Curentul, octombrie 1943 (Anul 16, nr. 5612-5642)

1943-10-14 / nr. 5625

ANUL XVI, No. 5625 8 PAGINI 7 LEI TiiwHPv. r ■ » ■■ ' .' v'- • * * ' ji Joi 14 Octombrie 1943 Director: PAMFIL SEIGÂP" REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA Strada Belveder tţ.N r. 6 TELEFOANE Redacţia Secretariatul Secretarul gen. Redacţia politică Redacţia sportivă Provincia 3 27 S3 3 40 86 4 84.40 3.40.88 3.27 53 4.89.28 Ca btj'jdirectorii lui Altera*! delegat Coritajb. un depot A bon a pubiicat Expediția (EywEnst? Tipografie Biroul comenzilor. Personalul, Contenciosul Proprietar : „Curentul" S. A. R. Tribunalul Ilfov Registwil publicațiilor No 174'193S Taxa poştală plătită în numerar conform adresei direcției generale P. T. T. No. 29.74471933 ABONAMENTE : In provincie : 1 an 1.700 lei ; 6 luni 900 lei ; 3 luni 500 lei; In Capitală : 1 an 2.000 lei ; 6 luni 1.000 lei ; 3 luni 600 lei ; Instituțiile particulare si de Stat 3.500 lei anual ! Când nu eşti stăpân acasă Dauftt cum««» de PAMFIL ŞEICARU De este bună sau nu organizată»« unui Stat, cetăţenii acelui Stat sunt chemaţi să hotărască, fără nici un amestec străin în rânduelile interne. Ce valoare ar mai avea toate liberăţile dacă ele ar servi ca porţi deschise intereselor străine, să invadeze, putând să decidă în problemele interne ? Ce însemna de fapt Kominternul decât utilizarea libertăţilor publice din fiecare ţară pentru a înlesni agenţilor sovietici să lucreze în interiorul statelor pe care vroiau să le submineze? Pe bună dreptate, Anglia şi Statele Unite au cerut, ca semn al bunei credinţe moscovite, dizolvarea Kominternului. Şi Stalin s-a grăbit să dea satisfacţie opiniei publice anglo-americane, dizolvând Kominternul, improvizând chiar o reînviere a Bisericii ortodoxe ruseşti, ca sinod, cu patriarh. Toate aparenţele au fost satisfăcute şi cei cari se ţineau în rezervă faţă de Rusia Sovietică, din cauza acestei conspiraţii planetare — Kominternul — nu au mai putut avea nici o obiecţie, deci colaborarea s’a putut desfăşura în bună înţelegere. Fără îndă că anglo-americanii au fost de bună credinţă, dar nu mai puţin evidentă este naivitatea lor faţă de savanta prefăcătorie a Moscovei. Intr’adevăr, ziarul „Svenska Dagbladet“ din 9 octombrie ne aduce o informaţie senzaţională. O delegaţie sovietică, în frunte cu tovarăşul Schvernil, a vizitat docurile de la Liverpool şi alte centre industriale. Văzând cu surprindere că activitatea muncitorilor nu-i prea spornică şi pe alocarea fac greve cam dese, probabil că a făcut unele reflexii severe în ceea ce priveşte abuzul de libertate al muncitorilor englezi. Şi spune corespondentul din Londra al ziarului „Svenska Dagbladet”: „Anglia a primit un ajutor nesperat din partea Rusiei Sovietice pentru a pune capăt grevelor”. Cum? „Tovarășul Schvernil a trimis muncitorilor o scrisoare îndemnându-i să continue lucrul. Fiecare muncitor a primit o copie a acestei scrisori care se termină cu aceste cuvinte: a face grevă în timp de război, înseamnă să ajuţi inamicul”. Fără îndoială că guvernul englez, conducătorii industriilor, vor fi mulţumit distinsului oaspe Schwernil. „Svenska Dagbladet“ nu ne spune dacă i-au dat sau nu şi un banchet la care să se fi ţinut şi discursuri în care să se sublinieze rezultatele colaborării dintre capitalismul englez şi bolşevism. O judecată grăbită ar fi înclinată să elogieze acest ajutor nesperat pe care Rusia sovietică, prin persoana d-lui Schwernil, îl dă Angliei, potolindu-i grevele ; dar, adâncind problema, tocmai această putere pe care o are un reprezentant străin, de a interveni în conflictele de muncă dintre şefii de întreprinderi engleze şi muncitorii englezi, dă serios de gândit. Deci, când muncitorii englezi au declarat greva şi au continuat-o, desigur