ideologie corespunzătoare. Ea navea nimic comun cu Paul Gore, om care îşi adâncise prin studii istorice sentimentul aristocratic întro măsură care îl izola de mediul contemporan, turbulent amestecat. Era o raritate, o suprsi- vieţuire istorică, un anacronic dacă vreţi, şi prin aceasta, un inadaptabil. Îşi dădea seama de izolarea lui şi, intransigent în turnu-i de fildeş, îşi primia destinul cu filosofică resemnare. Cuvântul lui lapidar, pe care îl reproduce d. Sender Zotta: „Eu nu doresc nimici în viaţâ şi nu regret trecutul meu de loc”, rezumă întreaga-i personalitate şi e vrednic de a figură în marile biografii etice. Căci, anacronic şi inadaptabil, Paul Gore nu rămâne mai puţin o figură de înaltă frumuseţe morală. Dacă există o artă de a învinge in viaţă, o artă a succesului, există o artă mult mai rară de a te învinge pe tine însuţi şi de a te preda Paul Gore, în faţa contemporaneităţii, a ştiut a se predea fără să renunţe la ceva din regula demnităţii aristocratice. Nichifor Crainic