Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1875 (Anul 8, Nr. 73-138)
1875-09-26 / nr. 103
Antagonismul raselor a fost esploatat cu dibăcie de către Rusia. Ca treizeci de ani toate eforurile politicei sale in Orient, tind să sape o prăpastie imposibla de trecutu intre Grecii și Serbia din Turcia, mult timp inșelați de declarațiuni platonice ale diplomației rusești. Grecii n’au bagat de samă greșala ce fac, decăt numai vezând pe Rusia totdeauna dispusă să facă causa comună cu inamicii lor, și să tragă avantaje din relațiunile sale rele bune cu Poarta, spre a obține pentru Slavi concesiuni desastroase elenismului, sau pentru ca sacrificiele Grecilor in luptele lor continue pentru libertatea Orientului să nu profite decăt Șerbilor, Muntenegrenelor și Bulgarilor. Revoluțiunea din Creta, ca să nu cităm de căt un exemplu, ne-a deschis ochii asupra politicei orientale a Rușilor, a Șerbilor, a Bulgarilor și a Muntenegrenilor. Pe cănd Rusia făcea gură mare de simpatiile sale pentru Grecia și pentru Creteni, Serbii negoțiau o alianță ofensivă și defensivă, fără a încheia vise vre odată ceva, și Muntenegrenii se pregăteau mereu să cotropească Bosnia și Herzegovina. In curs de trei ani ne-am vărsat sângele și aurul nostru pe cămp de bătălie din Candia, așteptând concursul Rusiei și punerea in campanie a Șerbilor și a Muntenegrenilor; in curs de trei ani, cu propriele noastre resurse, am ținut frunte tuturor forțelor Turciei,i-am urat cei mai buni generali ai Bei, spre a vedea inpuindu-ni-se in cele din urmă de puterile Europei, întrunite in congres, o declarațiune umilitoare pe care Rusia, cea d’anteiu, nea îndemnat să o subsemnăm. In acest interval, Rusia, incurs grându-ne pe de o parte la luptă, pe de alta ne arăta la Constantinopole, ca unici, ca cei mai înfricoșători inamici ai Turciei. Din contră populațiunile slave erau aliatele sale naturale contra ambițiunei fără margini a Grecilor, și devine prin urmare, da toată solicitudinea sa. Ali-pașa, cumpără neutralitatea Serbiei, prin evacuarea forterețelor ce Turcia mai ocupă incă in această țară, și aceea a Muntenegrilor prin distrungerea forturilor ce ea ridicase pe teritoriul lor după campania cea desastroasă din 1859. El, Alipașa, elabora in același timp sub inspirațiunea generalului Ignatieff, faimosul firman care consacra in principiu crearea unui exarhat bulgar independinte de biserica ecumenică din Constantinopole, și care trebuia doar trei ani mai târziu, să provoace schisma care a consumat separarea definitivă a Grecilor și a Bulgarilor, îndată ce aceste concesiuni fură obținute Serbia și Muntenegrul, încetară ori ce negociațiune cu Grecia și Rusia, ne desaprobă sus și tare. Desigur că noi am fost inșelați de o politică puțin generoasă, fiind-că, mulțumită sângelui ce vărsăm in valuri pentru causa comună, Slavii smulgeau, fără a da un foc măcar, ceea ce nu putuseră să obție vre-odată prin arme. Purtarea Serbiei produse in Grecia cel mainei alianțe cu această țară, simțimentul public se revoltă încă la suvenirea conduitei Cabinetului Serb, față cu Creta espirănd. Aceeași decepțiune in chestiunea bulgară. La spatele Bulgarilor, am dat peste Ruși, peste Serai și peste ceilalți Slavi din Turcia. Aceasta este atăt de adevărat incăt lupta a fost un moment organizată intre elenism de o parte și națiunile slave de ceaaltă parte. Aceste din urmă ridică in adevăr, pretențiuni imaginare pănă și asupra Macedoniei și se zic compatrioții lui Alexandru cel-Mare și a lui Aristote! Ei nu se mulțămesc pe vastele domenii ocupate de numeroasa lor rasă, ei se gândesc încă să isgonească elenismul din