că au fost intervenţii din partea guvernului, care a încercat să arbitreze, găsind o mediană între cererile muncitorilor şi concesiile la care erau dispuşi patronii, dar toate aceste intervenţii nu au dat nici un rezultat. Respectuos de libertăţile constituţionale, guvernul englez s’a re- ’ semnat să aştepte, nevoind să recurgă la nici un fel de constrângere care ar fi putut să însemne o renegare a principiilor constituţionale. Şi iată, a fost suficient ca un străin, şeful delegaţiei sovietice să scrie o scrisoare prin care săîndemne pe muncitori la lucru, amintindu-le că o grevă în timp de războiu înseamnă o pactizare cu inamicul, și, ca prin farmec, lucrul a fost reluat. Deci, ceeace n’a izbutit guvernul en- glez care, fără îndoială, a amin- tit și el grava rătăcire a grevelor, în timp de războiu fără să fie ascultat, izbuteşte un reprezentant al Rusiei sovietice. Pentru legitima mândrie, pentru tradiţionalul orgoliu britanic, această putere pe care un străin o exercită asupra spiritului public al n-nu* citorilor engl??, este o durem*# înfrângere. De ce a fost ascultat Schwernul, care s’a simţit obligat să amintească muncitorilor englezi comandamentele disciplinei naţionale, uitate cu o provocătoare uşurinţă, şi nu a fost ascultat guvernul englez ? Mă întreb foarte serios dacă nu cumva grevele n’au fost organizate de agenţii Kominternului, ca, ulterior, tovarăşul sovietic Schvernil să le poată potoli, cum potoleşte şeful de orhestră printr’o simplă mişcare de baghetă elanul instrumentelor. Ce demonstraţie mai desăvârşită putea să facă Moscova, a inutilităţii dizolvării Kominternului decât această intervenţie cu succes în potolirea grevelor ? „Anglia a primit un ajutor nesperat din partea Rusiei pentru a pune capăt grevelor“, scrie cu toată seriozitatea corespondentul din Londra al ziarului „Svenska Dagbladet“. Dacă n’ar fi un ziar suedez, cu simpatii bine cunoscute pentru Anglia, am fi tare îndreptăţiţi să credem că în aceste rânduri se concentrează o superbă ironie, dar ■ gazetarul suedez notează obiectiv, fără nici o intenţie răutăcioasă. Şi, totuşi, ce consecinţe grave se desprind din simpla şi aşa de amicala intervenţie a Schwernilului sovietic. Anglia şi Statele Unite sunt convinse că vor putea să-şi impună punctul lor de vedere prin forţa de constrângere a creditelor de care Rusia sovietică va avea nevoe după războiu. Rusia sovietică şi-a organizat mijloacele de constrângere prin autoritatea pe care va putea s-o exercite asupra organizaţiilor muncitoreşti din ţările capitaliste. Când anglo-americanii vor fi prea exigenţi, sau chiar atunci când vor tulbura unele socoteli ruseşti, se vor pomeni cu o epidemie de greveţe cu acte de sabotaj, tulburând grav viaţa economică, ameninţând ordinea în stat. Guvernele, epuizând toate mijloacele legale, vor trebui să recurgă la ajutorul nesperat al Rusiei sovietice pentru a pune capăt grevelor. Şi evident că unui prieten care îţi potoleşte furtuna din casă nu-i poţi refuza nimic, cedezi uşor la toate cererile. Politic, anglo-americanii sunt grav ameninţaţi de aceste infiltraţii care vor fi şi mai manifeste în viitor. Schwernul a demonstrat că guvernul englez nu mai este stăpân la el acasă în conflictele de muncă. Grav avertisment pentru viitor ! Şi cine meditează mai profund asupra acestui caz, va înţelege ce periculos este jocul anglo-american cu Rusia sovietică. O provizie impunătoare de bombe îşi aşteaptă rândul pentru a fi transportate şi a-şi lua drumul spre obiectivele bolşevice (S. M. P. — Radovici) CRONICA RĂZBOIULUI de ROMULUS SEIŞANU — Atacuri sovet ce repînse în regiunea Zaporoje Melitopol Situata pe Niprul mijlociu. — Ce vrea Olanda? — In cursul luptelor ce s’au dat ori între Zaporoje şi marea de