Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1877 (Anul 10, Nr. 70-141)
1877-07-24 / nr. 80
numai comisiunea veche insă suma s’a epuizat și acuma trebuit ca consiliul să voteze un nou credit care să ajungă pănă la sfârșitul anului. Consiliul in unanimitate votează un credit extraordinar de 600 lei, care să fie atăt pentru trecut cât și pentru viitor. Ședință să ridică la 4 la ore. Ședința din 19 iulie. Președința D-lui Primar Scarlat Pastia. Membri presenți , și anume: d-nii Hazu G., Iorga I, Manserov P., Absenți motivați: d-nii Belcic A., Cristodulo-Cerkez C., Gane N. Ornescu I., Absenți fără motive: d-nii Corjescu L, Ianov I, Pavlescu St., Racoviță A., Rojiiță C., Roseti D., Tăutu T., Tufescu Gr., Ședința să deschide la ora 2 p. m. ^ Să cerește procesul-verbal a ședinței precedente și să aprobă. Din cauza afacerilor urgente de administrație, ședința sa ridică fără a să fi rezolvat chestiunele înscrise la ordinea zilei. Ședința să ridică la ora 2 Va* Ședința din 21 iulie. Președința D-lui Primar Scarlat Pastia. Membrii presenți 3 și anume: d-nii Iorga I., Ornescu I, Rojuiță C., Absenți motivați: d-nii Belcic A., Cristodulo-Cerkez C., Gane N., Haza G., Manjerov P., Absenți fără motive: d-nii Corjescu I., Ianov I, Pavlescu St., Racoviță A , Rosetti D., Tăutu T., Tufeacu G., Ședința să deschide la ora 3 p. m. D. Primar supune suplicele mai multor evrei cari cer a fi scutiți de taxa imașului pentru pășunatul vitelor lor, sub cuvânt că vitele lor pășunează in cercul lui Peru. Consiliul in unanimitate respinge cererele suplicanților nefiind intemeiete. D. Primar arată că consiliul de mai nainte a votat regulamentul birjarilor. Acest regulament insă fiind neperfect, el n’a adus fructe mulțumitoare chiar de la început, este apoi neîndestulător căci ne cuprindând nici-o măsură coercitivă prin care birjarii să poată fi obligați a-și pune tăblițe la trăsuri, prin aceasta controlul percepției dărilor pe trăsuri devine imposibil, și prin urmare casa comunală perde o mare parte din taxa birjarilor. Așa fiind, d. Primar zice că d-s. a prelucrat un nou proiect de regulament, pe care o dupune la cercetarea și aprobarea consiliului. Dăndu-să cetire proiectului de regulament, consiliul in unanimitate admite luarea lui in considerare, și hotărește ca discuția pe articole să se înceapă in ședința viitoare. Ședința se ridică la 4 ore. PARTEA NEOFICIALA Apel cătră Pablic. Grație generosului concurs dat acestui Comitet de surorile noastre de aici și de prin județe, grație nobilului respuns făcut de un mărinimos public la apelul ce i s’a adresat, ambulanța inființată de acest Comitet, complect organisată, plecată Sâmbătă din București, ajunsă Luni in Caracal, astăzi se află lângă frații noștri de la armată. Comitetul mai are inse nevoe de o imensă cantitate de cămeși, pentru spitalul ce este in ajun de a se inființa Dărnicia Iași anilor a mișcat toate inimile! Tot la acea dărnicie ne adresăm pentru ai cere cămeși gata sau chiar și pauză. Trebuința este mare și urgentă fiecare casă din oraș și județ poate să dee o cătIie Și. Rugăm, dați-ne cămeși. „Comitetul“ Revista Internă. Duminică 17 Iulie, s’a săvârșit la Marele Quartier General al M. S. Domnitorului de la Poiana, sănțirea și distribuirea steagurilor nouelor regimente de dorobanți și de artilerie care fac parte din corpurile I și II a armatei active. Toate aceste regimente trimesese un ajun la Poiana, deputațiuni compuse de un ofițer asistent, de sergenți port-drapel și de un detașament de soldați, cari împreună cu comandanții de regimente venise spre a primi steagurile. La orele 8ra dimineața, steagurile se adusese la Marele Quartier, unde M. S. Domnitorul, in presența d-lui ministrupreședinte, d-lui