Curentul, iulie 1942 (Anul 15, nr. 5162-5192)
1942-07-01 / nr. 5162
A fost un adevărat potop de telefoane, de oameni necunoscuţi veniţi să-mi mulţumească pentru adevărurile rostite în articolul „Dacă ar şti Mareşalul”. In stiluri diferite, cu variaţii de temperament, fiecare descoperea acelaş mare eveniment politic : i s’a spus Mareşalului adevărul. Un bătrân proprietar mi se spovedi şi rând pe rând defilară necazurile producătorului de grâu şi de porumb. „Nu ştiu cine-i învaţă pe economişti, dar ticluesc de multe ori măsuri anapoda. In loc să îndemne sporul producţiei ei ajung să tot reducă suprafeţele însămânţate cu grâu. Cu porumbul numai formalităţi fără nici un rost pentru plugar. Bine că s’a spus lucrurilor pe nume. Dar, credeţi că Mareşalul va fi citit ? Dacă a aflat Mareşalul este prăpăd, nu-i scapă nimeni de pedeapsă. Straşnic om, când i se spune adevărul“. Era o convingere nezdruncinată în râvna de bine a Mareşalului, în tot ce-mi spunea bătrânul plugar. Alţii îmi lămureau alte sectoare cu nimic deosebite de ceea ce se petrece cu porumbul. Refrenul era acelaş : „Să afle Mareşalul şi să vezi ce vor păţi vinovaţii“. Era în aceste contribuţii spontane de documentare, o aşa de mare încredere în voinţa de bună rânduială a Conducătorului Statului, că m’am bucurat foarte mult, fiindcă o ţară se consolidează când are încredere în cel care comands Au f'_,i şi alţii care s’au uimit C*”ae a îngăduit cenzura să apară. Tam întrebat: „dar în interesul cui s’ar fi îngăduit o greşeală ruinătoare pentru viaţa economică a satelor ? Are Mareşalul un partid de ocrotit, partizani pe cari să-i acopere în fărădelegile lor ?” Şi fiecare îmi dădea dreptate, ba cineva stabili tot vina presei că s’a întârziat să se spună adevăruri necesare menite să înlăture o dăunătoare stare de lucruri. * Am reflectat îndelung asupra acestor manifestări de uimire şi de mulţumire, căutând să le aflu tâlcul politic. Ţara îl caută pe Mareşal, iar Conducătorul Statului caută ţara cea reală acoperită uneori de păenjenişul de ficţiuni pe care îl ţese cu o hărnicie suspectă mulţimea anonimă a micilor tirani ai birourilor. Statistici fanteziste, situaţii prezentate după necesitate, când optimiste, când descurajante, complicităţi spontane ale unei solidarităţi instinctive, acopăr cu grabă realităţile, întreţin iluzia aparenţelor, în timp ce o măsură greşită îşi poate produce nestânjenită efectele ei devastatoare. Interese personale ? Nu totdeauna, mai des un fel de fudulă împotrivire de a te pleca în faţa realităţilor, recunoscând cu tot curajul o măsură greşită, îndreptând-o înainte ca să se fi înlăturat orice posibilitate de a repara stricăciunile făcute. Dacă un interes material are o margine, prostia, incapacitatea sunt fără limită şi rezistă cu o putere nebănuită asalturilor reînoite ale realităţilor chinuite prin măsuri neghioabe. Şi au o artă de a falsifica realitatea, încât chiar cea mai ageră minte nu poate descoperi cu uşurinţă toate sofismele birocraţiei In acel strigăt, „a aflat Mareşalul“, se mărturisea spontan cu o prospeţime înviorătoare de PAMFIL ŞEICARU mare, neînvinsă încredere în Mareşalul Antonescu. Un capital moral de mare preţ, esenţial pentru o ţară în războiu, fiindcă vai de poporul care umblă buimac în căutarea unui om căruia să-i încredinţeze destinele !... Cu ce puţin se mulţumeşte această ţară de oameni cumsecade, atunci când o încălzeşte o fărâmă de încredere într’un om ! Şi ce uşor este de condus poporul român aşa de disciplinat, cu un simţ al datoriei pe care îl verifică câmpurile de luptă din fundurile stepelor Rusiei ! Mă gândesc la pasionata râvnă de faptă, îndreptând răul, ce însufleţeşte pe Mareşalul Antonescu, la câtă energie risipeşte, la viziunea lui orgolioasă a destinelor româneşti, la lupta pe care o duce împotriva lipsei de contact direct cu ţara. „Să nu afle Mareşalul“, răspuns birocratic la oftatul ţării „dacă ar şti Mareşalul!”