Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)

1874-12-08 / nr. 100

Se ïnainteza Cernerii proiectele de lege neutru wordarea a două credite: unul de 1176 lei 62 bai pentru cumpărătore de kame"'și altulu de 461 lei 48 baui. După aceea d reședințe, din patea fmiliei reposatului Lilion Mami, mulțumesce Adulării de onoruțe ce i s’a făcutu și totu-odată rigă pe guvernu să și r<ardă creditul de 3000 lei, spesele inmormântării fiindu acoperite de familia repausatului. Se acordă concediul lui Gr. Sturza. Se votiză apoi creditul de 228.200, lei pentru plata diurnelor deputaților, scutiri și alte, rămasu nevotatu din ședința trecută, care se adoptă cu 65 voturi, contra 11. D. mini.lm de resbel inainteza mesagiul cu proiectul de lege pentru acordarea de recompense soldaților cari au luatu parte in lupta de la 1848, î f iă de Pompieri, cărora li s’a acordații. Se decide a se cerceta de urgență in secțiuni. Se iimbă apoi discuțiunea pe articole a proiectului de codu forestierii mtuncă din ședința precedentă. Legea pusă in total la otu, se adoptă cu 68 voturi, contra 4. D. președinle cere Ca merii autorizarea ca comisiunea să armoniseze articolele din lege cu cele ce s’a u suprimatu, căci altmintereaiu fi un nou sensu. Adunarea incuviințază. Asupra ordinei flirei, d. ministru lucrărilor publice cere a se pune in disențiune proiectul de lege presintatu li finele sesiunei "trecute pentru aplicarea sistemului jlecimal Ș>r<nu altu proiect de lege. După cererea guvernului, comisiunea bugetară e invitată a și incepe lucrările. Sa dă cetire raportului și proiectului de lege pentru acordarea unui credita de 9,701 lei datoriți librarului Petrini pentru cumpărature de cărți. Luându-se in considerare, și neurmându-se discuțiune, se pune la votul pini bile. Adunarea ne mai fiindu in nurneu, votul lămâie nul și ședința se ridică la 3 12 ore, numele a lua de la fabrica ce se va înființa, ci numai autoritățile a câtora hărtie e plătită din bugetul Statului !>sa amintesce că dându-se unui singurii întreprinzători hârtia, s’a produsa o iconomie de 70,000 fr. De asemenea dându-se și hârtia, celor alte autorități întreținute de Statu, iconomii aru fi și mai mare. Discuțiunea a continuatu luând parte la dânsa d-nii. (J. Bolliac, d. raportare Polym și d. ministru de resbelu, cari au susținuțu proiectul de lege, era d-nii: G Brătianu și G. Chițu ’l-au combătutu. Inchizându-se discuțiunea s’a pusu la votu proiectul guvernului, constătătoru din unu singuru articul, după care ,guvernul este autorizatu a da, prin licitațiune, procurarea hârtiei pentru Statu și alte autorități pe 10 ani, aceluia care s’ar obiga să înființeze o fabrică de hârtia, in condițiunile ce se vor indica.“ Adunarea a adoptatu numai acestu articul al« guvernului, respingându astfelu lucrarea comisiunii delegaților. De raportare propune ca amendamentu introducerea art. 3, care să formeze art. 2 alu proiectului. Art. 3 din proiectul delegaților era privitor la fixarea prețului hârtiei. Adunarea a respinsa, rămăind numai articolul unicii. Ședința publică s’a ridicat, anunțându-se pentru a doua zi discutarea proiectului de împrumut pentru 27,000000 lei prin rentă perpetuă amortisabilă. In ședința sa de la 3 Dcembre, Adunarea Deputaților, după ce a ascultat si citirea mai multor comunicări, a trecut in secțiuni. In ședința sa din 5 Decembre Adunărea Deputaților a votatu cu 58 voturi pentru, 8 contra Proiectul de imprummtu de 19 milione prin sub Stripțiune publică, sub formă de rețită asupra Statului. In Nr. viitor vom publica mai in detail darea de semn a acestei ședinți. Senatul se ocupă ’n secțiuni cu proiectul de lege relativ la modificările de introdus in codul penalu in ce privesce