Curentul, iulie 1942 (Anul 15, nr. 5162-5192)

1942-07-01 / nr. 5162

A fost un adevărat potop de telefoane, de oameni necunoscuţi veniţi să-mi mulţumească pentru adevărurile rostite în articolul „Dacă ar şti Mareşalul”. In stiluri diferite, cu variaţii de tempera­ment, fiecare descoperea acelaş mare eveniment politic : i s’a spus Mareşalului adevărul. Un bătrân­ proprietar mi se spo­vedi şi rând pe rând defilară ne­cazurile producătorului de grâu şi de porumb. „Nu ştiu cine-i învaţă pe economişti, dar ticluesc de multe ori măsuri anapoda. In loc să îndemne sporul producţiei ei ajung să tot reducă suprafeţele însămânţate cu grâu. Cu porum­bul numai formalităţi fără nici un rost pentru plugar. Bine că s’a spus lucrurilor pe nume. Dar, credeţi că Mareşalul va fi citit ? Dacă a aflat Mareşalul este prăpăd, nu-i scapă nimeni de pe­deapsă. Straşnic om, când i se spune adevărul“. Era o con­vingere nezdruncinată în râvna de bine a Mareşalului, în tot ce-mi spunea bătrânul plugar. Alţii îmi lămureau alte sectoare cu nimic deosebite de ceea ce se petrece cu porumbul. Refrenul era acelaş : „Să afle Mareşalul şi să vezi ce vor păţi vinovaţii“. Era în aceste contribuţii spon­tane de documentare, o aşa de mare încredere în voinţa de bună rânduială a Conducătorului Statului, că m’am bucurat foarte mult, fiindcă o ţară se consoli­dează când are încredere în cel care comands Au f'_,i şi alţii care s’au uimit C*”­­ae a îngăduit cenzura să a­­pară. Tam întrebat: „dar în inte­resul cui s’ar fi îngăduit o gre­şeală ruinătoare pentru viaţa economică a satelor ? Are Mare­şalul un partid de ocrotit, parti­zani pe cari să-i acopere în fărăde­legile lor ?” Şi fiecare îmi dădea dreptate, ba cineva stabili tot vina presei că s’a întârziat să se spună adevăruri necesare menite să înlăture o dăunătoare stare de lucruri. * Am reflectat îndelung asupra acestor manifestări de uimire şi de mulţumire, căutând să le aflu tâlcul politic. Ţara îl caută pe Mareşal, iar Conducătorul Statu­lui caută ţara cea reală acoperită uneori de păenjenişul de ficţiuni pe care îl ţese cu o hărnicie sus­pectă mulţimea anonimă a mici­lor tirani ai birourilor. Statistici fanteziste, situaţii prezentate după necesitate, când optimiste, când descurajante, complicităţi spontane ale unei solidarităţi in­stinctive, acopăr cu grabă reali­tăţile, întreţin iluzia aparenţelor, în timp ce o măsură greşită îşi poate produce nestânjenită e­­fectele ei devastatoare. Inte­rese personale ? Nu totdeauna, mai des un fel de fudulă împo­trivire de a te pleca în faţa reali­tăţilor, recunoscând cu tot curajul o măsură greşită, îndreptând-o înainte ca să se fi înlăturat orice posibilitate de a repara stricăciu­nile făcute. Dacă un interes mate­rial are o margine, prostia, inca­pacitatea sunt fără limită şi re­zistă cu o putere nebănuită asal­turilor reînoite ale realităţilor chinuite prin măsuri neghioabe. Şi au o artă de a falsifica realita­tea, încât chiar cea mai ageră minte nu poate descoperi cu uşu­rinţă toate sofismele birocraţiei In acel strigăt, „a aflat Ma­reşalul“, se mărturisea spontan cu o prospeţime înviorătoare­­ de PAMFIL ŞEICARU mare, neînvinsă încredere în Mareşalul Antonescu. Un capital moral de mare preţ, esenţial pentru o ţară în războiu, fiindcă vai de poporul care umblă bui­mac în căutarea unui om căruia să-i încredinţeze destinele !... Cu ce puţin se mulţumeşte a­­ceastă ţară de oameni