ministru de externe și d-lui ministru de resboiu, cari se aflau in acel moment la Marele Quartier General, a d-lor generali-comandanți ai corpurilor I și II, a șefului statului- major general, a d-lor generali I. Ghica, atașat la Quartierul M. S. împăratului Rusiei, și Zefcar, atașat la Quartierul General al A. S. S. Marele Duce Nicolae, comandant en chef al armatei imperiale, cari se aflau veniți in misiune la Quartierul General al Domnitorului, și in prezența comandanților diviziunilor I, II și ÎII, eare comandantul diviziunei IV, n’a putut fi față, căci in acea zi o parte a diviziunei sale a trecut Dunărea la Nicopoli, și in prezența ofițerilor Marelui Quartier General, bătu prima țintă la fiecare steag, așezăndu-se apoi celelalte ținte de comandanții respectivi ai corpului, ai diviziei, ai regimentelor și de ofițerii, subofițerii și soldații delegați ai corpurilor. După aceasta, drapelele se porniră la biserică, unde avea a se sevărși sănțirea lor. La orele 93/4, M. S. Domnitorul porni la biserică spre a asista la oficiul divin. Brigada de roșiori, cantonată in Poiana, și escadronul de geandarmi de escortă a Marelui Quartier General, erau așezate in fața bisericei. Măria Sa trecu pe dinaintea frontului trupelor, apoi intră in biserică, unde fu intimpinat de P. S. S. Episcopul de Râmnic și noului Severin, venit intr’adins la Poiana pentru această ceremonie care se săvârșea in eparhia sa. După ce se sluji liturghia oficiată de P. S. S. Episcopul de Râmnic, se făcu înaintea trupelor sfeștania și se stropiră cu aiasmă nouele steaguri. Apoi drapelele fură duse de port-drapel înaintea trupelor, cari presintară armele, și se așezară intr’o singură linie, in fața M. S. Domnitorului. Măria Sa luă pe rănd fiecare drapel și ’i incredință in minele șefului de regiment, adresăndu’i căte-va cuvinte, apoi ei se așezară la flancul drept înaintea delegațiunei regimentelor lor. După aceasta se dezemetire, de către șeful de stat-major al armatei, următorului ordin de zi, înalt ordin de zi. No. 29. Către regimentele de dorobanți și de artilerie. Dându-ne drapelul corpulului, va încredințez onoarea României, pe care o pun astfel sub scutul curagiului, devotamentului și abnegațiunei voastre. Pentru prima oară se presintă solemna ocasiune d’a priimi drapelul in preziua mergerei pe cămpul de onoare; căutați a’l încununa d’o nemuritoare glorie. Nu uitați nici odată că drapelul este simbolul Patriei, cea mai mare onoare pentru voi este de a vă da viața pentru a’l apăra și a’l păstra in minele voastre, făcăndul pururea să fălfăe peste toate obstacolele ce va învinge vitejia voastră. Dat la Marele Quartier General Poiana la 17 Iulie 1877. CAROL. Trupele răspunseră prin strigătul: Trăiască M. S. Domnitorul. Ura! La care Măria Sa răspunse: Trăiască armata română! Acest răspuns fu salutat de trupe cu entusiaste urări. Apoi se dete ordin de rumpere pentru defilare, și trupele cu drapelul in cap, purtate de șefii de regimente, defilară pe d’inaintea M. S. Domnitorului. In aceeași zi Măria Sa întruni la dejun și la prânz la Quartierul Leu, pe d-nii generali comandanți de corpuri cu șefii de stat-major, pe comandanții de divizii și pe toți șefii de regimente cari primiseră steagurile. Ministrul afacerilor străine D. M. Cogălniceanu, a sosit la Viena și s-a coborât la otelul imperial, unde pe dată a și avut o lungă intrevorbire cu agentul diplomatic al României la Viena D. Ioan Bălăceanu. La 19 și 20 curent, s-a urmat pe toată linia unde sunt trupe romăne o vie bombardare asupra țărmului drept. In noaptea de 19, locotenenții Lerescu și Zaharia din regimentul 1 a pornit in recunoaștere. Pichetele turcești au dat alarma. Mai multe focuri s’au schimbat intre trupele noastre