Curentul, octombrie 1941 (Anul 14, nr. 4895-4925)
1941-10-14 / nr. 4908
ANUL XIV, No. 4908 8 PAGINI 3 LEI T '"-riŞ. ' 1 o ' .r í 1 J Marți 14 Octombrie 1941 Director IPAMFIL SEICARU REDACTIA^I 'ADMINISTRAȚIA Strada Belvedere Nr. 6 TELEFOANELE 3.40.86 Cab. directorului 6.84.47 3.54.83 3.40.80 3.40-84 Redacţia cretanul fen. 4.84.40 Adtorul delegat Redacţia politică 3.40.88 Contab.il depoz. Redacția sportivă 5.43.07 Abon. și publicit. Tipografia 4.84.48 Control gen. Esped. 4.23.32 Biroul comenzilor. Personalul. Contenciosul 4.92.598 Secretariatul gi convorbirile cu provincia 3.40.88 Proprietar: „Curentul” S. A. R. Trib. Ilfov. Registrul publicațiilor. No. 174/1938 Taxa poștală plătită In numerar conform adresei direcției generale P. T. T. No. 29.744/1939 Abon.: anual 700 lei; 6 luni 350 lei; 3 luni 200 lei Instituții de Stat și particulare: una mie lei; anual ...... PAUL COSTIN de PAMFIL ŞEICARU Un camarad de redacţie, un om de statornică fidelitate într’o legătură de prietenie ce se adânceşte în anii războiului, Paul Costin se desparte de noi cu acea discreţie, cu acea sfială pe care o avea când ştia că are de adus o veste rea la gazetă. Aducea în profesie o rară pasiune, trăia cu intensitate fiecare zi, fiecare moment, avea instinctul gazetăriei ce se mărturisea în tenacitatea cu care urmărea o informaţie, căuta să desfacă firele încurcate ale unei situaţii, afla legături logice între două fapte disparate. O inteligenţă vie, de o rară fineţe îi înlesnea exercitarea profesiei în care ştia să păstreze decenţa în mijloacele utilizate, să nu depăşească limitele peste care o informaţie capătă un miros trivial de delaţiune. Un reporter de mare temperament, de excepţională chemare, punând în exercitarea profesiei un rar simţ al datoriei, îşi începuse activitatea la „Epoca” în preajma acelui impetuos al vieţii româneşti: Nicolae Filipescu. Evoca adesea în orele târzii când lucrul a încetat în redacţie, acei ani de sbucium, de intensă trăire ai neutralităţii. Portretiza, în câteva cuvinte o situaţie, un om, atmosfera unui moment politic, utilizând faptele înregistrate de o memorie excepţională. Ştia să păstreze o obiectivitate în evocarea unor întâmplări, nu punea nici o patimă şi preţuia linia elegantă a caracterului. De câte ori evoca o lume, dispărută azi, punea o căldură, un accent de duioasă emoţie în care se reflecta un dispreţ nemărturisit pentru toate instabilităţile, pentru toate tranzacţiile unei alte lumi politice. Fiindcă fusese în echipa de gazetari ai ziarului „Epoca” se simţise obligat să înlăture toate posibilităţile de a afla un post ferit înapoia frontului şi a plecat la un regiment de infanterie ca să facă toată campania, fără întrerupere până la armistiţiu. Nu afla în acest gest un motiv de orgoliu, îl găsea firesc, ca o prelungire logică a atitudinii militare de „Epoca” în anii neutralităţii. Este în acest act rezumată o întreagă concepţie, o disciplină morală ce defineşte omul. In timpul de după războiu, a rămas acelaş gazetar de mare iscusinţă, acelaş reporter iscoditor de fapte, urmărind urzeala de umbră a întâmplărilor politice care se preparau. Era uluitor ca ingeniozitate, o informaţie dacă i-ar fi scăpat ar fi fost pentru el o înfrângere dureroasă, şi cheltuia energie, se risipea în drumuri, până ce izbutea să verifice un fapt. Atunci abia afla linişte şi drept la repaos când reportajul scris pornea la tipar. Nu ştia ce oră este, nici nu avea timp măsurat într’o profesie a neprevăzutului, singura