cumse­cade, atunci când o încălzeşte o fărâmă de încredere într’un om ! Şi ce uşor este de condus poporul român aşa de disciplinat, cu un simţ al datoriei pe care îl veri­fică câmpurile de luptă din fundurile stepelor Rusiei ! Mă gândesc la pasionata râv­nă de faptă, îndreptând răul, ce însufleţeşte pe Mareşalul Anto­nescu, la câtă energie risipeşte, la viziunea lui orgolioasă a des­tinelor româneşti, la lupta pe care o duce împotriva lipsei de contact direct cu ţara. „Să nu a­­fle Mareşalul“, răspuns birocra­tic la oftatul ţării „dacă ar şti Mareşalul!”. Mi-am amintit de câteva rezo­luţii căzând ca nişte harapnice Deşi până astăzi nici un indiciu nu desvălue nimic din planurile înaltului comandament german în ceea ce priveşte marea ofensivă, totuşi luptele pe frontul de est au început într’un tempo mai viu de­cât cel cunoscut până astăzi. După marea victorie obţinută de trupele germano-române de sub comanda generalului Meinstein la Kerci, bătălie care a dus la distru­gerea completă a trei armate so­vietice, mareşalul Timoşcenko * a pus în mişcare forţele sale, desvol­­tând marea ofensivă în cleşte a­­supra Harkovului, de la care aştep­ta rezultate maxime asupra drep­tei dispozitivului frontului de ră­sărit. Sfârșitul tragic al acestei ofensi­ve, care înainte de a se desemna complet, a fost nimicită, a dus în­tr’un timp foarte scurt la distruge­rea a încă două armate ale mare­șalului Timoscenko. In urma acestor două lovituri date la interval atât de scurt, gru­pul de armate sovietic de sud, a fost într’atâta sdruncinat, încât nu putea lăsa comandamentul ger­man în situaţia de a nu exploata imediat aceste succese, aşteptând deslănţuirea marei ofensive. Astfel trecerea Doneţului la est de Harkov a trupelor germano­­române de sub comanda mareşalu­lui von Bock, a împins dispoziti­vul slăbit al sovietelor circa 150 km. est de această localitate. Nu a trecut mult, pentru ca înaltul comandament german să a­pe spinarea ticăloşilor, de spai­ma care-i face pe atâţia să bâţâie ca piftiile la gândul că s’ar pu­tea să afle Mareşalul. Ce schim­bare ar fi toate, dacă s’ar găsi un mijloc de a înlesni Mareşalului colaborarea cu un minim de con­trol pe care l-ar exercita ţara, spre a dărâma tirania anonimă, măruntă, a birourilor! Faptul că auzi la tot pasul acelaş re­fren : „dacă ar şti Mareşalul !“, iar un articol de simplă denun­ţare a unei proaste funcţionări în aprovizionarea cu porumb a judeţelor cu recoltă deficitară, a provocat un strigăt de satis­facţie, de adevărat triumf: „a aflat Mareşalul!“, este un semn al necesităţii imperioase de a se înlesni activa colaborare a Ma­reşalului cu ţara. Va fi o dublă eliberare de sub tirania ficţiunilor: a ţării şi a Mareşalului. Atunci tot ce se sbuciumă, ca splendide năzuinţi, în sufletul Mareşalului va afla drumul realizărilor menite să schimbe o ţară. nunţe o nouă victorie la nord pe frontul Volkov, unde circa o ar­mată sovietică a fost nimicită. ..— «we «uvuii, luian­zana aess­­te operaţiuni disparate, tragem concluzia că frontul de est se miş­că şi se mişcă fructuos, de­oarece până astăzi armata sovietică a în­registrat pierderi ce se cifrează la aproximativ şase armate, fără a mai considera şi celelalte pierderi pe care implicit sovieticii le au, ca urmare a acţiunii de apărare şi contra atacuri desnădăjduite ce o duc.