Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1875 (Anul 8, Nr. 1-62)

1875-02-05 / nr. 13

—ANUL VIII Belgia, Elveția:—Pe șase luni 22 franci; * 2­3­4­5­tassi, Marcuri 5 Fevruarie 1875. ia. PE8ȚUL ABONAMENTULUI: (ași și districte: Pena nu 12 tei noi;—Pe șase luni 6 tei noi;— Pe trei luni 3 tei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci;—­­Semania: Pe ß luni 13 franci; Dalia, CURIERUL DE JA 55 FOAEA PUBLICAȚI­UNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII APELATIVE DIN IASSI.­­ " ___________________________ CAL­ENDARUL SEP­TAMAN­EU_____________________________________|____________________ Sti| vechiu. j Stiî nou. | DIOA. || PATRONUL D­I­L­K­I. | Bea. Soar. I Ap. Soar. StU rachiu. Stil nou.­­ D­I­O­A. j PATRONUL DILKI. Bea. Soar. Ap. Soar. ~ Fevru­arie." Fevruarie. ‘ Öm­m. Fevruarie. Fevruarie. I A . _ . °^e- 0r ®’ “* 2 14 Duminică. (f) In timp. D-lui Isus Christos. 6 57 5 3 6 18 Joi. Părintele Vicol Episcop. c­on f. nr 3 15 Luni. Sf. și dreptul Simion. 6 56 5 4 7 19 Vineri Păintele Partenié Episcop.­­ 50 5 10 4 16 Marți. Cuviosul Isidor. 6 55 5 5 8 20 Sâmbătă. Mart. Th. Stratilat. © Q 48 5 12 5 17 Mercuri. Martira Agatia. 6 53 5 7 9 21 Duminică. Mart. Nechifor. b 4b 0.14 Apare de trei ori pe săptămănă DUMINICA, MERCUR­ si VINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIE­ NATIONALE. ANUNCIURL Rândul sau locul seu 16 bani­­ aserțiuni și reclame. Rândul 40 bani. — Epistole nefrancate suie pri­mele. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Fraudat—Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și anundurile pentru­­ Curierul de Iași“ foaea oficială se fac la Eugene Crain, la Paris 9 rne Drouot, 9. > Exemplarul 40 buni. Revista Internă. Joi in ziua sânților Trei Erarhi, pa­troni ai bisericei de la Colțea, I. I. L. S. Domnitorul și Doamna, la orele 9% dimineața, au asistat la oficiul divin ce s’a celebrat in acest sănt locaș de cătră P. S. S. Arhiereul Teodorici. Inălțimele Lor au fost intampinate la intrare de către d-nii Principe Dimitrie Ghica, C. Davila și Gr. Cantacuzino, e­­fori ai spitalelor civile din capitală. După săvârșirea săntei liturghii, M. M. L. L. Domnul și Doamna au bine­voit a merge la spitalul filantropiei de la bariera Mogoșoaei, și a vizita cu dea­­mănuntul acest așezământ restaurat din nou. Măriile Lor au rămas foarte satisfă­cute atăt de instalați­unele și curățenia spitalului cât și de modul cum sunt în­grijiți bolnavii, esprimănd ale Lor m­alte muităuirii către D­in efort. Qji această ocaziune atât M. S. Dom­nul căt și M. S. Doamna nu au trecut cu vederea pe nici­ unul din suferinzi, a­­dresându-le la cea mai mare parte cu­vinte măgulitoare și de solicitudine. Resultatulu alegerii de senatoru la co­legi­ulu­i de Ilfov­, care s’a terminatu azi, este celu uimtoru: Votanți 6O: d. Dimitrie Polyzu, 28 voturi; d. Caramanliu, 20; d. Eugeniu Predescu, 4; d. N. Nicolescu 4; d. Fun­­dâțeanu 2 și d. Eftimie Diaminulescu 2. Neintrunindu nimeni majoritatea absolută, se procede la a doua votare: 23 votanți, d. Polyzu 13 voturi, d. P. Bratianu 8, d. Nicolae Nicolescu 2. Esting­­a din cel de pe urmă număr a „Convorbirilor Literare,“ următorul articol, relativ la serbarea din Bucovina. SERBAREA DIN BUCOVINA ÎNDREP­TATĂ CONTRA ROMÂNILOR. De căt­va timp ne venise din Bucovina sub formă de svon public o știre tristă și umili­toare pentru Romăni. S’au­zia că Butov­na voește să amintească prin o serbare popula­ră a suta aniversare a deslipirii sale de Mol­dova. Pe aici nu se credea că aceste vitete