Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1874 (Anul 7, Nr. 5-71)
1874-03-31 / nr. 37
Anul VII. PREȚUL ABONAMENTULUI: Ia esi. Duminica 31 Martie 1874. TIPO0RAHBI NAȚIONALA. CALENDARUL. SEPTAMANEi. ANUNCIURI. No. 37. Esemplarul 20 bani. Iași: Pe un an 20 lei noi; — Pe șese luni în lei noi; — Pe trei luni 6 lei noi. Districte: Pe un an 24 lei noi; — Pe șese luni 18 lei noi;—Pe trei luni 7 lei noi. Austria: Pe 6 Inni 14 franci; — Germania: Pe 6 luni 18 franci. Italia, Belgia. Elveția: — Pe șese Inns 22 franci; — Francia: Pe șese luni 26 franci. Din cauza Sf. Serbători a Paștelor, Noi viitor al setei, va apăra Vineri. Apare de TrEi ori pe septamana DUMINICĂ, MERCUR și VINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul Băndui sau local sun 15 bani. Inacțiînat și reclame: Roude! 60 bani. — Epistole nefrancate an se primesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. secundare. Afară de aceasta d-lui mai invocă scumperea materielor prime, care ar face ca să avem hărtia mai scumpă decât cum o avem acum. D. G. Brăteanu susține asemenea amânarea, spunând că Adunarea e incompletă, obosită, și un așa proiect trebue lăsat pănă la sesiunea viitoare. D. B. Boerescu arată că industria hărtiei a postavului, a sabarului și altele, sunt industrii cari se țin una cu industria agricolă. D-lui susține luarea in considerare a proiectului și apoi să i se aducă modificările ce Adunarea va crede de cuviință. Discuțiunea se închide, și punănduse la vot luarea in considerare votul remăne nul, neintrunind majoritatea reglementară. D. raportare Antachi dă cetire proiectului de lege pentru acordarea unui credit de 9711 lei pentru achitarea librarului G. Petrîni. După cetirea raportului se pune la vot luarea in considerare. Adunarea ne mai fiind ia număr votul nu se poate face. isar Mini Prin înaltul decret cu No. 649, din 21 Martie 1874, s’a disoitat consiliul comunei rurale Popii-Dii, din județul Tutova, și s’a înlocuit cu o comisiuna interimară, până la efectuarea unei noul alegeri.Prin decret cu No. 650, din 21 Martie 1874, d. Ioan M. Grăjdeanu și Leon Buter s’au confirmat in funcțiunea de adjutore pe lângă D. primar al comunei urbane Ismail.—Prin inaltul decret cu No. 498, din 5 Martie 1874, după propunerea făcută prin raport de același D. ministru, s’a numit definitiv in posturile ce ocupă: D. G. Erbiceanu, institutor provisoriu de clasa I și II la școala primară de băeți din Dorohoiu; D. I. Sburlanu, institutor provisoriu de clasa I și II de la școala primară de băeți din Kilia; D-na Elena Berescu, insitutoare provisorie la clasa I și II și directoarea școalei primare No. 2. de fete din Bacău; D na Natalia Popovici, institutoare provisorri la clasa I și II de la școala primară de fete din Țicău (Iași). Comitetul de liquidare al obligațiunilor rurale. ’. .Tln. „T., IpAT « O » Etj. ■ !. BI. jgS1 * * * | .«, „S * *“. »1.1. || PATRONDI. PILEI. JS“S Âffi.j APT8 * * ii * * *?* A'tf I si c1““!? ?a,r I, °rg ° r 3? Apf. iptJit T s fT ^ o ., t pi1, Maria Egipt. _ 5 22 6 38 5 17 Vineri. Mart. Teodul și Agatopod. 5 15 6 45 i ît r, ii de lmuuni 90 6 40 6 18 Sâmbătă. Păr. Evstihi Arhiep. 5 14 6 46 ______JL—________15 Merenn. I Cuv. Nichita Egumen. ___________ 5 19 6 41 7 19 Duminică Păr. Gheorghie. ________________ 5 12 648 PASCELE. Cuvântul Pasce, însemnează trecere, in limba evreiască paschah. Această serbare, cea mai solemnă din toate serbările Evreismului și a Creștinismului, serbătoarea serbătorilor cea mai vechie dintre toate serbătorile Evreo-Creștine a fost așezată și ordonată de Moise in memoria eșirei din Egipet și a trecerei peste Marea Rosă. La evrei ea ținea 7 zile. Fiecare familie evreească mânca, cu păne ne dospită, (azimă), un miel și un căprior din anul acela, iar cu săuile acestor victime să ungea ușele tuturor caselor evreești, ca simbol de aducere aminte a trecerei îngerului exterminator care ucise toți pruncii ăntei născuți a Evreilor. Iată ceremonia prescrise la evrei pentru această sărbătoare. Chiar din a zecea zi a celei ântei luni numită Nisan, să alegea un miel parte bărbătească pe care-l țineau până la 14 a lunei, iar in ziua aceasta, cătră sară, e-l tăiau; după apusul soarelui 6-1 frigeau