­­ RÂNDUL CETĂŢILOR La Sevastopol, în curând, vor înregistra sovieticii cea de a patra deziluzie în decurs de două luni, prin căderea acestei cetăţi consi­derată inexpugnabilă. Victorioasele tru­pe germano-ro­mâne au reuşit să depăşească valea Cemaja, urcând pe înălţimile ime­diat vest de această vale. Prin această pătrundere nouă, istorica cetate simte cu fiecare zi cum suflul rezistenţei scade, tre­buind să cedeze în faţa formidabi­lei presiuni ce o sugrumă. In Egipt fortăreaţa de la Marsa- Matruk a căzut după primele ata­curi ale forţelor Mareşalului Rom­mel. Astfel, armata 8-a britanică con­firmă că nu mai poate să suporte atacurile puternice ale forţelor ger­mane şi italiene, cari nu cunosc odihna şi au un moral excelent. întârzierea care trebuia să o facă pe direcţia Alexandria, în situaţia în care se găseşte, este extrem de critică şi este problematic dacă din resturile acestei armate va mai ajunge cineva la gurile Nilului. înaintarea rapidă a Mareşalului Rommel au facilitat-o înşişi en­glezii, creind o bază înaintată de aprovizionare la Tobruk care astă­zi alimentează urmărirea enregică a trupelor Axei. Gibraltarul a suferit primul atac aerian. Nu se cunosc nici atacatorii, nici pierderile, dar desigur că nu en­glezii au avut interesul să-şi caute distrugerea porţii de Vest a Medi­­teranei. Rămâne să urmărim dacă soar­ta Maltei nu va trece asupra Gi­­braltarului. Pe frontul chino-japonez, ope­raţiunile continuă favorabil pentru armata niponă. BERLIN 29. — In cercurile militare berlinele se accentuează deosebita importanţă a luării fortăreţii Marsa Matruk pentru continuarea campa­niei din Africa de Nord, fără să co­menteze totuşi noua victorie a ma­reşalului Rommel sau să se insiste asupra consecinţelor ei. Presa de seară din Capitala Reichului dă în loc de frunte ştirea despre luarea ultimului port întărit defensiv dinain­tea Alexandriei. „Deutsche Allge­meine Zeitung" subliniază în legă­tură cU aceasta lantul r X n r««­ «n­­gieza, in aşteptarea ştirilor celor mai defavorabile, trădează cât de grele ar fi urmările pierderii Medi­­teranei pentru Imperiul britanic. ,,Berliner Lokal Anzeiger" sublniază faptul că trupele germano-italiene ale lui Rommel au străbătut deja două treimi din distanța Tobruk— Alexandria. Loviturile nimicitoare ale trupelor Axei au urcat într'un tempo atât de repede și de surprinzător, încât armata lui Ritschie n'a avut timp să se fixeze, în linia defensivă, de la Marsa Matruk. In Berlin se în­tărește convingerea că noua victorie a trupelor Axei va avea efecte și în statele inamice. Dacă senatorul american Eilender înainte de căde­rea portului, putea spune că înfrân­gerile aliatului englez din Africa îl obosesc sau chiar îl înbolnăvesc, după victoria de la Marsa Matruk, critica americană la adresa englezi­lor va deveni şi mai intensă. Atmosferă de panică la Londra Comentariile din Wilhelmstrasse, a­­supra situaţiei din Anglia, au luat neîndoios un aspect nou, în ultimele zile. Până acum, se păstra rezervă, în ce priveşte importanţa creşterii opo­ziţiei împotriva lui Churchill. Se vor­bea cel mult de o criză latentă. Azi însă se poate constata că în Anglia există o atmosferă de panică în urma înfrângerilor militare şi impresia că şi conducerea militară e proastă. La Berlin nu se pierde din vedere că actuala criză va contribui în mare parte la creiarea unui ventil pentru agitaţia publică. Există intenţia fi­nală de a salva pe Churchill în­ si­tuaţia sa de preşedinte al consiliu­lui. In orice caz se