deșănțate ar avea vre­un temeiu, când un articol din „Neue Frei Presse“ din Viena, precum și o declarațiune făcută de ministrul Cultelor și Instrucțiunii publice al Austriei in Senatul împărătesc că in anul curent se va in­fi­nța o univirsitate in Cernăuți, au con­firmat pe di­plin această știre. Pa cât aflăm inițiativa acestei serbări a fost luată de con­­silul comunal din Cernăuți, care se zice că in majoritate se compune din Israeliți. Acest consiliu ar fi făcut, in mod oficios, întrebare guvernului central dacă o asemene serbare nu i-ar desplăcea și guvernul ar fi dat a în­țelege că serbarea proiectată nu numai că nu i-ar fi displăcută, dar că ar dori incă s’o va­dă ilustrată prin ridicarea unei statui a „A­­ustriei“ in Cernăuți, și că drept resplată va dărui Bucovinei și o universitate. „Nine Frei Presse“ zice că ideea acestei școli înalte este foarte fericită, de vreme ce ea va desăvirși germanizarea Bucovinei și, aproape fiind de hotarul României, va arunca raze civilisatoa­­re­ (adică germanizatoare) și asupra noastră. Am fi fost in drept a spera că un stat că Austria se va feri să ne umiliască, dacă nu de dragostea noastră, cel puțin pentru pres­tigiul ei propriu. In adevăr, șede oare bine unei impărății așa de mari și puternice se serbeze răpirea a cinci ținuturi de la o țară mică și slabă cum era Moldova la 1775*) și cum este astă­­zi incă România unită, față cu Austria? Dacă cei mari sunt adese­ori nedrepți și se îmbogățesc pe sama celor mici, cel puțin indeobșite ei au atâta generozitate, in­căt nu se fălesc de puterea lor și de ac­tele nedrepte și silnice cu care lovesc pe cei slabi. Puternica împărăție a Austriei să nu aibă macar atăte simțiri generoase ? Dar afară de aceasta, cea intâi și mai fi­rească întrebare ce ne se infățoșază este de a ști. Care este obiectul serbării din Buco­vina: ce-și propune Austria să eterniseze prin monumente ?—Vra să serbeze o biruin­ță cu arma in m­ănu ? Ne-aparat că nu, căci nu puterea resboiului a smuls Bucov­na din trupul Moldovei.—Vra să serbeze vicleșugu­rile diplomaților Nemți care au isbutit a in­­șula pe cei Turci ce tratau cu ei, fără știrea și învoirea Moldovei? Nici aceasta n’o pu­tem crede, căci in onoarea unor asemene acte nici un popor din lume nu a ridicat statuie până asta­zi. Monumentele se ridică fapte­lor mari și appentoare, izbăndite prin jertfe și sânge, fa să nu vicleniei și nedreptății. E­­ste drept că și popoare însemnate pot, ca și oamenii cei mari, să se alune e câte o­ data in cursul istoriei lor, la fapte mici și urate, dar cel puțin nu se laudă cu dânsele, ce le ascund in tăcere. Ce dar serbează Austria in 1875?— Soco­tința noastră este că acest stat insenmat s’a făcut fără voie complice resburării Evreești contra Românilor. Supărați că Românii le refuză cu persiste­nță oare­care drepturi ce nu iubitează a cere, Evreii, după toată far­ma ce au făcut contra noastră prin mai toa­te parlamentele Europei, pe lângă cele mai multe guverne și prin toată presa de care dispun, s’au hotărit să ne dee o palmă sim­țitoare—cel puțin indirect, Ioi­ndu-ne in dem­nitatea noastră națională. Prin serbarea ce au inch­puit vor să ne descopere fericirea Bucovinei după scaparea ei de sub domina­rea barbarilor Romăni, cu alte cuvinte feri­cirea țerei unde ei au toate drepturile, față cu țara noastră unde nu le au. Liberi sunt să ne insulte­ze sub scutul puternicei impe­­rății ce-i protegutește, dacă insă sperează că *­ se serbează aniversara anexării la 1875 și nu la 1877 când se împlinește un secol, fiind­că