Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1875 (Anul 8, Nr. 73-138)

1875-09-26 / nr. 103

Antagonismul raselor a fost esploatat cu dibăcie de către Rusia. Ca trei­zeci de ani toate eforurile politicei sale in Orient, tind să sape o prăpastie imposibla de trecutu intre Grecii și Serbia din Turcia, mult timp inșelați de declarațiuni platonice ale diplo­mației rusești. Grecii n’au bagat de samă greșala ce fac, de­căt numai vezând pe Rusia tot­deauna dispusă să facă causa comună cu inamicii lor, și să tragă avantaje din rela­­țiunile sale rele bune cu Poarta, spre a ob­ține pentru Slavi concesiuni desastroase ele­nismului, sau pentru ca sacrificiele Grecilor in luptele lor continue pentru libertatea O­­rientului să nu profite de­căt Șerbilor, Mun­­tenegrenelor și Bulgarilor. Revoluțiunea din Creta, ca să nu cităm de căt un exemplu, ne-a deschis ochii asu­pra politicei orientale a Rușilor, a Șerbilor, a Bulgarilor și a Muntenegrenilor. Pe cănd Rusia făcea gură mare de simpatiile sale pen­tru Grecia și pentru Creteni, Serbii nego­­țiau o alianță ofensivă și defensivă, fără a încheia vise vre odată ceva, și Muntenegre­nii se pregăteau mereu să cotropească Bos­nia și Herzegovina. In curs de trei ani ne-am vărsat sângele și aurul nostru pe cămp de bătălie din Can­­dia, așteptând concursul Rusiei și punerea in campanie a Șerbilor și a Muntenegreni­lor; in curs de trei ani, cu propriele noas­tre resurse, am ținut frunte tuturor forțelor Turciei,­­i-am urat cei mai buni generali ai Bei, spre a vedea inpuindu-ni-se in cele din urmă de puterile Europei, întrunite in con­gres, o declarațiune umilitoare pe care Ru­sia, cea d’anteiu, nea îndemnat să o sub­semnăm. In acest interval, Rusia, incurs grându-ne pe de o parte la luptă, pe de alta ne arăta la Constantinopole, ca unici, ca cei mai în­fricoșători inamici ai Turciei. Din contră populațiunile slave erau aliatele sale natu­rale contra ambițiunei fără margini a Gre­cilor, și devine prin urmare, da toată solici­tudinea sa. Ali-pașa, cumpără neutralitatea Serbiei, prin evacuarea forterețelor ce Tur­cia mai ocupă incă in această țară, și aceea a Muntenegrilor prin distrungerea forturilor ce ea ridicase pe teritoriul lor după cam­pania cea desastroasă din 1859. El, Ali­­pașa, elabora in același timp sub inspirați­­unea generalului Ignatieff, faimosul firman care consacra in principiu crearea unui ex­­arh­at bulgar independinte de biserica ecu­menică din Constantinopole, și care trebuia doar­ trei ani mai târziu, să provoace schis­ma care a consumat separarea definitivă a Grecilor și a Bulgarilor, îndată ce aceste concesiuni fură obținute Serbia și Muntenegrul, încetară ori­ ce ne­­gociațiune cu Grecia și Rusia, ne desaprobă sus și tare. De­sigur că noi am fost inșe­lați de o politică puțin generoasă, fiind-că, mulțumită sângelui ce vărsăm in valuri pen­tru causa comună, Slavii smulgeau, fără a da un foc măcar, ceea ce nu putuseră să obție vre-o­dată prin arme. Purtarea Serbiei produse in Grecia cel mai­nei alianțe cu această țară, simțimentul pu­blic se revoltă încă la suvenirea conduitei Cabinetului Serb, față cu Creta espirănd. Aceeași decepțiune in chestiunea bulgară. La spatele Bulgarilor, am dat peste Ruși, peste Serai și peste ceilalți Slavi din Tur­cia. Aceasta este atăt de adevărat in­căt lupta a fost un moment organizată intre e­­lenism de o parte și națiunile slave de cea­­altă parte. Aceste din urmă ridică in ade­văr, pretențiuni imaginare pănă și asupra Macedoniei și se zic compatrioții lui Alexan­­dru­ cel-Mare și a lui Aristote! Ei nu se mulțămesc pe vastele domenii ocupate de numeroasa lor rasă, ei se gândesc încă să isgonească