Curentul, august 1942 (Anul 15, nr. 5193-5223)

1942-08-01 / nr. 5193

k­ e întoarceri spre trecut de PAMFIL ŞEICARU Radio-Moscova a dat urmă­toarea informaţie: „Aseară au fost promulgate decretele sovie­tice în virtutea cărora sunt sta­bilite trei decoraţii noui pentru comandanţii armatelor sovietice. Cele trei noui decoraţii sunt: Ordinul Suvarov, cea mai înaltă decoraţie pentru comandanţii fronturilor şi armatelor, Ordinul Kutuzov şi Ordinul Nevski. Situaţia militară a Rusiei cere sforţări desperate pentru a opri înaintarea impetuoasă a armatei germane şi a aliaţilor ei. Pentru a înţelege cât este de gravă a­­meninţarea, vom desprinde doar aceste rânduri din articolul de fond publicat în oficiosul „Prav­da“ şi citit la postul de Radio Moscova : „Bătălia care este în toiu la Sud, ia proporţii din ce în ce mai înverşunate. Inamicul stărue din răsputeri să înainteze. Cu orice preţ el vrea să-şi des­chidă drumul spre vastele spaţii ale stepelor dincolo de Don pen­tru a pătrunde mai departe că­tre grâul din Kuban şi petrolul din Baku. După lupte îndâr­jite trupele noastre au părăsit Rostovul şi Novocerkask-ul. Su­dul sovietic se află sub amenin­ţare serioasă“. Se explică de ce simt necesi­tatea să sporească numărul de­coraţiilor menite să răsplătească virtuţile militare ale ruşilor. Dar semnificaţia acestor noui ordine o dă numele ce li s’au dat. Rusia Sovietică după anarhia totală a începuturilor, când delirul ega­lităţii anula orice idee de erar­­hie, organizarea noului stat—ori­cât de proletar s-ar fi declarat— implica şi o ierarhie. Armata a fost încadrată unei disciplini se­vere, a reapărut salutul, gradele şi decoraţiile „Steaua roşie“, „Ordinul Lenin“. Dar aceste de­coraţii purtau pecetea noului stat, evocau revoluţia bolşevică, nu aveau nici o legătură cu tre­cutul, într’adevăr erau decoraţii sovietice. Or, nouile ordine cre­­iate poartă nume ce evoacă tre­cutul Rusiei ţariste. Suvarov este un prinţ şi gene­ral rus care a luat parte la răz­boiul de 7 ani, a participat la înăbuşirea revoluţiei poloneze, a bătut pe turci la Turtukaia (1772), se distinge în al doilea războiu cu turcii la Kumbran, înăbuşe cu o violentă autoritate revoluţia din Ukraina şi rebeliu­nea poloneză dela Varşovia. Eca­­terina a II-a îl face mareşal. S’a bătut cu turcii învingân­­du-i la Focşani şi Râmnic, pen­tru care i s’a dat titlul de Conte de Râmnic. O figură reprezenta­tivă a Rusiei de odinioară. Kutuzov—prinţ de Smolensk— mareşal, s’a luptat împotriva po­lonezilor, apoi în Crimeea. A făcut pacea dela Iaşi. Un militar foarte cult şi de mare valoare, devine fiind un foarte fin curte­zan, favoritul lui Potemkin şi slăbiciunea lui Suvarov. La Aus­terlitz, comandă un corp de ar­mată, iar în 1812 participă la luptele de la Borodinov şi Mos­cova. El a comandat armatele ruseşti împotriva lui Napoleon. In romanul „Războiu şi Pace“ Leon Tolstoi evoacă figura aces­tui general rus care îşi rezima speranţele pe spaţiu şi pe capa­citatea de retragere a ruşilor. Alexandru Newski — Duce de Novgorod — a învins pe suedezi pe malurile Newei (de aici nu­mele de Newski) a eliberat Pskhov de sub dominaţia Cava­lerilor teutoni cu care a conti­nuat să se lupte. Este una din figurile populare, amplificate prin legendele creiate de imagi­naţia poporului rus. Ţarul Petru a înfiinţat o decoraţie Nevski. Iată-ne