și cele turcești. Locotenentul Lerescu a fost contusionat puțin. Un soldat a fost ucis de sburătura unui oius turcesc. La Bechet s’a început bombardarea la 20 iulie 9 ore 30 min. dimineața și a ținut pănă sara. Turcii au respins, dar bombardarea lor n’a ținut decăt pănă la 1 oră. „Romanul“. Revista Externă. Austro-Ungaria. Din Abrud i se scrie „Telegrafului român“, că la 16 alașei curente, s’a deschis in biserica gr. cath, deacolo adunarea genirală a societății pentru fond de teatru român. Din partea comitetului societății s’au înfățoșat numai secretarul d. Iosif Vulcan. Adunarea, care era destul de numeroasă, a ales cu aclamațîune de președinte ad-hoc pa d. Simeon cav. de Balint, cu scrierea proceselor-verbale au însărcinat pe secretarii ad-hoc d-nii M=bs.í Cirlea și Absolon Todea. După ce se aleseră trei comisiuni, una pentru înscrierea membrilor noi, a doua pentru revizia socotalelor și a treia pentru propuneri, a urmat CURIERUL DE IASSI, discursul interesant al d-lui Iosif Vulcan „despre teatrul ambulant și cel stabil“ primit cu multă piacera și des aplaudat de partea numerosului public de ambe sexele. A doua ședință, ținută in ziua următoare și deschisă la 10 oare înainte de amează au atras atențiunea publicului mai cu samă prin raporturile celor trei comisiuni, din cari am aflat, că societatea a dispus pănă la ultima adunare de un fond de 11,470 fi. 42 c. u. a., mai departe că a incurs la comisiunea pentru inscriere de membri noi, suma considerabilă de 510 fi. Hotărăndu-se locul adunărei in anul viitor la Alba Iulia, s’a închis adunarea din rest an printr’un discurs al prezidentului ei. Cunoscuta ospitalitate a muntenilor s’a dovedit și cu ocasiunea aceasta in mod rar. In cursul zilelor căt s’au ținut ședințele precum și in urmă au avut loc pentru buna petrecere a oaspeților cine amicale, un banchet dat in localitățile casinei romăne și representațiuni teatrale, date de trupa d-lii Burienescu din Romania] apoi plăcute petreceri de vară cu danț cum a fost in 17 după amează in „pădurea popii11, proprietatea S. S. părintelui Adamovici. Dar mai cu samă s’au întipărit in memoria tuturor oaspeților suvenirea escursiunilor plăcute, aranjate in zilele următoare de românii din Abrud, Roșia și Câmpeni la muntele „Detunata“, la minele de aur împărătești din Roșia, la „Cetatea Românilor“, la „Cataractul de la Vidra,“ la „munții de culbeci petrificați“ și in fine, la casa in care s’au născut nemuritorul Avram Iancu. Un frumos bal s’a aranjat in Câmpeni in 20 Iulie. Părintescul regim magiar s’a îngrijit ca bucuria aceasta din munții mândrii și românești ai Transilvaniei să nu remăe cumva neturbade vreo impresie dureroasă. Chiar atunci iată cănd societatea pentru fond de teatru român ’și ținea ședințele adunării sale generale in Abrud, cănd fiii munților, doritori de cultură și înaintare cu bucurie aduceau jertfe pentru ridicarea Thaliei române, orbirea maghiară a trebuit să vină in forma unui ordin ministerial, ca să oprească representațiunile române treatrale a trupei d-lui Burienescu din România, și să-i deie afară din țară. Și din ce caută? Motivul e —ca ar fi prea multe trupe de aceste prin Transilvania, și pentru aceea nu ne poate suferi. Precum știm, in Transilvania altă trupă română de cit a dlui Burienescu nu se află. Din Viena sosește următoarea știre telegrafică sub data de 1 August: Consiliul de miniștrii a hotărăt, nn ședința sa de ieri, ca să nu se facă nici mobilizare generală, nici parțială. Cornitele Andrassy, a cărui politică a fost pe deplin aprobată, a primit autorizațiunea de a putea să întărească, la cas de trebuință, trupele deja înșirate la fruntariele de la sud. Consiliul a deliberat in același timp asupra unor cheltueli