elenismul din ținuturile ce el a ilustratat și unde a avut gloria să arunce bazele civilisațiunei moderne. Aceasta ar fi, in ochii tuturor acelora care știu să apre­cieze serviciile aduse umanităței de rasa He­lena, o adevărată, o odioasă profanare. Aceasta era starea relațiunilor intre Greci și Slavii din Turcia, in momentul cănd te­legraful ne a adus nuvela despre insurecți­­unea din Herzegovina. Această nuvelă—fie­care poate înțelege foarte bine după cele ce spuserăm­—n’a fost primită cu interesul, cu entusiasmul ce ar fi escitat acum zece ani. Astăz ideea dominată la greci este de a întreține relațiunile cele mai amicale cu Tur­cia. Politica de interes, pre care Slavii ne au predat-o atăt de bine, a înlocuit politica de simțiment, și mai toată lumea este con­vinsă că este de interesul elenismului, ame­nințat de valurile crescând ale panslavismu­lui, să nu facă nimic care ar fi de natură să slăbească imperiul otoman in Europa. Această idee nu este născută de eri, și nu­mai o insurecțiune a populațiunilor grecești din turcia, ne ar tără intr’un resbel contra Portei. In 1864, guvernul elenez a făcut tot posibilul ca să previe revoluțiunea din Can­­dia, și numai cănd candioții, frații noștri au tras sabia, numai atunci politica de simți­ment elanul inimei au impins națiune și gu­vern să ia pe față apărarea poporului din Can­dia. Intr’un asemenea cas nici un gu­vern nu va fi vre­odată destul de forte ca se impedice pe greci de a sbura in ajutorul fraților lor, și simțimentul național va birui tot­deauna calculele prudenței și ale inte­resului. Cu toate acestea, trebue s’o mărturisim, soarta insurgenților din Herzegovina, nu va afla indiferent un popor a cărei inimă vibrează la toate nenorocirile. Ori­care ar fi greșala­ Slavilor in privința lor, grecii nu vor putea să uite că Herzegoninenii luptă pentru ca să-și redobândească independența lor și că ca aceștia, ei au dreptul la simpatiile tutu­ror amicilor de libertate. Un sentiment i­ă­­scut de dreptatei va îndemna tot­deauna pe greci să se pronunță pentru cei oprimați; și dacă Slavii n’ar fi rupt legăturele de solici­tudine cari existau altă­dată intre toți cre­știnii din Orient, batalioane de voluntari greci ar fi sburat deja in ajutorul Herzegovinei, de­și nici un Slav nu s’a inrolat in rândurile a­­părătorilor insurecțiunei candiote. Presa grecească, s-a mărginit să reproducă nuvelele din jurnalele străine, asupra insu­recțiunei—voind să lese guvernului cea mai complectă libertate de acțiune intr’o chesti­une care nu atinge căt departe, interesele grecismului. Din parte-ne, spre a pune capăt la ori­ce conjecturi, ne am silit să dăm o i­­dee exactă despre situațiunea noastră actu­ală față cu Turcia și cu populațiunile slave care o locuesc. CURIERUL DE IASSI. Primarul Municipiului Iași. La 27 a viitoarei luni Octomvrie a. c., ur­mând a se ține o nouă concurență și la 31 tot Octomvrie supra licitație, pentru antre­priza venitului comunal asupra măhălitului pe timp de 3 ani de la 1 Ianuarie anul vi­itor 1876, după condițiunele contractului azi lucrătoriu, inserate in foaea oficială No. 88 din 1871. Subsemnatul publică spre cunoș­tința doritorilor de a lua această antreprisă, și ii invită a să presenta la zisele termene in camera acestui oficiu, cu garanțiile provi­­sorie de căte 1700 lei noi, in bani, bonuri rurale sau domeniale, spre a se procede la concurență. p. Primar: I. Antoniadi. p. Secretar: Trantomir. Biuroul II. p. Șef. Isecescu. No. 9352. 