Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1873 (Anul 6, Nr. 81-146)

1873-08-08 / nr. 91

Anul VI. PREȚUL ABONAMENTULUI: Iassi, Mercur­ S August 1873. Apare de TREI ori pe septamana DUMINICĂ, MERcI­I și TINEMI. Redactiunnea si Administratiunea in localul TIPOFIRAHEÎ NAȚIONALE. CALENDARUL SEPT­AMAN El. . 91. AÎOUNCIUR] Randul sau locul­­ cu 15 bani, In sertiant 1i reclame: II Rândul 60 bani.---Epistole nefrancate an se primesc, scriptele nepublicate se vor arde. în câmplarul 20 bani. ■ Manu. Stil Stil DIOR PATRULUL a 1­­. s ] Răsăritul Apusul ! Stil ! Stil nifi­ !! P­A­T­R­­I­­­D ! SILEI Răsăritul Apusul ! vechia. nou. VÎJA­ 1 ATRURU­L VILEI. | Soarelui. | Soarelui. | vechia. | nou. 910A­• PATEVA Urj | Soarelui. Soarelui. 1 August. August. ' "~iOru. m. Urc, m. August. August.“ ' ' Orel “Ini Orei m.'j l.xși. Pe an an 20 lei noi:“Pe șese luni 11 lei noi:“Pe trei luni 6 lei noi. Bistrietes Pe na ac 14 lei noi:“Pe șese luni 18 lei coij—Pe trei luni­ 7 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci; — Germania: Pe 6 luni 18 franci, Italia, Belgia, Elveția: — Pe șese luni 22 franci;“Francia: Pe șese luni 20 franci. 5 17 Duminică. Mart. Eusignie. 1­5 4­6 58 9 21 Joi. Ap. Matia, in locu Iudei. 6 9­6 52­1 6 18 Luni. (t) Schimbarea la față. 5 5 6 57 10 22 Vineri. Martirul Laurentie. 5 11 6 50 7 19 Marți. Martirul Dometie și Pulherie. 5 7 6 55 11 23 Sâmbătă. Martirul Euplu. 6 15 6 49 8 20 Mercuri. Martirul Emilian Opise. Chiric. 5 8 6 53 12 24 Duminică. M. Fotie­ și Anichit. 5 16 6 47 ȘTIRI DIN I­ÎTRlI. Majestatea Sa împăratul însoțit da escen­tenția sa baronul Swartz, directorul general al expoziției, ne a făcut onoarea a visita expo­ziția română. Majestatea Sa a examinat in detail toată galeria noastră și a observat cu mult interes cerealele noastre, lemnele, vi­nurile, sarea, lânurile, mătăsurile, costumele noastre naționale, militare, diferitele produc­te industriale, chihlibarul negru, tablourile, antiquitățile museului nostru și mai cu sa­mă Majestatea Sa a admirat mult thesaurul de la Petroasa. Majestatea Sa a bine-voit incă a accepta un foarte frumos costum na­țional ce comisarul nostru a avut onoare­a’i presinta pentru M. S. Imperatricea din partea Alteței Sale Principesei Domnitoare, protectrice a Asulului­ Elena, in care s’a lu­crat acest costum. M. S. Impăratul a însărcinat pe D. Ema­nuel Krețulescu a transmite mulțumirile sale și acelea ale M. S. Imperatricea Măriilor Lor Domnului și Doamnei. Părăsind expo­­sițiunea noastră Majestatea Sa a bine­voit a arăta satisfacțiunea sa. NUMI l. S . * Prin decretul Măriei Sale Domnitorului eu No. 1292, de la 14 curent, s’a întărit jur­nalul consiliului miniștrilor No..........., din . , prin care s’a permutat d. N. Cara­costea, suplinintele tribunalului Muscel, in aceeași cualitate la tribunalul Romanați, in locul d-îni Eliodor Boruzescu, care nu s’a presintat la post.—Prin decretul Măriei Sa­le Domnitorului cu No. 1,287 de la 14 Iulie, s’au întărit următoarele numiri de consiliul miniștrilor: D. M. Dancu, actual adjutor de grefă la tribunalul Ismail, jude de pace in orașul Kilia, in locul vacant. D. Gr. Stu­­peanu,a fost adjutore de sub-prefectură, ad­jutor judelui de pace din plasa Sireni, ju­dețul Suceava, in locul d-lui Al. Romanescu, destituit și dat judecății pentru abateri de la datoriele sale. D. C. Lefter, fost copist in grefa tribunalului Iași, adjutor al judelui de pace de la plasa Prutu, județul Fălciu, in locul vacant. D. N. Theodorescu, actual adjutor al judelui din orașul Reni, in ace­eași dualitate la plasa Horincea, județul Co­­vurluiu, in locul vacant.