Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1875 (Anul 8, Nr. 1-62)

1875-05-16 / nr. 53

ANUL VIH. lasst, Vineri IBîfViahi 1875. o. 58. C­URIERUL DE IA­ S’ȘI FOAEA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII APELATIVE DIN IASSI. C­ALENDARUL­ SEP­T­AMÂNE­I, Stil vechiu. Stil nou. | ZIO A. || PATRONUL ZILEI. | Res. Soar. | Ap. Soar. Stil vechiu. | Stil nou. | ZIO A. | PATRONUL ZILEI. j Ref. Soar. j Ap. Soar. Maia. Maia. Ore. m. Ore. m. Maiu. Maiu. jl [Ore. m. Ore. m. 11 23 Duminică. Mart Mochie. ! 4 26 7 29 15 27 Joi. j| Păr. Pah­omie. j] 4 23 7 33 12 24 Luni. Părintele Epifanie Episc. ! 4 25 1­7 30 16 28 Vineri. ij Martirul Theodor. jj 4 22 7 34 13 25 Marți. Martir Glicheria. j 4 25 1­7 31 17 29 Sâmbătă. jj Apost. Andronic. il 4 21 7 35 14 __________26_______Mercuri._____ Martir Isidor.­­ 4 24 1­7 32­­ 18 30 Duminică. 1 M. Teodor Petru și Dionis.__________1­­4 20 7 36 POEȚUL ARO NAMEN­TULUI I­ași. Pe un an 12 lei noi. — Pe șase luni 6 lei noi. — Pe trei luni 3 lei noi. In districte, se adaogă portul. Austria: Pe 6 luni 14 franci — Germania pe 6 luni 18 franci: — Italia Belgia, Elveția : — Pe șase luni 22 franci. Apare de trei ori pe săptămână DUMINICA, MERCURI si VINERI, Redacțiunea si Administratiuna In localul TIPOSIFIEI NATIONALE. IHURCIUBI, Rândul sau locul sau 15 bani. Inserțiuni și reclame! Rândul 40 bani. — Epistole nefrancate nu se pri­mesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Francia. Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și anunc­urile pentru „Curierul de Iași“ foaea oficială se fac la Eugene Dram, la Paris 9 rue Druot, 9. Exemplarul 40 bani. Revista Internă. Detailuri despre cerimonia înmormân­tării I. P. S. Părintelui Nifon Mitro­politul Ungro-Valahiei, Mercuri in 7 Mai, la oarele 9 de di­mineață, s’a început la sănta Mitropolie serviciul funebru pentru I. P. S. S. Mi­tropolitul Ungro-Valahiei și primat al României Nifon, decedat la 5 Mai cu­rent. Catedrala era așternută cu postav negru, corpul I. P. S. S. sub baldechi­­nul de doliu era imbracat in veșminte ar­hiepiscopale cu mitra pe cap având la măna dreaptă cârja, la stănga sănta Cruce și la pept sănta Evangelie și a­­șezat pe tron precum este obiceiul când decede un ch­iriarh in scaunul seu. Moliftele s’au cetit de P. S. S. S. L. episcopii eparhiilor: Râmnicul și noul Severin, Buzau și Argeșului asistați de arhiereii și clerul din capitală. De la începutul serviciului a sosit M. S. Domnitorul in biserică și a sărutat sănta Evangelie, sănta Cruce ce se aflau in mâna înaltului Nifon. Erau prezenți d-nni miniștri, reprezen­tanții Statelor străine de religie orto­doxă, d-nii vice-președinți ai Senatului, aflați in capitală, înaltele curți de casa­­țiune și de compturi, curțile și tribuna­lele și autoritățile administrative. La 9 și jumatate care, terminănduse serviciul divin, s’a pornit conductul fu­nebru din sănta Mitropolie in ordinea următoare. Corpul I. P. S. S. părintelui Mitropo­lit așezat in tron a fost purtat de măini de preoți pănă in strada Cra­iovei, unde s’a depus pe dric. Cortegiul era aranjat in modul ur­mător : Un escardon de jandarmi deschidea marșul. Urma reprezentațiunele școalelor se­cundare cu stindardele lor și ambele se­­minarii: seminarul central și seminarul Nifon in complect. Clerul in ordinea ierarhică. Decorațiunele