Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1874 (Anul 7, Nr. 72-141)

1874-07-31 / nr. 83

­____________________________________________________________CALENDARUL SEPT­AMANEI.______________________________________ Stil Vechiu. | Stil nou. DIOA. PATRONUL DILEI. || Ben Soar. | Ap. Soar. | Stil vechiu. j Stil nou. | DIOA. PATRONUL DILEI. || Bes. Soar. Ap. Soar. FOREA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII APELATIVE DIN IASSI. Iulie. August. Ore. m. Ore. ui. August. August. Ore. mu. Ore. m. 28 9 Duminică. Apostolii Prohor și Nicanor. 4 49 7 11 1 13 Joi.­­ Scoaterea Sf. Cruci și Macovei. 4 54 7 6 29 10 Luni. Mart. Calinic și Teodora. 4 50 7 10 2 14 Vineri Moaștele Arhiereului Stefan. 4 56 7 4 30 11 Marți, Apost. Sila și Siluim. 4 52 7 8 3 15 Sâmbătă, Cuvioșii Isachie, Dalmat și Faust. 4 57 7 3 ____31 12_______Mercuri.__________Sfantul și dreptul Evdochim.­­_______4 53 7 7 4___________16_______Duminică. Sf. Șapte Martiri din Efes. 4­0­7­0 POSȚUL ABONAMENTULUI: Iași și districte: Pe un­an 12 lei noi;—Pe șase luni 6 lei noi;—Pe trei luni 3 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci;— Germania: Pe­ 6 luni 18 franci;—Italia, Belgia, Elveția Pe șase luni 22 franci. Apare de trei ori pe septămănă DUMINICA, MERCURI si VINERI. Redactiunea si Administratiunea in tocalul TIPOGRAFIEI NATIONALE. ANUNCIURI: Rândul sau locul sau 15 bani. Inserțiuni și reclame: Rândul 40 bani — Epistole nefrancate nu se pri­mesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Francia.—Fe șase luni 28 franci. Abonamentele și anunciurile pentru „Curierul de Iași“ foaea oficială se fac la Eugene Crain, la Paris 9 rue Drouot, 9. Exem­plarul 40 bani. Revista Internă. Publicăm după Monitorul Oficial Nr. 163, următoarea decisiune: Noi Ministru secretar de Stat, la de­partamentul agriculturei, comerțului și lucrărilor publice. Având in vedere propunerea făcută nouă de comisiunea de inspectori de lu­crări publice, însărcinată cu dirigearea lucrărilor pregătitoare studiilor liniei de joncțiune Ploești-Predeal, pentru admite­rea inginerilor necesarii a proceda la a­­ceastă lucrare. Am decis și decidem : Art. 1. Toți acei domni ingineri, cari vor accepta a se angaja pentru această lucrare, vor fi datori a face prealabil o declarațiune în scris, prin care se vor re­cunoaște obligați a continua serviciul cu care se vor însărcina, până la definitiva complectare a lucrărilor, neputândule pă­răsi înainte sub nici un motiv. Art. 2. In timpul esecutării lucrărilor vor fi considerați ca funcționari ai Sta­tului și supuși șefilor ce li se vor de­semna, putând fi revocați din serviciu cănd s’ar constata că nu iși îndeplinesc datoriile și ar deveni inutil lucrărei. Art. 3. Lucrările se vor­ esecuta in conștiință și cu toată esactitatea ce le reclamă și nu vor fi liberi a da nimănui copii sau detailuri asupra lucrărilor fă­cute, cari vor fi proprietatea exclusivă a Ministerului. Ministru, G. Gr. Cantacuzino. Șeful divisiei, Gr. G. Demetriad. Prin decretul cu Nr. 1347, după pro­punerea făcută prin raport de d-nn mi­nistru secretar de Stat la departamentul agriculturei, comerț și lucrărilor publice, D. Capitan C. Nuțescu s’a numit șef al garei Filaret, in locul D-lui Carali de­stituit. Direcțiunea generală a telegrafelor și poștelor, publică spre cunoștința genera­lă, că de la 1 August st. n. in județul Covurluiu plasa Prutu, cu ajutorul Con­siliului județian, s’a înființat un oficiu te­legrafic la comuna Bujoru, cu serviciu limitat. In