Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1873 (Anul 6, Nr. 81-146)

1873-09-26 / nr. 111

Anul VI. Redactiunea si Administra­tiunea in localul IXPCMAFILM NATIONALI. CALENDARUL­ SEPTAMANEI. Exemplarul 20 bani. Iassi, Mercuri 28 Septemvrie, 1873. CDRIERUL DE IASI PREȚUL ABONAMENTULUI: ANUNCIURI 1 își: Pe un an 20 lei noi; —Pe șese luni 11 lei noi; —Pe trei luni 8 lei noi. Districte! Pe un an 24 lei noi: —Pe șese luni 18 lei noi; —Pe trei luni 7 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci; — Germania: Pe 8 luni 18 franci. Italia, Belgia, Elveția: — Pe șese luni 22 franci; —Francia: Pe șese luni 26 franci: Bărunul sau locul seu 16 bani. Inserțiuni și reclame: Rândul 80 bani.—Epistole neflancate nu se primesc. — Manu­scriptele nepublicate se tot arde, pe lăngă d. primar al comunei București, in locurile vacante.—Prin inaltul decret cu No. 1,631, de la 14 Septemvrie 1873, d. M. Ghelmegeanu s'a revocat din funcțiunea de primar al comunei urbană Severin, din județul Mehedinți, și l-a înlocuit cu d. Dimitrie Vii­­șoreanu, actualul consilier adjutor. Apare de TREI ori pe septamana DUImiCA, MERCURI Și TINERI. Stil Stil 11 TOA PATRONUL BILEI Răsăritul­ Apusul Stil Stil ClOV. PATRONUL BILEI i Răsăritul Apusului țechin. nou. ■ ' lAl SUiii >­u a­i. Soarelui, j Soarelui. Țechin. nou. "1WA­P­A l­u « fi­u L­v 1 lj L I. j soarelui, Soarelui. j­­ Septemv. Octomv. | Ore. m. Ore. m. | Septemv. Octomv. ~ | Ore. m~ Ore. mT 23 5 Duminică. Zămislirea Sf. loan Botezătorul. 6 19 5 41 27 9 Joi. Mart. Calistrat.­i­ 6 25 5 35 24 6 Luni. Martira Tecla. 6 21 5 39 28 10 Vineri. Cuv. Hariton. 6 27 5 33 25 7 Marți. Cuv. Maica Eufrosina. 6 22 5 38 29 11 Sâmbăta. Cuv. Chiriac. 1 6 29 5 31 26 8 Mercuri. I . Adorm. St. loan Evang. 6 24 5 36 30 12 Duminică. Păr- Grigorie episcop Armeniei. 1 6 30 5 30 w 1 Avis­ti D-nii abonați din Iași și districte, sunt rugați a ne trimete costul abonamentu­lui pe timpul trecut, anun­­săndu-ne dacă mai vroiescu a primi foaia noastră pe vii­tor, pentru a nu se face con­­fusiune in espectarea foilor. R­edaciiu­ma. Noi la Ecspositiunea din Viena.] S’a făcut mare vadt in țară la noi cu esposițiunea din anul acesta in capitala Austriei. Mai intâi in Camera legisla­tivă s’a discutat mult cu ocasiunea ce­­rerei de cheltueală pentru acesta; mul­țime de discursuri s’au ținut pro și con­tra­, unii deputați susțineau că n’ar mai trebui să meargă Românii la esposițiu­­ne ne-avend nimic demn de espus, alții din contra susțineau că e bine să mear­gă precum a mers și la Paris, unde a capatat medalii de onoare. Opiniunea a­ceastă din urmă a prevalorat in Cameră, fondurile s’a votat și România a fost re­prezentată la espoziție in tot largul. Apoi s’a văzut că pentru articolele sale brute, brutisime, și pentru tot ce a e spus, a capatat peste 170 medalii. Toate aceste sunt bune și minunate; 170 me­dalii nu e glumă; este cu ce măguli și mândri un popor intreg; este cu ce sa­tisface amorul seu propiu național etc. etc. etc.­ dar nu e de ajuns aceasta nici să cuvine a ne culcă pe aceste laure ușor câștigate crezindu ne gia un popor egal in toate cu celelalte popoare vecine sau nevecine, și să urmăm și pentru anii viitori a merge la esposițiuni cu cea ce am mers anul acesta și cu cea ce am mers la Paris, adecă cu articolele noas­tre brute, cu antichități găsite din în­tâmplare pe pământul nostru cu figuri de ceară represintănd călugări, soldați și călugăriți și alte comedioase lucruri ce fac de surid oamenii serioși cănd e vor­ba de a cerceta adevăratele producțiuni agricole și industriale a unei țeri. O esposițiune are de scop a întruni popoarele intr’o