. Mi-am amintit de câteva rezoluţii căzând ca nişte harapnice Deşi până astăzi nici un indiciu nu desvălue nimic din planurile înaltului comandament german în ceea ce priveşte marea ofensivă, totuşi luptele pe frontul de est au început într’un tempo mai viu decât cel cunoscut până astăzi. După marea victorie obţinută de trupele germano-române de sub comanda generalului Meinstein la Kerci, bătălie care a dus la distrugerea completă a trei armate sovietice, mareşalul Timoşcenko * a pus în mişcare forţele sale, desvoltând marea ofensivă în cleşte asupra Harkovului, de la care aştepta rezultate maxime asupra dreptei dispozitivului frontului de răsărit. Sfârșitul tragic al acestei ofensive, care înainte de a se desemna complet, a fost nimicită, a dus într’un timp foarte scurt la distrugerea a încă două armate ale mareșalului Timoscenko. In urma acestor două lovituri date la interval atât de scurt, grupul de armate sovietic de sud, a fost într’atâta sdruncinat, încât nu putea lăsa comandamentul german în situaţia de a nu exploata imediat aceste succese, aşteptând deslănţuirea marei ofensive. Astfel trecerea Doneţului la est de Harkov a trupelor germanoromâne de sub comanda mareşalului von Bock, a împins dispozitivul slăbit al sovietelor circa 150 km. est de această localitate. Nu a trecut mult, pentru ca înaltul comandament german să ape spinarea ticăloşilor, de spaima care-i face pe atâţia să bâţâie ca piftiile la gândul că s’ar putea să afle Mareşalul. Ce schimbare ar fi toate, dacă s’ar găsi un mijloc de a înlesni Mareşalului colaborarea cu un minim de control pe care l-ar exercita ţara, spre a dărâma tirania anonimă, măruntă, a birourilor! Faptul că auzi la tot pasul acelaş refren : „dacă ar şti Mareşalul !“, iar un articol de simplă denunţare a unei proaste funcţionări în aprovizionarea cu porumb a judeţelor cu recoltă deficitară, a provocat un strigăt de satisfacţie, de adevărat triumf: „a aflat Mareşalul!“, este un semn al necesităţii imperioase de a se înlesni activa colaborare a Mareşalului cu ţara. Va fi o dublă eliberare de sub tirania ficţiunilor: a ţării şi a Mareşalului. Atunci tot ce se sbuciumă, ca splendide năzuinţi, în sufletul Mareşalului va afla drumul realizărilor menite să schimbe o ţară. nunţe o nouă victorie la nord pe frontul Volkov, unde circa o armată sovietică a fost nimicită. ..— «we «uvuii, luianzana aesste operaţiuni disparate, tragem concluzia că frontul de est se mişcă şi se mişcă fructuos, deoarece până astăzi armata sovietică a înregistrat pierderi ce se cifrează la aproximativ şase armate, fără a mai considera şi celelalte pierderi pe care implicit sovieticii le au, ca urmare a acţiunii de apărare şi contra atacuri desnădăjduite ce o duc. RÂNDUL CETĂŢILOR La Sevastopol, în curând, vor înregistra sovieticii cea de a patra deziluzie în decurs de două luni, prin căderea acestei cetăţi considerată inexpugnabilă. Victorioasele trupe germano-române au reuşit să depăşească valea Cemaja, urcând pe înălţimile imediat vest de această vale. Prin această pătrundere nouă, istorica cetate simte cu fiecare zi cum suflul rezistenţei scade, trebuind să cedeze în faţa formidabilei presiuni ce o sugrumă. In Egipt fortăreaţa de la Marsa- Matruk a căzut după primele atacuri ale forţelor Mareşalului Rommel. Astfel, armata 8-a britanică confirmă că nu mai poate să suporte atacurile puternice ale forţelor germane şi italiene, cari nu cunosc odihna şi au un moral excelent. întârzierea care trebuia să o facă pe direcţia Alexandria, în situaţia în care se găseşte, este extrem de critică şi este problematic dacă din resturile acestei armate va mai ajunge cineva la gurile Nilului. înaintarea rapidă a Mareşalului Rommel au facilitat-o înşişi englezii, creind o bază înaintată de aprovizionare la Tobruk care astăzi alimentează urmărirea enregică a trupelor Axei. Gibraltarul a suferit primul atac aerian. Nu se cunosc nici atacatorii, nici pierderile, dar desigur că nu englezii au avut interesul să-şi caute distrugerea porţii de Vest a Mediteranei. Rămâne să urmărim dacă soarta Maltei nu va trece asupra Gibraltarului. Pe frontul chino-japonez, operaţiunile continuă