și-l mâncau cu azimă și cu marele se zbatece. Părea nedospită, și prin urmare neplăcută la gust, inseamnă suferințele sclaviei evreilor in Egipet, iar marelele se zbatece, amare la gust, amărăciunea și durerea șerbirei lor trecută. Porunca de a mânca un miel intreg intr’o singură casă, incinși fiind evreii peste mijloc și ținând fiecare in mână un baston și având incălțaminte la picioare in semn de călători gata de a porni, le-a fost impusă de Moise numai in noaptea eșirei din Egipet. Tot in sala acea li s’a ordonat a uinge cu sângele mielului tăet pragul și ușorii ușelor la toate casele evreești pentru ca ingerul exterminator, vézend acest semn, să treacă scutind de ucidere copiii lor. Mai tărziu tăerfia mielului li s’a impus in fiecare an. In fiecare an și in curs de 8 zile, evrei după eșirea din Egipet erau datori a mânca numai azimă. Să pedepsea cu moarte tot evreul care s’ar fi abătut de la aceste regule prescrise de marele lor legislator. Aceasta este origina sărbătorii Pascelor la evrei. La creștini, Paștele se celebrează in memoria invierii lui Christ. Ca sărbătoare, ea este supusă schimbărei; Consiliul din Nicea in 325, i-a fixat epoca; nnbue: 1) ca ea să fie celebrată in a 14-a zi a lunei pascale; 2) că această zi se cadă chiar in ziua sau după ziua equinoxului, fixată pentru totdeauna de cătră Consiliu la 21 Mart. 3) ca ea să fie in zi de Duminică. Chibzuirea socotelei eclesiastice a fost stabilită pentru a calcula dumineca după luna plină pascală. La creștini ănsfi rolul acestei sărbători este cu totul altul. Azimă sarbădă, marelele amare a evreilor amintind cruda lor șerbire, suferințele lor ajunse să culme pe pământul egiptean, scaparea lor de sub biciul Faraonilor, in fine trecerea peste Marea Rosă și fuga in pustiu, SG Schimbă poatra vamma creștiuft hăituită pe vechiul trunchiu mozaic, in serbătoare veselă, strălucită, mântuitoare a emancipărei neamului omenesc, a invierei lui Christ, proclamatorul egalității, a infrățirei, a iubirei oamenilor intre dânșii, a solidarităței lor in bine și in râu, a speranței intr’o viață mai bună. Azima sarbădă, marelea amară să schimbă, pentru lumea creștină, in pască gustoasă, in aluaturi delicioase, in oue roșă simbol de veselie. Ouele de Paști să dăruiau mai ăntei copiilor in ziua de Paști, oue rescoapte, bolte in culoare liliechie, galbenă sau roșă, sau in oue de zahar, imitând ouele roșii. Din vechime, era obiceiu de a duce la biserică oie pe care preotul li sfinția după liturghia din ziua Paștilor, apoi tatăl ii aduce acasă dăndu-le copiilor, servitorilor, vecinilor sau amicilor. Acest daru represinta un lucru nou, așteptat cu nerăbdare pentru că abținerea de la oue in tot cursul postului mare ce precede sărbătoarea Paștelor, era riguros observată. Este ipotetic este ca culoarea roșă dată oielor să fie o reminisțență neexplicată a sângelui cu care evreii și-au însemnat ușele spre ași scuti pruncii lor ăntâi născuți de sabia îngerului exterminator in ajunul pribegitei din Egipet. Știri din Intru. Din causa Sfintelor Sărbători, Măriile Lor Domnul și Doamna, de Joia-Mare și până Marți după Sfintele Paști, nu vor priimi in audiență. LEGI. Art. unic. In virtutea art. 9 din Constituțiune, se recunoaște drepturile de cetățian roraău d-lui Dimitrie Manole Mincu. Art. unic. In virtutea art. 9 din Constituțiune, se recunoaște quaîitatea de cetățian român al lui Ianache Duca. Art. unic. In virtutea art. 9 din Constițiu» L îl. Üvl»»»« Í co alo. cunoaște qualitatea de cetățian român. Art. unic. In virtutea art. 9 din Constituțiune, d-nu Petre Ioanovici se admite la exercițiul drepturilor politice. Art. unic. In virtutea art. 9 din Constituțiune, se acordă esercitarea drepturilor politice d-lui Gavriel Andreiaș. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de la 22 Martie, 1874. Ședința se deschide la ora 1, fiind 81 din deputați presenți, cu formalitățile obicinuite. Se continuă cu discuțiunea asupra amânarea proiectului de lega pentru înființarea unei fabrice de hărtie in țară. D. Aslan susține amânarea pe motivul că țara noastră, fiind o țară agricolă, trebue ca guvernul să se ocupe mai intăiu să facă a prospera industria agricolă și apoi a se ocupa de celelalte industrii, cari sunt mai In ziua de 23 Aprilie viitor, este a se e- FOILETON. Romanul unui toner se face de Octave Feuillet. Traducere de D. George C. Balais. (Urmare). Până cănd primejdia a ținut, n’aveam noi in fața acestei scene, altă impresie decât acea de o vie neliniște, dar spiritele noastre liniștinduse, a trebuit să fie viu cuprinse de contrastul ce ne’l oferea deslegarea aventurei cu aplombul și siguranța acelui care era eroul ei. Ș’apoi visul e tot atăt de ușor pe căt și de natural după niște îngrijiri imprăștiete. De acea și cu toții ne-am dedat unei veselii sincere îndată ce rezurăm pe d. de Bovallan eștt din luntre. Trebue să adăogim că chiar in acel moment nenorocirea sa se complecta prin o amănunțime adevărat întristătoare. Malul pe care el sărise prezenta o înclinație gruețuroasă și amedui abea puse piciorul și iadată lunecă și căzu îndărăt; căte-va ramuri solide din norocire i se aflau la inclimănă, și ei se acăță de ele cu amăndoue manele, pe când picioare lui umblau cadlone văile furioase prin apa nu adâncă ce scălda malul. Dispărând atunci orice umbră de pericol, spectacolul acestei lupte era curat ridicol și cred că această crudă idee adăugea silinților d-lui de Bevalîan o grăbire stingace care intarzia succesul lor. Cu toate aceste el isbuti se pue piciorul pe mal, apoi din nou ii văzurăm lunecând rupând ramurile în trecerea sa, și apoi reîncepu in apă cu o descoperare vădită, pantomima sa desordonată. Era ceva de ris fără să te mai poți ținea. Nu cred că d-ra Margareta să fi văzut o asemenea sărbătoare. Ea perdu toată grija demnităței sale și ca o nimfă dată de poamă umplea dumbrava de resunetul veseliei sale convulsivă. Ea batea din palme in mijlocul visului seu, strigând cu glasul ei Întrerupt: — Bravo! bravo! die de Bévallan! foarte frumos! pitoresc! Salvator Roza! D. de Bévallan ia sfârșit eși pe mal, atunci intorcânduse cătră dame, se adresă un discurs pe care vustul cataruotului nu ne permitea să o înțelegem distinct; dar după gesturile sale animate, după mișcările descriptive a brațelor sale și după aerul stăngaci-zimbitor a feței lui, noi puteam înțelege că ne dădea o explicare apologetică al nenorocirei sale. — Da, domnule, da, zise d-ra Margareta urmând a rideca o neîmblânzită barbarie da femee, acesta e un bun succes un foarte bun succes! Fiți fericiți. Cănd eși, redobândi seriozitatea, ea me întrebă despre mijloacele, de a scapa luntrea resturnată. Am promis să vinadoa zi cu lucrători și se preșidez salvarea, apoi plecarăm vesel prin câmpie in direcția castelului, pe cănd d. de Révallan, nefiind un costum de ’noi, trebuia să renunțe de a ce însoți și să înfundă c’un aer melancolic in dosul stăncelor care mărginesc malul opus. 20 August. In sfârșit acest suflet extraordinar mi-a dat secretul tulburărilor sale. Aș fi vroit să nu’l fi ascuns pentru totdeauna. In zilele cari au urmat după scenile din urmă pa care le-am narat, d-ra Margareta, ca și cam rușinoasă de mișcările din tinereți și da sinceritatea la Crel’e să lăsase un moment, iși invăîi fruntea ei c’un vel mai des de mândrie tristă, de neîncredere și de dispreț. In mijlocul petrecerilor sgomotoase, a sărbătorilor, jocurilor care se urmau in castel, ea trecea ca o umbră, indiferentă, înghețată, căteodată intărtată. Ironia ei ataca c’o amărire nepricepută cănd cele mai curate desfătări al spiritului, acele pe care le dau contemplația și studiul, cănd chiar cele mai nobile și mai neviolabile simțiri. Dacă se cita in prezența ei vreun semn de curaj sau de virtute, ea il întorcea ca să caute in el egoismul; dacă avea cineva nenorocirea de a aprinde dinaintea ei cel mai mic grăunte de tămâie pe altarul artei, ea’i stăngea c’o mișcare de mănă. Risul său scurt, sec, înfricoșător, asemenea răului unui înger căzut, să silea să lovească cele mai generoase facultăți a sufletului omenesc, entusiasmul și pasiunea. Acest straniu spirit de ponegrire lua—o observam aceasta— vis-a-vis de mine un caracter de persecutare specială și de adevărată dușmănie. Nu înțelegeam și nu înțeleg încă nici acum bine, cum am putut să meritez această atenția particulară, căci dacă este adeverat că port in inimă mea ferma raligume a lucra»