luptă intelectuală, a es­­cita emulațiunea lor pe ter­mul artelor stiinței și a tuturor ramurilor industri­ale in timpii moderni. Precum jocurile olimpice la greci, unde valoarea fisică, lupta in resbel și in arte represintau ci­­vilisația antică, astfel esposițiunile mo­derne adună in concurs intelectual po­poarele astăzi intr’un loc mare in altul, minunată incuragiare pentru prosperi­tatea și înavuțirea lor. Revenind la punctul de unde am por­nit, vom zice că­­ oamenii serioși carii au vizitat galeria Română la esposițiu­­nea din Viena anul acesta, au remas a­­dănc întristați de nulitatea și staționa­rea mea; că intre esposițiunea Română din Paris, și esposițiunea Romănă din Viena n’a fost nici o deosebire: tot a­­celeși și aceleși articole in starea lor brută și că prin urmare am făcut, cum zice francezul­—intre noi fie vorba-o tri­stă fi­gură pintre celealte popoare chiar de stirpe latină, cu esposițiunea noastră. Am luat anse 170 medalii! aceste nu e puțin lucru. Nu ne însărcinăm, nici este bine să ne însărcinăm a explica fe­nomenul prodigios a arătar recompense. Tot ce voim a spune este că trebue pen­tru altă dată să fim mai circumspecți in materie de a e spune; să ne convingem că mergând numai cu producte brute, este a ne arăta in mod patent necapa­­citatea noastră industrială și așa este: cănd e spui lemn tăet cu cherescul din pă­dure, fer și alte metale cum l’ai găsit in pământ, este a proba evident ca a­­vem materialele brute de ori-ce natură dar nu stim ce să facem cu densele. R­espune apoi figuri de ceară in pă­­pușate cu felurite costume naționale și pitoresce de împrumut, aceasta nu este industrie. Cortul Domnesc care să zice că era foarte elegant este făcut in Vi­ena. — Apoi in ce s’a văzut ghibăcia industrială a Românilor? In cazul ace­sta este mai bine a ne ascunde, a lucra in tăcere spre a ne face demni mai târ­ziu de o esposiție universală chiar prin o industrie începătoare care s’ar vedea progresând de la o expoziție la alta. A­­șa cum? La Paris lemne și păpuși, la Viena lemne și păpuși, măne poi­măne la Londra tot lemne și păpuși! Apoi a­­ceasta devine ridicul. Conchidem că oamenii noștri de Stat trebue să se găndească la lucrul acesta, înlesnind și României intrarea pe cale industrială, proteguind plăpândele sale în­cercări și dăndule mijloace de înflorire. Creațiunea de școli reale este cel inter pus pentru aceasta. Cine să găndesce la ele? Noi stim numai să lovim cu impo­zite oneroase, ori­ce cultură mai înainte de a se nasce. Așa am făcut cu vinu­­rele lovind viile cu impozite mari și d -­curagiănd pe cultivatori, așa am făcut cu cultura tutunului care începuse a pros­pera in țara noastră, introducând mono­polul pentru un venit ilustriu in budget, așa facem mai totdeauna. Cu răndueala aceasta avem toate impozitele țerilor des­­voltate fără a avea mijloacele de sus­­ținere a impozitelor a acelor țări. Intre România văzută de departe, cu­noscută din publicitate, și Romănia vă­zută de aproape, cunoscută din fapte și loc deosebirea este mare in adevăr. De loin e’est quelque chose, Et de prés ce n’est rieu. ȘTIRI DIN INTRU. Reproducem după „Monitorul“ de la 8/20 Septemvrie discursul ținut de d. Odobescu la Academia romănă in ziua de B0 August espirat, cu ocazia cetirei raportului comisi­­unii însărcinată cu cercetarea manuscripte­lor de traducere din Iulius Cesar. Domnilor. „Azi, pentru a’doua oară, societatea a­­cademică română se vede in posițiune de a decerne premiul literar instituit de repausa­­tul marele Domnitor al României Alexandru loan I. și azi ne aflăm in ziua de 30 Au­gust, ziua onomastică a fostului Domnitor, in care pentru