ținuturile ce el a ilustratat și unde a avut gloria să arunce bazele civilisațiunei moderne. Aceasta ar fi, in ochii tuturor acelora care știu să aprecieze serviciile aduse umanităței de rasa Helena, o adevărată, o odioasă profanare. Aceasta era starea relațiunilor intre Greci și Slavii din Turcia, in momentul cănd telegraful ne a adus nuvela despre insurecțiunea din Herzegovina. Această nuvelă—fiecare poate înțelege foarte bine după cele ce spuserăm—n’a fost primită cu interesul, cu entusiasmul ce ar fi escitat acum zece ani. Astăz ideea dominată la greci este de a întreține relațiunile cele mai amicale cu Turcia. Politica de interes, pre care Slavii ne au predat-o atăt de bine, a înlocuit politica de simțiment, și mai toată lumea este convinsă că este de interesul elenismului, amenințat de valurile crescând ale panslavismului, să nu facă nimic care ar fi de natură să slăbească imperiul otoman in Europa. Această idee nu este născută de eri, și numai o insurecțiune a populațiunilor grecești din turcia, ne ar tără intr’un resbel contra Portei. In 1864, guvernul elenez a făcut tot posibilul ca să previe revoluțiunea din Candia, și numai cănd candioții, frații noștri au tras sabia, numai atunci politica de simțiment elanul inimei au impins națiune și guvern să ia pe față apărarea poporului din Candia. Intr’un asemenea cas nici un guvern nu va fi vreodată destul de forte ca se impedice pe greci de a sbura in ajutorul fraților lor, și simțimentul național va birui totdeauna calculele prudenței și ale interesului. Cu toate acestea, trebue s’o mărturisim, soarta insurgenților din Herzegovina, nu va afla indiferent un popor a cărei inimă vibrează la toate nenorocirile. Oricare ar fi greșala Slavilor in privința lor, grecii nu vor putea să uite că Herzegoninenii luptă pentru ca să-și redobândească independența lor și că ca aceștia, ei au dreptul la simpatiile tuturor amicilor de libertate. Un sentiment iăscut de dreptatei va îndemna totdeauna pe greci să se pronunță pentru cei oprimați; și dacă Slavii n’ar fi rupt legăturele de solicitudine cari existau altădată intre toți creștinii din Orient, batalioane de voluntari greci ar fi sburat deja in ajutorul Herzegovinei, deși nici un Slav nu s’a inrolat in rândurile apărătorilor insurecțiunei candiote. Presa grecească, s-a mărginit să reproducă nuvelele din jurnalele străine, asupra insurecțiunei—voind să lese guvernului cea mai complectă libertate de acțiune intr’o chestiune care nu atinge căt departe, interesele grecismului. Din parte-ne, spre a pune capăt la orice conjecturi, ne am silit să dăm o idee exactă despre situațiunea noastră actuală față cu Turcia și cu populațiunile slave care o locuesc. CURIERUL DE IASSI. Primarul Municipiului Iași. La 27 a viitoarei luni Octomvrie a. c., urmând a se ține o nouă concurență și la 31 tot Octomvrie supra licitație, pentru antrepriza venitului comunal asupra măhălitului pe timp de 3 ani de la 1 Ianuarie anul viitor 1876, după condițiunele contractului azi lucrătoriu, inserate in foaea oficială No. 88 din 1871. Subsemnatul publică spre cunoștința doritorilor de a lua această antreprisă, și ii invită a să presenta la zisele termene in camera acestui oficiu, cu garanțiile provisorie de căte 1700 lei noi, in bani, bonuri rurale sau domeniale, spre a se procede la concurență. p. Primar: I. Antoniadi. p. Secretar: Trantomir. Biuroul II. p. Șef. Isecescu. No. 9352. 