I. P. S. S. purtate pe perne de arhimandriți și protosingheli. Corurile întrunite ale bisericilor. Cei trei episcopi sufragani ai Mitro­poliei Ungro-Valahiei, care împreună o­­cărmuesc Mitropolia pănă la alegerea nou­lui Mitropolit. Corpul I. P. S. S. escortat pe de o parte și de alta de o companie de ge­niu. Cele pentru cordoane ale dricului erau ținute de d. ministru al cultelor de vice-președinte al Senatului, T. Veisa, și de 2 arhierei. D-nii miniștri. Casa civilă și militară a M. S. Dom­nitorului, înaltele corpuri ale Statului și fami­lia reposatului. Corul vocal al seminarului central și al conservatorului de muzică. Trăsurile de doliu a I. P. S. S. și a M. S. Domnitorului. Un batalion de vânători. Regimente de infanterie. Patru baterii de artilerie. Zece escardoane de roșiori care închi­deau marșul. Cortegiul s-a dirigiat de la sănta Me­­tropolie prin Calea Craiovei, strada Ca­rol I și calea Mogoșoaei. De la poarta Metropoliei pănă la ba­riera Mogoșoaia erau înșirate pe ambele părți ale stradelor compania de jandarmi pedeștri, batalionul de pompieri și două companii de sergenți de oraș. Un public foarte numeros ocupa stra­dele și fațadele caselor pe unde a trecut conductul funebru. La parele 12 și un cuarț, ajungând cortegiul la bariera Mogoșoaea, corpul I. P. S. S. a fost primit de D. coman­dant al regimentului al III de călărași, care i­a dat escortă împreună cu un es­­cadron de călărași, pănă la monastirea Cernica. D. Ministru al cultelor împreună cu întregul personal al ministerului și cu directorul prefecturei de Ilfov au înso­țit corpul I. P. S. pănă la așezarea in­­mormânt. Un număr foarte însemnat de trăsuri și un public numeros pedestru insoțiau cortegiul. La oara 2 și trei cuarturi con­ductul funebru a ajuns la monastirea Cer­nica, unde a fost primit de soborul sân­tei monastiri și redicănduse corpul I. P. S. S. de pe bric a fost purtat pe mâini pănă la biserica sântului Nicolae. Aici s’a celebrat serviciul pobligam­ei de P. S. S. L. L. episcopii de Râmnic, Buzeu și Argeș, împreună cu arhiereii și nu­merosul cler prezent. P. S. L. episcopul de Argeș intru’un discurs bine simțit, după ce a amintit auditorului său deșertăciunea lucrurilor lumești, a espus in puține cuvinte blăn­­deța caracterului înaltului reposat, pru­dența și fermitatea administrațiunei sale precum serviciile patriotice și bine­face­rile private săvârșite in cursul lungului timp (aproape 25 ani) al arhipăstoriei sale. La oara 4 s’a depus corpul I. P. S. S. in asistența numerosului public care venise din capitală și de prin prejur. De la oara 8 de dimineață pănă la sosirea cortegiului la bariera Mogoșoaia clopotele de la toate bisericele din ca­pitală au sunat neîncetat, de asemenea și clopotele săntei monastiri Cernica de la sosirea cortegiului la Pantelimon și pănă la Astrucari. Numerul cel mare al asistenților din toate clasele societății veniți chiar din districte mai depărtate, este o dovadă despre durerea ce Romănia resimte pen­tru perderea înaltului defunct, care a știut să cărmuească cu demnitate biseri­ca noastră Autocefală in timpuri adesea destul de grele și care a iubit atăt de mult patria sa in­căt a refuzat distinsa onoare ce i s’a făcut de al chema să o­­cupe luminatul scaun al Patriarhiei din Constantinopole, preferind a se devota bisericei Române