1875 Septemvrie 25. LISTĂ. De numerul vitelor mari și mici t­ete pen­tru consumațiune la macelăriele din cuprin­sul urbei Iași, in cursul lunei aspirate Au­gust anul curent 1875. Vite mari. Vite mici. PARTEA OFICIALA. PUBLICAȚII ADMINISTRATIVE. Prefectura Districtului Botoșani. No. 6269. De cătră Primăria comunei Io­­noșeni din plasa Miletinul, declărăndu-se de pripas un gonitor porumb, coarnele lateșe cam întoarse, fără alte semne, precum d-nul Sub-Prefect respectiv incredințate prin ra­portul No. 3134. Se publică terminul pres­cris de legea Poliției rurale, spre cunoștința păgubașului, care cu dovezi in regulă să se prezinte la Primăria muncionatei comuni, pen­tru a-și primi gonitorul. Prefectura districtului Cahul, ci­t­a j Pe teritorul comunei Baima­cal la păr negru, puține pete albe pe spi­nare, coama in stăngă, păntănog de un pi­cior dinainte și unul dinapoi, țintat in bot și chiar de ambii ochi. Se publică aceasta in terminul legal pentru cunoștința proprie­tarului. Prefectura județului Fălciu. No. 7757. De cătră Primăria comunei Tă­­tărenii din acest județ, declarănduse de pri­pas un cal la păr negru, coama din stânga și cu căte­va semne la bot. Se publică pen­tru înștiințarea proprietarului, care cu do­vezi in regulă să se presinte in terminul legiuit la Primăria menționatei comuni, spre al primi. Prefectura județului Roman. No. 9809. D-nul Sub-Prefect plasei Si­­retiu de Josu, prin raportuln No. 2591 a­­nunță că locuitorii Ioan Sava Calițoi și Va­­sile Huzim­ din secțiunea Cotul Vameșului comuna Trifești, au găsit la niște țigani ne­cunoscuți un șal de lână colorat, la margină puțină ani­ătură, și la întrebarea ce li s’a făcut au arătat că l’au luat din Roman, unde dacănduse după probile cuvenite nu s’a mai reîntors. Se publică spre cunoștința păgu­bașului ce ar fi, ca in lăuntrul terminului prevăzut de legea Poliție rurale, să se pre­­sinte la sus zisa comună, spre a’și primi șalul, la din contra se va vinde licitativ. Primar: N. Ganea. Secretar: D. Atonescu. Biuroul IV. Șef, Mihailescu. No. 9283. 1875 Septemvrie 23. Primăria comunei Podgorica Copou. No. 1817. Se publică in conformitatea art. 48 din legea Poliției rurale, aflarea pă­gubașului a unei ape la trup mică, la păr murgă deschisă, brează, și deasupra la gât , pată albă, picată de pripas in astă corn. Primăria Tărg. Frumos, No. 931. După expirarea terminului de 15 zile, considerat de la data eșirei in foaca Curierului de Iași, urmează a se ține licita­ți­une orală in camera acestei Primării, de la 10 oare antemeridiane, pentru darea in arendă pe periodul de 3 ani, cu începere de la 26 Octomvrie anul 1875, a dughenilor bisericei sft. Neculai, pendinte de această comună. Se publică aceasta spre cunoștința doritorilor. Primăria comunei Mănăstirenii. No. 615. In ziua de 1 Octomvrie viitor urmează a se ține licitație in camera aces­tei Primării, pentru darea in antrepriză a cratarelor de băuturi spirtuoase și taxa vân­zărilor de vite mari și mici de la această comună, pe timp de 3 ani, incepători de la 1 Ianuarie 1876, cu repet, zilei a 8. Se pu­blică aceasta spre cunoștința amatorilor ce ar voi a lua aseminea antrepriză, care in ars MA Ú iftlia .Primărie spre a prizei se pot videa in fie­care zi, in came­ra Primăriei. Primăria Comunei Vlădenii. No. 934. Conform ordinului d. Sub-pre­­fect No. 1592, și a decisiunei Onor. Comitet Permanent, se publică spre generala cunoș­tință că la 28 a. c. luni Septemvrie, urmând a se ține licitație pentru darea in antreprisă a accizului din această comună, pe timp de 3 ani, cu începere de la 1 Ianuarie 1876 și pănă la 31 Dechemvrie 1879 concurenții ce vor vor să fie acest acciz, se bine-voească a se presenta la aratata zi, oara 10 dimie. in camera acestei primării, însoțiți fiind de garanții, cănd se va adjudeca mezatul asu­pra persoanei care va oferi mai avantajos preț pentru comună, după condițiunele pre­văzute in foi, iar dupe adjudecarea mezatu­lui se mai admite și recurs de 8 zile la Onor. Comitet permanent. ■ [UNK]—II­I ...............