preliminare de aproape 25 milioane, pentru cașul unei mobilizări eventuale a patru divisiuni. Turcia. O telegramă da la 1 August a lui Osman-pașa anunță că a respins un atac al Rușilor asupra Plevnei. In aceeași zi a mai trimis incă o telegramă, prin care confirma isbănda repurtată de dânsul la Plevna. Perdarla ar fi enorme de amândouă părțile, dar mai mici in partea Turcilor cari ne’ncetat s’au ținut in defensivă. Suleiman-pașa ar fi repurtat asemenea un succes la Jeni-Sugra. Principele Hasan, in capul a 15,000 oameni a sosit in apropiere de Bazargik pentru a acoperi spatele lui Mehemet-Ali care a luat posițiune la Rasgrad cu mari puteri. La Sofia, au sosit intăiese detașamente ale armatei lui Mehemet-Ali (din Muntenegru), venind de la Niș și Novi-Bazar. Telegrama următoare, datată din Constantinopoli n’are trebuință de nici un comentar. Turcii au descoperit arta de a face resboiu fără a perde oameni, luând totodată cantități fabuloase de la inamic. „Osman-pașa anunță că el a repurtat o însemnată victorie la Plevna. Rușii aveau 6 diviziuni, fiecare diviziune fiind de 10,000 oameni, din care 3 diviziuni reserve. Susținuți de o numeroasă artilerie, Rușii au dat mai multe asalturi posițiunilor turcești, prea bine întărite, dar ele au fost necontenit respinse și au fost nevoiți să se bată in retragere către tabăra lor, lăsănd pe cămpul luptei 8000 (!) morți și de două ori atăți răniți. Turcii nu au avut decăt 100 de oameni morți și 300 răniți. Armata turcească numeră 70,000 de oameni, iar armata rusă 60,000 intre care infanterii, 3 regimente cavalerie și 60 tunuri. Tot acea telegramă asigură că Turcii au reocupat Eski-Sagra. Sultanul a trimis o telegramă de felicitare lui Osman-pașa și armatei sale. O telegramă oficială asigură că Suleimanpașa a respins pe Ruși eri in apropiere de Eski-Sagra. Muntenegrenii, atăcând din nou Nicsici, au fost respinși. Ali-Saib ar fi bătut asemenea pe Muntenegreni in apropiere de Podgorița. Piatră, iar la 1873 societatea din Giurgiu. Anul 1875 fu cel mai fertil in asemenea roade. Deja cea din București știuse da un frumos exemplu, printr-o onestă și grabnică achitare a celor ce voiau să să retragă la finele primei perioade de cinci ani. Astfel se fundară: la 15 Ianuarie, cea din Alexandria; in Fevruarie, cea din Tărgoviște sub numele de „Aurora, societate de economie“; in Septemvrie cele din Huși, Ploiești, Bărlad și Caracal. In fine, in anul 1876 văzu înființarea celei din Tecuciu, din Botoșani (in luna Noemvrie) și din Dorohoi (in Decemvrie), iar anul acesta pe a celei din Roman. In total sunt clar 15 asocieri de economie, pe lângă care trebue să numărăm Societatea „Prevederea“ din București, având toate acelaș scop: formarea de mici capitaluri prin modeste economii lunare, împrumutarea către societari cu o dobândă modestă, combaterea ușurei și a prodigalității. Iată starea Societăței de Economie din Peatră : Capitalul social la finele lunei lui Mai....................... 342,196 încasări din ratele societarilor pe Iunie .... 3,820 Din procente și scumpturi pe aceiaș lună .... 5,095 60 I Capital nominal la 30 luni 351,111 60 Această sumă se compune astfel: Capital real in seara de 31 Octomvrie 1876 . . .299,376 96 Din ratele membrilor, de la 1 Ianuarie 1877 pănă la 30 Iunie espirat .... 27,360 Din procente, scumpturi și amenzi idem .... 