autoritate pe care o recunoştea era a datoriei conştiincios împlinite. Avea respectul profesiei pe care o iubea, căreia i se dăruia cu atâta neînvinsă pasiune. Ii înţelegea marele ei rost social, infinitele posibilităţi de a face bine, de a împiedica o faptă urâtă, şi adesea o informaţie a lui Paul Costin era mai de preţ, mai concludentă decât o întreagă campanie de presă. Această sobrietate a reportajului îi dăduse şi un stil în raporturile cu oamenii, o nuanţă de reţinere, de cumpănire, de concentrare interioară. Avea una din cele mai sigure şi mai cuminţi judecăţi în politica internă, desprinzând lucid din confuzia actualităţii, din vălmăşagul pasiunilor, din huetul svonurilor, linia bunului simţ care nu greşeşte niciodată. Era un colaborator nepreţuit prin corectitudinea unei prietenii ce nu s’a dat niciodată de sminteală, prin acea afecţiune care ocoleşte tot ce este expansiune verbală, fiindcă afecţiunea era reală, necontenit verificată în clipele de sbucium. Paul Costin era un profesionist pentru care sentimentele nu se reduceau doar la vorbe, Paul Costin era un prieten pe care nimic nu l-a putut desminţi. Prezent până în ultima clipă la datorie, şi numai moartea l-a putut smulge, fiindcă boala nu l-a putut doborî. Se cuveneau aceste rânduri pentru vechiul meu colaborator, pentru și mai vechiul meu camarad din vremurile de furtună, de lupte, de bejenie ale războiului. Peste noi anii trec, cum trece vântul toamna prin pomi, deșii rumzinidiu-i. Neuitatul meu camarad de bravă fidelitate Paul Costin... Prăbuşirea unui mare avion american NEW YORK, 12 (Radar). — Se anunţă din San Antonio (statul Texas) că unul din avioanele uriaşe denumite „fortăreţe sburătoare“ s-a prăbuşit şi a luat foc pe când decola de la llunkanfield pentru a sbura spre Panama. Cei doi piloţi ai aparatului şi-au găsit moartea, dar cei doi pasageri de pe bord au fost salvaţi. Persoanele care asistau la plecarea avionului şi fuseseră martore la accident au izbutit să-i scoată din avion Înainte ca acesta să fi fost în întregime cuprins de flăcări. Toţi pasagerii salvaţi sunt răniţi. Desvoltarea artei documentare Cuvântarea d-lui dr. Goebbels BERLIN, 12 (Rador). — Cu prilejul unei ceremonii care a vut loc într’un mare teatru-cinema din Berlin, d-rul Goebbels a ţinut o cuvântare în faţa tineretului hitlerist şi în prezenţa a numeroase personalităţi ale statului şi partidului precum şi ale armatei germane. El a spus că filmul german este cel mai eficace mijloc de educare, subliniind rolul moral pe care el îl are în educarea tineretului german din punct de vedere naţional. De asemeni ministrul propagandei Reichului a reamintit cu acest prilej progresele pe care filmele germane ie-a făcut, precum şi succesele pe care le-a repurtat la concursul internaţional de la Veneţia. D. Goebbels a arătat greşeala ce se face atunci când se pretinde că directivele date filmului de către stat, i-ar fi diminuat caracterul lui artistic. A mai relevat apoi învinuirile ce se aduc în străinătate filmului german, pretinzăndu-se că s’ar face prin el numai propagandă, declarând: „nu voim prin filmele noastre să facem propagandă, ci să creem prin ele o artă care să aibă un rol educativ exemplar“. Dar daca această artă care este abia depăşită de calitatea filmelor noastre, are şi un efect de propagandă în avantajul nostru, aceasta nu se datoreşte intenţiunilor noastre ci noi nu putem face altceva decât să înregistrăm acest fapt, ca o sporire a succeselor noastre