—— ■ [UNK] I "■ —L..J | ■*r •s § i îTl i>ii fq > g 6s i> ^ P3 ^ 207j1426 „ 4 16371 39 428 199 666 I­I­I PUBLICAȚII JUDECĂTORESC!. Curtea de Apel dn Iași secta I. No. 194. Inculpatul Moise sin Avram, cu domiciliul necunoscut. In virtutea art. 204 din procedura penală este citat a se presenta in persoană înaintea secțiunei I a Curței de Apel la 3 a lunei Noemvrie anul 1875, oa­rele II din zi, cănd are a se judeca apelul făcut de d-nul Prim-Procurore al Trib. Iași contra sentinței Trib. Iași corecțional No. 212, din 4 Fevruarie 1875, dată in procesul ce i-l privește in unire cu Bereu Becher și Gavril sin Leizer pentru delictul de mărtu­rii mincinoase. No. 194. Inculpatul Gavril sin Leizer, cu domiciliul necunoscut. In virtutea art. 204 din procedura penală, este citat a se pre­senta in persoană inaintea secțiunei I a Cur­ței de Apel, la 3 a lunei Noemvrie anul 1875, oarele 11 din zi, cănd are a se judeca ape­lul făcut de d-nul Prim-Procurore al Trib. Iași, contra sentinței Trib. Iași corecțional No. 212, din 4 Fevruarie 1875, dată in pro­cesul ce-l privește, in unire cu Bereu Becher și Moise sin Avram, pentru delictul de măr­turii mincinoase. No 194. Inculpatul Bereu Becher, cu do­miciliul necunoscut. In virtutea art. 75 din procedura civilă, este citat a se presenta in persoană înaintea secțiunei I a Curței de A­­pel la 3 a lunei Noemvrie anul 1875, oarele 11 din zi, cănd are a se judeca apelul făcut de d-nul Prim-Procurore al Trib. Iași, con­tra sent­iței Trib. Iași corecțional No. 212 din 4 Fevruarie 1875, dată in procesul ce-l privește in unire cu Gavril sin Leizer și Moisi sin Avram pentru delictul de mărturii mincinoase. No. 188. Inculpatul Toader Netedu, cu domiciliul necunoscut. In virtutea art. 204 din procedura penală, este citat a se pre­senta in persoană inaintea secțiunei I a Cur­ței de apela la 25 a lunei Octomvrie anul 1875, oarele 11 din zi, cănd are a se judeca apelul făcut de d-nul Procurore General al Curței de apel d­n Iași, contra sentinței arb. Iași corecțional No. 1456, din 18 Iunie 1875, dată in procesul ce-l privește pentru falsifi­carea unor bilete. No. 193. Inculpatul Franț fratele Minei Eduard, cu domiciliul necunoscut. In virtu­tea art. 75 din procedura civilă, este citat a se presenta in persoană inaintea secțiunei I a Curței de Apel la 1 a lunei Noemvrie a­­nul 1875, oarele 11 din zi, cănd are a se judeca apelul făcut de d-nul Procurore ge­neral al Curței din Iași, contra sentinței Trib. Neamț, No. 162 din 27 Mart 1875, dată in procesul ce-l privește cu ai sei pentru furtul unor obiecte. No. 193. Inculpatul Eduard Ciontai, cu domiciliul necunoscut. In virtutea art. 204 din procedura penală, este citat a se presenta in persoană inaintea secțiunei I a Curței de Apel la 1 a lunei Noemvrie anul 1875, oa­rele 11 din zi, cănd are a se judeca apelul făcut de d nul Procurore general al Curței din Iași, contra sentinței Trib. Neamț No. 162, din 27 Mirt 1875, dată in procesul ce-l privește in unire cu ai sei, pentru furtul u­­nor obiecte. No. 193. Inculpata Mina Eduard, cu do­miciliul necunoscut. In virtutea art. 75 din procedura civilă, este citat a se presenta in persoană inaintea secțiunei I a Curței de A­­pel la 1 a lunei Noemvrie anul 1875, oarele IA suu it­a­ ii­l IU aiu ui po juurta apwui Moab de d-nul Procurore general al Curței din Iași, contra sentinței Trib. Neamț, No. 162 din 27 Mart 1875, dată in procesul ce-l pri­vește in unire cu ai sei, pentru furt de o­­biecte. Secția a II-a. NOTIFICAfIUNE. No. 