­Prin inaltul decret cu No. 1.281 din 14 Iulie 1873, după pro­punerea făcută de d. ministru secretar de Stat in departamentul de resbel, sergentul Angelescu Constantin din compania uvrieri­lor de artilerie s’a numit in funcția de guard d’artilerie clasa III pe ziua de 1 Iulie, ace­laș an.— Prin inaltul decret cu No. 1.273, din 14­ Iulie 1873, după propunerea făcută de același d. ministru prin raportul cu No. 7.386, locotenenții Antonescu Petre din regi­mentul 6, și Tataru Vasile din regimentul 5 de dorobanți, ambii se pun in posiție de neactivitate prin retragerea funcției pentru necunoștința reglementelor militare.­­ Prin înaltul­ decret cu No. 1.329 din 14 Iulie 1873, după propunerea făcută de același d. ministru prin raportul cu No. 6.902, s’a pri­mit demisiunile din funcțiile de comandanți de companie din guarda orășănească din Brăila , a căpitanilor milițiani Bogdănescu Ioan și Condeescu Theodor, și tot prin ace­laș decret se confirmă in funcțiunile de co­mandanți de companie in guarda orășăneas­că din orașul Brăila oficiarii milițiani și a­­nume: locotenentul Sima, Dinu Radu și sub­locotenentul Zărvătescu Filip.­Prin inaltaî decret cu No. 1.274 cu data din 14 iulie 1873, după propunerea făcută da același d. ministru, prin raportul cu No. 7.387, sub­locotenentul Nicolau Ioan, aflat in neactivi­­tata pentru infirmități temporale, se pune in posiție de reformă pentru infirmități in­curabile după pu­nerea unei cons­isi­uni medi­cale înaintea căreia a fost trimis.­Prin înal­tul decret cu No. 1.272 cu data din 14 Iu­lie 1873, după propunerea făcută de același d. ministru, prin raportul cu No. 6,817, s’a aprobat acordarea congediului de 7 luni in țară, pentru interese grave de familie, lo­cotenentului Focșa Constantin, din regimentul 7 de dorobanți, compania 14, și tot prin a­­celași decret s’a pus in neactivitate pentru congediu peste șase luni.­Prin jurnalul con­siliului de miniștri sub No. 16 din 18 Iulie 1873, după propunerea­­ acută de același d. ministru, prin raportul cu No. 7.274, s’a decis următoarele: I. S’a aprobat sentința pronunețată de cătră consiliul de reviste os­tășesc sub No. 45 de la 27 Iulie 1873, prin care căpitanul Fenix Theodor, din regimen­tul 8 de dorobanți, este condamnat la de­părtarea din post și la plata sumei de lei 1.746, bani 46, in virtutea art. 109 din co­dul penal militar, pentru abuzurile comise in timpul administrărei companiei ce ’i a fost încredințată. I­. S’a aprobat tot­ d’o­dată și punerea in neactivitate prin retragerea funcții, a numitului căpitan, de la data sentinței in basa decisiunei consiliului de reviste, căci pedeapsa la care este condamnat a trage după sine punerea in neactivitate. ȘTIRI DIN AFARA. FUtANȚIA. In urma întrevederii de la Frohsdorf se vorbește la Paris despre oare­care schimbări in cabinet. Situațiunea politică însă nu e ăncă destul de lămurită pentru a ști in ce sens se vor face acele schimbări. Ambasadorul francez din Londra, d. Dr. Hrrcourt, se zice că a trecut la Viena, dar in locul său e numit ducele Deeazes, unul din confidenții principilor de Orleans, care împreună cu ducele de Broglie și cu ducele d’Audiffret-Pasquier formează triumviratul centrului din dreapta, și­ care a lucrat cu mult zel pentru resturnarea lui Thiers. Ca­binetul voia mai ăutăi a răscumpără servi­ciile ducelui trimiți­ndu-l la Petersburg, mă­sură prin care guvernul s-ar fi eliberat tot­deodată de generalul Le F18, unul din ve­teranii republicii de la 1848 , însă curtea de Rusia a arătat dorința sa de a conserva pe numitul ambasador. Așa­d. de Broglie a­­'­comodat lucrul altfel. Prin urmare in poli­tia din afară a Franției încă se pregătesc OuL-Ouii S^iniuboTî. Progresele schimbărilor, relative