în plină atmosferă a Rusiei ţariste. Bolşevicii care vroiau să facă o ruptură în tot trecutul, să şteargă orice urmă a trecutului, ca şi când Rusia ar fi început cu Lenin, tot ce a fost înainte de revoluţia din Octom­brie 1917 nu trebuia socotit de­cât ca nedemn de memoria „o­­mului nou“ bolşevic. Chiar în li­teratură — fireşte pentru a rea­liza ruptura cu trecutul, pentru a modela „omul nou“ era nevoe de o literatură în uniformă — o foarte severă supraveghere căuta să împiedice orice adiere a sen­sibilităţii trecutului, fie şi sub forma cea mai puţin periculoasă, o adiere lirică. Scriitorul care s’ar fi lăsat prizonier emotivi­tăţii irizate de evocările unei lumi dispărute, era socotit „con­­tra-revoluţionar“ şi bineînţeles obligat să-şi refacă lucr­area după indicaţiile cenzurii. Poliţia literară făcea investigaţii minu­ţioase pentru a descoperi duhul subversiv. In Aprilie 1939 s-a reprezentat de serviciul de propagandă so­vietic­ă fireşte impus de legaţia bolşevică — un film intitulat „Nevski“. Fără îndoială un film bine făcut, cu o impresionantă regisare a masselor, d­ar nu cali­tatea tehnică a filmului mi-a a­­tras atenţia, cât mai ales alege­rea subiectului şi temele de pro­pagandă ce erau tratate. La 28 Aprilie 1939 publicam articolul „Nevski“ prin care vroiam să fixez o manifestare a unei neaş­teptate evoluţii a spiritului pu­blic în Rusia Sovietică. • Nu se desfăşura în film istoria unei răscoale împotriva unei stă­pâniri despotice, nu se dădea spectacolul unei mulţimi protes­tatare, cu palate incendiate, cu nobili schingiuiţi, cu chipuri bes­tiale, congestionate de ură şi de patimi răzbunătoare. In locul u­­nui erou ca Pugacev de pildă, ni se prezintă Alexandru Nevski prinţ rus a cărei figură de le­gendă ruşii au trecut-o în rân­durile sfinţilor. Făceam atunci aceste reflexii: „Am privit cu atenţie filmul „Newski“, alcătuit cu mult meş­teşug de registrat în mişcarea mulţimilor, în spectaculosul ma­rilor destăinuiri ale sentimentelor maselor, dar cu o evidentă lipsă de căldură, de convingere, şi am căutat tot timpul să regăsesc ceva din ceea ce formează arma­tura ideologică a regimului so­vietic şi n’am aflat nimic. M’am întrebat dacă regimul ţarist ar fi vroit să facă un film de pro­pagandă pe aceeaşi temă „Ale­xandru Nevski“, nu l’ar fi făcut altfel ca prezentare plastică, ca factură ideologică, atunci unde-i dogma materialismului istoric ? In faţa primejdiei de la hotare, nu mobilizezi doctrina luptei de clasă, ci naţia, nu-ţi este indife­rent hotarul Patriei şi în locul tumultului mulţimii, disciplina şi ierarhia în comandament. Dar acel strigăt de un emoţionant patetism: „pământul nu-i o mar­fă“, — „cum se împacă oare cu duhul negator al Patriei ?“ „Am găsit utilizate în „New­ski“ toate prejudecăţile noastre naţionaliste şi nu numai temele, atitudinile ci şi vocabularul su­ferea o gravă schismă faţă de ideologia marxistă; dar n’am gă­sit nimic din inspiraţia lui Marx şi Engels, n’am găsit nimic din Lenin, din Stalin, am găsit nu­mai ceea ce s’a negat cu o asa­sină ferocitate timp de douăzeci de ani. In locul viziunii de con­tabil cu veleităţi filozofice a lui Karl Marx­, vechea înţelegere a istoriei în care popoarele au des­tinele lor proprii, în care popoa­rele au respiraţii naţionale. „Newski“ este mai mult decât un film de propagandă, este mărturisirea