Azov, trupele germane, care au contra-atacat poziţiile ocupate de iname situate pe colinele de la sud-est de Zaporoje, au silit pe ocupanţii lor să le părăsească după o luptă crâncenă, care a durat toată dimineaţa. Trupele sovietice au fost împinse mult spre est lăsând pe teren o parte din materialul lor de răsboiu. Ca să recâştige terenul pierdut alte formaţiuni puternice de blindate şi de infanterie inamice au atacat noile poziţii germane, dar şi ele au fost aruncate înapoi dincolo de toline. In centrul de gravitate al bătăliei, la nord de Melitopol, o spărtură făcută de inamă a fost astupată printr’un atac viguros din flanc, în cursul căruia forţele sovietice au suferit pierderi atât de grele încât ele n’au mai revenit la atac. In zonele capetelor de pod şi de debarcare ale inamiculu de pe malul drept al Niprului mijlociu, s’au dat lupe în tot cursul zile , — cele mai violente fiind angajate în spaţiul dintre confluenţa Pripetului şi Kiew unde inamicul a atacat cu forţe puternice de tancuri, de art - terie şi de infanterie pe un teren mlăştinos şi păduros. Luptele grele dintre capul de podsoviet , mult lărgit în zilele din urmă dela confluenţa Pripetului cu Niprul şi nord de Kiew, s’au terminat in cursul nopţii de 11—12 Octombrie printr’un contra-atac german, care a avut ca rezultat încercuirea şi nmicirea unor unităţi sovietice şi prin respngerea altui atac puternic sovietic dirijat spre vfrst. Inamicul a stabilit cinci capete de pod pe malul drept al Niprului mijlociu, dintre care cel mai principal este la confluenţa Pripetului. El a încercat şi în alte puncte, în scop probabil de diversiune, să debarce trupe, care în parte au fost nimicite, iar parte sunt în curs de lichidare. In regiunea de la nord de Gomei trupele sovietice au forţat trecerea râului Sos, afluentului Niprului, şi au stabilit câteva capete de pod, dintre care trei din ele au fost eliminate de germani. In regiunea de la nord şi vest de Nevel, sforţările pe care le-a făcut inamicul de a lărgi, spărtura realizată zilele trecute, au fost zădărnicite prin contra-măsurile luate de germani. In cursul zilei de eri activtatea inamicului a fost mai slabă în acest sector. Un atac ce i-a dat un grup de forţe sovietice, împotriva flancului de sud german a fost respins. Mai la nord, de-a lungul fluviului Volhov , între lacurile Iimen și Ladoga, a fost numai duel puternic de artilerie. * Pe teatrul de răsboiu din Italia de sud trupele americane au continuat atacurile de străpungere, fără avantagii de ordin tactic, dar cu pierderi severe, atât la vest de Benevento, în regiunea Colore, cât și la vest de Volturara şi lângă Jelsi. Trupele germane au ocupat poziţii noui pe înălţimile muntelui Cerreto dela sud de Calore. O luptă s’a dat şi pe muntele La Guardia unde unităţile americane ce au atacat poziţiile germane au fos silite de jocul baterilor cu tragere lungă germană, să se retragă. Câteva detaşamente de recunoaştere americane au încercat să treacă fluviul Volturno lângă localitatea Grazzanisa, dar au fost obligate să se retragă. In sectorul oriental situaţia e neschimbată. * Cine îşi mai aminteşte azi că în Europa există un stat mic, care face parte numai din imperiul britanic sub titlul de „dominion“, dar a rămas în neutralitate nevoind să urmeze politica de răsboiu a Angliei ? Acel stat este Irlanda liberă cu capitala Dublin, care dela începerea răsboiului şi până azi se menţine într’o strictă neutralitate, pe când toate celelalte „dominii“ — Canada, Australia şi Uniunea Africei de Sud — s-au asociat la politica de răsboi a Angliei. Actul de independenţă şi de curaj al statului liber irlandez faţă de Anglia prin declararea neutralităţii sale, este cu atât mai interesant şi semnifcativ din punctul de vedere