1875 Septemvrie 25. LISTĂ. De numerul vitelor mari și mici tete pentru consumațiune la macelăriele din cuprinsul urbei Iași, in cursul lunei aspirate August anul curent 1875. Vite mari. Vite mici. PARTEA OFICIALA. PUBLICAȚII ADMINISTRATIVE. Prefectura Districtului Botoșani. No. 6269. De cătră Primăria comunei Ionoșeni din plasa Miletinul, declărăndu-se de pripas un gonitor porumb, coarnele lateșe cam întoarse, fără alte semne, precum d-nul Sub-Prefect respectiv incredințate prin raportul No. 3134. Se publică terminul prescris de legea Poliției rurale, spre cunoștința păgubașului, care cu dovezi in regulă să se prezinte la Primăria muncionatei comuni, pentru a-și primi gonitorul. Prefectura districtului Cahul, cita j Pe teritorul comunei Baimacal la păr negru, puține pete albe pe spinare, coama in stăngă, păntănog de un picior dinainte și unul dinapoi, țintat in bot și chiar de ambii ochi. Se publică aceasta in terminul legal pentru cunoștința proprietarului. Prefectura județului Fălciu. No. 7757. De cătră Primăria comunei Tătărenii din acest județ, declarănduse de pripas un cal la păr negru, coama din stânga și cu căteva semne la bot. Se publică pentru înștiințarea proprietarului, care cu dovezi in regulă să se presinte in terminul legiuit la Primăria menționatei comuni, spre al primi. Prefectura județului Roman. No. 9809. D-nul Sub-Prefect plasei Siretiu de Josu, prin raportuln No. 2591 anunță că locuitorii Ioan Sava Calițoi și Vasile Huzim din secțiunea Cotul Vameșului comuna Trifești, au găsit la niște țigani necunoscuți un șal de lână colorat, la margină puțină aniătură, și la întrebarea ce li s’a făcut au arătat că l’au luat din Roman, unde dacănduse după probile cuvenite nu s’a mai reîntors. Se publică spre cunoștința păgubașului ce ar fi, ca in lăuntrul terminului prevăzut de legea Poliție rurale, să se presinte la sus zisa comună, spre a’și primi șalul, la din contra se va vinde licitativ. Primar: N. Ganea. Secretar: D. Atonescu. Biuroul IV. Șef, Mihailescu. No. 9283. 1875 Septemvrie 23. Primăria comunei Podgorica Copou. No. 1817. Se publică in conformitatea art. 48 din legea Poliției rurale, aflarea păgubașului a unei ape la trup mică, la păr murgă deschisă, brează, și deasupra la gât , pată albă, picată de pripas in astă corn. Primăria Tărg. Frumos, No. 931. După expirarea terminului de 15 zile, considerat de la data eșirei in foaca Curierului de Iași, urmează a se ține licitațiune orală in camera acestei Primării, de la 10 oare antemeridiane, pentru darea in arendă pe periodul de 3 ani, cu începere de la 26 Octomvrie anul 1875, a dughenilor bisericei sft. Neculai, pendinte de această comună. Se publică aceasta spre cunoștința doritorilor. Primăria comunei Mănăstirenii. No. 615. In ziua de 1 Octomvrie viitor urmează a se ține licitație in camera acestei Primării, pentru darea in antrepriză a cratarelor de băuturi spirtuoase și taxa vânzărilor de vite mari și mici de la această comună, pe timp de 3 ani, incepători de la 1 Ianuarie 1876, cu repet, zilei a 8. Se publică aceasta spre cunoștința amatorilor ce ar voi a lua aseminea antrepriză, care in ars MA Ú iftlia .Primărie spre a prizei se pot videa in fiecare zi, in camera Primăriei. Primăria Comunei Vlădenii. No. 934. Conform ordinului d. Sub-prefect No. 1592, și a decisiunei Onor. Comitet Permanent, se publică spre generala cunoștință că la 28 a. c. luni Septemvrie, urmând a se ține licitație pentru darea in antreprisă a accizului din această comună, pe timp de 3 ani, cu începere de la 1 Ianuarie 1876 și pănă la 31 Dechemvrie 1879 concurenții ce vor vor să fie acest acciz, se bine-voească a se presenta la aratata zi, oara 10 dimie. in camera acestei primării, însoțiți fiind de garanții, cănd se va adjudeca mezatul asupra persoanei care va oferi mai avantajos preț pentru comună, după condițiunele prevăzute in foi, iar dupe adjudecarea mezatului se mai admite și recurs de 8 zile la Onor. Comitet permanent. ■ [UNK]—III ...............