2376. Inculpatul Șmil sin Moise, de profesiune comerciant, cu domiciliul necunos­cut, s’au judecat de cătră Curtea de Apel din Iași secțiunea II, pentru delictul de furt, și prin decisiunea dată in lipsă, No. 353, din 11 Septemvrie 1875, s’au condemnat la închi­soare corecțională, pe timp de 6 luni și 1 zi. D-nul Grefier zisei Curți, incunoștiințază pe numitul că menționata decisiune, se poate ataca pe calea oposițiunei, in termin de 5 zile, conform reguilor stabilite la art. 183 și următorii din pr. penală, pe calea recur­sului in Casație in termin de 3 zile, conform art. 211, 396, 417 și următorii din aceiași procedură. Tribunalul județului Iași secția III. No. 533. D-nul Anastasie Melinte, cu do­miciliul necunoscut in România. In virtutea art­­­­ din procedura civilă, este citat a se presenta in persoană sau prin procurator ad­mis de lege, inaintea secțiunei a IlI-a a Tribunalului la 30 a lunei Septemvrie a­­nul 1875, oarele 11 din zi, cănd are a se judeca contestațiunea făcută de d-nul Șmil sin Aron la tabloul creditorilor săi, aducând atuncea și probele ce va fi posedând, la ne­­urmare causa se va căuta in lipsă. No. 580. Imobilul d-nei Elena Petrovici de profesiune proprietară, domiciliată in Iași, disp. a IV-a, ce se compune din o casă cu locul ei, situată in Iași disp. IV, strada Ghi­­ca Vodă, înscrisă la No. 766, construită de cărămida, acoperită cu șindilâ și compusă din 5 odăi și o șală, având inlăuntrul ogrăzei spre fund alte case, construite tot de cără­midă acoperite cu scânduri, și compuse din 3 odăi și o șală, afară de care se mai află in ogradă: bucătărie, grajdiu, șură, hambar și făntănă, fiind scoase in vânzare silnică spre îndestularea d-nei Elena Predidici de pro­fesiune liberă, domiciliată in Iași, cu suma de 5287 lei 50 bani, cu a lor procent de 15 V2 galbeni la sută pe an, de la 2 Noemvrie 1873 pănă la Dumerătoare, ce are a lua in virtutea obligației hipotecare, înscrisă de a­­cest Trib, la No. 383, din 2 Noemvrie 1873, investită cu formula executorie din a­­nul curent, plus 50 galbeni dansă penală, fără prejudeciul cheltuelilor de urmărire și timbru. La 15 Septemvrie 1875, cănd era terminul de vânzare a indicatului imobilu, Tribunalul prin jurnalul No. 3406 a amânat vânzarea, intru căt atăt creditoarea căt și de­­bitoarea au cerut aceasta, prin petițiunea în­registrată la No. 8090, și tot prin acel jur­nal a dispus scoaterea din nou in vânzare, conform cererei părților. Pe acest temeiu și in baza art. 539 și următori din procedura civilă. Tribunalul publică din nou vinderea indicatului imobil, conform art 540 din zina procedură, iar concurenții ce ar fi de a cumpără după lămurirele de mai sus, după cum de a­­cest imobil, s’au prevăzut și in publicațiunea inserată in foaia oficială No. 61 din 8 Iuniu 1875, să se înfățoșeze in camera acestei sec­țiuni a IlI-a, la 20 a lunei Octomvrie ziua Luni 1875, vara 11 din zi, când ave a se face adjudecația potrivit art. 539—550 și cu restricțiunea art. 559, 561, 564 și 565 din procedura civilă. Tot­o­dată să somează pe toți acei care ar pretinde vre­un drept de proprietate, usufruct, servitute, chirie, privi­legiu, hi­potecă sau ori­ce alt drept asupra bunului urmarit, ca inaintea adjudecațiunei să se arăte la Tribunal spre a-și arata pe­­tițiunele lor, sub pedeapsă de a nu li se mai ține in samă. Tribunalul județului Dorohoi. No. 212. D-nul Gheorghe Popovici, cu do­miciliul necunoscut, in virtutea art. 75 din procedura civilă, este citat a se presenta ina­intea acestui Tribunal, la 31 a lunei Octom­vrie anul 1875, oarele 10 din zi, cănd are a se judeca procesul de divers ce i sau in­tentat de soția sa Catinca Popovici, la ne­­urmare procesulu se va căuta in absența d-sale, pe baza art. 148 din procedura ci­vilă, originala citațiune s’au lipit pe ușa a­­cestui Tribunal conform legei. Procurorul Tribunalulu Cahul.