naționale până la sfâr­șitul vieței sale. Revista Esternă. Știrele din Ispania de la 17 și 18 Maiu vorbesc despre cercări de fraternisarea unui batalion din Guipuzcoa cu trupele alfonsiste O știre din Baiona, 17, spunea că fraterni­sarea s’a și făcut intre trupele din ambele părți la Orio. Altă știre ulterioară insă din Ban Sebastian, 18 Maiu, spune că negocie­­rile deschise pentru supunerea a doue ba­talioane din Guipuzcoa s’au rupt definitiv in urma pretențiunilor exagerate ale carliștilor. Ostilitățile au și început pe linia riului Orio. Generalul alfonsist Blanco, care dirigea ne­­gocierile, s-a întors la San Sebastian. Le Constitutionnel inferând după cum me­rită aceste excesuri, amintește că străbunul lui don Carlos de Burbon, asediind Parisul cu puterea Ligei și a Spaniolilor, lăsa pe soldații sâi să dea pace asediaților pe virful alebardelor. Euric IV a domnit și a remas in tradițiunea populară de bărbăție și bu­nătate. Revista de luni din Viena de la 17 Maiu publică un articol relativ la întoarcerea îm­păratului la Viena, ea zice că la întoarcerea sa imparatul va regăsi situațiunea politică a Europei urmând cursul său de desvoltare normală. Tendințele și faptele in favoarea păcei au reușit consolidate ditr’o scurtă criză aparentă și cu o nouă putere morală. Se scrie că bănuelile in privința proiecte­lor belicoase ale Germaniei n’au nici un te­­meiu. Asigurările positive in favoarea păcii exprimate zilele din urmă de către guvernul german, sunt cu atăt mai importante. Puterea Germaniei este o garanție com­plectă pentru aceste resoluțiuni politice im­portante a căror însemnătate s’a mai mărit incă prin conexiunea întinsă a ideilor asupra cărora s’a făcut unirea celor trei imperii. Revista face să reiasă ca împăratul Alec­­sandru, de a cărui amiciție imperatul Guilem și imperatul Austriei se pot lăuda, a crezut că prezența sa la Berlin și intelnirea sa cu împăratul Guilem, trebuiau să fie întrebuin­țate spre a lucra la consolidarea și unirea celor trei imperii, unire care s’a identificat cu pacea europeană. Revista de luni discutând agitațiunile ce s’au făcut in chestiunea vamală, declară că guvernul austriac nu se va putea hotări nici­odată a eși din sistemul protector, insă că poate aștepta suprimarea, adică modificarea convențiunei adiționale cu Englitera și a sta­bili clasificațiunea unui nou tarif vamal, in care nu se va perde din vedere interesele comerciului austriac. Revista anunță că după închiderea sesiunei Dietei ungare, represintanții guvernului un­guresc vor merge la Viena spre a deschide negocieri cu ministerul austriac in privința chestiunei Băncei. Se scrie de la Berlin cu data de 20 Maiu că convențiunile prin care se fixară cedarea Bancei imperiale Bancei Imperiului s’au ac­ceptat și regulat definitiv de ambele părți, 22 de milioane va costa edificiul cel nou destinat pentru Banca generală a Imperiului german.­­ După o știre din Lemberg, 20 Main, doctorii Kaminski, Smolka și Czartoriski, precum și alți 14 deputați vor presinta o moțiune care tinde a insercina comitetul de permanență al Reichstagului ca să elaboreze pentru sesiunea viitoare un proiect de lege prin care să se reguleze definitiv chestiunea­­ de naționalitate și consecvențela sale in Galiția. — O știre particulară a Mesagerului d' O­­rient din Atena, 20 Main, spune că guver­nul a rechemat pe ambasadorii săi de la Londra și Constantinopoli. Noutățile despre suprimarea legațiunilor din străinătate sunt prea grăbite.