urma recomandațiunei făcută de D. Ministru al financelor, in acord cu in­­chierea comitetului de liquidarea obliga­­țiunelor rurale, prin raportul Nr. 414, Consiliul miniștrilor, prin jurnalul Nr. 3, de la 23 Iulie 1874, a încuviințat nu­mirea D-lui Teodor A. Myller, in postul de șef al comptabilității acelui Comitet, in locul D-lui P. D. Aslan demisionat, a D-lui C. D. Stelescu in acela de sub­secretar ocupat de D. Myller, a D-lui D. Mihaileanu in acela de șef de biurou ocupat de D. Stelescu și a D-lui Alecu Manoliu fost copist, in acela de arhivar și registrator, ocupat de D. Mihăileanu, sub reserva ulterioarei aprobări a Măriei Sale Domnitorului. In urma recomandațiunei făcută de D. Ministru financelor, in acord cu inchie­­rea aceluiaș comitet, Consiliul miniștrilor, prin jurnalul Nr. 4, de la 23 Iulie 1874, a incuviințat numirea D-lui St. M. Pu­rianu in postul de adjutor de casier și numărător la acelaș Comitet, in locul D-lui Al. Sibiceanu, destituit și dat ju­decății și a D-lui P. I. Bucovescu, fost copist, in acela de țiitor de registre, o­­cupat de D. Purianu, sub reserva ulte­rioarei aprobări a Măriei Sale Domnito­rului. Pentru ocuparea clasei I și II, deve­nite vacante, la școala de fete Nr. 1, din Giurgiu, Ministerul auzând pe Consiliul permanent al instrucțiunei, publică con­curs pe ziua de 1 Septemvrie 1875. Concursul se va ține in localul liceu­lui Sf. Sava din București, la oara 12 din zi și dinaintea comis­iunei ce se va institui conform legii Revista Externă. Aranța. Adunarea națională, după ce a votat bu­getul de veniturile și cheltuelele anului 1875, s’a prorogat pana la 30 Novembre, conform votului ei de mai nainte. Partidele din stân­ga, cari se tem ca nu cum­va pacea se fie turburată in timpul vacanțelor, au numit și ele o comisiune de permanențe care se ur­mărească pas de pas pe regaliști și bonapar­­tiști.­ După cum se scrie de la Paris, Brog­lie a tipărit cuvântarea sa, rostită la 23 Mai in contra stabilirei Republicei, in 30 mii de exemplare și au impărțit’o, după dorința mai multora, prin departamente. Se vorbește că mai mulți deputați poartă cheltuelile tipări­tului, și D. Wittersheim, directorele jurnalu­lui oficial, au publicat luni o circulară, prin care provoacă pe diferiții representanți a­i țorei să’i facă cunoscut cate exemplare va lua fie­care la plecare. Fostul ministru la interne Fourtou, a publicat o disposițiune prin care se cerea, ca toate insunările re­lative la înscrierea in listele alegătorilor co­munali, să se facă in scris. Generalii Cha­­baud-Latour, după stăruința republicanilor, ai revocat acea disposițiune și au fost apla­udate pentru prima dată de la intrarea lui in cabinet, de cătră presa republicană. In ziua, in care adunarea națională a în­ceput vacanțele sale, Barbie—raporturile co­­misiunei constituționale—au pus pe masa a­­dunărei noua lege relativă la alegerea depu­taților. Această lege corespunde in totul cu legea electorală comunală, de­și monarh­iștii sperau că comisiunea va lua alte măsuri cu privire la­ vrăstă și la locuință. Această lege trebue să se voteze, după vacanțe, fără gre­utate.