24,371 64 Tö^trree „Romanul“ Noutăți. *** Societățile de Economie. Iacă in ordinea cronologică, data fundării și numărul societăților de economie, acestor mult folositoare instituțiuni de credit și stăvilare ’n contra camerei. Societatea Economică din București e fundată in anul 1869. Ea se poate considera, și e cu drept cuvânt, muma celor-lalte. Căci de aci plecă ideia unor asemenea asocieri de credit și statutele ei serviră drept normă statutelor celorlalte. In 1871, se institui Societatea de Economie din Iași, peste un an, la 1872, in luna Aprilie, cea din Râmnicu-Sarat, tot in acelaș an, in Septemvrie, cea din STAREA NOASTRĂ ECONOMICĂ. (Urmare). Capitolul III-a Care sunt cauzele acestei stări înjosite a industriei noastre, pentru care însuși agricultura nu poate prospera ? După cum credem noi sunt doue mai cu sumă : 1) concurența străină; 2) o rea sistemă de instrucție. Concurența străina. Națiunile acele care au ajuns mai curănd a avea o industrie au căutat, de îndată ce industria lor a început a produce peste trebuințele țerei, locuri unde să poată vinde productele lor. Nu au socotit deci nici piedeci, nici îndepărtare pentru a-și deschide piețe spre vănzarea prisosului lor și așa ăncâ de prin secolul XVI vedem că Anglia și Francia vin după Italia și caută să-și deschidă o piață însemnată in Orient, mai ales in Turcia. Cea intăi grijă a acestor popoare industriale a fost de a încheia convențiuni cu Poarta, prin care să reducă mai la nimic taxa pusă asupra obiectelor de import, pentru ca astfel putend vinde maieftin productele lor, să-și întindă necontenit negoțul. Din timpuri mai vechi decăt căderea noastră sub Poarta Otomană ne-a remas un document relativ la Moldova, care este foarte important pentru studiul relațiilor comerciale ale acestei țări: așezământul ooganar al lui Alexandru cel Bun, pomenit mai sus (Nota 22). Prin acest document făcut in favoarea neguțitorilor din Lemberg, li se invoește ca ei să plătească vamă mai ușoară de cum a fost in trecut prin urmare conține deja urmele unui progres in sensul liberului schimb, care a fost atăt de dăunător Românilor. Taxa vamală este redusă in genere la 7 % la sută (3 groși de la o grivnă, grivna avea 40 de groși) dar micimea taxei se compensa prin faptul, că dacă marfa mergea prin mai multe orașe, in fiecare din ele se plătea vamă, conform sistemul feudal, introdus și la noi in unele priviri prin inmurirea polonă, prin urmare, in realitate taxa era cu mult mai mare decăt 7 cf. Pentru a mai atinge câteva particularități ale acestui document, insemnăm că cunoscuții cai buni moldovenești trebuitori la restooae, ceara din care se făceau luminările pentru biserică, argintul ce se estrăgea din băi și slujea la facerea podoabelor bisericești și la baterea monedei, jderii din care se făceau blănurile boerești, erau oprite a se exporta din țară. Țara pe atunci era tot in starea in care se vede și astăzi, adică curat agricolă , de aceea o vedem importănd postavuri, stofa aurită, stofe de matasă, pălării, nădragi, coarde de arc, săbii și exportând vite, porci, veverițe, vulpi, piei crude de oae, de miel, de bou, pește nepreparat și alte materii brute pentru care se plătea o vamă îndestul de mare de export, care va fi ingreuiat foarte mult scoaterea lor din țară. De cereale nu se vorbește de loc in documentul acesta, fiindcă Moldovenii atunci, necunoscând popușoiul se nutreau cu grău, sacară, meiu și pe lăngă aceste agricultura era departe de a avea întinderea actuală, pământul fiind mai cu samă acoperit cu păduri, iar lățirea agriculturei incepand in țerile noastre abia de la regulamentul organic, încoace (1834- 46). Totuși exista o industrie națională constând in facerea de funii pentru boi, de pânză de casă pentru rufele săteanului, de căciule sumane, cojoace, opinci, catrințe și altele de aceste. După ce Moldova și cu Muntenia intrară sub suzeranitatea turcească, Turcia le impuse și tractatele ce le făcuse cu Francia, Anglia, mai apoi și cu alte țări, prin care taxa importului era redusă la 3 la sută, astfel că acele tractate, deși nu indicete de noi, ne legau totuș in mod abusiv, a respecta alcătuirile contractate de poporul suzeran. Cel intăi tratat de pace și amiciție, care conține deja unele disposiții relative la negoț, a fost indicat intre Poartă și Francia in 1535; acesta a fost urmat de alte tractate in 1569, 1581, 1604, 1614, 1673, 1740, și mai la urmă in 1802 și 1838. 