­­ După știrile din Constantinopoli, 17 Maii, Poarta a priimit numirea lui Condu­­riotis ca ministru al Greciei la Constan­tinopoli. Se inștiințază de la Scutari, că doi din condamnații la moarte pentru afacerea de la Podgorița au fost esecutați. Ceilalți șase con­damnați la muncă silnică au fost transportați la Scutari. — Times de la 18, publică următoarea depeșă din Berlin, cu data de 17 Maiu : „In timpul crisei din urmă Rusia, Austria, En­gliteza și Italia au oferit a se pune ca mij­­locitoare intre Franția și Germania. Se su­­pusa că propunerile Rusiei erau însoțite și de o oferire de sprijin eventual. Îndată după acestea, prințul Gorciakoff a telegrafiat la toți agenții principali ai Rusiei in străinătate că menținerea păcii e asigurată. «aaagiaMBgaazaBgirasBaaKaBMBHagM'BgMa^a^^ PARTEA OFICIALA. PUBLICAȚII ADMINISTRATIVE. Prefectura Districtului Iași. No. 4303. In ziua de 14 a viitoarei luni Iunie oarele 12 din zi urmând a se deschide licitațiune in camera Comitetului permanent pentru aprovisionarea prin antreprisă a 57 stânjeni lemne de fag și cârpări necesarie in iarna viitoare a anilor 1875 și 1876 la în­călzirea autorităților lăsate in sarcina con­siliului județean, se publică aceasta spre cu­noștința concurenților pentru ca la ziua fic­­iată să se presinte in­soțiți și de garanțiile cuvenite spre a fi admiși la concurență, iar condițiunile se pot vide de d-nii concurenți in cancelaria comitetului in toate zilele pănă la adjudecare. No. 4361. Comisiunea ad-hoc prevăzută de art. 104 din legea de organisare a serviciu­lui sanitar, promulgată prin Monitorul Oficial No. 131 din 16/28 iuniu 1874, pentru verifi­carea titlurilor de proprietate a pharmaciilor existente astăzi instituinduse in acest oraș, conform decisiunei luată de acea comisiune prin procesul verbal incheiat la ®/20 Mai cu­rent, se invită prin aceasta pe toți­ d-nii pro­prietari de pharmacii din județele de dincoace de Milcov, ca se presinte actele de proprie­tate in original sus zisei comisiuni, sau co­pii legalisate de cătră tribunalele respective de pe acele acte, in caz când d-nii pharma­­ciști nu vor pute presența citatele acte co­­misiunei, in persoană sau prin procuratori, se bine­voească a le especta la adresa d-lui loan Fottea, membru la Curtea de Apel de aice și secretar sus zisei comisiuni. Tot o­­dată se face cunoscut d-lor propietari de pharmacie, că comisiunea lucrează in zilele de joi a fie­cărei săptămăni in camera Pre­fecturi din palatul administrativ din acest oraș. Prefectura Districtului Botoșani. No. 2992. Pe teritorul comunei Baloșeni din plasa Târgul, pripășinduse un cal tretin la păr murg, coam coada negre, cu steluță in frunte și una capă neagră, coama coada idem, fără alte semne, după cum d. Subpre­fect respectiv prin raportul No. 1021 incre­­dințate, se publică terminus de 6 luni, con­form legei Poliției rurale, spre cunoștința păgubașului care cu dovezi in regulă să se presinte la Primăria comunei respective pen­tru a-și primi tretinul și tretina. Primarul Municipiului Iașii. Mezatul pentru daria in antrepriză con­struirea a 6 podețe de lemn pe strada Mo­­țoc, ce s’a fost anunciat prin foaea No. 45 ajum­ânduse pe ziua de 27 a­le curentei luni Maiu, se anunță spre cunoștința concurenților. p. Primar: I. Antoniadi. p. Secretar, Florescu. Biuroul I. p. Șef. Iliescu. No. 4350. 