artistice. Actualităţile germane mai ales trebuesc să fie în primul rând menţionate şi cu această ocaziune trebue să se releveze eroismul operatorilor germani cari şi-au găsit moartea pe front. Arta documentară şi artistică germană a fost pusă, în timpul acestui războiu, la un astfel de nivel, încât ea trebue să fie păstrată și dezvoltată. D. Dr. GOEBBELS In corpul miorului : Tabelul de salarizare a funcfionarilor publici Peisagul caracteristic al frontului din regiunea Mării înghețate a Nordului: stânci răpi, prăpăstii. Infanteriști finlandezi în atac, (Ph. Qkw) Înghețate. Fuehrerul Marelui Reich a decorat pe d-nii generali de cord de armată Jacobici Iosif și Ciuperca Nicolae Führern! Marelui Reich, Adolf Hitler, comandant suprem al Armatei germane, a conferit d-lui General de Corp de Armată JACOBICI IOSIF baretia pentru Crucea de Fier, pentru meritele sale ca Ministru al Apărării Naţionale, D-lui General de Corp de Armată CIUPERCA NICOLAE i-a conferit Crucea de Fier, clasa I-a şi a II-a, pentru meritele sale de comandant şi pentru curajul său personal în luptă. Insignele decoraţiunilor au fost înmânate celor doi generali români de generalul HAUFE, în ziua de 9 octombrie 1941. D. GENERAL IAGOBICI IOSIF GELUMK, D. GENERAL CHJPERCAN. D. Arias se întoarce în Panama NEW YORK, 12 (Rador). — Corespondentul Agenţiei D. N. R. anunţă, după o telegramă a lui ASSOCIATED PRESS, că d. Arias, fostul preşedinte al republicei Panama, a plecat cu vaporul din Cuba spre Panama, unde va sosi Marţi. 0 declaraţie f a d-lui Roosevelt WASHINGTON, 12 (Rador). _ Corespondentul Agenţiei D. N. R. transmite : Cu prilejul zilei închinate lui Chrstofor Columb, preşedintele Roosevelt a declarat într’o cuvântare oficială că emisfera occidentală a pri-I lIVtZfJI C-fuite pe tărâmurile civilizaţiei, religiei, ştiinţei şi filosofiei şi că Americii, a contribuit şi ea cu succes la desvoltarea acestor bunuri spirituale. Preşedintele Roosevelt a mai declarat că, din cauza vremurilor actuale „de restrişte“, guvernele republicilor din emisfera occidentală au ajuns la o solidaritate cum nu s’a mai văzut până acum in cele două Americi. Cordialitatea dintre Turcia şi Bulgaria SOFIA, 12 (Rador). — Ca urmare la desminţirea dată de agenţia telegrafică turcă svonurilor care vorbeau de pretinse cereri bulgare pentru trecerea prin Dardanele a unor vase italiene sub pavilion bulgar, ziarul guvernamental „Dnes" scrie următoarele : Bulgaria a avut totdeauna sentimente de amiciţie şi simpatie faţă de vecinul său turc. Ea a dovedit totdeauna o atitudine reală faţă de Turcia şi s-a ferit de a o îngreuna la vreun fel situaţia acestei ţări. Autorităţile responsabile turceşti ştiu acest lucru. Desminţirea dată de agenţia telegrafică turcă confirmă atitudinea amicală şi reală a guvernului bulgar şi a poporului bulgar. Prin această atitudine — tacihee „Dnes” — Bulgaria a dovedit că este un adevărat paznic al păcii la Balcani CUM A BOLŞEVIZAT MOSCOVA GEOGRAFIA Cartografii cari vor să prezinte publicului tabloul uriaşului front germano-rus sunt în mare încurcătură : atlasele geografice de cari se folosesc sunt, cele mai multe vechi, şi nu menţionează schimbările făcute de bolşevici numelor geografice. De pildă, Tallinn este Reval, iar Dorpat este numit de baltici Tartu şi de ruşi Yuriev, după cum Pleskau, e de fapt, Pskov. De la întronarea regimului sovietic, bolşevicii răsturnând toate, au dat peste cap şi geografia. Bineînţeles că au fost schimbate, cele dintâi, numele oraşelor