Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1874 (Anul 7, Nr. 5-71)

1874-05-08 / nr. 51

ANUL VII. Iassi, Mercuri O Maiu 1874. I] No. 51. C­A­L­ET­­N­D­A­R­U­L S­E­P­T­AMA­N E Exemplarul 40 bani. PREȚUL ABONAMENTULUI: Iași și districte: Pe un an 12 lei noi Pe șase luni 6 lei noi;—Pe trei luni 3 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci; — Germania: Pe 6 luni 13 franci; —Italia, Belgia, Elveția:—Pe șase luni 22 franci Francia:—Pe șase luni 26 franci. CURIERUL DE IA­SSI FOAEA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII APELATIVE DIN IASSI. Stil vechiu. Stil nou. I D­I­O­A. P­A­T­R­O­NUL DILEI. "J Ref. Soar. Ap. Soar. 1 Stil vechiu. Stil nou. DIOA. Maiu. Maiu.­­Ore. m. Ore. m. T Maiu. Maiu. 5 17 Duminică. Cuvioasa Irina. 4 33 7 27 1 9 21 Joi. (f) Inalțarea Domnului. 4 29 7 Bl 6 18 Luni. Sf și dreptul Iov. 4 32 7 28 7 10 22 Vineri Apostolul Simon Zilot. 4 28 7 32 1 7 19 Marți. Sf. Acachie și Semn. Crucii. 4 31 7 29 1 11 23 Sâmbătă. Martirul Mochie. 4 27 7 33 1 8 20 Mercuri. 1 Apost. și Evang. Ioan și Arsenie.­­ 4 30 7 30 7 12 24 Duminică. Părintele Epifanie Episcop. 4 26 7 34­­ mnr.,­“ . mui­.n­.­­n .. ■ [UNK]­­ im» m­i'imnii«.T*m"ju»iui.iM^1 mi uri» —i­a——1—— ——— miinimnnimatexmammmttt ifiM­ri»»»!»":a!Tim­­in­"HMO«»cmr.­>fTTim^—in"«nT «in ——— tmammmatm ——B—ana———M—l—a—■— — ——— '* 1 — 1 l,ll*ga'‘,*,l*l,M,*,MBaa*an­a,!^*~'fiT­lnii m P Din cauza Sf. serbători de Joi, No. viitor al fond­, va apare Duminică, cu un Supliment. Apare de trei ori pe săptămănă DUMINICA, MERCURI si VINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NATIONALE. ANUNCIURI. Răndul sau locul sau 15 bani înseriiimi și reclame: Răndul 40 bani, — Epistole nefrancate nu se primesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. I. _ ........ ..... PATRONUL D­I­L­E­I. Ref. Soar. Ap. So­ar."'"1 Ore. m. Ore. m. I Revistă internă. București. Camera Deputaților. Joi, la 2 Maiu, întreg corpul deputaților, conform­otărărei ce luase ia o ședință de mai nainte, s-a dus la palat și a înfățișat Măriei Sale Domnitorului adresa de condoleanță pen­tru perderea M. S. Principesei Maria. La oarele 11 dimineață, I. I. L. S. Dom­nul și Doamna, precedați de casa militară și de D. Mareșal al Curței, urmați de doamnele de onoaree ale M. S. Doamnei, au făcut in­trarea Lor in sala Tronului, unde se aflau a­­­dunați d-nii deputați. Măriele Lor s’au suit pe Tron, unde însem­nele țerei erau acoperite cu doliu, și d-nii Miniștri s’au așezat la dreapta Tronului, fară casa civilă și militară a înălțimilor Lor la stânga. D. Președinte al Adunărei deputaților a dat atunci citire următoarei adrese: Măria Ta, Adunarea deputaților, convocată in sesiune extraordinară, in prima sa ședință, mai îna­inte de a păși la ori­ce lucrări, vine a expri­ma Domnului și D-nei Românilor profunda sa durere la perderea Alteței Sale Principesa Maria. Representanți ai națiunei, rugăm respectuos pe înălțimea Voastră a fi convinsă că această crudă lovire a fost resimțită de toți Romanii. Dacă impărțirea suferinței poate aduce vre odată o alinare intr’o nenorocire atăt de ma­re, atăt de neașteptată, bine-voiască înălți­mea Voastră, prin organul representațiunei naționale, a priimi consolațiunea că țara în­treagă impărtășește doliul Familiei Princiare. Măria Sa Domnul a respins: Domnule Președinte. Domnilor Deputați. Sunt adânc mișcat prin grațioasa atenți­une ce Adunarea a avut’o votând această a­­dresă de compătimire și presintănd’o in corp. V­ă mulțumesc pentru sentimentele ce dom­­niele­ voastre Ne exprimați. Vrea parte ce țara întreagă a luat la durerea Noastră este pentru Mine resplătirea cea mai frumoasă pentru tot ce am căutat a face până acum spre a asigura României o posiție demnă, un viitor frumos. Dureroasa perdere a singurului Nostru co­pil n’a slăbit nici un moment și nu va slăbi zelul Meu pentru toate interesele țerei. Ve mulțumesc și iu numele