unei abdicări de la dogma filozofiei materialiste a istoriei“. Presimţeam o tainică transfor­mare a spiritului public în Ru­sia. Cu lozincele marxiste nu se putea însufleţi pasiunea patrio­tică a ruşilor. Uscăciunea ab­stracţiilor marxiste nu proecta în conştiinţele ruşilor imaginea Pa­triei şi propaganda sovietică în­cepea o întoarcere, schiţa o ac­ţiune de împăcare a trecutului cu prezentul. Această tainică transformare a spiritului public s’a început mai de mult, fără ca nimeni în Europa să-şi dea sea­ma. Creind Ordinele Suvarov, Ku­tuzov şi Nevski, bolşevicii caută să adâncească în suflet ideia Ru­siei în locul lozincelor marxiste. Se întorc spre trecut, invoacă nume glorioase ca şi când s’ar pune sub ocrotirea lor. Dar a­­ceastă evocare a trecutului ce prefaceri va provoca în conştiin­ţa rusească ? Războaiele se încep cu o con­cepţie şi se sfârşesc cu alta, schimbă sufletul oamenilor, le dă o altă înţelegere a vieţii. Se prea poate ca la sfârşitul acestui războiu să asistăm la o fundamentală transformare a sufletului rusesc. Toată ideologia marxistă s’ar putea să fie mis­tuită în flacăra pasiunilor celor ce se bat astăzi. In războiul trecut ruşii au în­ceput cu „tătucul“ Ţarul Nico­­lae şi au sfârşit cu Lenin. Războiul acesta l’au început cu Stalin, cu cine îl vor sfârşi ? A ANUL Sâmbătă 1 August 1942 Director: PAMFIL ŞEICARU REDACŢIA­ ŞI ADMINISTRAŢIA Strada Belvedere Nr. 6 TELEFOANELE­­ Redacţia 3.27.53 Cab. directorului 4.84.47 Secretariatul 3.40.86 Au­torul delegat 5.54.82 Secretarul gen. 4.84.40 Contab. şi depoz. 3.40.80 Redacţia politică 3.40.88 Abon. şi publicit. 3.40.84 Redacţia sportivă 3.27.53 Control gen. Exped. 4.23.32 Provincia 4.89.28 Tipografia 4.84.48 Biroul comenzilor. Personalul, Contenciosul 4.92.39 Proprietar: „Curentul“ S. A.R. Tribunalul Ilfov. Registrul publicațiilor. No. 174/1933 Taxa poştală plătită în numerar conform adresei direcţiei generale P. T. T. No. 29.744/1939 Abonamente: anual 1200 lei; şase luni 600 lei; trei luni 350 lei Instituţii de stat şi particulare: două mi! cinci sute lei anual Amicifia turco-germană Declaraţia noului ambasador al Turciei la Berlin ISTANBUL. 30 (Rador). — Co­respondentul Agenţiei D. N. R. transmite: Noul ambasador al Turciei la Berlin, d. Saffad Arilan, care va părăsi Sâmbătă Ankara pentru a-şi lua în primire noul său post, a de­clarat unui reprezentant al Agen­ţiei C. N. R. următoarele: „Mă bucur că mă duc în Ger­mania căci sunt convins că voi fi întâmpinat acolo cu cordialitate şi amiciţie. Prietenia noastră faţă de Ger­mania este sinceră şi solidă. Mă voi strădui din toate pute­rile să sporesc şi să întăresc aceas­tă amiciţie. Sforţarea valoroasă întreprinsă în acest sens de ambasadorul Rei­­chului în Turcia îmi va fi de un ajutor preţios. Garnizoanele din azore întărite cu noui trupe LISABONA, 30 (Rador). — Co­respondentul Agenţiei HAVAS OFI transmite: In Angra de Harcismo, din ar­hipelagul Azorelor, a sosit un nou contingent de trupe dim metro­polă, pentru întărirea garnizoa­nei din acest arhipelag. a&v»..aWSSSSSrtv^ Așa arată o locuință în raiul bolșevic (P. P.) M. S. Regina-Mamă Elena în mij­locul infirmierelor spitalului de răniţi din Sinaia Luptele dela sad de Rostov au luat caracterul unei urmăriri Prin telefon dela corespondentul nostru din Berlin BERLIN 31. — Din informaţiile puternică pentru