Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1874 (Anul 7, Nr. 5-71)

1874-03-31 / nr. 37

Anul VII. PREȚUL ABONAMENTULUI: Ia esi. Duminica 31 Martie 1874. TIPO0RAHBI NAȚIONALA. CALENDARUL. SEPTAMANEi. ANUNCIURI. No. 37. Esemplarul 20 bani. Iași: Pe un an 20 lei noi; — Pe șese luni în lei noi; — Pe trei luni 6 lei noi. Districte: Pe un an 24 lei noi; — Pe șese luni 18 lei noi;—Pe trei luni 7 lei noi. Austria: Pe 6 Inni 14 franci; — Germania: Pe 6 luni 18 franci. Italia, Belgia. Elveția: — Pe șese Inns 22 franci; — Francia: Pe șese luni 26 franci. Din cauza Sf. Serbători a Paș­­telor, Noi viitor al setei, va apăra Vi­neri. Apare de TrEi ori pe septamana DUMINICĂ, MERCUR­ și VINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul Bănd­ui sau local sun 15 bani. Inacțiînat și reclame: Roude! 60 bani. — Epistole nefrancate an se primesc. — Manu­scriptele nepublicate se vor arde. secundare. Afară de aceasta d-lui mai invocă scumperea materielor prime, care ar face ca să avem h­­ărtia mai scumpă de­cât cum o avem acum. D. G. Brăteanu susține asemenea amâ­narea, spunând că Adunarea e incomple­tă, obosită, și un așa proiect trebue lăsat pănă la sesiunea viitoare. D. B. Boerescu arată că industria h­ărtiei a postavului, a sab­arului și altele, sunt industrii cari se țin una cu industria agri­colă. D-lui susține luarea in considerare a proiectului și apoi să i se aducă modifică­rile ce Adunarea va crede de cuviință. Discuțiunea se închide, și punănduse la vot luarea in considerare votul remăne nul, neintrunind majoritatea reglementară. D. raportare Antachi dă cetire proiectului de lege pentru acordarea unui credit de 9711 lei pentru achitarea librarului G. Petrîni. După cetirea raportului se pune la vot luarea in considerare. Adunarea ne mai fiind ia număr votul nu se poate face. is­ar Min­i Prin înaltul decret cu No. 649, din 21 Martie 1874, s’a disoitat consiliul comunei rurale Popii-Dii, din județul Tutova, și s’a înlocuit cu o comisiuna interimară, până la efectuarea unei noul alegeri.­Prin decret cu No. 650, din 21 Martie 1874, d. Ioan M. Grăjdeanu și Leon Buter s’au confirmat in funcțiunea de adjutore pe lângă D. primar al comunei urbane Ismail.—Prin inaltul de­cret cu No. 498, din 5 Martie 1874, după propunerea făcută prin raport de același D. ministru, s’a numit definitiv in posturile ce ocupă: D. G. Erbiceanu, institutor pro­­visoriu de clasa I și II la școala primară de băeți din Dorohoiu; D. I. Sburlanu, in­stitutor provisoriu de clasa I și II de la școala primară de băeți din Kilia; D-na E­­lena Berescu, insitutoare provisorie la cla­sa I și II și directoarea școalei primare No. 2. de fete din Bacău; D na Natalia Popo­­vici, institutoare provisorri la clasa I și II de la școala primară de fete din Țicău (Iași). Comitetul de liquidare al obligațiu­nilor rurale. ’. .Tl­n. „T., I­p­A­T « O » E­t­j. ■ !. B­I. jgS1 * * * | .«, „S * *“. »1.1. || PATRONDI. PILEI. JS“S Âffi.j APT8 * * ii * * *?* A'tf I si c1““­!? ?a,r I, °r­g ° r 3?­ Apf. iptJit T s fT ^ o ., t pi1, Maria Egipt. _ 5 22 6 38 5 17 Vineri. Mart. Teodul și Agatopod. 5 15 6 45 i ît r, ii de lmuuni­­­ 90 6 40 6 18 Sâmbătă. Păr. Evstihi Arhiep. 