Doamnei pentru cu­vintele de măngăere ce Domniele­ Voastre ați găsit pentru inimele Noastre întristate. Dumnezeu Ne va da tăria spre a ne su­pune voinței Sale. După aceasta, I. I. L. S. Domnul și Doam­na au bine-voit a îndrepta atăt d-lui preșe­dinte căt și fie­cărui din d-nii deputați in parte câteva cuvinte măgulitoare, mulțumin­­dule incă o dată in particular pentru senti­mentele exprimate Mărielor Lor prin adresă. Senatul incă in prima sa ședință de la 3 Maiu a votat in unanimitate o adresă de condoleanță pe care o a infățoșat-o Domni­torului după ceremonialul uzitat la 5 Maiu. Baronul de Iomini, cancelar privat la mi­nisterul afacerilor streine a Imperiului Ru­siei, a fost primit in audiență particulară de cătră principele Domnitor. In ședința de la 4 Maiu sub președința d. Dimitrie Gr. Ghica, sunt presenți 91 d-nn deputați. Se cetesc mai multe petițiuni, ce se trimit pe la comisiunile respective. Se acordă con­­cediu­ d-lor Iacob Fetu și Popasu. D. Ministru Președinte, inștiințază pe Ca­meră despre visita ce principele domnitor al Serbiei va face Domnitorului nostru, cu oca­­siunea intoarcerei sale de la Constantinopole, care va avea loc la 5 Mai; și fiind­că și cor­purile legiuitoare trebuesc representate, pro­pune a se numi o comisiune din sinul Adu­nărei spre acest sfârșit. Mai mulți d­in deputați cer ca comisiunea să fie compusă din 12 membri, afară de biu­­rou, care urmează a se presenta. Se precede la tragerea sorților pentru com­punerea menționatei comisiuni, și resultatul este: D-nu­ Codrescu, Miclescu, Gr. Costache Epureanu, D. Constantinescu, P. Ritoridi, Pa­­padopol Calimah, M. Cogălniceanu, Manolache Costache, Maior Costescu, Cesar Boleac, Po­­liz Micșulescu și Theodor Ghica. D. P. Milo, raportare dă cetire raportului comitetului delegaților pentru verificarea ale­­gerei făcută de colegiul III de Ilfov in per­­soana d-lui Ștefan Ioanid. Și conchide că alegerea făcăndu-se in per­fectă liniște și că din dosarul chestiunei ne­­resultănd decăt niște mici iregularități in­for­me, este de opiniune a se valida d-lui Ste­fan Ioanid, alegerea se validează. D. Economii dă cetire raportului comitetu­lui delegaților și proectul de lege relativ la înlocuirea consilielor înaltei Curți de compturi din comitetul venzerei bunurilor Statului prin un membru din administrația domeniilor, a­­cela din comitetul de înguidare cu un sena­­tore ales, și cel de la casa de depuneri cu un deputat. După cetirea acestui proiect de lege ne­luănd nimini cuventul se pune la vot prin bile și resultatul scrutinului este: 68 Bile albe, pentru. 30 Bile negre, contra. D. Ministru de finance dă cetire mesaju­lui prin care se înaintează cu deliberarea d-lor deputați proiectul de lege relativ la legitima­rea creditelor estraordinare acordate asupra fondului de un milion. Se trage la sorți secțiunea din care are a face parte d. Ioanid și ese secțiunea II. Ședința se ridică și d-nii deputați trec in secțiuni. După incunoștiințarea consulului Serbiei, Principele Milan a trebuit să intre in Bucu­rești Luni la amiază-zi. Casa de depuneri și consemnațiuni au pu­blicat in Monitor tabloul operațiunilor sale in cursul anului 1873. După acel tablou tota­lul depunerilor sau suit la suma de 18,399,598 franci 56 bani; eară restituirile la 16,825,428 franci 28 bani. La 1 ianuarie 1874 casa avea in portofoliu in diverse valori suma de 78,270,994 franci. (Le jurnal de J Bucarest). Reintegrarea D-lui Ionescu. Decretul ministerial prin care s’a reintegrat D. N. lonescu, in postul de profesor la facul­tatea de litere din Iași, si s’a pus in dispo­nibilitate D. R. Florescu ce’l ocupa provizor, face multă vorbă prin presa opoziției, și ca multe alte lucruri, a fost și acesta denaturat prin spiritul de partidă. Ar fi bine ca cei ce combat măsura să ’și dee mai intăi samă de următoarele doue împrejurări: 1) O decisiune ministerială de natura celei luate de D. Mi­nistru Maiorescu, nu se deliberează in consi­liul de miniștri, ce se ia numai sub respun­­derea ministrului respectiv. Prin urmare im­putarea ce se face miniștrilor că au permis D-lui Tell să calce constituția este cu totul neintemeeată. D. Tell ca ministru, a destituit pe D D.i Ionescu. Cade insă D. Tell, și intră la ministeriu D. Maiorescu, care neaprobănd măsura D-lui Tell, o revoacă. Nici in cazul intăi nici in al doilea, consiliul de miniștri n’a fost chemat a se pronunța. 