Austriaca socotesc anexarea din momentul ocupării Bucovinei cu trupele lor, și nu din momentul indicerii tractatului, prin aceasta vor dobândi simpatiile noastre, calea este rea nimerită. Ceea ce ne măngăe intru căt­va de acea­stă umilire este vestea ce ne vine că Româ­nii din Bucovina se abțin cu toții de la a­­ceastă serbare. Proprietarii nobili, țeranii, puțina burghezime română cerate, chiar func­ționarii împărătești și chiar preoții se țin de­oparte; până astăzi cel puțin nici un nume de romăn ce ar serbca trunchiarea vechii pa­trie nu au ajuns pănă la noi. De ar avea și Rusneck­ mintea de a înțelege că universita­tea germanisătoare este îndreptată tot atăt de mult contra lor ca și contra noastră, ar remăne numai Israeliții (căci Germani ade­vărați se găsesc puțini in Bucovina) și ser­barea lor ar fi mai puțin dureroasă pen­tru noi. Ce ne remăne noué de făcut? Dacă sun­tem in trista pos­ție de a nu ne pute mani­festa indignarea, putem cel puțin să ne a­­mintim aniversara perderii noastre prin o serbare parinică și funebră. E de bine unei familii să meargă la mormântul unui mem­bru ce a pierdut și se verse o lacrimă la a­­niversarea morții sale, șede bine și unui po­por să-și amintească o epocă dureroasă cu jale și resignare. Am cetit cu mulțămire că primarul de Iași voește să puie­m­ lucrare un vot al consiliului comunal dat de multă vreme și rămas neexecutat, după care tre­­buia să se găsească locul unde se afla Co­nacul turcesc in care a fost ucis Domnul Moldovei Gr­gorie Ghica Voevod, și să se rdice un monument in memoria acestui Domn iubitor de țară. — Dacă mijloacele Comunei nu ar ajunge pentru ridicarea acestei pietre comemorative, cetățenii sa contribuies In momentul in care se va inalța in Cernăuți statua „Austriei,“ noi in Iași să discoperim piatra lui Grigorie­ Voda, chiar pe locul unde a cazu­t sub cuțitele ucigașilor, pentru patrio­tica sa impotrivire contra sfâșierii patriei noastre, dacă in Cernăuți vor resuna cuvinte pompoase și declaimări in lauda luminei ci­­vilisătoare, noi in Iași să ne mulțămim cu un cuvânt funebru, rostit incet in memoria neuitatului și nenorocitului nostru Domn, și dacă vor cânta cum­va in noua sple­adida mi­tropolie a Bucovinei un te-demn de glori­, noi in vechia și mo­iesta mitropolie a Mol­­daviei și Sucevei sa facem o rugac­ine de jale ca să ne amintim acel fapt dureros. In acest chip ne vom reinbărbăta pe noi inși­ne, și Romănii din toate provinciile vor vedea că nu suntem nepăsători nici cătră bărbații ce au l ne­meritat de patrie, nici cătră trecutul nostru. Revista Isterna. Peste 11 Februarie. Camera a hotărit a intra in dinscuțiunea pe articole a budgetu­lui. Ministrul președinte a cerut in urmă a se suspenda ședințele, guvernul voind a face raportul său către Coroană asupra situațiu­­nei actuale. Ministru preșe­dinte pleacă astăzi la Viena. Burgos 11 Februarie. Regele a sosit aci. Carliștii au tras asupra trenului ce ducea pe Rega 1, fără a răni pe nimeni. Berlin 11 Februarie. Gazeta Germaniei publică o declarație colectivă a 23 episcopi germani, printre care și episcopul din Stras­burg, prin care protestă contra circulărei Cancelarului Imperiului, privitoare la alege­rea noului Papă și prin care pretind că cir­culara implică un atac asupra deplinei liber­tăți și a independinței in alegerea capului bisericei catolice. Ziarele din Viena aduc resultatul celor 2 alegeri pentru camera de la Versailles, cari s’au făcut la 7 Fevruarie in departamentele Seine-et-Oise și Côtes-du-Nord. In primul