1875 Maiu 14. La 1 Fevruarie anul viitor 1876 espirănd terminul contractului antreprisei venitului a­­cestei comuni pe căntărint adică asupra căii- FOILETON. DON CARLOS. Traducere de Ioan Răducănescu. (Urmare). Regele soțul meu, se fie silit de a pleca! Voiește se iie cu sine pe Nitraela mea ? Sau poate generalul Thamar a murit sau că es­te prizonier? Nu cumva voește el aceasta se vestească singur prințesei? Doamnă, respinsă ofițerul, nu cunosc mo­tivul insercinărei mele. Nimic nu va pot spune asta, decât că regele, stăpânul meu, mi-a dat ordin precis ca se fiu inapoi la pa­lat înainte de noua oare dimineață; dar ma­­jestatea voastră se poată liniști, cred că ni­mic nu este de temut din cele ce presupu­neți : monarhul avea un aer liniștit, care nu poate se fie vestirea unei nenorociri. Zenobia, cu ochii ăncă umezi de lacrimi și cu inima încărcată de suspine, mersă in grabă in apartamentul prințesei. La viderea acestui înger de frumuseță ea tresare, găndindu-se că trebue să se despar­tă de dânsa, se înaintează spre patul ei cu niște pași ușori, o privește, voește se o deș­tepte, și cu toate acestea nu are putere ca se o cheme. Ea acopere cu privirile sale de mamă ,pe acest obiect scump, al căria somn păciniii ii improspătară fața. Ea iși apropie gura de a fiicei sale: resuflarea ei semana cu adie­rea zefirilor care ușor se preumblă pe roze, și a căria buze și obraji li sunt imaginea. Un dulce suris­ăncă împodobește somnul prin­țesei, sună nenorocită! tu de sigur că gân­dești la maica ta, la amantul teu, și soare­le ce resare acum, încă nu va intra in ca­m­­ara sta de nuntă, cănd ori­ce speranță de fericire va fi perdută pentru tine! Nitraela avea in camera sa o mulțime de paseri care incepură se cânte, și o deștep­tară. Ea deschisă ochii, dar încă nu vâ­­zură pe mama ei, și amestecându-și voacea sa cea dulce, după cum voacea fragedei Fi­­lomeis, se amesteca cu a sburătoarelor care celebrau deșteptarea naturii, ea se rugă pen­tru patria sa și pentru părinții ei; și mai fără voința sa, ea țini pe lângă aceste nume scumpe și pe cel al viteazului Thamar. Zenobia se apropie din nou de prin casă, și se aruncă in brațele ei care -i sunt des­chisă. O maica mea­­ zisă frageda Nitraela, căt de fericită va fi ziua aceasta pentru mi­ne, pentru că tu ești cel ăntăi obiect care ’1 văd. Cum­ tu ai bine vroit se pândești mo­mentul deșteptărei mele ! Ah ! bunatatea ta, amorul teu pentru fiica ta a trebuit se te asigureze că prima me gândire era pentru tine ! Ah ! ieartă-mă, știu că tu n’ai voit se ma încerci, dar te rog, spune -mi ce motiv te a putut face ca să te lipești de un somn pe care tu il prelungești mai mult de­căt al meu ? Nu cumva părintele meu sau Tha­mar a sosit in acest castel ? Nu, fiica me, nu.. .. Niște lacrimi o im­­pedeoază ca se poată isprăvi. — Maica me, pentru ce tu verși lacrimi ? Nu cumva vre­o nenorocire amenință zilele acelor ce nu sunt scumpi ? Unde sunt în acest moment Sigis­­man și Thamar? Ah!­respunde, te rog.