politic, cu cât zilele trecute de de Valera, şeful acestui stat,, a declarat în discursul ce l-a pronunţat la Dublin că irlandezii aspiră la unitatea lor naţională şi sunt hotărîţi să facă toate sacrificiile pentru ca împărţirea patriei lor în două, să fie desfiinţată pe temeiul dreptului de liberă dispoziţie la care nu vor renunţa niciodată. A mai declrat d. de Valera, că atâta tiip cât Irlanda va fi în nesiguranţă, în timpul răsboiului şi chiar după răsboi, din cauza acelora ce o ameninţă cu pedeapsa pentru neutralitatea sa, ea nu va renunţa la pregătirile militare şi a rămâne în gardă permanentă. Ca să înţelegem politica d-lui (Continuare în pag. VID D. ministru Atta Constantinescu rostindu-şi discursul la instalarea d-sale ca titular la departmentului Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor (Reportajul in pagina V-a) Trupeile germane domină ţărmul vestic al Niprului Prin telefon de la corespondentul nostru din Berlin ă a unor forţe foarte mari, actualmente cercurile competente germane menţionează luptele dela capetele de pod de pe Niprul mijlociu şi dela gurile Pripetului, accentuând asupra modificării esenţiale a situaţiei. In acest spaţiu de luptă, conducerea germană a efectuat viguroase contraatacuri, soldate cu un deosebit succes. Unităţile sovietice debarcate la Nord de Kiev, pe malul vestic al Niprului au fost prinse în cleşte, fiind în curs de lichidare. In felul acesta, înaintarea sovieticilor cu direcţia eforturilor spre Sud către Kiev, a fost sistată. Trupele germane au izbutit să menţină înălţimii ce domină ţărmul vestic al Niprului şi de aici să împiedece pe inamic să-şi extindă capetele sale de pod sau să le unească. întreaga situaţie strategică, în acest teatru de luptă se găseşte integral dominată de inieistiva germană, după cum comunică cercurile militare germane. In stadiul actual, capetele de pod sovietice nu mai alcătuiesc vidă bază pentru exploatarea trecerilor, din punct de vedere strategic. In ce priveşte restul sectoarelor de luptă a frontului răsăritean, cercurile militare germane accentuează asupra schimbării progresive a situaţiei pe ansamblul frontului őrien■ tal. De 14 zile şi acest fapt este subliniat în mod deosebit, spaţiile de luptă au râmas în esenţă staţionare. Conferinţa, de la Moscova Iminenta conferinţă de la Moscova este privită de presa germamă cu toată seriozitatea cuvenită, fără să se acorde un caracter senzaţional. Ziarele germane menţionează anumitele nuanţe relevate de comunicatul oficial, în care ştirile americane acordă un interes primordial problemelor de ordinmilitar, iar ştirile engleze dimpotrivă subliniază urgenţa problemelor politice, pe când Moscova să învăluie într’o tăcere completă. La Berlin se atrage atenţia asupra faptului relevat în repetate rânduri că după concepţia Moscovei problemele politice in primul rând ale Europei răsăritene, au fost formulate decisiv si nu mai pot prezenta un obiect de discuţii. Berlinul este convins că Stalin, după ce câştigat prima rundă a disputei prin sabilirea localităţii conferinţei la Moscova, urmăreşte felul de a obţine o confirmare formală a intenţiilor bolşevice de la anglo-americani, în ce priveşte Europa. In tabăra germană se aşteaptă din partea conferinţei de la Moscova numai reconfirmarea vechii teze a dependenţei amglo-saxonilor în toate problemele faţă de Moscova. Constituirea noului guvern croat In capitala Reichului se apreciază constituirea noului cabinet croat, ca expresia unei voinţe de concentrare a tuturor forţelor interne ale naţiunilor croate. Noul guvern croat fiind alcătuit numai din specialişti, are menirea mobilizării tuturor energiilor de care dispune poporul croat în scopul consolidării ș apărării interne. In orice caz, noul guvern