departament, d. Valentin, can­didatul republican, a întrunit 55,000 voturi; ducele de Padua, bonapartist, 41,000 și d. de Keratry, septenalist, 4,000. Se mai așteaptă voturile din 30 comune. La cel de al douilea departament, d. Fourcher Carcel, candidat republican, a avut 35,700 voturi; amiralul de E­ rji­gu, monarh­ist și cu drapelul alb, și cu drapelul tricolor și cu drapelul papei (după împrejurări), 38,300 vo­turi, și ducele de Feltra­bona partial, 31,200. Spre a putea întruni majoritatea necesară u­­nul din acești candidați, trebuie a se face balotagiu. Mai multe ziare spaniole din Madrid anun­­d­ă că Ruiz-Zorilla, radical, (monarh­ist con­stituționali) fiind invitat de guvern să pără­­sască Sp­n­a, din cauză că făcea o activă propagandă in favoarea Republicei, a trecut in Francia. Citim in la Republique franco­ise de la 8 Fevruarie: „S­ibt scrierea la împrumutul orașului Paris a luat proporțiunele unei manifestări națio­nale. Capitalurile au voit să -și arete în­crederea ce dau marelui oraș, capitalei pen­tru care se cugetă la Versailles a o pune in suspiciune. Suptscrierile la împrumut n’au urcat azi la suma enormă de 11 mili­arde. împrumutul s’a suprscris aproape de 50 ori, mai mult de 30 ori in Paris, de 14 or in departamente și o dată in Alsacia- Lorena. Constatăm cu o sinceră bucurie a­­cest succes fără precedinte, această nouă do­­veadă despre puterea laborioasei noastre de­mocrații“. PARTEA OFICIALA. PUBLICAȚII ADMINISTRATIVE. Prefectura Districtului Iași. No. 334. Conform oficiei d-lui Ministru de Interne No. 411 la 18 Fevruarie c., urmând a se ținea licitațiune in camera acestei Pre­fecturi, pentru aprovis­onarea cu 10 stăpjini semne necesare penitenciarului local, se pu­blică aceasta spre cunoștința generală. Prefectura Districtului Botoșani. No. 567. Pe teritorul comunei Batușani din plasa Târgului acest județ, pripășindu-se un cal la păr negru, coama coada neagră pre­cum de uul sub­prefect acelei plași prin ra­portul No 182 incredințate. Se publică ter­­minul de ș­ase luni conform legii Poliții ru­rale spre ivirea păgubașului, care cu dovezi legale să se prezinte la primăria comunei respective spre al primi. Primarul Municipiului Iașii De cătră epitropia averei bisericei pronu­­mită Caralan, urmând a se da in întreprin­dere reparați­unile și inbunătățirele necesare la acea biserică a căruia lucru urmează a se esecuta in prma­vara viitoare, după divizul și planul presentat de d-nul arhitect comu­nal, pe lângă referat No. 800, pe suma de 5282 lei 50 bani. Se deschide din nou con­curență, Mercuri in 12 Fevruarie c., orele 12 m. cănd concurența se va incepe de la suma de lei noi 4,500, prevăzută in decla­­rațiunea registrata la N. 2025. Amatorii de a lua asenimea Întreprindere, se vor presentă in camera acestui oficiu in ziua și ora sus indicată cu garanția necesa­ră pentru a se face adjudecarea. p. Primar, Antoniadi Secretar, Antonescu Biuroul III Șef, Evghenide No. 753. 1875 Ianuarie 20. Comisia desp. a I-a‘ Iașii. No. 50. In baza cărței de judecată No. 499 a d-lui jude oral I din Iși, investită cu formula esecutori, No. 7 și in spiritul art. 388, proced. civ. somez pe d. D. Teodorescu a răspunde suma de 74 lei vechi cu procen­te de 2 lei noi pe fie­care săptămănă de la 26 August anul 1873 până la numărătoare, con­form înscrisului, și deosebit 9 lei noi cu pro­cente legale de la 20 Noembrie a. c. data acțiunei și până la numărătoare plus 15 lei noi cheltueli, acestea toate in pretenția d-lui Murin­ Roter, cunoscând că la neurmare se va aplica