­ ESTRACT DF SIDJUTINȚA. No. 2191. Prin Decisiunea Curței de A­­pel din Iași sec. II No. 314 din 19 August 1875, numitul Atonic Mungiu, in etate de 36 ani, născut in­­ comuna Michilenii lăcuit in comuna Cahul desp. I, din jud. Cahul, cu profesie de cărciumari găsit culpabil pentru sustragerea unui numer bilete de vânzare de vite. In virtutea legei penale art. 204 c. p. s’a condamnat la inchisoare corecțională pe pe timp de șase luni și o zi, osinda inchi­­sorei se va începe de la a sa încarcerare și se termină la espirarea osindei, cănd se va libera dacă nu va fi reținut pentru altă causă. Anul 1874 luna August in 30 zile. Procurorul Tribunalului Neamț. MANDAT DE ARESTARE. No. 3467. Noi Procurorele de pe lăngă trib. jud. Neamțu. In baza art. 193 din co­dul de procedură criminală. In temeiul sen­tinței Trib. Corecțional No. 215, pronunțată in audiența de la 4 Iunie 1873, prin care con­damnă pe loan Theodor Curbătu, in etate de ani 30, de pro­fesiune agricultor, și domi­ciliat in com­una Boz­­eni, la inchisoare co­recțională pe termen de una lună zile, pen­tru că au comis faptul de furt a unui suc­­man de la Petrache Diaconu, cerem, ca ori­ce agent al forței publice să aresteze și se mai mare, și foarte înduioșată, ea ii întin­dea măna pe care Aurelia o ținu intre ale ei in tot timpul vorbirei. — Bine scumpa mea amică, urma ea, cu toate aceste­aș are drept să mă plăng, o fiică nu trebue să aibă nici un secret pentru ma­m­a ei, și de căt­va timp ai un___Ar fi tre­buit să’l găsesc! —* Un secret! murmură Aurelia înroșind. — Da, un secret ! Jules Daniel te iubește și tu, Aurelia, ii iubești? Respunde-mi ca și cum ai întreba tu sin­gură conștiința și inima ta! D-șoara d’Ermancey plecă ochii, și strânsă un moment și respunse incet: — Nu știu.... Dacă aș fi fost sigură mi se pare că vi l’aș fi zis. — Iți mulțumesc, dar aceasta nu este incă un respuns: gândește că’ți datoresc o do­rință complectă. — E bine­ respinse Aurelia, cu liniște, cred că aș fi norocită cu Jules Daniel. Este mai cu samă o idee care imi este dulce, și aceasta’i de bună influență ce aș pute avea asupra soartei sale, despre curajul ce ar pute el prinde din afecțiunea mea și care i-ar a­­juta a ajunge ținta ambiționei și lucrărilor sale. Aceste sunt bune sentimente, și deși ini­­mele entusiaste sunt adese înșelate de ele i&su­i a’am puterea de a t’o imputa. Zic mai mulți, te vom vide cu plăcere devenind femeea lui Jules Daniel; el a ințeles că a­­vea a-și face norocul, si bine crescut, dintr’o familie bună de judecători, are învățătură și talente. Puțin mai tărziu el va ave o stare serioasă și onorată, care, in locul încântări­lor strălucite, aduce cel puțin cu sine o sigură garanță a considerației și a stimei. Pentru tine, Aurelia, pentru tine mai mult de­căt pentru om­ și cine alta, un barbat ca acesta, o posiție ca aceea care ți-o­ va da el, imi par de dorit. Dar in fine, scumpa mea amică, viața positivă are îndatoririle sale, nu se mărită cineva primblăndu-se in grădină fără altă aprobare de­căt aceea a unui cap romantic ca acel a Laurenței sau a unei vechi amice ca mine.... Iți trebue alt­ceva... Iți trebue.... — Consimțimentul mamei mele o între­rupse d-șoara d'Ermancey. — Da, a mamei tale și apoi.... incă a unei alte persoane, dar de­o­cam­dată nu este vorbă de asta. Știi că Jules Daniel are un tutore, de care depinde, in mare parte, norocul și înaintarea sa d. Marbeau imi spuse câ’i puțin cam bolnav, și mă roagă să trec pe la dânsul