2). Relativ la destituirea D-lui Florescu se acuză minis­trul că a făcut o inlegalitate. Pentru ce oare ? D. Florescu nu era numit provizor, de­și dă­duse concurs ? Dacă este așa, atunci ce în­semnează acest provizorat prevăzut de lege ? Ori nu are nici un ințeles, ori insemnează că un profesor, de­și e numit prin concurs, au­toritatea școlară superioară, are cu toate a­­ceste dreptul de a ’1 pune in­disponibilitate, dacă ’1 găsește nesuficient pentru postul ce ocupă. Facultatea de litere din Iași nu are și nu are incă decan, căci persoanele ce ținea actual a­cest post, nu întrunise condițiile cerute pentru a fi numit decan definitiv. Prin urmare D. Mi­nistru trebuea să fie măsura, auzind pe Con­siliul permanent, după cum s’a și făcut. Unde este clar ilegalitatea ? Revista Externă. FItANȚIA Ministrul instrucției publice, însoțit de d. Duruy și de mai mulți generali, a trecut in revistă in 12 Mai, in curtea liceului Henri IV, cele 6 batalioane alese din liceele din Paris, care au făcut exercițiu cu o insemna­­tă precisie. Ministrul a pronunțat un cu­vânt in care a aratat că disciplina este te­melia Sfaturilor și a ori­cărei societăți; el a făcut omagiu măsurilor predecesorului său d. Duruy, relativ la întinderea gimnasticei in licee; cuvăntul său, plin de sentimente pa­triotice, a produs asupra întregului auzitor cea mai bună impresie. Adunarea națională a reînceput in 12 Mai ședințele sale. D. Buffet, președintele, a ce­tit o scrisoare prin care d. Piccon, deputatul Alpilor maritimi iși dă demisia, și caută a explica discursul său separatist pronunțat la Nizza. In urmă ședința a fost ridicată, fără alt incident. Centrul drept, dreapta și dreapta extremă, neputănduse înțelege dacă legea electorală va fi discutată înaintea celei municipale, sau hotărât să ceară opinia guvernului. D. de Broglie a respuns cerând ca legea electorală să aibă intietate asupra celei municipale. Centrul drept și dreapta moderată au hotă­rât să sprijine pe guvern. ANGLIA. Londra 12 Mai. In ședința de elt a Ca­merei Comunilor de Bourke, respunzând d­­lui Hanburg, a spus că e drept că Grecia avusese de gănd să lege iarăși relațiile diplo­matice cu curțile europene, dar că de atunci ministerul grec a fost schimbat, și nu se cu­nosc ideile noului ministeriu in această pri­vire. Douvre 13 Mai. Țarul a sosit, și a fost primit de ducele de Edimburg. O strălucită recepție i s’a făcut. Mulțimea era foarte mare. Debarcarea a avut loc in vitetul sal­velor de artilerie. GERMANIA. Guvernul prusian a avut o neizbăndă in Camera deputaților. El presentasă un pro­­ect de lege ce acorda garanția Statului pen­tru un împrumut ce-și propunea să facă com­pania drumului de fer de la nordul Berlinu­lui care e in ajun de a eși falită, și are o foarte rea reputație prin necumpănita ei ad­ministrație. După o scurtă discuție, camera cu 257 de voturi, contra a 84, a respins a­­cest proect de lege. O depeșă din Berlin desminte știrea că Spania ar fi făcut noue demarșe acolo, spre a ajunge la recunoașterea guvernului actual, înțelegerea intre puteri in această privire tot domnește incă. Contele Hatzfeld va fi presentat personal la Madrid, dar fără a nu­măna acum scrisorile sale de acreditare. AUSTRO-UNGARIA. Pesta, 13 Mai. Intr’o conferență a parti­dei Deak, ministrul de finanțe că el va cere imputernicirile necesare spre a ind­eea a doua jumătate a împrumutului de 175 milioane. In Camera de