­Mercurea trecută au avut loc la Sor­bonne, împărțirea premiilor la elevii liceelor și colegiilor din Paris și Versailles. Cu a­­ceastă ocasiune ministrul cultelor și al in­strucțiunei publice, Vicomte de Dumont, au ținut o vorbire care a dat naștere la oarecari mici demonstrațiuni politice și anume cănd ministrul au accentuat nestrămutata hotărire a lui Mac Mahon „de a menținea ordinea și liniștea timp de șapte ani cu ori­ce preț“ și s’a numit pe sine „ministru al Mareșalului“, auditorul au făcut puțin zgomot așa in­căt Dumont s’a decis, la sine, se adaugă cu glas tare, lângă numele mareșalului, „Titlul de Președinte al Republicei“; de asemenea au provocat oare­care nemulțumire publicului, și blamul ce ministru s’a încercat se aducă reformei propuse de Jules Simon și respinsă de adunarea națională in penultima ședință. —Pe cănd ministrul de resbel generalul Cis­­sey a propus, nu o ședință a Consiliului su­perior de resbel, cererea unui credit grabnic de 400 milioane și a unui alt credit eventual de un miliard pentru regularea armatei. Fran­ța dăruește, regelui de Anam, o fregată, 4 luntre pentru tunuri, o mie de arme și o sută de tunuri. Acest monarh­ asiatic recunoaște prin convențiunea incineză cu Franța, suve­ranitatea franceză in Cochinchină de jos, pro­mite că va lăsa liberul exercițiu al religiu­­nei catolice și va desch­ide trei porturi pen­tru comerț și portul de la Sh­angka­i pentru navigațiunea streină. Franța a promis că va da Anamiților, pe lângă mai sus aretatul ma­terial de resbel, și ofițeri, ingineri și alți funcționari pentru administrație. ANULI­l. Camera comunelor au votat ori, după o a treia cetire, bilul asupra ritului bisericei en­gleze.­Tot in acea ședință sub-secretarul de stat, Lord Hamilton, au arătat situațiunea fi­nanciară a Indiei britanice pentru cei trei ani din urmă. Din aceste lămuriri rezultă că bugetul pe anul 1872 a produs un defi­cit puțin considerabil, ear bugetul de pe cei doi ani următori infățoșază, intre venituri și cheltueli, o scădere anuală peste cinci milioane de lire­ sterlingi. Sporirea cheltuelelor provine mai ales din causa sărăciei care a bântuit India și care nu a dispărut incă cu totul, pre­cum și din causa lucrărilor publice estraor­­dinare esecutate pentru îmbunătățirea eco­nomică a țarei, iar veniturile au scăzut in urmarea acelora­și împrejurări. Ministrul spe­ră că această situațiune se va ameliora, mul­­țumită năsuințelor guvernului indian, și pro­pune să se scrie, in bugetul indian pentru cei patru ani următori, o alocuțiune de 12 milioane pentru lucrările publice și anume pentru drumuri și calea ferată. In ședința, de la 4 August, Camera comunelor s’au ocu­pat cu anexarea insulelor Fidji. Această nouă aquisițiune au fost combătută foarte viu de către Gladstone. O resoluțiune care avea de scop aneosarea au fost respinsă. Un amen­dament timid, care recomanda guvernului cea mai mare circumspecțiune înainte de anexa­re, nici nu a fost luat in considerațiune de că­tră Cameră. Anexarea acestui arh­ipel pa­cific este clar condemnată in mod definitiv. ITALIA. Democrații italieni cari au fost arestați in Rimini publică un protest, subscris de 28 de persoane, in contra arbitragiului și a forței ce intrebuințază guvernul in contra unor ce­tățeni liberi. Acei cari au subsemnat pro­testul declară că s’au întrunit la 2 August la Rimini, „spre a discuta asupra măsurilor ce trebue să fie partida lor față cu ardentele chestiuni a ferei și față cu alegerile politice Ca loc de întrunire s’au fost ales casinul Ruffi unde s’a și adunat cei interesați pe la 12 oare din zi. Abia trecuse o oară de la intrunire și de la începerea discuțiunei cănd au fost asediati acel loc public, de cătră ca­­rabineri și polițai. Un ofițer și un delegat, inconj­urați de ai lor, au intrat in odaia un­de erau adunați cetățenii și le-a spus in nu­mele legei că sunt