cari aminteau pe împăraţii şi împărătesele ruse. In compoziţia acestora au fost proscrise numele de Nicolae, Caterina, Elisabeta. Astfel, Novo Nikolaievsk, în Siberia, a devenit Novosibirsk. Nikolaev, din regiunea Samara a fost botezat Pugatchev, după numele revoluţionarului din vremea Caterinei II. Totuşi, printr’o inconsecvenţă obişnuită regimului, marelui şantier de lângă Odessa, i s’a lăsat numele de Nicolaev. Ekaterinenburg, în Urali, a devenit Everdlowsk, după numele fostului preşedinte al comitetului executiv al Sovietelor, mort în 1919. Ekaterinoslav a fost botezat Dnepropetrovsk. Ekaterinerstadt, în republica germanilor de pe Volga a fost numit Marxstadt, după numele jidanului Marx, inventatorul leprei comuniste; Alexandrovsk, pe Nipru a devenit Zaporojie; Alexandropul din Armenia s’a transformat în Leninakan, Elisabethpal, în Azerbeidjan a devenit Gandaja. Marelui oraș din Ukraina Elisabethgrad i s’a dat întâi numele jidanului Zinoviev, dar când acesta a fost ucis învinuit de complot împotriva lui Stalin, orașului i s’a luat numele de Zinovievsk și i s’a spus Kirovo, după numele lui Kirov, amicul lui Stalin, asasinat de Zinoviev. Plată şi răsplată!.. Bolşevicii n’au putut suferi numimi rile geografice în cari intra cuvântul „ţar“. De aceia, Tsaritsiâe, pe Volga, a devenit Stalingrad, de oarece „ţarul roşu" a „operat” pe aci în vremea războaielor civile. Tzarskoie-Selo — Versailles al Ţarismului — a devenit Dietskoie-Selo, adică „oraşul copiilor” centrul feeric pe care l-au profanat apoi derbedeii sub 18 ani ai proletarilor din Leningrad. In schimb, cuvântul „Krasno“ care înseamnă roşu, a găsit o largă folosinţă şi in geografie. In loc de Ekaterinodar s’a făcut Krasnodar. Constantinograd, lângă Poltava, a devenit Krasnograd. Sarepta, pe Volga, este azi Krasmovmeiski Gorod (oraşul armatei roşii). Tzarevokochaisk, în provincia Teheromises, a devenit Krasnokokchaisk. Unele oraşe au căpătat numiri evocând date istorice sau glorioase pentru regimul bolşevic. Astfel, vechiul Olivopol, în Ukraina, a fost numit Piervomaisk (1 Mai) şi Veliko- Kriajeskaia (oraşul Marei ducese) , a fost botezat Proletarskaia... Alte oraşe au căpătat numele revoluţionarilor celebri: Romanovski, în Cuban,a devenit Kropotchin; Skadovsk, lângă Odesa, i se zice Krupskaia, după numele nevestei lui Lenin şi Stalin, ei au: Leningrad, Lenisk, Leninkan, Stalino, Stalingrad, Stalinabad, etc. Oraşul Tver a devenit Kalinine; Lugansk este azi Vorochilovgrad şi Nijni Vovgorod, Gorki. In fine, Elisabethgrad, a fost botezat „Trotzki” pe vremea când fiorosul jidan era în apogeu. Stalin s’a grăbit să schimbe numele oraşului, pentru a treia oară, în Krasnogvardeisk. Acum, biata geografie rusească, siluită de bolşevici, îşi va regăsi liniştea şi demnitatea cuvenită... A. Pomescu Telegrama fieneralului FVannn tuiuyi muu yvuwi utui ui a a wuvv adresată Fuehrerului BERLIN, 12 (Radar). — Cu prilejul nouilor mari succese militare ale trupelor germane, generalul Franco, șeful statului spaniol, a adresat Fuehrerului următoarea telegramă: „In numele meu *1 al poporu- * lul spaniol, exprim Excelenţei voastre entuziastele mele felicitări pentru recentele succese defintive repurtate de forţele armate germane împotriva inamicului civilizaţiei". Fuehrerul a răspuns printr'o telegramă având următorul conţinut: „Mulţumesc Excelenţei voastre în mod cordial pentru sincerele felicitări trimise mie cu prilejul succeselor repurtate de armatele germane, înregistrez cu o