ăntăia dată, est timp, avem a deplânge perderea sa dintre muritori. Sunt acum zece ani, d-lor, de cănd avusem­ feri­cirea de-a fi organul prin care Alexandru loan I fonda in Romănia întâiul premiu de incuragiare literară, deschizând ast­fel pri­mul avânt activității societății noastre; tot dănsul e carele a pus piatra fundamentală la cele mai multe acte prin care 'și înalță patria. „Am socotit, d-lor, că nu putem trece ia tăcere această fericită întâmplare; și că es­te o datorie solemnă, providențială , a noas­tră, de a ridica voacea aici, împreună cu țara întreagă, spre a rosti azi cu o pietoase durere cuvintele: eternă să fie memoria ma­relui Domnitor al României Alexandru I­­oan I Cuca“. Cuvintele d-lui Odobescu sunt acceptate de toți membri cu unanima strigare de: fie eternă memoria lui Alexandru loan I Cu­za. Din cauza unei teri­bele furtuni, ce a is­­bucnit pe mare, posta de Constantinopole, ce trebuia a sosi la București Duminică, a sosit tocmai Marți sara la 18 Septemvrie. Aceasta se publică spre cunoștința tu­turor. Episcopii pe lângă dreptul ce au prin re­gulamentul publicat in „Monitorul oficial“ cu No. 275 din 1870, se vor bucura și de acela ca corespondința telegrafică, ce vor avea in interesul serviciului cu metropoliții și protoereii din eparhiele respective, se fie scutiți de plata taxei punănduse in comp­­t­a Statului. Prin decretul cu No. 1609, din 7 Septem­vrie 1873, după propunerea făcută prin ra­port de d. Ministru, secretar de stat la de­­partamentul cultelor și instrucțiunei publice, d. Mih­ail Strejan, numit provisoriu, la ca­tedra de filosofie, de la liceul din Boto­șani, este numit in postul de directore al acelui liceu, in locul d-lui profesor G. Zotu trecut in alt post. Circulara D-lui ministru al justiției cătră toți D-nii președinți de curți și tribunale. Domnule președinte, D. ministru al afacerilor străine, prin a­­dresa cu No. 8.283, mă informează că D. Romanenko, consul al Rusiei in Ismail, ob­ținând un concediu de la guvernul său, D. Neaga, intăru interpret al agenției diploma­tice, a fost însărcinat cu cerința provisorie a consulatului. Am dată onoare­a vă comunica cele ce preced, spre știința și norma D-voastră, pre­cum și a autorităților dependințe. Trimiți asigurarea considerației mele. Ministru, Ghr. Tell. No. 11,366, 1873, Septemvrie 18. ■ No. 111. NUMIRI. Prin inaltul decret cu No. 1.649 din 17 Septem­­e 1873, d. Colonel Nicolae Iamandi, unul dintre trei membri ai comitetului permanente de Fălciu, e numit președinte al acelui comitet.—Prin decrete data din 14 Septemvrie curent 1873, sunt numiți: Dimitrie S. Sturza, actualul subprefect de la plasa Oruș, județul Bacău, directore la prefectura jude­­tii Cahul, in locul d-lui Georgiu, demisionat. D. m Tillensky, sub-prefect la plasa Tigh­eciu, jude- Cahul, in locul d-lui George Vasiliu, demisionat. Nicu lacovaki, fost adjutor de grefă la tribunalul cuciu, sub-prefet la plasa Cotu-Morei, județul Cahul, locul d-lui Bodescu. D. George Murgeanu, fost­­-prefect, sub-prefect la plasa Borcea, județul ra­nița, in locul d-lui Costach­i Papadat, demisionat. Prin inaltul decret cu No. 1,629 de la 14 Septem­­e 1873, D. George Popescu s’a confirmat in func­­țiea de adjutor pe lăngă D. primar al comunei ur­lă Ocna, din județul Vălcea, in locul d-lui Ioan Bescu, demisionat.­Prin inaltul decret cu No. 1,628 la 14 Septemvrie 1873, d. George Constantin s a afirmat in funcțiunea de primar al comunei urbane Igu-Jiu, din districtul Gorjiu, eară in acea de od­­oare pe lăngă d-sa, d-nii Grigorie Pală și George nitriu.