arestați și trebue să se supuie unei perchisiții, ceia ce s’a și întâm­plat. Agenții guvernului, fiind intrebați cu a cui ordin proced ast­feliu, respunseră numai că așa le este poronca. Delegatul ministe­rului public a insemnat numele fie­cărui, a confiscat protocolul discuțiunei, care abia se deschisă, din care se vedea scopul intrunirei. Fie­ care, care s’a găsit in odaie, au fost su­pus unei cercetări, resultatul căreia se pare a fi zero, s’a făcut și o cercetare la domi­ciliu care, de asemene, au rămas fără nici un resultat. Villa au fost asediată toată ziua și nimeni nu putea se iasă din ea. Protestul se termina ast­fel: „Acum sunt noue oare sara și incă nu s’au hotărit nimic spre a ne putea pune in libertate. Noi nu cunoaștem urmările acestui act arbitrar. Țara se judece asupra acestui fapt și se scoată o invețătură din ei“. In minutul acesta se găsește, la muntele Denis, o comisiune militară, compusă din ge­neralii Menabrea, Brignone, Longo și Gianetti, care observează cu acuratețe toate puntele unde să se clădiască fortărețe marginali pe partea din spre Franța. Guvernul italian incă s’au hotărit să tri­mită un bastiment de resbel pe partea des­pre Buscaia. SPANIA. Jurnalului „Bund“ scrie din Viena, că încercările lui Bismarck de a câștiga pe A­­ustria pentru a lua o măsură colectivă in a­­facerile Spaniei, au fost primite cam rece la curtea din Viena. Acel corespondent zice: Se aude că contele Andrássy desaprobă in totul barbariile făptuite de Carliști și este gata a se asocia spre a face lui Don Carlos propuneri pe o cale potrivită, dar nu va pu­tea lua niște măsuri prin cari se favoriseze, in oare­care mod, pe una din părțile belli­­gerante. Soția lui Don Carlos, in urmarea ordinului guvernului francez, și-a strămutat quarterul de la Pau la Tours. „Gaceta“ publică o circulară a lui Ulloa cătră representanții Spaniei prin care arată sălbătăcia Carliștilor și cruzimile ce­ le co­mit la toată ocasiunea. Carliștii sub masca că se luptă pentru religiunea cr­eștină, ard, pradă și omoară. Circulara amintește cruzi­mile făptuite la Cuenca, la împușcarea per­­soanelor din Oloi precum și la prinderea fe­meilor, copiilor și a bătrânilor din provințele basche spre a-i împușca la cas cănd vor fi atacați de cătră republicani. Tot „Gaceta“ publică un decret prin care se desființază Junta însărcinată cu vânzarea bunurilor na­ționali; mai departe, publică un decret prin care se instituesc Junte­ provinciale pentru instrucțiunea publică. Zabala desminte știrea că Espartero ar fi in primejdia de a fi ata­cată de Carliști. Abia acum s’au putut constata ce vasu au fost aceia care au transportat Carliștilor cele 27 tunuri. Acea au fost o corabie americană numită London și sta sub conducerea căpi­tanului John Jefferson. Acest șiret Yankee­ a scris din Bilbao guvernului din Madrid că Statele unite au rânduit venirea unui vas american in apele Spaniei care să păzască ca nu cumva v’o corabie americană să aducă arme pentru Carliști. Mareșalul Serrano în­dată au trimes, representantului Statelor unite, o adresă de mulțumire pentru bună-voința ce acea republică arată pentru sora ei. Minis­trul respunde lui Serrano că el nu are nici­ o știință despre vasul din chestiune. Mai na­­inte de a se putea lămuri întrebarea, căpita­nul Jefferson, făcănduse că corabia lui este cea anunțată in telegramă, sau folosit de o­­casiune și a trimes Carliștilor cele 27 de tu­nuri Humbug, și sau făcut nevăzut. PARTEA OFICIALA. PUBLICAȚII ADMINISTRATIVE. Prefectura