Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1872 (Anul 5, Nr. 1-72)

1872-06-23 / nr. 70

­igur că nu pasivitatea­ ci lupta. Prin luptă atragi luarea aminte și simpatia. Prin pasivitate și nelucrare temăi uitat și-ți instreinezi inimele tuturor căci aș­tepți schimbarea in bine de la soartă, de la intamplare și nu o determini prin prop­iul tău fapt. In Ungaria marea majoritatea alege­rilor au eșit in favoarea D­akiștilor. Na­ționalitățile vor ave foarte puțini repre­­sentanți in Dieta de la Pesta. Romanii au fost bătuți la alegeri mai pretutin­­dene. Episcopul Olteanu au ajutat causa D­­akistilor, și ca densul mai sunt mulți. A cui vina dacă Romanii nu știu să-și apere drepturile lor, nu au destulă tărie de inimă ca se resiste influențelor bănești și administrative, și să aleagă numai du­pă conștiință și interesele lor pe repre­zentanții ce vor să-i trimită lja Dieta de la Pesta. Dar e vorbă veche ca Românii tot­deauna mai mult rău și-au făcut ei uri­ ăși decăt le-au făcut toți dușmanii lor împreună. CURIERUL DE IA SSI Scări Locale* *** (Pensionatul normal de domul-­ soare) este pe cde­­sigură de A se înființa. El va fi sub direcțiunea Doamnei^. Hum­pel născută Maiorescu, din Brașov, persoană cu­noscută prin înalta sa instrucțiune, intr’altele autoarea unei traduceri a Morței l­ui Wallen­stein in Românește. Personalul profesoral va fi representat prin 6 pedagoage, Franceze, Germane și Române și prin domnii Neculai Culianu, I. M. Melik, A. Lambrior, Gr. Co­­bălcescu, părintele N. Ionescu, și directoara doamna Humpel-Maiorescu. Investm­entului musical se va da o m­are­ aminte deosebită. El va sta sub direcțiunea generală a d-lui H­umpel, soțul doamnei directoare, director de musică cunoscut dincolo de Carpați, și care in mai multe rânduri au concurat cu succes in București, intre altele și in luna lui Martie a anului curent. Domnul Humpel va fi ajutat de cele 6 pedagoage și de pro­fesori externi la caz de trebuință. Localul pensionatului va fi in casele d-nului Millo, alăturea cu pensionatul Sacré Coeur. O guil­­dină mare și frumoasă și condițiunile cele mai bune pentru igienă fac din acest local unul din acele mai potrivite pentru asemene scop. Căt mai curând o programă detailată va specifica obiectele de studii, disciplina in­ternă și condițiunile de admitere, pensio­­n­atul urmând a se deschide la 1 Septemvrie viitor. Noi urăm prosperarea cea mai repede nou­lui stabiliment, unul din cele mai necesare in țară la noi, căci este cunoscut că nici o lipsă nu este mai simțită decăt acea a unei bune școli de fete, care se corespundă in totul cu cerințele unei instrucțiuni și educa­­cațiuni pe căi serioase pe atăta și strălucite după cum convine să se dee unei femei. După cum se vede din schița presentată mai sus nu s’au cruțat nimic pentru a face ca in toate privirile pensionatul normal de domni­șoare să fie un model in felul său. *** (Procesul G. Mavrodi) care nu s’a putut termina din causa devirginței de opiniuni a judecătorilor, se va trata din nou mâine înaintea Trib. secțiunei a IV-a. Mi­nisteru­l public și apărarea vor fi represen­­tate prin aceleași persoane. *** (Trupă gimnastică) a D-lui Merkel, și Jones a dat câteva representații in cursul săptămănei in grădina publică. Pub­licul a fost foarte mulțămit de producțiu­­nele artiștilor, mai­ ales de Velocipedul aeri­an. Astăzi și mâne vor avea loc ultimele representații, cu prețuri foarte p jjțăzute. *** (Fructe v­e­r­z­i.) După cum am im cunoștiințat prin­ numerul trecut s’a luat de domnul prefect al districtului măsuri pentru a stabili o carantină la Sculeni din causa ivirei holerei in Besarabia. Cu toate aceste vedem că in orașul nostru nu se ea nici o măsură preservativă ca să fim­­ gata dacă cumva epidemia s’ar intinde papă la noi.