consideră foarte semnificativ, la Berlin, faptul că prinde tot mai multă consistenţă gân­dul de demitere al lui Churchill din funcţiunea de ministru al apărării. Aceasta ar fi o sacrificare necesară faţă de opinia publică alarmată şi dezamăgită. In acest fenomen comen­tatori germani cred că pot vedea semnul unei schimbări hotărâtoare a stării de spirit. Faptul că Churchill şi-a amânat, cu câteva zile, discursul său anunţat în Camera Comunelor, desigur în ur­ma înfrângerii din Africa, e de in­terpretat, după părerile de aci, în sensul că, nu vrea să se expună, înainte de timp, primejdiei, ceea ce ar putea risca, dacă ar produce asu­pra situaţiei interpretări optimiste, desminţite de noui înfrângeri. La Berlin nu se trag concluzii de prea mare importanţă, totuşi se acordă în mod vădit, de astă dată, acestei schimbări de atmosferă engleză o mult mai mare semnificaţie, decât în cazurile similare de ■ până acum. Importanţa spărturii de la Sevastopol Spărtura făcută în poziţiile puter­nic întărite de pe Înălţimea Soprun din faţa Sevastopolului, este consi­derată la Berlin drept un eveniment militar deosebit, înălţimea Saprun apără oraşul Sevastopol în partea de est şi, sud-est şi înconjură fortărea­ţa, in forma unui semicerc, de la In­­kermann şi golful Severnaja până la coasta de apus către Mare, din pe­ninsula Crimeea. Această înălţime, care domină valea Saprunului, for­mează centrul sistemului de apărare bolşevic dinspre est şi sud-est. Prin spărtura efectuată în acest sistem de întărituri, a reuşit, viaociii ger­­mane şi române să pună stăpânire pe o poziţie de foc extrem de favora­bilă, care se afla până acum în mâna frontului de nord al fortăreţii Sevas­topol a urmat acum şi străpungerea frontului de sud şi sud-est. Se poate spune că de acum, luarea fortăreţei se află în stadiul final. Frontul de est se mişcă ♦ iViarsa-Malmk a rezistat numai două zile. Gibraltarul sub bombardament de aviaţie , I., n........ rm.rii­, r-7 —■ ....................— -------- --SJ ■■■ -Lina lenini Selastian­. li stadial mai Prin telefon de la corespondentul nostru din Berlin MAREȘALUL VON BOCK Pe frontul Doneţului, artileria noastră, perfec camuflată, aşteaptă momentul de a intra în ac­ţiune. (P. P.) Um- 8 PAGINI 5 LEI Miercuri 1 Iulie 1942 Director: PAMFIL ŞEICARU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Strada Belvedere Nr. 6 TELEFOANELE­­ Redacţia 8.27.53 Secretariatul 3.40.86 Secretarul ten. 4.84.40 Redacţia politică 8.40.88 Abonamente: Instituţii de Gab. directorului Ad­torul delegat Contab. ţi depot. Abon. şi publicit Control gen. Exped. Tipografia Redacţia sportivă 8.27.53 Provincia 4.89.28 Biroul comenator, Personalul Contenciosul Proprietar, „Curentul” S. A. Tribunalul Hton. Registrul publicaţiilor. Taxa poştală plătită In direcţiei generale P. T. 4.84.41 5.54.88 8.40.80 3.40.84 4.23.32 4140 4.92.58 R. No. 174/iaaa arta a dread In numerar s P. T. T. No. "IS®0 lei ;4?a« ptni ( 3SlJ led . Intre apă şi cer, avioanele japo­neze parcurg spaţii imense, pen­tru îndeplini­rea misiunilor Convocarea sesiune! extraordinare a parla­­mentului sud-african AMSTERDAM, 29 (Rador). — Co­respondentul Agenţiei I­. N. B. tran­smite : Serviciul britanic de informaţiuni anunţă din Oraşul Capului că d. Maian, şeful opoziţiei sud-africane, a cerut convocarea parlamentului in­­tr’o sesiune extraordinară, pentru a se discuta evenimentele din Africa­­de Nord. D-nii Roosevelt