asistări­lor se observă de asemenea și in trebile din lăuntru ale țerei, in numirea și destituirea funcționarilor și in modul de a aplica legea presei in ziaristică. De curend a fost scos din funcțiunile sale un director general de poște, care funcționa de la 4 Septembrie 1870. Din contra se incredințază funcțiuni publice altor persoane de nuanțe contrarie­ In fiecare săptămănă se suprimă ziare re­publicane sau se opresc de a fi vândute pe căile publice. După cum spune Siebe, sub nici un regim n’au fost lovite de asprimea autorității atâtea organe de publicitate in­tr’un timp așa de scurt. Un procuror gene­ral la Pau, a prezis intr’un discurs restau­rarea lui Henric al V-lea, (contele de Cham­­bord), și prin școalele publice și private la distribuțiunile de premie, cari in Franția se fac in acest timp, notabilitățile armatei și magistraturei ce prezidează la asemenea so­lemnități, vorbesc cu putere in contra insti­­tuțiunilor republicane, invocând protecțiunea bisericei din Roma. Lupta, cum se vede, este energică, și de-i va succeda, va reduce Franț­a departe înapoi de la 1789. Journalele orleaniste, care se susțineau iu reservă până acum asupra vizitei de la Frohs­dorf, declară că principii de Orleans nu se consideră ca pretendenți și că ei privesc vi­contele de Chambord pe representantul ideii monarh­iste. Incăt pentru chestiunea dacă trebue sau nu a restabili monarh­ia și sub ce condițiuni, principii de Orleans au opini­­unea lor, însă nu se cred in drept a desle­­ga această chestiune. Se zice că reconsiliarea intre cele doue ramuri ale familiei Bourbonilor ar fi fost mijlocită prin influința venită din Vatican. Un ziar italian spune că cardinalul Antonelli a scris episcopului din Viena in numele pa­pei pentru a-i da instrucțiuni cu privire la visita de la Frohsdorf. Foile legitimiste nu se mărginesc numai intru a anunța abdicarea la tron a princi­­pelor de Orleans ci afirmă încă că contele de Paris, atăt pentru el căt și pentru prin­cipii din familie a dat semne de credință și omagiu contelui de Chambord, și că prin o­­ frueă despre au convenit dinainte și care era condițiunea reconsilierii a recunoscut că principiul monarh­ic, așa cum il represintă contele de Chambord, singur poate asigura mântuirea Franției. Alți partizani a­i mo­­narh­iei cu principii mai liberale, pretind că contele de Chambord va putea ajunge la tron numai sub condițiunea dacă va renun­ța la stindardul alb și la prea marea ar­doare pentru biserică și lucrurile sfinte. A­­tunci trebile ar merge de sine. O foae parisiană publicase știrea că co­­misiunea permanentă va convoca Adunarea națională fără întârziere, pentru a­­ propu­ne restabilirea lui Henric al V pe tronul părinților sei. Această știre an se fu in urmă dezmințită. Lucrul se va intămpla poate la deschiderea sesiunei in Noemvrie. Pentru a­­cum imprejurările nu sunt încă destul de favoritoare. Guvernul monarh­ist împreună cu parti­­zanii sei, pregătesc in toate modurile sosi­rea momentului in care se poată face cu si­guranță o lovire de stat. In3e in acelaș timp poporațiunea iși manifestă voința sa pentru FOILETON. Din scrierile lui Chank­ing. DESPRE EDUCAȚIUNEA PERSONALA sau Cultura individului prin sine însuși. (Urmare.) Datoriile publice ale cetățenilor avuți. Intre oamenii cei mai de frunte, mai a­­les intre cei mai religioși, sunt unii care di­n desgust pentru violența și înșelăciunile par­tidelor au renunciat la ori­ce acțiune poli­tică. Eu cred că nu fac bine. Dumnezeu i-a așezat ca cetățeni intr’o stare care le impune datorii, și nu fi e mai mult iertat a se retrage de la aceste datorii de­cât de la datoriele de fiiu, de soțu, sau de părinte. Ei au de