favorabil pentru armata niponă. BERLIN 29. — In cercurile militare berlinele se accentuează deosebita importanţă a luării fortăreţii Marsa Matruk pentru continuarea campaniei din Africa de Nord, fără să comenteze totuşi noua victorie a mareşalului Rommel sau să se insiste asupra consecinţelor ei. Presa de seară din Capitala Reichului dă în loc de frunte ştirea despre luarea ultimului port întărit defensiv dinaintea Alexandriei. „Deutsche Allgemeine Zeitung" subliniază în legătură cU aceasta lantul r X n r«« «ngieza, in aşteptarea ştirilor celor mai defavorabile, trădează cât de grele ar fi urmările pierderii Mediteranei pentru Imperiul britanic. ,,Berliner Lokal Anzeiger" sublniază faptul că trupele germano-italiene ale lui Rommel au străbătut deja două treimi din distanța Tobruk— Alexandria. Loviturile nimicitoare ale trupelor Axei au urcat într'un tempo atât de repede și de surprinzător, încât armata lui Ritschie n'a avut timp să se fixeze, în linia defensivă, de la Marsa Matruk. In Berlin se întărește convingerea că noua victorie a trupelor Axei va avea efecte și în statele inamice. Dacă senatorul american Eilender înainte de căderea portului, putea spune că înfrângerile aliatului englez din Africa îl obosesc sau chiar îl înbolnăvesc, după victoria de la Marsa Matruk, critica americană la adresa englezilor va deveni şi mai intensă. Atmosferă de panică la Londra Comentariile din Wilhelmstrasse, asupra situaţiei din Anglia, au luat neîndoios un aspect nou, în ultimele zile. Până acum, se păstra rezervă, în ce priveşte importanţa creşterii opoziţiei împotriva lui Churchill. Se vorbea cel mult de o criză latentă. Azi însă se poate constata că în Anglia există o atmosferă de panică în urma înfrângerilor militare şi impresia că şi conducerea militară e proastă. La Berlin nu se pierde din vedere că actuala criză va contribui în mare parte la creiarea unui ventil pentru agitaţia publică. Există intenţia finală de a salva pe Churchill în situaţia sa de preşedinte al consiliului. In orice caz se consideră foarte semnificativ, la Berlin, faptul că prinde tot mai multă consistenţă gândul de demitere al lui Churchill din funcţiunea de ministru al apărării. Aceasta ar fi o sacrificare necesară faţă de opinia publică alarmată şi dezamăgită. In acest fenomen comentatori germani cred că pot vedea semnul unei schimbări hotărâtoare a stării de spirit. Faptul că Churchill şi-a amânat, cu câteva zile, discursul său anunţat în Camera Comunelor, desigur în urma înfrângerii din Africa, e de interpretat, după părerile de aci, în sensul că, nu vrea să se expună, înainte de timp, primejdiei, ceea ce ar putea risca, dacă ar produce asupra situaţiei interpretări optimiste, desminţite de noui înfrângeri. La Berlin nu se trag concluzii de prea mare importanţă, totuşi se acordă în mod vădit, de astă dată, acestei schimbări de atmosferă engleză o mult mai mare semnificaţie, decât în cazurile similare de ■ până acum. Importanţa spărturii de la Sevastopol Spărtura făcută în poziţiile puternic întărite de pe Înălţimea Soprun din faţa Sevastopolului, este considerată la Berlin drept un eveniment militar deosebit, înălţimea Saprun apără oraşul Sevastopol în partea de est şi, sud-est şi înconjură fortăreaţa, in forma unui semicerc, de la Inkermann şi golful Severnaja până la coasta de apus către Mare, din peninsula Crimeea. Această înălţime, care domină valea Saprunului, formează centrul sistemului de apărare bolşevic dinspre est şi sud-est. Prin spărtura efectuată în acest sistem de întărituri, a reuşit, viaociii germane şi române să pună stăpânire pe o poziţie de foc extrem de favorabilă, care se afla până acum în mâna frontului de nord al fortăreţii Sevastopol a urmat acum şi străpungerea frontului de sud şi sud-est. Se poate spune că de acum, luarea fortăreţei se află în stadiul final. Frontul de est se mişcă ♦ iViarsa-Malmk a rezistat numai două zile. Gibraltarul sub bombardament de aviaţie , I., n........ rm.rii, r-7 —■ ....................