şi Churchill au examinat şi posibilităţile unei înfrângeri BERNA, 29 (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei ŞTEFANI transmite: Se primeşte din Lon­dra ştirea că, după unele informa­ţiuni ale ziarului DAILY HERALD d-nii Roosevelt şi Churchill au examinat în cursul convorbirilor lor de la Washington, nu numai toate posibilităţile de victorie, dar şi toate posibilităţile unei înfrân­geri. Puternice explozii la un depozit de muniţii suedez STOCKHOLM 29 (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei ŞTEFANI trans­mite : Violenţe explozii s-au produs Luni dimineaţă în zona fortăreţii Boden, situată în apropierea frontierei cu Fin­landa. După AFTONTIDNINGEN, un au­tomobil în care se aflau mai mulţi leşti raşi a pătruns într’o zonă interzisă. Santinela a deschis focul. Gloanţele au atins un depozit de muniţii care a sărit în aer. Se pare că pagubele ar fi foarte matri şi că ar fi numeroase victime. .Mira" Mialei Renanii ------------- de ROMULUS DIANU ------— Citesc cu o mulţumire nespusă co­mentariile presei streine care se ocu­pă de bravura Armatei noastre, pe frontul della Răsărit, departe de va­tra naţională. Cei cari scriu despre Conducătorul Statului, Mareşalul Antonescu, despre meritele sale de om şi de comandant, se apropie, pe calea asta, mai mult decât oricum alltfel, de inima Românilor cari nu mai voiesc să audă vorbindu-li-se despre partide, sau despre pricini Despărţirile fratricide ne-au costat prea mult. Aşa încât, clar şi deschis, cine o­­magiază Armata şi pe Mareşal, ne devine pentru totdeauna prieten. Insă printre elogii, am aflat şi o vorbă asupra căreia simt că trebuie să insist, punând în joc toată forţa sincerităţii ce am faţă de prieteni a­­devăraţi. Vorba la care mă refer este „Re­naşterea Armatei Române“. Istoria nu răsună de adevăr la a­­ceste trei cuvinte. Poate că informa­­ţiunile cele mai exacte lipsesc, şi că numai bunăvoinţa nu le poate ţine locul. Poate că este numai vorbă. In ambele cazuri restabilirea adevă­rului se impune. Armata Română nu a renăscut ca pasărea Phoenix. E o simplă imagi­ne poetică. Armata Română nu putea să renască, pentru sănătosul motiv că nu murise,­­ că nu a murit nicioda­tă. Nu a biruit-o nimeni, nici dina­fară, nici dinlăuntru, şi n’a desfiinţat nimeni forţa imanentă a speranţelor unui popor, păstrată în inima mută şi tare a Armatei. Ce e Armata noastră, dacă nu alt aspect al ţărănimii noastre, şi a căr­turarilor ei ? In acest mediu militar care este deopotrivă social şi politic, nu s’a putut strecura nimic din infecţia tră­dării, a minciunii şi a uneltirii. Niciodată. De când marele nostru *ege Carol întâiul, a organizat-o, dându-i o structură, desigur simplă, dar care s’a putut amplifica, urmând pasul ştiinţific al timpului, nimeni nu a putut abate Armata dela calea ei. Când organele politice şi dipf­oma­­tice au simţit că nu mai pot face fa­ţă nevoilor naţionale, Armata a tras sabia in faţa ameninţărilor, şi a a­­părat Neamul. Armata a mers departe, la vest, ca să facă faţă unui pericol eu­ropean, apoi astăzi, tot pentru îm­plinirea acestei misiuni, stă ală­turi de glorioşii soldaţi germani, la răsărit. Cât respect cuprinde simplă invitarea soldatului român la o acţiu­ne de măreţia acesteia! Invitarea se adresa unui suflet viu şi unui braţ care nu a amorţit niciodată. Atunci, de ce să se spună că Armata noastră a renăscut? Dimpotrivă, Armata este şi a fost