5 14 6 46 ______JL—________15 Merenn. I Cuv. Nichita Egumen. ___________ 5 19 6 41 7 19 Duminică Păr. Gheorghie. ________________ 5 12 6­48 PASCELE. Cuvântul Pasce, însemnează trecere, in limba evreiască paschah. Această serba­re, cea mai solemnă din toate serbările Evreismului și a Creștinismului, serbă­­toarea serbătorilor cea mai vechie dintre toate serbătorile Evreo-Creștine a fost a­șezată și ordonată de Moise in memoria eșirei din Egipet și a trecerei peste Ma­­rea­ Rosă. La evrei ea ținea 7 zile. Fiecare fa­milie evreească mânca, cu păne ne dos­pită, (azimă), un miel și un căprior din anul acela, iar cu săui­­le acestor victi­me să ungea ușele tuturor caselor evre­­ești, ca simbol de aducere aminte a tre­cerei îngerului exterminator care ucise toți pruncii ăntei născuți a Evreilor. Iată ceremonia prescrise la evrei pen­tru această sărbătoare. Chiar din a ze­cea zi a celei ântei luni numită Nisan, să alegea un miel parte bărbătească pe care-l țineau până la 14 a lunei, iar in ziua aceasta, cătră sară, e-l tăiau; după apusul soarelui 6-1 frigeau și-l mâncau cu azimă și cu marele se zbatece. Părea nedospită, și prin urmare neplăcută la gust, inseamnă suferințele sclaviei evrei­lor in Egipet, iar marelele se zbatece, a­­mare la gust, amărăciunea și durerea șerbirei lor trecută. Porunca de a mânca un miel intreg in­tr’o singură casă, incinși fiind evreii peste mijloc și ținând fiecare in mână un baston și având incălțaminte la picioare in semn de călători gata de a porni, le-a fost impusă de Moise numai in noaptea eși­­rei din Egipet. Tot in sala acea li s’a ordonat a uinge cu sângele mielului tăet pragul și ușorii ușelor la toate casele e­­vreești pentru ca ingerul exterminator, vézend acest semn, să treacă scutind de ucidere copiii lor. Mai tărziu tăerfia mielului li s’a impus in fiecare an. In fie­care an și in curs de 8 zile, evrei după eșirea din Egipet erau datori a mânca numai azimă. Să pedepsea cu moarte tot evreul care s’ar fi abătut de la a­­ceste regule prescrise de marele lor le­gislator. Aceasta este origina sărbăto­rii Pascelor la evrei. La creștini, Paștele se celebrează in memoria invierii lui Christ. Ca sărbă­toare, ea este supusă sch­imbărei; Con­siliul din Nicea in 325, i-a fixat epoca; nn­bue: 1) ca ea să fie celebrată in a 14-a zi a lunei pascale; 2) că această zi se cadă chiar in ziua sau după ziua equinoxului, fixată pentru totdeauna de cătră Consiliu la 21 Mart. 3) ca ea să fie in zi de Duminică. Chibzuirea so­­cotelei eclesiastice a fost stabilită pen­tru a calcula dumineca după luna plină pascală. La creștini ănsfi rolul acestei sărbă­­tori este cu totul altul. Azimă sarbădă, marelele amare a evreilor amintind cru­da lor șerbire, suferințele lor ajunse să culme pe pământul egiptean, scaparea lor de sub biciul Faraonilor, in fine tre­cerea peste Marea Rosă și fuga in pu­stiu, SG Schimbă poatra vamma creștiuft hăituită pe vechiul trunchiu mozaic, in serbătoare veselă, strălucită, mântuitoare a emancipărei neamului omenesc, a invi­­erei lui Christ, proclamatorul egalității, a infrățirei, a iubirei oamenilor intre dânșii, a solidarităței lor in bine și in râu, a speranței intr’o viață mai bună. Azima