—Pă­rintele teu este la palat, tu trebue ca se te duci pe dată la dânsul, dar eu nu trebue ca se te însoțesc. Această împrejurare, noua pentru mine, imi pricinuește desperarea in care tu ma vezi confundată. Pentru intăiași dată, de la nașterea ta, am se fiu despărți­tă de tine; și nu știi ce gândire grozavă me face se me tem că nu te voiu mai avea.—O!­cum poți crede că regele ar cere de la fiica lui un astfel de sacrificiu ? aceasta ar fi pes­te puterea mea. Ah! mai degrabă palmirul cel măndru ar înceta de ași inalța capul seu cel majestuos pe de­asupra tuturor celor alți copaci, și se va intră pe pământ ca și plan­tele cele umede ce sunt pe țărmurile fluviu­lui, de căt se pot viețui departe de maica mea. Thamar­ini este prea scump, speran­ța că voiu fi soția lui imi face plăcerea vie­ței. Ei bine­­ voiu refusa această fericire, dacă va trebui se mö lipsesc de prezența reginei Zenobia. Mé duc se îndeplinesc ordi­nul părintelui meu, dar de sară mă voiu reinturna la acest castel, sau tu vei sosi la Golconda in palatul meu, care imi va părea un deșert dacă tu nu’l vei locui cu mine. Mama și fiica se imbrățoșară, pătrunse de o indmoșire dureroasă. Zenobia găti pe fiica ei, și o condusă pănă la carul ce trebuia se o ducă la Golconda. Mai multe din femeele suitei sale o urmară in alte­care. Singură numai Aza se sui alăturea cu stăpâna ei. Carele se rostogoliră cu iuială. Regina se urmări cu ochii atăt pe cât ii fu cu putință ca se le zărească ; și cu inima pătrunsă de o vie și dreaptă durere, reintră in aparta­mentul ei așteptând, cu acel ne­astâmpăr ce singură numai o mamă poate se’l incerce, ca sfirșitul zilei se vie se’l pue un capăt la su­părarea ce o încerca de dimineață. XXVIII. Planul format de contele Fernando, ca­­re’și părăsisă haina de fakir pentru a se a­­coperi cu o dulamă bogată, începea a se pu­ne in lucrare. El spusese lui Hraskar: Da­că nu veți obținea mâna prințesei,­și tronul părintelui ei, cel puțin nu le va obținea nici revalii d-voastră, acel, Thamar, pe care il urăsc fără al cunoaște și aceia care va des­­­­parțesc și preferă pe un necunoscut nesufe­­­­rit, fără nume și fără patrie, iși va petrece­­ vioara in templul lui Brama,­­ îndată ce avu in stăpânire portretul Nit­­raelei, care după cum știm, era spânzurat de un bogat lanț de diamante, se hotări de a se servi de dânsul, cumpărând pe omul ce­ adusesă, după ce se repisă de la Thamar, ii dădu instrucțiunile sale. El mai ăntăi avea să se ducă ca se stee pe lângă dânsul unde avea se tăbărască și Sigisgan cu cei două­­zeci și patru mii Indieni care așteptau numai ordinele sale pentru a pleca; pe urmă să se îmbrace ca ofițer din armata lui Thamar, să se introducă in cortul lui Sigisgan, și se’l lovească, dar se nu-l ucidă; căci sevărșirea acestei ucidere de rege i se părea nefolosi­toare. Ii promisă că nu va fi arestat, că in momentul pe cănd va atenta, niște indi­vizi care vor pândi­i vor repi lanțul și por­tretul ce le va avea la gâtul său; in fine Zamor, pe care il cunoștea prea bine, va so­si la timp, și împreună cu dânsul vor ieși din Golconda. Mmala unei răsplătiri mari hotări pe a­­cest om să se facă instrumentul unei crime îngrozitoare. Cu Zamor se întâmplă nu tocmai după cum ii promisese culpabilul ministru. El se pre­făcu că este bolnav, și părăsi pe Thamar pentru a reveni in secret in palatul lui Hraskar Acești miniștri erau supărați pentru ce Sigisman nu pleacă căt mai ingrabă. Cu toate acestea fiind că această lovitură«

Next