juriul și cu proiectul de lege relativ la reî nființarea cosarelor de reservă. Sesiunea de torană a sântului sînodu Românii, deschisă la 15 Octombre, s’a închișit la 27 Noembre. Solemnitatea distribuția sei meddilor la esposițiunea artiștilor in vieți, avut loc Duminică la 21 aleduentei, la 1 oră post-meridian. Guvernul a fost representat în personajului director al ministeului cultelor și instrucțiunii publice. Președintele esposițiunii la presența juriului și al unui numeros public, a pronunciat Ședința de la 4 Decembre. După deschiderea ședinței cu formalitățile obicinuite, supta presidență d-lui Dinu. Ghica, s’a inceputu din nou discuțiunea generală asupra proiectului de lege relativis 1« inființarea unei fabrice d hârtie amânații in sesiunea trecută. D. raportor, Polysu-Micșunescu, a dații cetire raportului comitetului d Ugaților și modifiărilor introduse. D. Agarici a combătutu poiectul de lege, șlieându că nu póte admite și ințelege a se supune uimi monopolu asupra hârtiei tóte autoritățile din țară și comunele și stabl imentele publice. D. ministru de interne avea că prin proiectul guvernului nu se obligă cu O üRIERU TI un discurs potrivit cu acea oensiune solemnă. Apoi d-sa a distribuit medaliile la d-nii artști și elevii scriei de Bele- At Relativu la procesul contelui d’Arnim, constatăm că marea majoritate a presei europeene se esprimă într’un modiu forte defavorabilii asupra vechiului ministru alu Germaniei la Paris: limesul mai cu semn e forte aspru in privința lui, și lu declară de omu „ruritru și morto in opinia publică“. Oricare va fi resultatul procesului, nu putem« se nu recunoscemu câ D. d'Arnim a lipsitii la datoriile unui diplomata câtre guvernul pe care’la represintă. In presa romană singură Gazella de Voss iea partida prevenitului, dar și uesta intr’uim modu fórte slabu. In procesul comitetului Arnim. zice uă telegramă din Berlin cu data 14 decembre, procurorele a relevata circumstanțele ingrenetare pentru acustiu in considerarea posițiunei sale publice, a marelui numera și a eminenței importante a documentelor sustrase de densul, propnindu se fie condamnatu la cinoi ani și jumătate de inchisore, insă fără perderea drepturiloru civile, căci nu voiesce a lăsa să se confirme bariela că urmăresce scopuri interesate. Vă dispusă din Adrid cu data 11 decembre ni da, reiatiu la operațiunile generalului Loma in Gripuzcoa, informațiuni până in Ziua de 9. In acea zi armata republicană, după ce a luatu posițiunile de la Urnieta, a inaintatu pân’ la Andoain. Comendantul s tu a foștu râuitu dirigiându atacul posițiunilor de la Urnieta, in ziua de 8, și trupele guvernamentale au suferitii greșicari perderi. Depeșa se opresce aici, și, dac’aru trebui se ne ținemu la amănuntele ce ne dă, amu puté conchide ca Loma și-a conservatu posițiunile. Dar avemu informațiuni cu dată posteriorá care nu autorisă nici cum acesta suposițiune, și, se pare pre sigura ca in*10, republicanii au trebuiau să se retragă spre Saint-Sébastien. CMWSA L 9CALA *** (Inaltu Prea Sânțitul Metropolitu). După un telegramă primită aici, va s si mâne venindu din Bucuresci. (Serbare). Sânta Varvara fiind patrona scelei militare, ia acea adecă la 4 curentu pe la orele 11 s’au făcut de către catihetul scolei, sânția sa părintele Narcis Crețulescu, sânțirea apei în presența D-lor șefi de corpuri ai garnizónei, a întregului personalu administrativa și didactica al scólei și a tuturor elevilor. In urma acestei Ceremonii s’a servitu unu dejunu la care s’au ridicat mai multe toaste. Cel ântăiu a fostu al D-lui General Cernat în sănătatea Măriei-Sele Domnitorului, apoi al d-lui loc. colonel Cosinski, directorul scalei, în smătatea d lui Ministru de resbel