47) La început taxa de import pentru productele industriei franceze precum și acea de export pentru productele turcești era de 5 la sută, dar printr-un tractat de comerciu mai nou ea fu redusă la 3 la sută, după cum se poate vedea acesta din articolul inserat in tractatul cu Rusia din 1783 și reprodus aice din capitulațiile franceze48 49 *): „Deși negustorii francezi au plătit mai înainte 5 la sută vamă pentru mărfurile ce ei aduceau in statele noastre și pe care le duceau deaice, dar fiind că s’au rugat de a reduce acest drept la 3 la sută in considerarea prieteniei celei vechi, ce au cu Sublima noastră Poartă și a rugămintei lor de a insera această schimbare in noule capitulații, noi am primit cererea lor și ordonăm ca in conformitate cu ea să nu se mai poată cere de la ei mai mult de 3 la sută etc.“ In 1838 insă văzând Francia că Turcii tot urmează a lua pentru export și import oarecare alte dări neprevăzute de tractate, conveni cu Turcia, ca pentru mărfurile exportate din Turcia se plătească 12 la sută iar pentru cele importate 5 la sută, ceea ce se regulă prin convenția indicetă in 1838 intre Francia și Poarta Otomană art. IV și V. 19) Ceva mai tărziu decăt Francia sub domnia lui Iacob I intră și in Anglia in legătură cu Poarta prin tractatul din 1606 căruia urmează din tractatele din 1641, și 1675 și 1809. 60) Dreptul de vamă, care desigur la început era de 5 la sută ca și pentru mărfurile franceze, se reduce mai apoi la 3 la sută, pănă cănd in 1838 urmează aceeași modificare in tariful vamal ca și pentru Franția 51 *). După aceea incheiare Țările de jos, Spania, Italia, Austria, Rusia și Prusia convenții comerciale cu Turcia toate fiind primite pe picior egal cu națiunile cele mai favorizate, Francezii și Englejii, și indatorite a plăti 3 la sută din valoarea mărfei importate și exportate.85) După drept Moldova și Țara Romănească, ca țeri tributare, nu erau de loc legate prin convențiile comerciale încheiate de curtea suzerană53), dar in fapt lucrurile se petrecuse astfel. Țerile ce împingeau pe Turci la tractate aveau tot interesul de a ne considera și pe noi ca legați prin aceste convenții, și pe de altă parte puterea Turciei și slăbiciunea noastră explică îndestul cum acest principiu de drept internațional nu fu respectat și noi căzurăm victima puternicilor noștri competitori. Moldova și Țara Romănească fură deci considerate ca legate prin tractatele încheiate de Turci și aceasta nu numai indirect dar se exprima chiar categoric in unele tractate de comerciu, așa de in tractatul cu Austria din 1784 in care in art. II se spune că: „Deși ** Vezi respunsurile comisiilor agricole in Analele economice 1862 p. 109. Din acest fapt se explică cam ogoarele noastre deși neingrășate, totuș n’au secat pănă astăzi. *9 Martens et Gussy, Recueils des traitéa It. p. 278. ’*) Martens. L. c. I p. 287. 49). Martens IV p. 543—548. í0). Martens II p. 173 și 883. S1). Martens IV p. 533. ÎS) Pentru cele două Sicilii tractatele din 1740 și 1799 Martens L. c. II p. 154. Pentru Austria, din 1649, 1699,1718 (Carlovitz) 1789 (Belgrad) 1747 și 1784, Martens 1 p. 319. 319 Pentru Spania 1732 Martens I p. 11* Pentru Rusia in 1711, 1749, 1774. (Cuciuk Cainardji) și 1788. Martens 1 p. III 162, 278. ,s) Starea de popor tributar nu implică decât la cele indatoriri ce și le-au luat expresara a* supră-și. In toate celelalte priviri este stat suveran.