—— ■ [UNK] I "■ —L..J | ■*r •s § i îTl i>ii fq > g 6s i> ^ P3 ^ 207j1426 „ 4 16371 39 428 199 666 III PUBLICAȚII JUDECĂTORESC!. Curtea de Apel dn Iași secta I. No. 194. Inculpatul Moise sin Avram, cu domiciliul necunoscut. In virtutea art. 204 din procedura penală este citat a se presenta in persoană înaintea secțiunei I a Curței de Apel la 3 a lunei Noemvrie anul 1875, oarele II din zi, cănd are a se judeca apelul făcut de d-nul Prim-Procurore al Trib. Iași contra sentinței Trib. Iași corecțional No. 212, din 4 Fevruarie 1875, dată in procesul ce i-l privește in unire cu Bereu Becher și Gavril sin Leizer pentru delictul de mărturii mincinoase. No. 194. Inculpatul Gavril sin Leizer, cu domiciliul necunoscut. In virtutea art. 204 din procedura penală, este citat a se presenta in persoană inaintea secțiunei I a Curței de Apel, la 3 a lunei Noemvrie anul 1875, oarele 11 din zi, cănd are a se judeca apelul făcut de d-nul Prim-Procurore al Trib. Iași, contra sentinței Trib. Iași corecțional No. 212, din 4 Fevruarie 1875, dată in procesul ce-l privește, in unire cu Bereu Becher și Moise sin Avram, pentru delictul de mărturii mincinoase. No 194. Inculpatul Bereu Becher, cu domiciliul necunoscut. In virtutea art. 75 din procedura civilă, este citat a se presenta in persoană înaintea secțiunei I a Curței de Apel la 3 a lunei Noemvrie anul 1875, oarele 11 din zi, cănd are a se judeca apelul făcut de d-nul Prim-Procurore al Trib. Iași, contra sentiței Trib. Iași corecțional No. 212 din 4 Fevruarie 1875, dată in procesul ce-l privește in unire cu Gavril sin Leizer și Moisi sin Avram pentru delictul de mărturii mincinoase. No. 188. Inculpatul Toader Netedu, cu domiciliul necunoscut. In virtutea art. 204 din procedura penală, este citat a se presenta in persoană inaintea secțiunei I a Curței de apela la 25 a lunei Octomvrie anul 1875, oarele 11 din zi, cănd are a se judeca apelul făcut de d-nul Procurore General al Curței de apel dn Iași, contra sentinței arb. Iași corecțional No. 1456, din 18 Iunie 1875, dată in procesul ce-l privește pentru falsificarea unor bilete. No. 193. Inculpatul Franț fratele Minei Eduard, cu domiciliul necunoscut. In virtutea art. 75 din procedura civilă, este citat a se presenta in persoană inaintea secțiunei I a Curței de Apel la 1 a lunei Noemvrie anul 1875, oarele 11 din zi, cănd are a se judeca apelul făcut de d-nul Procurore general al Curței din Iași, contra sentinței Trib. Neamț, No. 162 din 27 Mart 1875, dată in procesul ce-l privește cu ai sei pentru furtul unor obiecte. No. 193. Inculpatul Eduard Ciontai, cu domiciliul necunoscut. In virtutea art. 204 din procedura penală, este citat a se presenta in persoană inaintea secțiunei I a Curței de Apel la 1 a lunei Noemvrie anul 1875, oarele 11 din zi, cănd are a se judeca apelul făcut de d nul Procurore general al Curței din Iași, contra sentinței Trib. Neamț No. 162, din 27 Mirt 1875, dată in procesul ce-l privește in unire cu ai sei, pentru furtul unor obiecte. No. 193. Inculpata Mina Eduard, cu domiciliul necunoscut. In virtutea art. 75 din procedura civilă, este citat a se presenta in persoană inaintea secțiunei I a Curței de Apel la 1 a lunei Noemvrie anul 1875, oarele IA suu ita iil IU aiu ui po juurta apwui Moab de d-nul Procurore general al Curței din Iași, contra sentinței Trib. Neamț, No. 162 din 27 Mart 1875, dată in procesul ce-l privește in unire cu ai sei, pentru furt de obiecte. Secția a II-a. NOTIFICAfIUNE. No. 