— -------- --SJ ■■■ -Lina lenini Selastian. li stadial mai Prin telefon de la corespondentul nostru din Berlin MAREȘALUL VON BOCK Pe frontul Doneţului, artileria noastră, perfec camuflată, aşteaptă momentul de a intra în acţiune. (P. P.) Um- 8 PAGINI 5 LEI Miercuri 1 Iulie 1942 Director: PAMFIL ŞEICARU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Strada Belvedere Nr. 6 TELEFOANELE Redacţia 8.27.53 Secretariatul 3.40.86 Secretarul ten. 4.84.40 Redacţia politică 8.40.88 Abonamente: Instituţii de Gab. directorului Adtorul delegat Contab. ţi depot. Abon. şi publicit Control gen. Exped. Tipografia Redacţia sportivă 8.27.53 Provincia 4.89.28 Biroul comenator, Personalul Contenciosul Proprietar, „Curentul” S. A. Tribunalul Hton. Registrul publicaţiilor. Taxa poştală plătită In direcţiei generale P. T. 4.84.41 5.54.88 8.40.80 3.40.84 4.23.32 4140 4.92.58 R. No. 174/iaaa arta a dread In numerar s P. T. T. No. "IS®0 lei ;4?a« ptni ( 3SlJ led . Intre apă şi cer, avioanele japoneze parcurg spaţii imense, pentru îndeplinirea misiunilor Convocarea sesiune! extraordinare a parlamentului sud-african AMSTERDAM, 29 (Rador). — Corespondentul Agenţiei I. N. B. transmite : Serviciul britanic de informaţiuni anunţă din Oraşul Capului că d. Maian, şeful opoziţiei sud-africane, a cerut convocarea parlamentului intr’o sesiune extraordinară, pentru a se discuta evenimentele din Africade Nord. D-nii Roosevelt şi Churchill au examinat şi posibilităţile unei înfrângeri BERNA, 29 (Rador). — Corespondentul Agenţiei ŞTEFANI transmite: Se primeşte din Londra ştirea că, după unele informaţiuni ale ziarului DAILY HERALD d-nii Roosevelt şi Churchill au examinat în cursul convorbirilor lor de la Washington, nu numai toate posibilităţile de victorie, dar şi toate posibilităţile unei înfrângeri. Puternice explozii la un depozit de muniţii suedez STOCKHOLM 29 (Rador). — Corespondentul Agenţiei ŞTEFANI transmite : Violenţe explozii s-au produs Luni dimineaţă în zona fortăreţii Boden, situată în apropierea frontierei cu Finlanda. După AFTONTIDNINGEN, un automobil în care se aflau mai mulţi leşti raşi a pătruns într’o zonă interzisă. Santinela a deschis focul. Gloanţele au atins un depozit de muniţii care a sărit în aer. Se pare că pagubele ar fi foarte matri şi că ar fi numeroase victime. .Mira" Mialei Renanii ------------- de ROMULUS DIANU ------— Citesc cu o mulţumire nespusă comentariile presei streine care se ocupă de bravura Armatei noastre, pe frontul della Răsărit, departe de vatra naţională. Cei cari scriu despre Conducătorul Statului, Mareşalul Antonescu, despre meritele sale de om şi de comandant, se apropie, pe calea asta, mai mult decât oricum alltfel, de inima Românilor cari nu mai voiesc să audă vorbindu-li-se despre partide, sau despre pricini Despărţirile fratricide ne-au costat prea mult. Aşa încât, clar şi deschis, cine omagiază Armata şi pe Mareşal, ne devine pentru totdeauna prieten. Insă printre elogii, am aflat şi o vorbă asupra căreia simt că trebuie să insist, punând în joc toată forţa sincerităţii ce am faţă de prieteni adevăraţi. Vorba la care mă refer este „Renaşterea Armatei Române“. Istoria nu răsună de adevăr la aceste trei cuvinte. Poate că informaţiunile cele mai exacte lipsesc, şi că numai bunăvoinţa nu le poate ţine locul. Poate că este numai vorbă. In ambele cazuri restabilirea adevărului se impune. Armata Română nu a renăscut ca pasărea Phoenix. E o simplă imagine poetică. Armata Română nu putea să renască, pentru sănătosul motiv că nu murise, că nu a murit niciodată. Nu a biruit-o nimeni, nici dinafară, nici dinlăuntru, şi n’a desfiinţat nimeni forţa imanentă a speranţelor unui popor, păstrată în inima mută şi tare a Armatei. Ce e Armata noastră, dacă nu alt aspect al ţărănimii noastre, şi a cărturarilor ei ? In acest mediu militar care este deopotrivă social şi politic, nu s’a putut strecura nimic din infecţia trădării, a minciunii şi a uneltirii. Niciodată. De când marele nostru *ege Carol întâiul, a organizat-o, dându-i o structură, desigur simplă, dar care s’a putut amplifica, urmând