sequestra conform legei, pe obiec­­tul amanetate la D. Rotez. Sub-comisar, P. Râpeanu. Primarul Comunei Negreștii. No. 71. Pe teritorul acestei comuni au picat de pripas o măntoacă de un l‘­a la păr murgă deschis coama neagră inserată la spata stângă cu litera s. Se publică a­­flarea stăpânului ei in terminul prescis de art. 49 din legia Poliției rurale, a se presen­­ta cu probile cuvinite la acest post pentru a-și primi mănza. Primăria Com­ Podul­ Ionei. No. 284. Se regulează terminul de 30 zile socotite de la data Ionei, unde va apărea aceasta pentru a se da in antreprize su­ma de 26 fălci jum. păm­nt, pe timp de trei ani, incepători de la 23 Apriliu viitor, cu condițiunele prevăzute in foaea de licitație, a disființatei comuni Berleștii sub No. 222 din 1873. Amatorii sunt rugați a se preseată in ziua terminului la Primărie, unde se va ține licitațiunea, adjudecăndu-se asupra per­soanei te va da prețul cel mai avantajos pen­tru comună. FOILETON. DON CARLOS. Traducere de Joan Răducănescu. (Urmare.) Sigisman, care calatorise in tinereța sa, po­seda oar­care cunoștințe de limba Spaniolă, și după ce făcu lui Alfons mai multe între­bări in limba indiană, la care acest din ur­mă nu a putut se respunde, el il intrebă in acea pe care el presupunea că trebue se fie a sa, luăndu-se după descrierea ce i-o făcu­­să Braminul despre costumul copilului. Alfons iși adusă aminte de cea ce ii spu­­sesă Florestan. Dacă nenorocirea me va des­părți de tine, promite-mi că nu te vei face cum scut până când nu vei avea cel puțin vrăsta de două­zeci și cinci ani. Sunt un orfelin vrednic de milă, zisă fiul lui don Curios, nu mai am nici părinți, nici patrie ; sunt singur pe lume. Iată,adăugi el arătând pe Cerber, amicul cel credincios că­ruia ii datoresc viața. Vai! acum o privesc ca o bine­facere, de când sunt la picioarele unui prinț căruia incă nu’i cunosc numele, dar a căruia trăsături venerabile imi vestesc bunatatea. Aceste cuvinte fură tradusă de Sigisman la toți aceia ce erau de față, și monarcul adre­­sându­-se din nou câtrfi junele naufragiat, ii zisă . In numele lui Braran, D-zeul acestor climate fericite, promit se veghea la fericirea aceluia pe care fluviul Ganghesului a bine­voit al Încredința locuitorilor din Indostan, și de a-i ținea loc de părinte. Această făgăduință a monarhului fu repe­tată și de cătră regina Zenobia, care voi ea singură să se însemneze cu ingrijirile ce incă le cereau copilăria lui Alfons. Iată, iși zi­cea ea, fiul pe care nu’l trimite cerul, cănd ar putea se devie gloria regatului Gol­condei, și drept resplată pentru amiciția mea, se’mi dee dulcele nume de mamă, și scumpei mele Nitraela de soție. Le lăsăm pe această prințesă să se bucure cu această speranță mâr­găitoare, aplicăndu­­se la formarea inimei fiicei s­ale la practica tuturor virtuților, și se vedem ce soartă are Florestan picând in manele Africanilor. XVII. Pe când criminalul Fernando se bucura de favoarea regelui Spaniei, ce o capatasă prin fățărnicia lui cea fină, toată familia lui don Carlos era cufundată in cea mai neagră du­rere. Celisa, închisă in monastirea Santa­ Maria, tremura ca nu cum­­va să se afle că cumna­tul ei este ascuns acolo sub costumul unui grădinar. Acest nenorocit răsboinic plângea perderea soției goale, de asemenea ii era teamă că va primi vre-o vste despre perderea fiului seu și a unui amic generos, ce s’a aratat a­­tăt de recunoscător. Un an se strecurasă de când Florestan il smulsesă de la moarte, și don Matias incă nu primisă nici o noutate de la Pondișori. In