singurul organism sănătos şi plin de vigoare, neameninţat. S’au schimbat regimurile politice, ori libertatea a­­cordată fără măsură celor cari nu o meritau, prin înţelepciune, îndeajuns, a clocit pestilenţele anarhiei. De a­­cord. Dar Armata a rămas sus, ne­întinată. Care popor a traversat cea­surile grele pe care noi le-am cunos­cut, in noianul secolelor ? Armata este secretul nostru istoric, raţiunea pentru care n’am pierit. Un soldat nu e decât un ţăran altfel Îmbrăcat. Cum să piară această piatră tare, in care bate o inimă dulce ? Cei cari se informează bine asupra Istoriei Românilor pot să afle ce este, pentru noi, Armata. Luaţi ultimul funcţionar, sau ultimul ţăran, şi da­­ţi-i o uniformă militară şi o armă, veţi vedea că acesta devine cu totul alt om. Ca soldat nu-l poţi trece pe dinainte. Nu. Armata noastră nu a renăscut. A fost vie totdeauna. Spiritul public, da. Acela renaşte, dar Armata a ve­­ghiat, vie şi trează. In faţa Armatei, anarhia a crăpat, indiferent de culo­rile de steag pe care şi le alesese ca să piardă Neamul. Reportagiile de pe front, ca şi ar­ticolele neromanţate, adică veridice şi bine informate, prin marile fapte de arme despre care ele vorbesc, fe­rată lămurit că nu poate fi vorba de­cât despre forţa unei tradiţii. Deci: Armata tradiţiei noastre, nicidecum o armată renăscută. Merita această restabilire a ade­vărului să fie făcută de aici, de noi cari putem spune lucrurilor pe nume. Armata e mută. Ea n’ar fi desminţit niciodată eroarea. cum glii sa fara mirii iuti­ti un invuzi un ii inilg­sniri — Dela corespondentul nostru permanent — ROMA, 28. — In timp ce trupele germano-italiene işi continuă Înain­tarea lor spre Nil, menţinând o me­die de şaizeci de kilometri pe zi, tot mai îndoielnică devine posibilitatea unei eficace apărări engleze a Egip­tului. Şi mai precară devine, pe fie­care zi, poziţia flotei engleze anco­rată la Alexandria, de care trupele Axei s’au apopiat la mai puţin de trei sute kilometri; astăzi, avioanele picchiatelli” italiene şi „stukasurbe” germane o pot ajunge, escortate fi­ind de avioanele de vânătoare cari se găsesc de acum în rază de acţiune utilă. După cum am prevăzut eri, coman­damentul germano-italian nu a so­cotit oportun să piardă câteva zile, cu asediul câmpului întărit de la Mar­sa Matruck, dând astfel timp en­glezilor să organizeze noui linii de­ rezistenţă şi să primească întăriri pentru a încerca apărarea forţei ori­entale a Mediteranei, ci a pornit înainte, depăşind Marsa Matruck, ne­dând răgaz adversarului bătut. Eroica moarte pe câmpul de luptă de la Sidi­el Barani, a generalilor italieni Baldassare şi Piacenza, in fruntea trupelor lor, a demonstrat­­ încă odată ce profundă deosebire este între spiritul care însufleţeşte, de la ultimul soldat la cel mai înalt comandant, forţele tripartite şi între mentalitatea englezilor şi americanilor cari, în faţa unui pericol, preferă să o ia la fugă sau să capituleze. Marina de război nord- americană a preluat ser­­viciul de protecţie în Atlanticul de Sud BERNA 29 (Rador). — Corespon­dentul agenţiei DNR transmite: EXCHANGE TELEGRAPH a­­nun­ţă că marina de război a Sta­telor Unite a preluat cu începere de Duminică serviciul de protecţie în Atlanticul de sud. Montevideo va fi pus la dispozi­ția vaselor de război americane, ca bază navală și­­ca pori de aprovi­zionare. Mereu şi mereu mai uite şi mai bune arme produc fabricele germane

Next