constituit nu poate fi interpretat în sensul unei modificări a liniei de conduită a statului croat. Puncte de sprijin aliate în Siberia ? Stârnesc un deosebit ecou în capitala Reichului declaraţiile comentatorului american Carol Binder, care face un interesant expozeu în ziarul „Razon“, în care vorbeşte despre cererea formulată de generalul Mac Arthur şi prezentată la Wahington de comisia celor cinci şezători nord-americani, ca USA să posede puncte de sprijin în Siberia, pentru a putea duce cu succes răz ■oinl impotriva Japoniei. Comentaarul nord-american menţionează că Italia nu aprobă nicidecum acordaea acestor puncte de sprijin, deoarece n’are nicun interes să susţiă ■in război împotriva Japoniei şi în consecinţă această cerere care va fi de bună mă formulată la confr- I rinţa dela Moscova nu va fi im- j I plinită. BERLIN, 12. — După ce de curând în a doua mare încercare sovietică de străpungere a frontului sudic între Melitopol şi Zaporoje a dat greş şi de asemenea şi în Nordul frontului răsăritean,în spaţiul de luptă de la Newel, toate tentativele sovietice de extindere a pătrunederilor au rămas zadarnice, cu toată aruncarea în lup. Economia de pace de MIRCEA VOIENESCU. Din ce în c® mai des apar în publicaţiile de specialitate şi chiar în presa estidiană încercări de a defini drumul pe care se va îndrepta viaţa economică după încheerea păcii. Autorii, specialişti sau diletanţi, se pronunţă cu toată prudenţa în ce priveşte formele concrete ale economiei de pace, dar nu ezită să arate cu multă siguranţă care sunt factorii cari vor determina aceste forme. Şi între aceştia se acordă un loc deosebit factorilor geografici. D. Andrei Corfeanu scrie categoric următoarele: „Oricare ar fi schimbările în organizaţiunea political a Europei după acest războiu, datele geografiei economice nu vor putea fi schimbate. Ţara noastră, de exemplu, va continua să producă cereale, lemn, petrol, animale şi produse animale, pentru pieţele consumatoare din afara graniţelor noastre. Piaţa noastră va continua şi după aceea să importe metalurgie de tot felul: cărbuni, chimicale, BUMBAC, ţesături de te şi de lână, etc. Cu alte cuvinte d-sa crede că producţia solului nostru a ajuns să cuprindă tot ceea ce geografia îi indică şi că nu mai poate fi vorba decât de îmbunatăţiri calitative şi de urcări în randament şi rentabilitate. Oare aşa să fie ? Teoretic vorbind, ideea că am ajuns la limita posibilităţilor de lărgire a produselor şi că diviziunea impusă de geografia economică este definitivă, nu se poate susţine şi nici nu ne este îngăduit să o facem dacă ne referim la învăţămintele istoriei. Nu sunt prea multe secole de când Europa nu cunoştea cartoful, porumbul şi tutunul pe care astăzi le cultivă cu mult succes şi este relativ scurt timpul de când era tributara altor continente, pentru materia primă a zahărului. Acuma nu mai este vorba de aşa ceva. Nu mai pomenim alte zeci şi poate sute de culturi care se adaptează mereu de la o regiune la alta, înfrângând acea specializare şi divisions regională atât de în mare cinste la sfârşitul secolului al 18-lea. Dar de fapt este oare geografia economică atât de atotputernică? Nouă ni se pare că nu. Puterea omuluis'a dovedit, în acest domeniu, suficient de mare spre a putea sâ dea direcţiuni noul geografiei economice. Ne vom limita la un singur exemplu pe care îl trăim sub ochii noştri. Iată ce ne arată un raport asupra culturii bumbacului în România : „In anul 1930 s’au plantat cu tii de experienţă, în regiuneadunăreană 20 ha, realizându-se o producţie de numai 220 kgn la hectar. încercările au fost continuate şi în 1938 s'a ajuns la o producţie de 950 kgr. De pe o suprafaţă de 5031 ha. s'au recoltat ajunct 4.780.450 kgr. In anii următori, datorită