a împlini o datorie față cu țara lor, și trebuesc s-o împlinească susținând pe oamenii cei mai onești și măsurele cele mai bune. Și se nu mai zică că ei nu pot ni­­mic. Tot omul de bine, dacă e credincios convicțiunilor sale, este folositoru­l țării lui. Toate partidele sunt reținute prin oamenii de bine din sinul lor. Conducătorii sunt tot­deauna siliți a căuta ce poate suporta par­tida lor, și ași cumpăni măsurile astfel cu ca se nu contrarieze pe oamenii de principie ce se află in șirurile lor. Un om onest care nu se face sclavul partidei sale, ci o judecă cu nepărtinire, o censurează liber, pune in vedere rătăcirile ei și nu voește a susținea zeul, acela face bine celor ce-l incungiură și ăși cultivă intr’un mod nobil spiritul. Eu sfătuesc cu respect pe aceia, cătră ca­ri ma adresez a lua parte la politica țării lor ea este adevăratul învățământ al poporului și contribue mult la educațiunea sa. Vă sfă­tuesc să sfăruiți a câștiga o idee lămurită de cestiunile ce frământă țara, se faceți din ele studiul vostru in loc de a va perd­e tim­pul in conversațiuni vage și pasionate. In timpul cărei perde poporul ocupănduse de zgomotul zilei, dacă s’ar întrebuința mai bine, s’ar putea familiarisa cu constituțiunea, cu legile, cu istoria și cu interesele țerei sale, și s’a* putea întări astfel cu in principiei« cele mari care servesc a hotărî măsurile parti­­cularie. Cu căt poporul se va ameliora, va înceta de a fi unelta intriganților politici. Cei ce caută voturile lui nu se vor mai a­­dresa la pasiunile și gelosiele sale, ci la in­teligența sa. Influența lui asupra guvernu­lui și destinelor țării nu va mai fi numai cu numele, ci va fi o influență reală, și in ace­lași timp el va crește in știință și in virtute. Influența ziarelor asupra educațiunei publice. Nu trebue se părăsse subiectul politicei considerate ca mijloc de educațiune, făr a vorbi de ziare, care formează lectura prin­cipală a poporului. Aceasta e literatura masselor. Spre nefericire noi nu înțelegem de ajuns importanța publicității; cugetăm pu­țin la lucrarea, la influența sa asupra edu­cațiunei intelectuale și morale a națiunii. Un ziar ar trebui se fie redactat de către unul din scriitorii noștri cei mai îndemâna­tici, și venitul seu ar trebui se fie de ajuns pentru a asigura conlucrarea oamenilor celor mai capabili. Dar trebue a lua foile publice așa cum sunt, și cine dorește a-și cultiva inteligența poate incă trage folos din ele, dacă alege cele mai bune din cele ce-i sunt la in crimănă. El trebue s’alunge din casa lui, cum ar alunga ciuma, ziarele care fac me­seria de inveninători publici sau de măs­cărici. Ceea ce trebue se hotărască in alege­rea sa nu e numai talentul redactoriului, ci spiritul, integritatea, onestitatea, alipirea sta­tornică a ziariului de principiile cele mari. Mai ales dacă vrea se cunoască adevărul să asculte amăndoue partidele. Se cetească atăt apărarea căt și atacul se nu dea as­cultare numai unei singure păreri ! Noi ne osindim inșine cănd ascultăm învinuirile a­­duse unui individ fără a voi să auzim apăra­rea sa, e drept oare a ceti defăimări necon­tenite, pline de cruzime, in contra unei clase numeroase de cetățani, și a nu-i lasa ocasi­­unea să se justifice? A apărut in țara noastră un nou feliu de ziare cotidiane numite ziare cu care o solda, și destinate pentru acei cari nu-și pot câș­tiga publicațiuni mai costătoare. Intere­sul ca port pentru lucrători me îndeam­nă nu de mult a ceti unul din aceste ziare; am fost mulțumit a afla că subiectele folosi­toare nu lipsesc intrânsele. Totuși două lu­cruri me întristară. Coloanele destinate in» secțiunilor erau pline cu anunciuri de reme»

Next