­ Din toate părțile vedem preumblandu-se că­ruțe cu fructe verzi, din cele mai pericu­loase pentru sănătate. Ar trebui ca onora­bila Primărie să impedice cu totul intrarea unor asemene crudături in oraș. (Necurățenie.) Tot din causa a­­menințătoarei epidemii de care se vorbește, 1 j atragem chiar ca aminte a onorabilei Primă­­­­tvrii asupra marei necurățenii in care se află­­ l­iniile cele neocupate de pe strada Mare s j Sfr­aiurea și care sunt defVositul tuturor ma­­­­teriilor infectate. Aceste trebue numai de­­s căt curățite. De asemine este absolut ne- i­cesar ca să se facă o reviste cu de amănun­­­­tul in cvartalele Evreești și a se lua mă­suri pentru introducerea oare-cărei curățenii, ca nu atunci când­ s’amintinde epidemia pă­­­nă la noi, acele locuri să devină cuibul ei,­­ din care să se infecteze apoi tot orașul, du­pă cum s’a întâmplat de atâtea ori. Mai a­­dăogim că sacalele de noapte sunt in o sta­re miserabilă. Mai in toată noaptea se spar­ge căte una, cum s’a intămplat Luni sara pe Strada Bancei incăt a doua zi nu era chip de a mai trece pe acolo. Asemene lucruri trebue cu ori­ce preț inlăturate, căci in mo­mente ca acele in care ne aflăm, țață cu o epidemie, ele sunt in pericol pentru viața fie­căruia. (M­e­r­s­u­l trenurilor.) De cănd lipsește glasa III la trenurile noastre nu este zi in care să nu plece căte patru, cinci tră­suri pentru Botoșani și­ Roman, căci ciA.va vroi se­mănă căte o noapte in Pașcani sau Verești pentru a putea merge intr’acolo cu clasa a IlI-a a trenului ordinar care nu stă in legătură directă cu acele orașe. Apoi ha­­rabagii costă mult mai eftin decăt trenul accelerat. Nu numai atâta, dar lipsa de clasa 111 la așa numitul tren accelerat,­­singurul cu care poți merge la Roman și Botoșani, direct, fără a sta noaptea pe drum, face că mulți din cei ce merg in clasa III să fie clasa II. De aici resultă pentru poporul de jos ingreuere, pentru cei ce merg in clasa I1 necom­oditate. Cităm spre exemplu un fapt: Joea trecută plecând trenul accelerat de la Pașcani pentru Iași se introduse in un vagon de clasa II unde erau persoane de bună condițiune, un lucrător mort dnt, care indată căzu jos. Bieții pasajeri trebuiră să sufere toate urmăririle beției numitului in­divid, care feșteac cupeaua și hainele lor. A­­jungând la stație, pasajerii protestară și după mult vițet și scandal se scoase bețivul din cochea, la stația de la Ruginoasa. De aceste sune se petrec pe fiecare zi. Societatea E­vreilor de rând cu­­ mirosul cel plăcut de us­­turoiu este de regulă in clasa II. Cei mai mulți pasajeri sunt nevoiți să fie clasa I­ a toate aceste pe contul publicului. Căci ce-i pasă Companiei? ea iși primește anuitățile. Noi ănsă care plătim bani, trebue să suferim toate neorănduelile și să plătim încă și mai scump; ear guvernul nostru cu toate recla­­mațiunile, nici gândește să fee vre­o măsură. Rugăm pe ziarele capitalei să reproducă acest articol, poate că fiind mai lângă ure­chile guvernului vor fi mai curând auzite. (Precupeții) sunt o adevărată ca­lamitate pentru bieții săteni. Zilele aceste s’a observat următoarea manevră întrebuințată de un Evreu. Cumpărând de la un țeren un car de mangal și dăndu-i ceva arvonă, i spuse să meargă la el a­casă. Sub a­­cest pretext purtă pe țeran mai toată ziua prin diferite strade, venzind pe la unul și altul căte un sac de mangal și, desfăcănd astfel in detail marfa cumpărată, spuind țeranului care insista se sfărească odată că „acuș, acuș“ ancă n’au ajuns acasă. Astfel Evreul iși vândă tot mangalul, făcând pe țeran să i’l transporteze gratis in tot târgul, și luănd întreit decăt dăduse el pe car. (Potcap furat.) Duminica trecută s’a furat din altarul bisericei Sf. SiVa Pot­capul diaconului, incăt a fost nevoit”* merge acasă cu capul gol, turul nu s’a prins. *** (Țigan­i.) O trupă de 60 de șetre de țigani s’au așezat pe șoseaua de la Podul Iloaei, și sunt așa de obraznici incăt opresc pe călători pentru a le cere pomană. Acești vagabonzi ar trebui imprăștieți căci e pro­babil că in timp de noapte vor cere poma­nă­m­ un alt mod decum o cer ziua. STRADELE. Noul Consiliu Comunal va avea o credem mai bună îngrijire de interesele tuturor de­căt Consiliul Comunal de mai nainte , și de aceea revenim asupra chestiunei stradelor, sperând că vom fi ascultați. Paveluirea stradelor și întreținerea lor in