Districtului Iași. No. 6923. Soldatul Falie Moise din regi­mentul de Infanterie de aici, deșertând de la serviciu in ziua de 5 Iuliu a. c. și ne mai intorcăndu-se la corp, se publică aflarea nu­mitului desertor, a cărui semnalimente sunt: talia T590 m, fața balană, fruntea mare, o­­ch­ii albaștri, nasul ascuțit, gura mică, barba rotundă, perul și sprincenile castanii. Primăria Municipiului lași. După divișul și planul dresat de dl. ingi­ner al Comunei M. Tzoni in anul espirat 1873, umnănd a se da in antrepriză reparațiunea podului de pe apa bahlui pronumit Arapu sau Trancu; se publică concurența pe ziua de 7 August viitor oarele 11 dimineața, pe cănd se invită pe toate persoanele care vor voi a se angaja cu asprim­e lucrare, să se pre­­sinte in camera Primăriei cu garanțe de 250 franci in numerariu sau in bonuri de a­le Statului și a Comunei. p. Primar: I. Antoniade. p. Secretar, Florescu. Biuroul I. p. Șef. Iliescu. No. 6565, 1874, Iulie 28. FOILETON. O CĂLĂTORIE IN CALIFORNIA. sau Expiațiunea. Traducere de Ioan Răducănescu. (Urmare.) Afară de asta, pe lângă greutățile lucru­lui se mai adăugeau și niște primejdii reale și neîncetate. Centrul unui trib de cei cu Pelea­ Roșie era la căte­va leghe de acolo. In toate serile erau nevoiți sa aprindă niște focuri mari pentru a fi in siguranță de a­­cești vecini periculoși. De multe ori som­nul lor era tulburat de țipetele discordate a unor momițe, prin lătratul unui soiu de șacali foarte periculoși, cum și prin rugetul unor urși. Cu toate acestea deprinderea ii făcu să se fie surzi la aceste vitete sinistre, care acum in loc să le turbure somnul, li se părea mai degrabă că ii leagăna. Dar intr’o noapte dl. Jamin fu fără de veste deșteptat prin un țipet mult mai accentuat de­căt altă dată. Era un ruget surd și profund, ce se­măna mult cu vițetul unui vânt puternic ce intră cu putere și cu fuțală in crăpăturele cele mari ale stăncilor. El iși ridică capul și ascultă. O tăcere mare domnea prin pregiur, și nu auzea alta de­căt părăitul crengilor uscate ce ardeau. El se întoarsă atunci spre tovarășul seu pen­tru al deștepta dar nu’l găsi alăture cu dân­sul. Voi­se’l cheme, cănd de odată zeri pe Rousseau la căți-va pași de la dânsul, cu un genunchiu pe păm­ent, cu carabina la umer și in nemișcare ca un vânător ce stă la pân­dă. Se uită in direcțiunea poștei, și printre flăcări care acum se stăngeau, i se păru că zerește un trup negru ce­­ ar fi confundat cu stăncele vinete ce-l incunj­urau, dacă nu­­ ar fi văzut fâcănd o mișcare ușoară. El iși luă atunci carabina și se apropie de Rousseau. ..’Nu vezi ? zisă cel­alt fără ași întoarce capul din partea acea. — Da, oare ce se fie ? — Un urs vânat.“ DL Jamin simți un fior că i se strecură prin toți membrii. Ursul vânat este cel mai teribil animal din California. El este tira­nul acestor locuri deșerte, ca și tigrul din India; el fără se­ fie foame atacă pe om nu­mai de plăcere și impins numai de instinc­tul său cel feroce și sângeros. Mulți minori au fost victima ingrozitorelor sale gheară și a dinților săi ascuțiți ca și cei ai tigrului. In acest moment, trupul se ridică și flă­cările se reflectară in ochii lui încruntați in sânge. DL Jamin puse pușca la ochiu. „Nu trage, ii­sise încet Rousseau. — Dar nu’l vezi că el vra se inainteze spre noi? — Suntem perduți de vei trage“. Dl. Jamin remasă in nemișcare, fiind plin de incredire in experiența tovarășului său. Ursul tot se apropia, și cănd fu ca la doi­­spre­zece pași, el se opri și se tupilă rosu așa de bine, in căt dl. Jamin nu’l mai putu deosebi dintre stănci și dintre tufișuri. Groaza ’1 cuprindea din ce in ce mai mult, și el aștep­tă timp de cinci minute lungi, nemișcat, ne­sigur și bătăndui-se inima. „Pe aicea“ zisă pe dată Rousseau atin­­gândul peste brațu. Și ii arătă in partea opusă in cotro apu­­casă ursul, doi ochi singerănzi. Dl. Jamin remase un moment ca uimit vezind aceste căutături sălbatice și roșietice unde se jucau flăcările focului. „Trage, zisă Rousseau, in ochiul drept.