—Prin inaltul decret cu No. 1,62? de la 14 ptemvrie 1873, d. Răducanu Ioan s’a confirmat m­oțiunea de primar al comunei urbane Tărgu-Vej­­din județul Dămbovița, eară in aceea de adjutoare lăngă d-sa, d-nii George Ludescu și loan Zoiacu.­­Prin inaltul decret cu No. 1,626 de la 14 Septem­ B 1873, d. Andreiu Georgiu s’a confirmat in func­­tiea de primar al comunei Cămpina, din județul Ihova, eară in aceea de adjutor pe lăngă d-sa, c­. iță Dinescu.—Prin înaltul decret­ cu No. 1,630 de 14 Septemvrie 1873, d. George Meitani și Binu= • r­ ótH­ou«* AMf urmati in funcțiunea de adjutore Exposițiunea universală de la Viena. (Urmare). Dupe ce am trecut in revistă porcelanele și laquele, ne remăne să examinăm repe de cele alte industrii ale Japanului, neoprindune de­căt asupra celor mai importante. Este drept se dăm loc îndată marquetăriilor, lu­crărilor de săpătură de lemn de ivoriu și de solzi, din cari unele (mai cu samă in a­­ceste din urmă două ramuri) sunt destul de remarcabile prin escelența lucrării. Lucrări de ivoriu. Vom cita,printre acestea , cabinetele ornate cu lagne de aur, cam­ pe o înălțime d Om, 174 și o lățime de Om, 144, represint ca subiect: cele patru ano­timpuri, figurate prin flori și fructe, și apoi un magnific suport in ivoriu sculptat, repre­­sintănd, intr’o formă exagonală, același sub­iect ca precedentul. Lucrări de so­ei. Din destul de marea diversitate a productelor de acest geniu, vom menționa numai două cari atrag mai cu samă atențiunea, mai ăntăiu o colivie pentru par­sen, și al doilea o colivie pentru insecte care se disting prin avuția lucrului, com­plect incrustat de lague de aur. Găsim a­­semenea câteva lucrări de os de balenă, cu­tii, port-tjigarete . . . etc., diverse obiecte sculpatate de o mare quantitate de evantaiie, și căte­re colecțiune de sticlărie, care nu se distinge prin nimic particular remarcabil. Am putea constata contrariu, căci aceasta ne pare una din părțile cele mai slabe ale industriei japoneze; afară de o mare ghiu­lea de cristal de rocă de un diametru de Om, 162, in general nici unul din aceste pro­ducte nu poate susține comparațiunea cu cristalele austriace, anglo și franceze. A­­ceasta nu trebue să ne suprinză aproape de loc, având in vedere puțina întrebuințare ce le dă­­ numai pentru împodobirea locuințelor așa că japonezii nu pot recunoaște absoluta necesitate de a se aplica la această fabri­­cațiune. Ar fi in adever a exige prea mult de la acest popor care are de prea puțin timp relațiuni continue cu Europa. Dacă, dacă cu toate acestea le dăm o așa aten­țiune in examenul acesta, este pentru că am crezut că studiul nostru va fi cu atât mai interesant cu căt se esensă asupra unei lumi, pentru a zice așa, aproape necunoscută noă și care, cu toate că e situată in arhipelagul extremului Ocean, tot posedă o civilisațiune care-i este propie, și al cărui sigil original, căte o dată bizar și fantastic, nu are nimic comun cu arta și gustul Europei. Bronse. Formele clasice ale artei grece le sunt cu totul necunoscute, și găsim in toate obiectele de artă espuse, câmpul li­ber, indepedența ce pare a fi condus inspira­­țiunea modelatorului și săpătorului. Această observațiune, care arată că Japonesii sunt departe de a abusa de imitațiunea artei an­tice, se poate aplica mai cu samă broneelor de artă, fabricațiune in care am fi fost de­parte de a presupune că Japonesii sunt in realitate atăt de forți. Culorile metalului sunt in particular remarcabile, mai cu samă verdile antic care a rămas inimitabil. O pe­­reche de vase de bronz, sculptate și smăl­țate cu aur și argint, representănd un sub­iect de istorie alegorică cu totul local: în­vingerea diavolilor pe muntele O­ ye­ i­ama,

Next