bucurie recunoscătoare faptul că voluntarii spanioli participă la nimicirea definitivă a bolşevismului". Au mai fost schimbate telegrame între ministrul afacerilor străine al Spaniei d. Serrans Suner și ministrul afacerilor străine al Reichului d. von Ribbentrop. GENERALUL FRANCO Citind ziarele engleze... ‘Conştiinţa vitaminică». — Cârdăşia cu bolşevicii. Bombardamentul la microfon. Spectrul invaziei germane Ziarele engleze nu mai vin până la noi. Nici nu ar fi nevoie. Cine vrea să vadă până unde poate merge un popor care — după o expresie popularăm— îşi „fură singur căciula", nare decât să audă faimosul „Radio Londra”... Dar ziarele engleze inundă anumite ţâri unde — aşa cred, cel puţin englezii — propaganda lor mai poate nădăjdui ceva. De pildă in Portugalia. Un trimes special al lui „Corriere della Sera” la Lisabona, frunzărind regulat ziarele engleze cevin acolo, găseşte unele lucruri nu lipsite de savoare, pe care le împărtăşim, la rândul nostru, cititorilor... Leit-motivul întregii prese este : „Când se hotărăşte America să intre în războiul“. Mai ales că ecouri neplăcute vin din America. Astfel, unul dintre fruntaşii izolaţionişti americani, senatorul Bennet Champ Clark, în faţa unei subcomisiuni a Senatului, a acuzat Hollywood-ul că face propagandă de războiu . Alexandre Korda şi Charlie Chaplin, judeul, se servesc de film „pentru a învenina sufletul poporului american şi a-l târî în războiu“. „Times“ propune ca o delegaţie de gospodine engleze să plece în America, pentru a explica opiniei publice de acolo suferinţele colegelor pentru a găsi ceva de mâncare, mai ales că americanii nu par deloc dispuşi să strângă cureaua pentru ca, englezii să aibă un surplus de mâncare. Chestia asta, de ajutor alimentar, s’a încurcat însă rău de tot, deoarece industriaşii alimentari americani au aflat că englezii, cu materialele pecare le trimite America pe credit, le fac concurenţă în America de Sud. De aci scandal, proteste energice și d. Eden — omul „oalelor sparte — a trebuit să „explice“ chestia, într’un lung memoriu, d-lui Winart, ambasadorul Statelor Unite la Londra... „Conștiină vitaminică" D. • Eden, în memoriul de care pomenim, afirmă că proviziile ce vin din America formează abia 5—6 h sută din tonajul total. Pentru a-şi consola concetăţenii de această penurie, ministrul englez le afirmă — cu seriozitatea pe care numai englezii o au când, în fond, glumesc — că, aceste alimente, deşi puţine, au totuşi „o ridicată valoare nutritivă, fiind proteine concentrate, vitaminoase“... Times, intr’un articol economic, crede pe cuvânt pe d. Eden, dar conchide cu ironie: „am căpătat cu toţii o conştiinţă vitaminică“. Partea într’adevăr tragicomică a acestei chestiuni e alta : America trimet® de mâncare, dar Anglia nu primeşte decât prea puţin din ceea ce trimite America, pentru simplul motiv că cea mai mare parte din aceste alimente se depozitează, pe drum, în fundul Atlanticului. Toată lumea ştie asta doar, vorba cântecului: „Luna ştie, dar nu spune...“. Cârdăşia cu bolşevicii Altă marotă a presei engleze este aceia identică cu a opiniei publice: cârdăşia cu bandiţii roşii. (Continuare în pag. VII) Frăţia de arme româno -germană Vizita d-lui Filoff la Budapesta SOFIA, 12 (Rador). — Corespondentul agenţiei Ştefani aflli din isvor oficial că d. Filoff, preşedintele consiliului de miniştri al Bulgariei, pleacă Lusin la Budapesta, pentru a lua parte la schimbul instrumentelor de ratificare a acordurilor culturale bulgaro-ungare.