2376. Inculpatul Șmil sin Moise, de profesiune comerciant, cu domiciliul necunoscut, s’au judecat de cătră Curtea de Apel din Iași secțiunea II, pentru delictul de furt, și prin decisiunea dată in lipsă, No. 353, din 11 Septemvrie 1875, s’au condemnat la închisoare corecțională, pe timp de 6 luni și 1 zi. D-nul Grefier zisei Curți, incunoștiințază pe numitul că menționata decisiune, se poate ataca pe calea oposițiunei, in termin de 5 zile, conform reguilor stabilite la art. 183 și următorii din pr. penală, pe calea recursului in Casație in termin de 3 zile, conform art. 211, 396, 417 și următorii din aceiași procedură. Tribunalul județului Iași secția III. No. 533. D-nul Anastasie Melinte, cu domiciliul necunoscut in România. In virtutea art din procedura civilă, este citat a se presenta in persoană sau prin procurator admis de lege, inaintea secțiunei a IlI-a a Tribunalului la 30 a lunei Septemvrie anul 1875, oarele 11 din zi, cănd are a se judeca contestațiunea făcută de d-nul Șmil sin Aron la tabloul creditorilor săi, aducând atuncea și probele ce va fi posedând, la neurmare causa se va căuta in lipsă. No. 580. Imobilul d-nei Elena Petrovici de profesiune proprietară, domiciliată in Iași, disp. a IV-a, ce se compune din o casă cu locul ei, situată in Iași disp. IV, strada Ghica Vodă, înscrisă la No. 766, construită de cărămida, acoperită cu șindilâ și compusă din 5 odăi și o șală, având inlăuntrul ogrăzei spre fund alte case, construite tot de cărămidă acoperite cu scânduri, și compuse din 3 odăi și o șală, afară de care se mai află in ogradă: bucătărie, grajdiu, șură, hambar și făntănă, fiind scoase in vânzare silnică spre îndestularea d-nei Elena Predidici de profesiune liberă, domiciliată in Iași, cu suma de 5287 lei 50 bani, cu a lor procent de 15 V2 galbeni la sută pe an, de la 2 Noemvrie 1873 pănă la Dumerătoare, ce are a lua in virtutea obligației hipotecare, înscrisă de acest Trib, la No. 383, din 2 Noemvrie 1873, investită cu formula executorie din anul curent, plus 50 galbeni dansă penală, fără prejudeciul cheltuelilor de urmărire și timbru. La 15 Septemvrie 1875, cănd era terminul de vânzare a indicatului imobilu, Tribunalul prin jurnalul No. 3406 a amânat vânzarea, intru căt atăt creditoarea căt și debitoarea au cerut aceasta, prin petițiunea înregistrată la No. 8090, și tot prin acel jurnal a dispus scoaterea din nou in vânzare, conform cererei părților. Pe acest temeiu și in baza art. 539 și următori din procedura civilă. Tribunalul publică din nou vinderea indicatului imobil, conform art 540 din zina procedură, iar concurenții ce ar fi de a cumpără după lămurirele de mai sus, după cum de acest imobil, s’au prevăzut și in publicațiunea inserată in foaia oficială No. 61 din 8 Iuniu 1875, să se înfățoșeze in camera acestei secțiuni a IlI-a, la 20 a lunei Octomvrie ziua Luni 1875, vara 11 din zi, când ave a se face adjudecația potrivit art. 539—550 și cu restricțiunea art. 559, 561, 564 și 565 din procedura civilă. Totodată să somează pe toți acei care ar pretinde vreun drept de proprietate, usufruct, servitute, chirie, privilegiu, hipotecă sau orice alt drept asupra bunului urmarit, ca inaintea adjudecațiunei să se arăte la Tribunal spre a-și arata petițiunele lor, sub pedeapsă de a nu li se mai ține in samă. Tribunalul județului Dorohoi. No. 212. D-nul Gheorghe Popovici, cu domiciliul necunoscut, in virtutea art. 75 din procedura civilă, este citat a se presenta inaintea acestui Tribunal, la 31 a lunei Octomvrie anul 1875, oarele 10 din zi, cănd are a se judeca procesul de divers ce i sau intentat de soția sa Catinca