sarbădă, marelea amară să schimbă, pentru lumea creștină, in pască gustoasă, in aluaturi delicioase, in oue roșă simbol de veselie. Ouele de Paști să dăruiau mai ăntei copiilor in ziua de Paști, oue rescoapte, bolte in culoare li­­liechie, galbenă sau roșă, sau in oue de zahar, imitând ouele roșii. Din vechime, era obiceiu de a duce la biserică oie pe care preotul li sfinția după liturghia din ziua Paștilor, apoi tatăl ii aduce acasă dăndu-le copiilor, servitorilor, vecinilor sau amicilor. Acest daru represinta un lucru nou, așteptat cu nerăbdare pentru că abținerea de la oue in tot cursul po­stului mare ce precede sărbătoarea Pa­ștelor, era riguros observată. Este ipo­tetic este ca culoarea roșă dată oielor să fie o reminisțență neexplicată a sângelui cu care evreii și-au însemnat ușele spre ași scuti pruncii lor ăntâi născuți de sabia îngerului exterminator in ajunul pribegitei din Egipet. Știri din Intru. Din causa Sfintelor Sărbători, Măriile Lor Domnul și Doamna, de Joia-Mare și până Marți după Sfintele Paști, nu vor priimi in audiență. LEGI. Art. unic. In virtutea art. 9 din Consti­­tuțiune, se recunoaște drepturile de cetățian roraău d-lui Dimitrie Manole Mincu. Art. unic. In virtutea art. 9 din Constitu­­țiune, se recunoaște quaîitatea de cetățian român al lui Ianache Duca. Art. unic. In virtutea art. 9 din Consti­ț­iu» L­­­ îl. Üvl»»»« Í co alo. cunoaște qualitatea de cetățian român. Art. unic. In virtutea art. 9 din Consti­­tuțiune, d-nu Petre Ioanovici se admite la exercițiul drepturilor politice. Art. unic. In virtutea art. 9 din Consti­­tuțiune, se acordă esercitarea drepturilor po­litice d-lui Gavriel Andreiaș. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de la 22 Martie, 1874. Ședința se deschide la ora 1, fiind 81 d­in deputați presenți, cu formalitățile obicinuite. Se continuă cu discuțiunea asupra amâna­rea proiectului de lega pentru înființarea unei fabrice de h­ărtie in țară. D. Aslan susține amânarea pe motivul că țara noastră, fiind o țară agricolă, trebue ca guvernul să se ocupe mai intăiu să facă a prospera industria agricolă și apoi a se ocupa de celelalte industrii, cari sunt mai In ziua de 23 Aprilie viitor, este a se e- F­OI­LET­O­N. Romanul unui toner se face­ de Octave Feuillet. Traducere de D. George C. Balais. (Urmare). Până cănd primejdia a ținut, n’aveam noi in fața acestei scene­, altă impresie de­cât acea de o vie neliniște, dar spiritele noas­tre liniștinduse, a trebuit să fie viu cuprin­se de contrastul ce ne’l oferea deslegarea aventurei cu aplombul și siguranța acelui care era eroul ei. Ș’apoi visul e tot atăt de ușor pe căt și de natural după niște în­grijiri imprăștiete. De acea­ și cu toții ne-am dedat unei veselii sincere îndată ce rezurăm pe d. de Bovallan eștt din luntre. Trebue să adăogim că chiar in acel moment neno­rocirea sa se complecta prin o amănunțime adevărat întristătoare. Malul pe care el să­rise prezenta o înclinație gruețuroasă și a­­m­edui abea puse piciorul și iadată lunecă și căzu îndărăt; căte-va ramuri solide din norocire i se aflau la inclimănă, și ei se a­căță de ele cu amăndoue manele, pe când picioare lui umblau ca­dlone văile furioase prin apa nu