regie ne pare greșită, pentru­ că regia pre­supune o gospodărie și o îngrijire de lucrul comun ca de lucrul propriu. Aceasta in rea­litate nu se intemplă ; foarte rari sunt, dre­gători care i­u misiunea lor atăt de serios incăt să considere lucrul comunei sau a sta­tului ca lucrul lor propriu și să ingrijască de el ca un părinte de familie. Singurul mo­tiv ce impinge pe­ ori­ce om, bun și reu, la o lucrare conștiincioasă este interesul, ego­ismul ; pe acest principiu trebue să se ba­­sese o bună administrație, căci trebue odată pentru totdeauna să nu fixăm in minte că avem a face cu oameni și nu cu ingeri. A crede că oamenii acei pași de primărie cu leafa fixă spre a inspecta și privighea lu­crările de reparare a stradelor, împlinesc a­­ceastă însărcinare tot așa de conștiincios ca un proprietar ce privighează repararea unei case a sale, este a cădea in o greșală, din cele mai grele. Singurul mijloc de a avea strade bune este de a da construirea, intreținerea și cu­rățirea lor in antreprisă, dacă s’ar putea nu in total ci căte o stradă, două sau mai multe ln căte un individ sau asociațiune. Fă­cendu­­se contracte serioase, punendu-Și frelause pe­nale grele pentru orice abatere, am putea a­junge a avea fără batae de cap, strade pe care se poți circula fără a fi in pericol de a-ți frănge piciorul dacă mergi pe jos, sau a te îmbolnăvi de fel­urite boale dacă mergi in trăsură. Regia este bună pentru timpurile patriar­h­ale in care­ predomnește onestitatea și sin­ceritatea, antreprisa este forma naturală in timpurile noastre , unde predomnește roia credință și egoismul. A persista in menți­­nerea regiei este a hrăni numai o mulțime de dregători pe contul comunei, care nu fac nimic, sau lucrează in detrimentul ei. Dar se va obiecta că așa se hrănesc câți­va Români și cu antreprisa vor cădea toate in manile Evreilor. In ceea ce privește stra­dele cel puțin aceasta nu e adevărat, căci se știe că facerea stradelor este meseria bulgară cu deosebire. Apoi cine impedecă pe Români de a concura și a luă asupră­ le con­struirea stradelor. Tocmai din această cansă insistăm ca să nu se dee antrepriza in bloc, ci numai stradă cătră stradă. Astfel Romanii vor putea mai ușor concura nefiind necesi­tate de capitale așa de mari, apoi in momen­tele de față in care spiritul de asociațiune începe a se trezi intre Români, o asemene dare in antrepriză ar fi ceva foarte favorabil des­­voltărei unui asemene spirit, fragmente, demne de a fi publicate ca unele, ce prind cugetări adânci și schi atee de geniu. A. Russo avea multe scrieri începute, ăuse cruda moarte nu i-au permis să le termine. La anul 1859 el s’a stins cu zimbirea pe buze la mijlocul entusiasmului național de pe a­tuncea și au lăsat o dureroasă jale in ini­mele celor ce l’au cunoscut și l’au iubit. Trecut’au junele poet ca un meteor de­­’abea zărit pe ceriul patriei sale, insa nu­mele lui va crește­ cu timpul și va străluci glorios in fruntea poemului „Căutarea Ro­­m­âniei.a Scrii din tara. ” (Copil măncat de porci) In 20 curent se intampla in urba Vaslui următoa­rea nenorocire. O femee din suburbia Spi­talul Drăghici plecând la prașilă, a lasat acasă pe lăngă o altă copilă mai marișoară, și un copilaș mic ca de trei ani, și fiind afară din casă l’au apucat mulțimea porcilor ce fregventă stradele de acolo, și i-au mâncat mănele și picioarele, și de nu apuca se vadă megieșit această tristă scenă, mai mult de căt sigur că bietul copilaș remănea nu nu­mai fără măini și picioare, dar chiar și fără viață, cu toate că ăncă și acuma nu se speră că se scapă, fiind greu rănit și acuma co­pilașul se află in cura ospitalului.