Popovici, la neurmare procesulu se va căuta in absența d-sale, pe baza art. 148 din procedura civilă, originala citațiune s’au lipit pe ușa acestui Tribunal conform legei. Procurorul Tribunalulu Cahul. ESTRACT DF SIDJUTINȚA. No. 2191. Prin Decisiunea Curței de Apel din Iași sec. II No. 314 din 19 August 1875, numitul Atonic Mungiu, in etate de 36 ani, născut in comuna Michilenii lăcuit in comuna Cahul desp. I, din jud. Cahul, cu profesie de cărciumari găsit culpabil pentru sustragerea unui numer bilete de vânzare de vite. In virtutea legei penale art. 204 c. p. s’a condamnat la inchisoare corecțională pe pe timp de șase luni și o zi, osinda inchisorei se va începe de la a sa încarcerare și se termină la espirarea osindei, cănd se va libera dacă nu va fi reținut pentru altă causă. Anul 1874 luna August in 30 zile. Procurorul Tribunalului Neamț. MANDAT DE ARESTARE. No. 3467. Noi Procurorele de pe lăngă trib. jud. Neamțu. In baza art. 193 din codul de procedură criminală. In temeiul sentinței Trib. Corecțional No. 215, pronunțată in audiența de la 4 Iunie 1873, prin care condamnă pe loan Theodor Curbătu, in etate de ani 30, de profesiune agricultor, și domiciliat in comuna Bozeni, la inchisoare corecțională pe termen de una lună zile, pentru că au comis faptul de furt a unui sucman de la Petrache Diaconu, cerem, ca orice agent al forței publice să aresteze și se mai mare, și foarte înduioșată, ea ii întindea măna pe care Aurelia o ținu intre ale ei in tot timpul vorbirei. — Bine scumpa mea amică, urma ea, cu toate acesteaș are drept să mă plăng, o fiică nu trebue să aibă nici un secret pentru mama ei, și de cătva timp ai un___Ar fi trebuit să’l găsesc! —* Un secret! murmură Aurelia înroșind. — Da, un secret ! Jules Daniel te iubește și tu, Aurelia, ii iubești? Respunde-mi ca și cum ai întreba tu singură conștiința și inima ta! D-șoara d’Ermancey plecă ochii, și strânsă un moment și respunse incet: — Nu știu.... Dacă aș fi fost sigură mi se pare că vi l’aș fi zis. — Iți mulțumesc, dar aceasta nu este incă un respuns: gândește că’ți datoresc o dorință complectă. — E bine respinse Aurelia, cu liniște, cred că aș fi norocită cu Jules Daniel. Este mai cu samă o idee care imi este dulce, și aceasta’i de bună influență ce aș pute avea asupra soartei sale, despre curajul ce ar pute el prinde din afecțiunea mea și care i-ar ajuta a ajunge ținta ambiționei și lucrărilor sale. Aceste sunt bune sentimente, și deși inimele entusiaste sunt adese înșelate de ele i&sui a’am puterea de a t’o imputa. Zic mai mulți, te vom vide cu plăcere devenind femeea lui Jules Daniel; el a ințeles că avea a-și face norocul, si bine crescut, dintr’o familie bună de judecători, are învățătură și talente. Puțin mai tărziu el va ave o stare serioasă și onorată, care, in locul încântărilor strălucite, aduce cel puțin cu sine o sigură garanță a considerației și a stimei. Pentru tine, Aurelia, pentru tine mai mult decăt pentru om și cine alta, un barbat ca acesta, o posiție ca aceea care ți-o va da el, imi par de dorit. Dar in fine, scumpa mea amică, viața positivă are îndatoririle sale, nu se mărită cineva primblăndu-se in grădină fără altă aprobare decăt aceea a unui cap romantic ca acel a Laurenței sau a unei vechi amice ca mine.... Iți trebue altceva... Iți trebue.... — Consimțimentul mamei mele o întrerupse d-șoara d'Ermancey. — Da, a mamei tale și apoi.... incă a unei alte persoane, dar deocamdată nu este vorbă de asta. Știi că Jules Daniel are un tutore, de care depinde, in mare parte, norocul și înaintarea sa d. Marbeau imi spuse câ’i puțin cam bolnav, și mă roagă să trec pe