jos, respunzând la o inter­pelare a D-lui Tisza, ministrul președinte de­clară că respunderea bugetului comun apar­ține cu totul guvernului comun. In ceea ce privește situația generală și budgetul de resbel, guvernul a întrebuințat influența sa in dele­gații, influența ce o are de la compromisul din 1867. D. Tisza declară că respunsul Mi­nistrului nu’l mulțumește. Camera hotărăște prin apel nominal să fie act de respunsul Mi­nistrului. Stănga și centrul a votat in contra­ SPANIA. A bea cea intăi victorie in contra Carliști­­lor a fost câștigată, și neînțelegerile in sinul ministeriului au și început. După mai multe negocieri, s’au format in sfârșit un nou mi­nisteriu și anume: D. Zabala e numit preșe­dinte consiliului și ministru de resbel; D. Sa­­gasta trece la interne; D. Ulloa la esterne; D. Camacho la finance; D. Alonso Martinez la dreptate; Alonso Colmenares la lucrări pu­blice; D. Romero Ortiz la colonii; D. Rodri­guez Arias la marină. Trupele Carliste amenință linia intre Ebru și Guipuzcoa. Mareșalul Concha a cerut bani și provizii. O proclamație a lui don Carlos anunță o resistență hotărâtoare in Biscaya. RUSIA. Londra, 12 Mai. „Pall Mall Gazette“ a­­nunță că după știri din Petersburg, primite azi, marele duce Nicolai, fiul marelui duce Constantin, ar fi fost suspendat din comanda expediției plănuite pe Oxus și arestat la el acasă, unde poliția caută hârtiile sale. Cetim in jurnalul „Turquie“. Generalul principe Ioan Ghika, agentul Român la Con­stantinopole a avut o lungă intrevidere cu El. La Rachid Pacha, ministrul afacerilor streine. Din Constantinopoli se scrie că societatea drumurilor de fer Aus­triace, cu reședința in FOILETON. Romanul unui tenor serace­ de Octave Feuillet. Traducere de D. George C. Balais. (Urmare). Copila mea ii zise cu eu, înțeleg mai bine de­căt ori și cine, supărările și amăra dunele codiți unei d-tale, dar permite-mi ați spune că d-ta­le mai adaogi mai mult, nutrind in i­­nima d-tale tristele sentimente ce ai esprimat­ Toate aceste sunt foarte urite, iți spun drept; și la urmă vei merita toată asprime destinului d-tale, dar imaginațiunea d-tale, iți exagerează intr’un mod singular această asprime, pe cănd ori­și ce ai zice aici ești tratată ca o amică și nu văd nimic in viitor care se te impedece ca se nu eși și d-ta din această atărnare de brațul unui soțu fericit. Căt pentru mine, iți voiu fi recunoscat priu "toată viața pentru afecțiunea ce-mi ai ara­tat, dar vreu seți mai spun incă odată pentru a pute pune capăt acestui subiect că: am da­torii de care sunt legat, și nici nu voiu, nici­­ nu pot se mă visor. Ea se uită de­odată *). Vezi No. 44. la mine.—Nici cu Margareta zisă ea. Eu nu înțeleg ce se poate amesteca numele d-rei Margareta in această afacere. Ea iși aranja părul cărei acoperea fața și intinzind măna in semn de amenințare imi zise cu o voace surdă. O iubești­ sau mai bine zicând iubești averea ei dar nu o vei avea. — D-ra Helouin. Ah! zise ea ești incă prea copil dacă ai crezut că poți abuza de o femee ce a avut nebunia de a te iubi! Eu cetesc clar in manevrele d-tale... afară de aceasta știu cine ești... Nu eram departe cănd d-ra Porthoet a transmis d-nei Laroque confidența d-tale politică... Cum d-șoară, d-voastră ascultați pe la uși ? Puțin imi pasă de ocările d-tale... și in fine mă voiu resbuna și incurănd... Ab! de sigur ești foarte dibaciu d-le de Champcey și iți fac complimentul meu... Tai jucat de minune rolul de desinteresare și de re­­servă pe care amicul d-tale Laubépin nu a uitat a ți-1 recomenda trimițindute aici... El știa cu cine aveai a face... El cunoștea destul de bine ridicula manie a acestei fete. Crezi că ții deja prada d-tale in mană așa este ? Milioane foarte frumoase, a cărora isvor se zice este mai mult sau mai puțin pur, dar care ar veni foarte bine pentru a re­­plica un moroiusat și a reauzi un scut... Ei bine, poți se renunți de pe