fine primi una, dar, vai! căt era de gro­zavă ! In zadar Celina voia se ascundă cumnatu­lui ei noua scârbă de care era impovorată. Durerea sa era prea vie, ea nu mai putea se o ascundă, și fu silita ca se mărturisiască lui don Carlos că corabia ce dusese cu sine toate speranțele scale de sigur că a perit in marea, pentru că nu sosise la Pondișori. Este cu neputință a se descrie durerea acestui părinte. El pică greu bolnav, și timp de mai multe luni erau îngrijiți de viața lui. Escesele suferințelor r­ale morale și dără­­masă cu totul puterile, incăt și mintea in­­cepusă a o perde. Căte­ odată el se găsia redus la o stare de nesimțire atăt de mare, incăt făcea pe toți a crede că-și uitară ne­­norocirele. Situația lui Florestan era mai tot atăt de grozavă. Sosit la regatul Muracului, in Ca­­freria, el suporta toate asprimele robiei, fără ca o singură rază de speranță sa aducă cea mai ușoară măngăere in sufletul seu. Corsarul African era una din acele ființe crude prin caracter, și care nici­odată nu simțisă nici cea mai mică emoție la vederea unui nenorocit. In tot timpul plutirei el mal­trata pe toți arestații lui. Abea sosi la Musac și ii tără pe toți in piața publică. Obiceiul de a se vinde oa­meni era stabilit in această țeară. Florestan era june și puternic, și stăpânul seu spera la un preț mare pe dénsul. In fine el fu vândut lui Majusco, ministrul suveranului de la Musac, și intendentul in­­tin­elor s­ale domenii. Florestan fu dat mai­mutei la muncele cele mai grele. Cel care il cumparasă era reu și chiar crud; și dacă nenorociții lui robi nu esecutau ad-literam totul ce li se ordona, indată el punea să li dee lovituri de bețe pe talpele picioarelor. Erau doi ani decănd isbăvitorul lui don Carlos se afla la Mujac, și el incepu să a în­țelege îndestul de bine limba arabă, cănd se presentă o ocasie in care putu­se-și arăte bunatatea inimei r­ale. Un bătrân care de mult timp era un robie supără pe mai marele lor, și el trebuia se fie pedepsit pentru greșeala de care era în­vinovățit cu cinci­zeci lovituri de bețe la tălpi. Majusto alesă șease dintre sclavi cari erau mai tineri pentru esecuțiune această barbară. Florestan era din numerul lor. Sufletul seu com­­pătimitor fu irită­ de această cruzime; el se aruncă la genunchii stăpânului acu, pentru a cere iertarea bătrânului, și ne obținănd’o, se oferi ca se primiască singur pedeapsa ce era destinată unui nenorocit ce nu ar avea îndes­tulă putere pentru a o pute suporta. Fapta aceasta atăt de frumoasă din partea lui Florestan, ce’i zugrăvea atât de bine bu­natatea inimei, nu remasă fără răsplătire. Această scenă dureroasă se petrecea in u­­na din ogrăzile palatului suveranului. Monarhul, rezemat pe una din ferestrele a­­partamentului seu, ordonă se’i vie ministrul, și voi se știe Împrejurările scenei la care se uita și el. Majusco opri esecuțiunea resbunărei r­ale, și dădu un cont regulat despre greșiala bă­trânului sclav, și despre generositatea celu de al doilea; dar adaogi el, amândoi au se fie pedepsiți cu cea mai mare asprime, unul pentru greșiala lui, și cel-l-alt pentru că a voit se-l apere. Oprește-te, nenorocitul el ii zisă prințul; cum se poate ca tu se nu fii mișcat, înduio­șat prin sublimitatea faptei acestui june sclav, care pentru a scapa pe un bâtrăn de efecte­le furiei tale, consimte a suferi pedeapsa ce tu ai hotărit’o pentru cel-l-alt? Departează­­te de curtea mea, ieși din statele mele: un ministru ca tine este capabil a face se fie unut chiar și cel mai bun suveran. (V* urma.)

Next