condiţiunilor climatice recoltele de bumbac au înregistrat puternice zguduiri, totuşi plantările au continuat să fie avantajoase, re medie s'a ajuns la o producţie pe hectar de 600 kgr. bumbac brut. „In 1940 s'au plantat 26.998 ha. tot pentru anul în curs suprafeţele cultivate s-au extins la 100.000 ha. Sămânţa a fost procurată în parte din Bulgaria şi în parte chiar din producţia proprie". Adăugăm că pentru a se acoperi nevoia totală de bumbac, e necesar să se planteze o suprafaţă de circa 150.000 ha. Prin urmare, am ajuns să producem 2/3 din bumbacul de care are nevoie ţara noastră. Şi dacă avem bumbac vom avea şi filaturi şi voim face şi ţesături din ce în ce mai bune şi mai potrivite cu nevoile locale. Este aceasta un rău ? Răspunsul la această întrebare ţine de ceea ce se chiamă regimul schimburilor internaţionale şi care împarte pe oameni în două categorii prăpăstios diferenţiate: liber schimbiştii şi autarhiştii. Spre a întrezări căile economiei de mâine trebue să te alături uneia sau alteia din cele două categorii, ca şi cum nu există decât extreme. Noi socotim că şi aci viaţa se va desfăşura pe căile de mijloc şi anumepe calea care va asigura bunăstarea unei cât mai mari părţi din omenire. Economia de mâine se va desfăşura sub semnul bunei stări a maselor popularre în general şi a maselor ţărăneşti în special. Pentru aceasta economia nu va putea fi liber schimbistă pură întrucât impune o selecţie a celor tari, singurii care au dreptul la bună, star©, dar nu va fi nici autarhică pentru că autarhia serveşte scopurile naţionale, dar nu răspunde şi nevoilor de bună stare individuală. Ceea ce socotim cert este că economia păcii care va veni va fi o economie raţională, în care ştiinţa şi politica vor avea un cuvânt preponderent, iar ţelul social va ocupa locul întâi. In aceste condiţiuni viaţa economică nu va fi o simplă chestiune de geografie economică. " Succesul avioanelor româneşti la sud pe Melitopol BERLIN, 12. (Rador). — Avioane de luptă şi de atac româneşti, în cursul contratacurilor date de armata terestră germană în ziua de II Octombrie la sud de Melitopol, au sprijînit aceste trupe prin atacuri îndrăzneţe împotriva concentrărilor de trupe prin atacuri noo,lope şi a bubuirilor de mitraliere sovietice. Ele au doborit patru avioane sovietice. Escadre de avioane de luptă şi STUKA, germane au atacat în acelaşi timp trupe şi tancuri sovietice aflate într’o străpungere zăvorâtă de formaţiuni germane. Au fost obţinute loviturii în plin împotriva a numeroase tancuri inamice ce operau pe acest teren. In urma atacilor aeriene date împotrtiva unor depozite de carburnnţi şi de muniţii sovietice, situate în spatele frontului, s’au produs numeroase explozii şi incendii. Avioane au atacat în picaj au distrus numeroase poduri improvizate de sovieticii pe Nipru, iar avioane de asalt, sburând de la mică înălțime, au pricinuit pierderi grele inamicului. in furt senzaţional la Paris PARIS, 12 (Rador). — Trei necunoscuţi, care s’au prezentat drept poliţişti, au furat de la domiciliul unei pictoriţe opere de artă, bijuterii şi mai multe blănuri în valoare de peste nouă milioane de franci. Furtul acesta formează în prezent senzaţia zilei, pictoriţa fiind una dintre personalităţile cele mai cunoscute ale vieţii Intelectuale a Parisului. Anglia nu mai recunoaşte pe Regele Italiei ca împărat al Etiopiei STOCKHOLM, 12. (Rador). — mumelor, la întrebarea dacă gu- Serviciul britanic de informaţiuni anunţă că subsecretariatul de stat britanic al afacerilor străine a răspuns negativ Marţi, în Camera Covernul britanic mai recunoaşte pe regele Italiei ca împărat al Etiopiei. Primul feldmareşal al Thailan- fei, Phibun Songkhram, împreună cu soţia să, trece în revistă trupele thailandeze