pasul ştiinţific al timpului, nimeni nu a putut abate Armata dela calea ei. Când organele politice şi dipfomatice au simţit că nu mai pot face faţă nevoilor naţionale, Armata a tras sabia in faţa ameninţărilor, şi a apărat Neamul. Armata a mers departe, la vest, ca să facă faţă unui pericol european, apoi astăzi, tot pentru împlinirea acestei misiuni, stă alături de glorioşii soldaţi germani, la răsărit. Cât respect cuprinde simplă invitarea soldatului român la o acţiune de măreţia acesteia! Invitarea se adresa unui suflet viu şi unui braţ care nu a amorţit niciodată. Atunci, de ce să se spună că Armata noastră a renăscut? Dimpotrivă, Armata este şi a fost singurul organism sănătos şi plin de vigoare, neameninţat. S’au schimbat regimurile politice, ori libertatea acordată fără măsură celor cari nu o meritau, prin înţelepciune, îndeajuns, a clocit pestilenţele anarhiei. De acord. Dar Armata a rămas sus, neîntinată. Care popor a traversat ceasurile grele pe care noi le-am cunoscut, in noianul secolelor ? Armata este secretul nostru istoric, raţiunea pentru care n’am pierit. Un soldat nu e decât un ţăran altfel Îmbrăcat. Cum să piară această piatră tare, in care bate o inimă dulce ? Cei cari se informează bine asupra Istoriei Românilor pot să afle ce este, pentru noi, Armata. Luaţi ultimul funcţionar, sau ultimul ţăran, şi daţi-i o uniformă militară şi o armă, veţi vedea că acesta devine cu totul alt om. Ca soldat nu-l poţi trece pe dinainte. Nu. Armata noastră nu a renăscut. A fost vie totdeauna. Spiritul public, da. Acela renaşte, dar Armata a veghiat, vie şi trează. In faţa Armatei, anarhia a crăpat, indiferent de culorile de steag pe care şi le alesese ca să piardă Neamul. Reportagiile de pe front, ca şi articolele neromanţate, adică veridice şi bine informate, prin marile fapte de arme despre care ele vorbesc, ferată lămurit că nu poate fi vorba decât despre forţa unei tradiţii. Deci: Armata tradiţiei noastre, nicidecum o armată renăscută. Merita această restabilire a adevărului să fie făcută de aici, de noi cari putem spune lucrurilor pe nume. Armata e mută. Ea n’ar fi desminţit niciodată eroarea. cum glii sa fara mirii iutiti un invuzi un ii inilgsniri — Dela corespondentul nostru permanent — ROMA, 28. — In timp ce trupele germano-italiene işi continuă Înaintarea lor spre Nil, menţinând o medie de şaizeci de kilometri pe zi, tot mai îndoielnică devine posibilitatea unei eficace apărări engleze a Egiptului. Şi mai precară devine, pe fiecare zi, poziţia flotei engleze ancorată la Alexandria, de care trupele Axei s’au apopiat la mai puţin de trei sute kilometri; astăzi, avioanele picchiatelli” italiene şi „stukasurbe” germane o pot ajunge, escortate fiind de avioanele de vânătoare cari se găsesc de acum în rază de acţiune utilă. După cum am prevăzut eri, comandamentul germano-italian nu a socotit oportun să piardă câteva zile, cu asediul câmpului întărit de la Marsa Matruck, dând astfel timp englezilor să organizeze noui linii de rezistenţă şi să primească întăriri pentru a încerca apărarea forţei orientale a Mediteranei, ci a pornit înainte, depăşind Marsa Matruck, nedând răgaz adversarului bătut. Eroica moarte pe câmpul de luptă de la Sidiel Barani, a generalilor italieni Baldassare şi Piacenza, in fruntea trupelor lor, a demonstrat încă odată ce profundă deosebire este între spiritul care însufleţeşte, de la ultimul soldat la cel mai înalt comandant, forţele tripartite şi între mentalitatea englezilor şi americanilor cari, în faţa unui pericol, preferă să o ia la fugă sau să capituleze. Marina de război nord- americană a preluat serviciul de protecţie în Atlanticul de Sud BERNA 29 (Rador). — Corespondentul agenţiei DNR transmite: EXCHANGE TELEGRAPH anunţă că marina de război a Statelor Unite a preluat cu începere de Duminică serviciul de protecţie în Atlanticul de sud. Montevideo va fi pus la dispoziția vaselor de război americane, ca bază navală șica pori de aprovizionare. Mereu şi mereu mai uite şi mai bune arme produc fabricele germane