­Un ast­fel de fapt arată un destul ce fel de îngri­jire poartă onorabila Primărie de Vaslui. Ii facem sincerul nostru compliment. Cănd se va vorbi de acest consiliu, după ce va fi reposat, se va zice „de­j­ e timpul Conciliu­­lui celuia, pe cănd copii oamenilor erau mâncați de porci in ulițele orașului“ (! !) Depeși Telegrafice. Madrid, 29 Iunie. Astăzi s’a publicat decretul regesc, prin care se disolvează Cortesii. Alegerile cele noue s’a­ficsat la 24 August și redeschiderea Cortesilor la 15 Septemvrie. Paris, 29 luni “. Convențiunea intre Franțiu și Ga­nnania in privința modu­lui de plată a contribuțiunei de resbel s’a iscălit astăzi de delegații amănduror puteri. Versailles, 1 Iulie. In ședința de as­tăzi a adunărei naționale va presenta contele Remusat convențiunea indicată cu Germania și ministrul de finanțe proiectul de lege asupra imprumutului necesar. Londra, 1 Iulie. Times publică tex­ CÂNTAREA ROMÂNIEI. De A. Russo. Dacă dușmanul vostru va cere legă­­minte rușinoase de la voi, atuncea mai bine muriți prin sabia lui, decât să fiți pri­vitor împilări și ticăloșiei țerii voastre. Domnul părinților voștri anse se va în­duri de lacrăr­ile slugilor sale, și va ri­dica dintre voi pe c­ine-va, carele va a­­șezi iarăși pe urmașii voștri in voini­­cia și puterea de mai ’nainte. (Cronică Moldovenească) 1. Domnul Dumnezeul părinților noștri indu­­ratas’au de lacrămile tale, norod nemurigăiet, înde Atus’au de durerea plămăilor tale, țara mea’?. , Nu este îndestul de smerită, îndes­tul de chinuită, indestul de sfâșiată ? Văduvă de ficiori cei viteji, plângi fără încetare pe mormintele lor, precum plâng și jălesc fe­meile despletite pe sicriul mut a soților. 2. Neamurile auzire țipetul chinuirei tale; pământul se mișca. Dumnezeu numai să nu’l fi auzit?.. Res bună­toriul prevestit nu s'au născut oare ? 3. Care e mai mândră decăt tine intre toa­te țerile semănate de Domnul pe pământ ? care asta se impodobește in zilele de vară cu fiori mai frumoase, cu grăne mai bogate ? 4. Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădu­rile și dumbrăvile spânzurate de coastele dealurilor, limpede și senin ceriul teu ? munții se inalță trufași in văzduh; riurile cu orăie pestrițe ocolesc câmpurile ; nopțile tale in­­căntă auzul, zioa farmecă văzutul... pentru ce zimbetul teu e așa de amar mândra mea țară ?.. 5. Pe cămpiele Tenechiei răsărite au florile ?.. Nu au răsărit florile, sunt turmele multe și frumoase ce pasc văile tale, soarele im­podobește brazda, mâna domnului te-au bu­curat cu bunuri felurite, cu pomete și cu flori, cu avuție și cu frumusețe.. . Pentru­ ce gemi și țipi, țară bogată ? . 6. Dunărea bătrână biruită de părinții tei, iți sărută poala și -ți aduce avuții din ținu­turile de unde soarele răsare, și de unde soarele apune ; vulturul din verduh caută la tine, ca­ la pământul tău de naștere ; fiurile cele frumoase și spumegoase, păraiese cele răpede și sălbatice căută neîncetat lauda ta... O țară falnică ca nici una, pentru­ ce fața’ți e imbrobodită. .. Nu este frumoasă, nu este inavuțită?.. N’ai ficiori mulți care te iubesc? N’ai cartea de vitejie a trecutului, și viitorul inaintea ta?.. Pentru ce curg lacrimile tale?.. 8. Pentru ce trebari ? trupul ți se topește de slăbăciune, și inima ți se frământă cu iu­­țială.. cetit-ai oare in cartea ursitei ?.. Ae­rul mișcă turburat... vântul dogorește... îngerul petrei arata tu-ți-s’au ? nopțile tale sunt reci, visurile turburate ca valurile Mărei bă­tută de furtună... ce’ți prevestesc? 9. Privește de la mează-zi la mează-noapte, popoarele iși rădică capul. . gândirea se ivește luminoasă de-asupra întunericului... Gândirea, duhul dumnezeesc, ce zidește, și credința ce dă viață... lumea veche se pră­vălește, și pe a ei dărâmături slobozenia se inalță! Deșteaptă-te. 10. Mucenicii singelui tău n’au zis oare și Domnul va scula pe unul dintre voi care va așeza pe urmașii voștri iarăși in voinicia și puterea lor?.. Uitat-ai singele ce curgea prin vinele ficiorilor tei?.. Mult erai mândră odinioară cănd strigai „ura“ in bătăi!. . pieptul teu eră tare ca de oțel, paloșul se tocea pe densul... soarele se întuneca de norii de pulbere ce rădicau resboinicii tei. 11. Poporul teu eră indrăzneț ca vulturul, resboinic și trufaș ca taurul neingiugat... Remasur’au oare numai umbra puterei și a­­ducerea aminte a vitejiei tale?.. 12. Cum au slăbit pieptul teu de oțel !. . măna ta cea tare cade de oboseală. .. și molășirea au intrat in lăcașul voinicilor ! (Va urma.)

Next