a corespunde orică­germane, cu privire la situaţia lupte­lor în Răsărit, se deduce că atacurile din spaţiul dela Sud de Donul in­ferior au făcut nouă progrese remar­cabile. Mişcarea ofensivă germană se execută, după cum arată informa­tor necesităţi. In legătură cu aceasta, se remarcă cu interes la Berlin, faptul că presa engleză, care scria atât de mult în ultimele zile despre necesitatea unui al doilea front în Europa, se ex­primă dintr-o dată cu cea mai mare rezervă faţă de o întreprindere atât de riscantă. De curând, ea aduce pe primul plan greutăţile unei încer­cări de invazie şi nu lipsesc voci, cari să atragă atenţia, opunându-se unei strategii pripite. Această stare de lu­cruri este înregistrată de germani fără a se trage consecinţe şi să lase deschisă problema, dacă această schimbare bruscă are motive reale sau este numai rezultatul şi mijlocul unnei anumite tactici. De aceea Ber­linul se mărgineşte să constate că presa engleză se agită în ultimul timp cu totul diferit ca acum câteva zile, faţă de problema celui de al doilea fronta­ţiile amintite, pe d°uă direcţii de atac. E deosebit de însemnat faptul, că luptele de la Sud de Rostov au luat caracterul unei urmăriri. Tru­pele sovietice se găsesc aici în re­tragere şi forţele germane le urmă­resc de aproape. Până acum nu există date privi­toare la punctele geografice din acest spaţiu, care au fost ocupate de tru­pele de urmărire germană. Totuşi, informaţiile primite la Berlin, lasă să se vadă că operaţiunile sunt în plină desfăşurare şi că inamicul se retrage continuu. O nouă direcţie a atacului german reiese din informa­ţia care spune că trupe rapide ger­mane au cucerit la Sud de Sat ora­şul Proletarskaia. Acest oraş se gă­seşte pe importanta cale de legătură dintre ţinutul Kubanului şi V­olga inferioară, care de aci înainte se gă­seşte efectiv întreruptă, nemai­fiind la dispoziţia conducerii sovietice. Dacă evenimentele din această porţiune de Sud a frontului de Răsă­rit se află actualmente în centrul in­teresului general, în regiunea de Nord a frontului de Sud au loc de­­asemeni evenimente importante. Ast­fel, în cotul Donului o grupă de forţe sovietice a fost izolată, tăindu-se drumurile de retragere, dar şi în ce­lelalte focare ale operaţiunilor din acest spaţiu, situaţia se desvoltă mai departe în favoarea ofensivei germane. Caracteristic pentru situaţia gene­rală în spaţiul în care se desvoltă ofensiva germană sunt şi observaţiile pesimiste care întovărăşesc evoluţia militară, în tabăra inamică, precum şi toate rapoartele, care se bazează pe impresia Moscovei şi care carac­terizează situaţia ca foarte serioasă, aşa cum n'a mai fost niciodată în tot timpul campaniei de Răsărit. Acest pesimism se remarcă în special faţă de evenimentele din regiunea de luptă de la Sud de Don, cari dau prilej englezilor să constate că ele ameninţă capacitatea sovietelor de a duce în viitor un război ofensiv. Se poate remarca, de asemeni, că puterea de luptă a armatei germane este privită în tabăra adversă cu totul altfel decât era privită în pro­nosticurile de astă iarnă. Ofensiva aeriană puternică asupra Angliei In fine, la Berlin se acordă o deose­bită atenţie unei activităţi desfăşurată asupra Angliei de aviaţia germană. In timp ce forţe puternice de vânători sunt gata să intervină şi să apere zona de coastă a teritoriilor