dimineață, și tot odată să te duc și pe tine— Ce Zici? — Sunt la ordinile d-tale și a­le voastre respinse Aurelia care la numirea d. Marbeau n’a putut să se apere de o emoțiune dure­roasă și nefinită. — Ei bine, copila mea, ne așteaptă, și tră­sura stă jos hai să ne ducem. — Cel deja murmura tânăra fată. — Ai frică! repunse d-na Aubert silindu­­se a­ride, fii sigură că d-lua Marbeau ascun­de sub aerul seu barbar­­ o bunătate adevă­rată. Ii vom vorbi cu sinceritate și el nu’i un om care să ne supere. Intr’un ceas d-na Aubert și d-șoara d’Er­­mancel ajunse la d. Marbeau. El locuia in strada sf. Dominique, intr’un apartament in fundul unei ogrăzi cu un aspe­ct mare și trist. Suindu-se pe scări Aurelia simțea o impre­sie egală a celei care ii inspira de Marbeau insuși intâiași dată cănd il ’rezuse.—„Sunt oare, găndi ea, in inimă sau in memorie ni­ște înrudiri secrete, niște imagini adormite care se deșteaptă la privirea unei figuri ne­cunoscute, sau unei case unde n’au fost nici­odată“?.—Această impresie confuză o urmă pănă in prezența bătrânului magistr­at, pe care il găsiră șăzănd in cabinetul seu. El salută pe Aurelia cu bunătate, pe d-na Aubert cu respect, dar era ușor de găsit că o gândire supărătoare il preocupa. — D-șoară, zise el, după primele fra­se de­­ politeță, eu m’așteptam la prezența d-voas­tră. I­ertați-mi neințelepciunea mea in privința să­nătăței și etăței mele. Dacă mi-am permis această intrare aparentă a bunei cuviinți lu­mești, este că circonstanța o cerea.... Ju­les Dariel mi-a zis totul... Atunce știți respinse viu d-na Aubert că această scumpă copilă nu s’a supus unei din aceste atrageri romantice care ar merita im­putările voastre și ale mele. Știți ceea ce voește, ce sperează și aceste sunt de de­votamentul d-lui Daniel; a-i face drumul mai ușor și mai dulce mergând in partea sa, a’i oferi ceea ce fie­care om cu inimă are nevoie când intră in carieră plină de muncă, in sfăr­­șit o mană amicală care să susție, care să’i arăte scopul a cărei mijloace voește de a le ajunge!---­— Vai! aceste sunt un roman respinsă întristat d-nul Marbeau. El se opri un mo­ment ca și cum imputat de mai inainte de ceea ce vrea să zică, apoi intărindu-și voa­­cea și intorcăndu-se cătră Aurelia ii zise: — Oare nu se inșală d-na Aubert? sunt a­­ceste in adevăr sentimentele voastre pentru d. Daniel? — Da, Domnule, respinse ea. — Ei bine ertați sincerităței mele aspre, momentul este prea pompos ca se rămânem incă mult timp in regimul ilusiunelor și a in­­chipuirei... D-voastră voiți să fiți, ziceți o încurajare și ajutor soartei d-lui Daniel ? veți fi o piedică. Voiți să-l apropieți de scopul seu? il veți îndepărta, voiți să fiți bunul in­ger? veți fi zeul seu geniu... — Ah! Domnul meu, il întrerupse Aure­lia cu un strigăt de durere așa de adevărat incăt trecuse pănă in sufletul acestui palid bătrân și ii se sui in față o roșață ușoară. — Oh ! nu d-șoară ... nu Dv. veți fi a­­ceea! urmase el indată, dv., v’ași încrede fă­ră grijă norocul fiului meu dacă aș ave u­ ... Dar in urma unei vieți așa curate este o alta... N’o știți? — Eu! striga D-ra. d’Ermancey, eu nu știu nimica. — E posibil? respunse d. Marbeau peste măsură uimit cu un aer de indoeală adresân­­du-se cătră d-na Aubert. — Ea nu știe nimica ! Eram sigură zise aceasta cu laci­mi cu voace, sfântă și subli­ma neștiință de ce n’o poate ea păzi tot­deauna ! — Atunce copila mea, lucrarea mea lăngă dv. este incă mai crudă de­căt credeam, ur­ma d. Marbeau, căci trebue să nă reamin­tesc niște secrete triste ... Dar mai înainte privi­ți mă bine, oare figura mea nu va rea­mintește de un suvenir îndepărtat? oare nu mă recunoașteți? (Va urma).

Next