acuma la ele... căci iți jur că o zi mai mult nu vei mai ți­nea masca și iată măna ce ți va rupe-o. D-șoară Helouin este destul timp pentru a pune capăt acestei scene căci ajungem la melodramă. Frumos joc ai jucat pentru ca se te previn eu pe terenul delasărei și a calomniei, dar iți dau parola de onoare, poți se te duci la el in toată siguranța, că eu nu te voiu urma. Am onoare­a vă saluta. Părăsit pe această nenorocită cu un pro­fund sentiment de disgust, dar și de milă. De­și am fost tot­deauna de idee că or­­ganisațiunea cea mai bine dotată trebue se fie iritată, in posițiunea echivocă in care se afle d-ra Helouin in proporțiune cu darurile organisațiunei sale, totuși imaginațiunea mea nu putuse să se afunde pană in fundul abi­sului de fiere care se deschisese acum di­naintea ochilor mei.—De­sigur—cănd se gân­dește cineva la aceasta—nu se poate găsi o existență care se supună un suflet ominesc la tentațiuni mai veninoase, care se fie in stare de a desvăli și de a ascuți in inimă gustul invidiei, de a ridica in fie­care mo­ment revoltele mândriei, de a exaspera toa­te vanitățile și toate gelostele naturale fe­­meei. Nu mai remăne indoeală că cea mai mare parte din aceste fete nenorocite pe care soar­ta și talentele lor le-a destinat la acest ser­viciu, atăt de onorabil in sine, că nu scapă, prin moderațiunea sentimentelor lor, sau cu ajutorul lui D-zeu prin tăria principiilor lor, de aceste agitațiuni deplorabile de care d-ra Helouin nu a știut să se apere, dar cercarea este inspăimăntătoare.—Căt pentru mine, i­­dea imi venise de căte­va ori că soră-mea ar putea fi reduse de nenorocirile noastre a intra ca institutrice in vre o casă a vre li­nei familii bogate. Atunci făcuiu jurământul, că ori care ar fi viitorul nostru, voiu împăr­ți cu Elena cea mai amară bucățică de pâne, a muncii in cea mai sermală mansardă de căt­re o­ras să se așeze vre odată la o masă veninată de această servilitate măreață și plină de ură. Eu măncăiu singur in turnul meu, servit tot după obiceiu de sermanul Alain, pe ca­re de­sigur vitetul din anticameră il pusese in curent de ceea ce se întâmplase, căci nu inceta de a lua ochii de la mine aftând din cănd in cănd adăncit, și contra obiceiului lui păstrând o tăcere adâncă. Numai după în­trebarea mea, imi spuse că damele decisese că nu se vor duce in acea sară la bal. Micul meu prănz terminat, imi regulăiu băitțele și scriseiu d-lui Laubépin. In toate punctele de videre ii recomana dm pe Elena. Idea despre starea in care voiu lasau in cas de nenorocire imi sfâșia inima, fără a clătina cat de puțin principiie mele nestră­mutabile. Poate că mă greșesc, dar eu am crezut totdeauna ca onoarea in viața noastră modernă dominează toată ierarhia datoriilor. Ea suplinește astăzi atâtea virtuți pe jumă­tate șterse in conștiințe, atâtea credinți pe jumătate moarte, ea joacă in starea societă­­ței noastre, un așa rol de epitropie că nu va intra nici odată in mintea mea ideea de ai slăbi drepturile, de ai discuta sentințele de ai subordona obligațiunele. Onoarea, in caracterul seu indefinit este ceva de supe­rior legei și moralei; ea nu se resenează, se simțește. Ea este o religiune. Dacă nu mai avem nebunia crucei, se păstrăm nebu­nia onoarei. Mai mult incă, nu este nici un sentiment, ori căt de profund pătruns in sufletul ome­nesc, fără ca se fie, dacă se va găndi cine­va, sancționat de rațiune. In tot cazul: Mai bine este ca o fată sau femee se fie singură in lume, de­căt proteguită de un frate sau un soțu desonorat. Eu așteptam din moment in moment me­­sagiul d-lui de Bevallon. Mă pregăteam se merg la învățătorul orașului, care este un june ofițer rănit in Crimeea spre a-i reclama secondarea lui, cănd de­odată se deschise, ușa. Dl. de Bevallan intră, figura lui expri­ma un fel de bunătate deschise și veselă, acoperită cu o slabă nuanță de incurci­lă. Dl. meu, imi zise el in vreme ce nu il

Next