ocupate, îm­potriva încercărilor de pătrundere ale avioanelor britanice, — se poate re­marca, o acţiune ofensivă puternică a forţelor aeriene germane împotriva insulei britanice. Această acţiune nu apare numai în atacurile puternice, îndreptate contra centrelor industriei de războiu britanice, ci şi în atacuri puternice executate asupra punctelor însemnate ale insulei britanice. Dacă considerăm şi sborurile de recunoaş­tere de zi şi de noapte, de mare an­vergură, ale aviaţiei germane, atunci se vede că aviaţia germană din Vest este deplin pregătită şi suficient de MAREŞALUL VON BOCK Reluarea relaţiilor între Spania şi Thailanda BANGKOK 30 (Rador). — După cum anunţă corespondentul agenţiei D. N. B., serviciul de informaţii din Bangkok a făcut cunoscut că ministrul thaiandez la Lisabona va trata cu gu­vernul spaniol reluarea relaţiilor în­tre Spania şi Thailanda, relații care fuseseră întrerupte în timpul războiu­lui civil spaniol. L­A­T­E­B­A de P. NEMOIANU Zbuciumul vieţii care m’a adus pen­tru câteva zile în Ţara Moţilor nu m’a putut împiedeca să-mi fac un moment de răgaz şi să mă duc să mă înclin la mormântul Eroului Naţional care îşi doarme somnul de veci la Ţebea. Am plecat în amurg de seară cu trăsura din Brad în tovărăşia unui prieten localnic, inginer la Ruda 12 A­­postoli. Arătându-mi câteva clădiri de însemnătate culturală ale orăşelului, traversăm în grabă linia ferată în construcţie, Brad-Deva — şi cu a­­ceasta am şi eşit din oraş. Urmărind cu interes explicaţiile to­varăşului meu de drum — care căuta să mă orienteze cât mai minuţios a­­supra întregii regiuni — îmi dau sea­ma că mă găsesc într’o căldare natu­rală adâncă, străjuită de vârfuri de munţi ţuguete, această conformaţie geologică trădând prezenţa filoanelor de aur, — după cum mă iniţiază companionul meu. Intre aceste vârfuri ţuguete se strecoară, în toate direc­ţiile, o seamă de văi strâmte şi întor­­tochiate, adăpostind localităţi foarte cunoscute în istoria noastră naţională. Ascultând cu atenţie încordată bo­gatele şi interesantele lămuriri ale tovarăşului meu, nici n’am avut vre­me să fac vreo reflecţie şi iată-ne în faţa unei alee de brazi aşezată dea­­curmezişul liniei ferate şi a şoselei indicând drumul spre cimitir, din mij­locul căruia se înalţă o impunătoare biserică. Dacă n’ar fi acest cimitir şi biserica din mijlocul lui, nici n’ai şti că te găseşti în preajma unei aşezări omeneşti, căci satul Ţebea se ascunde dincolo de coama dealului şi in zăbra­­nuri stufoase, dintre cari nu se iveşte decât clădirea mai răsărită şi albă a şcoalei. Coborând din trăsură intrăm pe portiţa cimitirului, mergem în urcuş vreo douăzeci de paşi şi ne descope­rim creştineşte în faţa Casei Domnu­lui. Intorcându-ne apoi cu faţa spre Apus, călăuza mea rosteşte cu glas plin de emoţie: iată gorunul lui Ho­­ria, monument al naturii şi al istoriei noastre naţionale, iar lângă el mor­mântul lui Avram Iancu. Cu ocazia serbărilor de la Ţebea, gorunul a fost operat“, astupându-i-se scorburile cu beton, iar trunchiul astfel întărit a fost strâns cu mai multe cercuri de fier, care astăzi nu se mai văd, deoa­rece prin mijloace şi căi necunoscute ele au dispărut. In felul acesta, prote­­sele de beton vor cădea şi ele, iar co­­roana-i sărăcăcioasă nu multă vreme va mai „ploua cu frunze“ mormântul Eroului de la 1848, — adăugă