la dânsul dimineață, și tot odată să te duc și pe tine— Ce Zici? — Sunt la ordinile d-tale și ale voastre respinse Aurelia care la numirea d. Marbeau n’a putut să se apere de o emoțiune dureroasă și nefinită. — Ei bine, copila mea, ne așteaptă, și trăsura stă jos hai să ne ducem. — Cel deja murmura tânăra fată. — Ai frică! repunse d-na Aubert silinduse aride, fii sigură că d-lua Marbeau ascunde sub aerul seu barbar o bunătate adevărată. Ii vom vorbi cu sinceritate și el nu’i un om care să ne supere. Intr’un ceas d-na Aubert și d-șoara d’Ermancel ajunse la d. Marbeau. El locuia in strada sf. Dominique, intr’un apartament in fundul unei ogrăzi cu un aspect mare și trist. Suindu-se pe scări Aurelia simțea o impresie egală a celei care ii inspira de Marbeau insuși intâiași dată cănd il ’rezuse.—„Sunt oare, găndi ea, in inimă sau in memorie niște înrudiri secrete, niște imagini adormite care se deșteaptă la privirea unei figuri necunoscute, sau unei case unde n’au fost niciodată“?.—Această impresie confuză o urmă pănă in prezența bătrânului magistrat, pe care il găsiră șăzănd in cabinetul seu. El salută pe Aurelia cu bunătate, pe d-na Aubert cu respect, dar era ușor de găsit că o gândire supărătoare il preocupa. — D-șoară, zise el, după primele frase de politeță, eu m’așteptam la prezența d-voastră. Iertați-mi neințelepciunea mea in privința sănătăței și etăței mele. Dacă mi-am permis această intrare aparentă a bunei cuviinți lumești, este că circonstanța o cerea.... Jules Dariel mi-a zis totul... Atunce știți respinse viu d-na Aubert că această scumpă copilă nu s’a supus unei din aceste atrageri romantice care ar merita imputările voastre și ale mele. Știți ceea ce voește, ce sperează și aceste sunt de devotamentul d-lui Daniel; a-i face drumul mai ușor și mai dulce mergând in partea sa, a’i oferi ceea ce fiecare om cu inimă are nevoie când intră in carieră plină de muncă, in sfărșit o mană amicală care să susție, care să’i arăte scopul a cărei mijloace voește de a le ajunge!---— Vai! aceste sunt un roman respinsă întristat d-nul Marbeau. El se opri un moment ca și cum imputat de mai inainte de ceea ce vrea să zică, apoi intărindu-și voacea și intorcăndu-se cătră Aurelia ii zise: — Oare nu se inșală d-na Aubert? sunt aceste in adevăr sentimentele voastre pentru d. Daniel? — Da, Domnule, respinse ea. — Ei bine ertați sincerităței mele aspre, momentul este prea pompos ca se rămânem incă mult timp in regimul ilusiunelor și a inchipuirei... D-voastră voiți să fiți, ziceți o încurajare și ajutor soartei d-lui Daniel ? veți fi o piedică. Voiți să-l apropieți de scopul seu? il veți îndepărta, voiți să fiți bunul inger? veți fi zeul seu geniu... — Ah! Domnul meu, il întrerupse Aurelia cu un strigăt de durere așa de adevărat incăt trecuse pănă in sufletul acestui palid bătrân și ii se sui in față o roșață ușoară. — Oh ! nu d-șoară ... nu Dv. veți fi aceea! urmase el indată, dv., v’ași încrede fără grijă norocul fiului meu dacă aș ave u ... Dar in urma unei vieți așa curate este o alta... N’o știți? — Eu! striga D-ra. d’Ermancey, eu nu știu nimica. — E posibil? respunse d. Marbeau peste măsură uimit cu un aer de indoeală adresându-se cătră d-na Aubert. — Ea nu știe nimica ! Eram sigură zise aceasta cu lacimi cu voace, sfântă și sublima neștiință de ce n’o poate ea păzi totdeauna ! — Atunce copila mea, lucrarea mea lăngă dv. este incă mai crudă decăt credeam, urma d. Marbeau, căci trebue să nă reamintesc niște secrete triste ... Dar mai înainte priviți mă bine, oare figura mea nu va reamintește de un suvenir îndepărtat? oare nu mă recunoașteți? (Va urma).