“ Dl. Jamin se trasă puțin mai indărăpt, pusă genunchiul stâng la păm­ânt, pușca la ochiu și ridică cocoșul. „Cea ce s’au întâm­plat atuncea, povesti el mai târziu, nici o­­dată nu o voiu uita.“ De­odată se auzi, con­fundat intr’un singur vițet spăimăntător, și detunătura puștei ce se repetă prin ecourile văei, și rugetul furios al ursului, atăt de pu­ternic, atât de tare și atât de ingrozitor, in­căt s’ar fi putut zice că este urletul unei mari pozne de lupi. Dar abea avu timp se asculte, căci mai in același timp tăciunii a­­prinși ai jăratecului sburară in toate părțile, și, in momentul cănd vrea să se dee intr’o parte pentru ca să se ferească de randuri, un rüget formidabil de tună pe deasupra ca­pului lor. Ursul se sculară in două picioare, cu ochiul furios, cu gura plină de sănge și cu amendoue labile întinsă. El scoală un țipet de groază, dar in același timp o de­tunătură de pușcă trecu pe lângă urechea lui. Ursul, care acum iși pleca ghearele, se îndreptă repede, iși întinsă peste măsură la­bele și pică pe spate, încă nu era pe pă­mânt, cănd dl. Jamin văzu pe Rousseau se­­rind asupra lui, stringăndu’l cu o măna de găt, și, cu cea altă, implăntăndu’i de mai multe ori in pept cuțit-poniardul seu. „Fugii“ strigă el atuncea. — Iacă nu au murit? respinsă dl. Jamin puinduși repede prav in tigăița puștei. — Uita-te.“ Și in adevăr, ursul se svărcolea prin mij­locul cărbunilor aprinși ce ii făcea se sboare împrejurul lui fără se scoată vre­un țipet. In fine se sculă din nou scuturăndu’și capul ca un om bat, și căutând să se ție drept. Chiteștel bine, zisă Rousseau; de nu’l vom atinge, suntem perduți, căci acum e in cea mai mare furie. Tu la cap și eu sub­su­­oară. Amândouă loviturile porniră mai tot in a­celași timp și ursul remasă nemișcat ca o peatră. „D-zeule! mi se pare că nu T am lovit ?“, zisă dl. Jamin. Rousseau se plecă asupra lui pentru al ob­serva mai bine. „Suntem scapați!“ strigă el pe dată. Și abea sfărși se vorbească că cumplita seară pică la pamânt pentru a nu se mai scula, scoasă o grohăitură răgușită și lă să se-i pice capul la o parte. Murisă. Amân­doi minorii ii mai trim­eseră incă căte­va lo­vituri de pușcă pentru a fi mai siguri și aș­teptară ziua pentru al jupi. Cănd dl. Jamin ’1 putu in fine observa fă­ră frică, remasă ingrozit de primejdia ce ii amenințară, vezind pe această cumplită seară, cu niște fălci puternice, cu un cap mare și cu niște labe atăt de lungi. Cu toate acestea lucrul inaintă, canalul pentru abaterea apei era mai gata, iezetura ridicată, și nu se mai remănea alta ‘ de­căt se scoată apa de unde abătusă șivoiul. A­­ceastă lucrare dură două luni. In fine acum aveau se vadă ce cuprinde această adâncime, și dacă munca lor va fi răsplătită sau nu. Dar scoaterea apei nu era un lucru ușor. Și fiind că adâncimea nu era de o potrivă prin toate părțile, și malurile nalte, li ar mai fi trebuit incă o lună de o muncă amară pen­tru ca se scoată toată apa cu niște cofe grele T

Next