adâncă ce scălda malul. Dis­părând atunci ori­ce umbră de pericol, spec­tacolul acestei lupte era curat ridicol și cred că această crudă idee adăugea silinților d-lui de Bevalîan o grăbire stingace care intarzia succesul lor. Cu toate aceste el isbuti se pue piciorul pe mal, apoi din nou ii văzurăm lunecând rupând ramurile în trecerea sa, și apoi reîncepu in apă cu o descoperare vădită, pantomima sa desordo­­nată. Era ceva de ris fără să te mai poți ținea. Nu cred că d-ra Margareta să fi vă­zut o asemenea sărbătoare. Ea perdu toa­tă grija demnităței sale și ca o nimfă dată de poamă umplea dumbrava de resunetul veseliei sale convulsivă. Ea batea din pal­me in mijlocul visului seu, strigând cu gla­sul ei Întrerupt: — Bravo! bravo! d­ie de Bévallan! foarte frumos! pitoresc! Salvator Roza! D. de Bévallan ia sfârșit eși pe mal, a­­tunci intorcânduse cătră dame, se adresă un discurs pe care vustul cataruotului nu ne permitea să o înțelegem distinct; dar după gesturile sale animate, după mișcările des­criptive a brațelor sale și după aerul stăn­­gaci-zimbitor a feței lui, noi puteam înțelege că ne dădea o explicare apologetică al ne­­norocirei sale. — Da, domnule, da, zise d-ra Margareta urmând a ride­ca o neîmblânzită barbarie da femee, acesta e un bun succes un foarte bun succes! Fiți fericiți. Cănd eși, redobândi seriozitatea, ea me în­trebă despre mijloacele, de a scapa luntrea resturnată. Am promis să vin­adoa zi cu lucrători și se preșidez salvarea, apoi ple­carăm vesel prin câmpie in direcția caste­lului, pe cănd d. de Révallan, ne­fiind un costum de ’noi, trebuia să renunțe de a ce însoți și să înfundă c’un aer melancolic in dosul stăncelor care mărginesc malul opus. 20 August. In sfârșit acest suflet extraordinar mi-a dat secretul tulburărilor sale. Aș fi vroit să nu’l fi ascuns pentru totdeauna. In zilele cari au urmat după scenile din urmă pa care le-am narat, d-ra Margareta, ca și cam rușinoasă de mișcările din tine­reți și da sinceritatea la Crel’e să lăsase un moment, iși invăîi fruntea ei c’un vel mai des de mândrie tristă, de neîncredere și de dispreț. In mijlocul petrecerilor sgomotoa­­se, a sărbătorilor, jocurilor care se urmau in castel, ea trecea ca o umbră, indiferentă, înghețată, căte­odată intărtată. Ironia ei ataca c’o amărire nepricepută cănd cele mai curate desfătări al spiritului, acele pe care le dau contemplația și studiul, cănd chiar cele mai nobile și mai neviolabile simțiri. Dacă se cita in prezența ei vre­un semn de curaj sau de virtute, ea il întorcea ca să caute in el egoismul; dacă avea cine­va nenorocirea de a aprinde dinaintea ei cel mai mic grăunte de tămâie pe altarul artei, ea’i stăngea c’o mișcare de mănă. Risul său scurt, sec, înfricoșător, asemenea r­ăul­ui unui înger căzut, să silea să lovească cele mai generoase facultăți a sufletului omenesc, en­­tusiasmul și pasiunea. Acest straniu spi­rit de ponegrire lua—o observam aceasta— vis-a-vis de mine un caracter de persecuta­re specială și de adevărată dușmănie. Nu înțelegeam și nu înțeleg încă nici acum bi­ne, cum am putut să meritez această aten­ția particulară, căci dacă este adeverat că port in inimă mea ferma raligu­me a lucra»

Next