cu tris­teţe călăuza mea. Dar nu numai atât! Vedeţi clădirea cuprinzătoare din col­ţul cimitirului care stă să se dărâme? continuă prietenul meu. Aceasta a a fost, până acum câţiva ani, „Casa Culturală Octavian Goga“, fondatorii ei gândindu-se să împreune subt a­­ceastă formă pe cei trei titani din is­toria Ardealului, dar fără să reuşescă. Impresionat de îngustimea şi mici­mea vremurilor care vădesc atâta ui­tare şi atâta nepăsare, mi-au adus a­­minte de un mișcător articol al lui Oc­tavian Goga, scris după un parastas al lui Coșbuc, dela care lumea absentase într’un fel neîngăduit, citând cu me­lancolie versurile: Din codru rupt o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea? Ce-i pasă unei lumi întregi, De moartea mea?... Eternă ingratitudine omenească, de ce a trebuit oare să te întâlnesc şi la Ţebea, acolo unde românul vine să-şi învioreze sufletul şi credinţa, iar nu să culeagă amărăciuni?.. Nu vă miraţi deci, dacă „La râul vavilonului“ — românesc, la Ţebea, acolo am stat câteva clipe şi am plâns... se putea crede că aceşti oameni în uniforme curate, erau aceeaşi care, încă ieri, luptau pe frontul de est. Parizienii profund impresionaţi de parada militară de pe Champs Elisée PARIS, 30. (Rador). — Corespon­ public o adevărată senzaţie. Cu greu dentul Agenţiei C. N. R. transmite: Presa pariziană publică noi articole şi fotografii reprezentând trecerea u­­nei formaţiuni de trupe germane SS prin Paris. „Le Matin" constată că populaţia Parisului a văzut, pentru prima oară de la ocupaţie, cea mai mare defilare de trupe. Lumea a fost în general impresionată de calitatea armelor a­­cestei formaţiuni. Ziua de 29 iulie a prilejuit dovada unei mari puteri şi a unei perfecte tehnice. „Aujourd’hui" vorbeşte despre „or­dine perfectă" şi despre impresia unei „puteri de neînvins". „Le Petit Parisien“ constată că tre­cerea trupelor germane, care a avut loc Miercuri, a reprezentat pentru întrunirea marii adu­nări naţionale turceşti ANKARA, 30 (Rador). — Corespon­dentul Agenţiei „Ştefani“ transmite: Marea Adunare Naţională turcă se va întruni, pentru prima oară, după vacanţele parlamentare, Lunea vii­toare. In cursul acestei sesiuni vor fi ra­tificate acordurile comerciale cu Ger­mania și Bulgaria. Sinuafia fronturilor de luptă de ST. BECEANU Operaţiunile continuă cu toată amploarea în­spre Caucaz şi Stalingrad In urma stabilirei capetelor de pod de la Zimliansk, Bogaievsk şi Rostov, aproape întreg cursul infe­rior al Donului, se află în mâinile germanilor. Slăbiciunile rezistenţei sovietice de pe Don a surprins pe experţii mi­litari, cari cred că înaltul Comanda­ment Sovietic a vrut să cruţe trupele sale pentru a creia o nouă linie de rezistenţă mai la sud şi în apropierea forturilor din nordul Caucazului. In sectorul Voronej atacurile so­vietice continuă. După informaţii din isvor strein, Voroşilov ar fi fost numit comandan­tul armatei de Sud în zona de ope­raţiuni a Caucazului, pe când Ti­­moşcenco rămâne Comandantul altei unităţi de armată, al cărui centru se află între Don şi V°lga. Deasemenea se semnalează că un mic număr de uni­tăţi uşoare al flotei sovietice, în deo­sebi torpiloare, ar fi ajuns din Ma­rea Neagră pe cursul inferior al Vol­­gei, venind pe canalul ce leagă Do­nul de Volga, cu puţin timp înainte ca forţele germane să fi ajuns pe Donul inferior.

Next