și așa mai departe. In totu timpul dejunului musica roșiorilor a esecutat cele mai frumóse arii naționale și eroice. *** (Veste bună). D Prim Președinte alu Trib. a primit u uă telegramă de la ministeri prin cari i se face cunoscutu cu apartamentele funcționarilor pe luna decembre urmându a se plăti înainte de serbătorile Nascerii Domnului, se reguleze ca până la 10 curentu statele se fie primite la ministemi, și totu odată se încunoșciințeze despre acesta și pe judecătorii de plase și ocale. (Monumentu). Primindu Calendarul pe 1875 de la Tipografia Institutului Albinei, citimu cu mare mulțumire următorele: ȘTEFAN CEL. MARE Dommnu suveran al României JWonii utentii jn’pertatu de defunctul D. Asaki im Vrednică de laudă e fapta mărinimosă prin care Românii au împliniții o datorie națională, cu proectarea și esecutarea unui monumentu strălucitului Prințu de fericită memorie Mihai Vitezul. Era timpu odată, ca patrioții să-și manifesteze entusiasmul lor pentru virtuțile eroului, prin edificarea unei statue equestre în bronza turnată și așezată pe piața Academiei. Aerul măreții și impunător al Prințului Vitézu, caracterisatu prin posițiunea sa equestră, amenințându cu securea victoriosă inimicii patriei, este o producere destul de fidelă a caracterului Marelui barbatu, exprimată cu atâta talentu de ghibaciul sculptoru. Noi plini de recunoștință, în numele poporului și a armatei române mulțemimu din inimă tuturor bine-voitorilor și sprijinitorilor acestei idei sublime, pentru energia și perseverența statornică, ce au întrebuințatu la edificarea acestui monumentu, prin care eternizându memoria sa, a doveditu că în sfărșitu veni momentul în care Românii nu uită a prețui meritele. Nu ne îndoimu ca și în România dincace de Miicova se va trezi la astă ocasiune simțul național pentru îndeplinirea unui proiectu ce este propus, încă de la anul 1858 de fericitul venerabil Gh. Asaki, de a se înălța unu monumentu strălucitului Domnu Ștefan cel Mare. Așa subtu căimăcăuia prințului N. Vogorides, reposatul G. Asaki pe conta sa făcu unu desemnu litografiaéi la Viena, pe care aite copiatu în micu îlu alăturămu ; elu fu împărțitu gratis spre a servi de modelu și de stimulațiune la toți amatorii, care se subscrie în liste pentru adunarea capitalului necesaru întru îndeplinirea unei asemenea recunoștințe naționale ii > „Timpul înse curându schimbă fața politică „a țerei; timpul și mai curând seceră din ce„tățenii destinați cu asemene Irisiune ț nu „ impui înse, va șterge din sufletul și inima „românului, recunoștința și adorarea sa pentru aci Domnu", ce iau lasatu o țară, altare „rânte, drepturi , mărire națională! La lu„fu dar mbților iitățeni, dați micul vostru „obolu pentru acia câruia-i z'cem: Stefan t cel Mare. Rici o ați stituă de bronzu, acelui „ce van ridic»tu atatea altare saute 5 ridicați statue aceluia, ce v’au ridcatu și în„scrisu numele de bravură în cartea neamurilor, ridicați statue aceluia, ce v’au ridicații și v au făcutu spaima dușmanilor noi „șinostie. toți Români din tote provinciele „române arunce obolul lor pentru acela care „a aruncatu spada sa în mijlocul urdelor păgâne și neamice silrobndule, și facéndu ca „numele de românu se bombe din Carpați până în fundurile Europei, și pănă în inima, „Asiei! O statue lui Stefan cel Mare, e sacra„uistră datorie de recunoscință, mbilor 10 „mâni! î>% (Teatru naționalii.) In astă seră se voru representa trei comedei ș, anume : „Omul care’și ucide f mna“, „Cum sunt tote“ și „Cinci Civil“. (Procos 111 Ii-l i j Iancu Serban). Revenindu asupra acestui proces, trebue se arezămu cân d pi doue Z'le de desbateri, Curtea juraților s’a conv mm cu acusațiunile aduse contra dlui Șibmi pentru că în calitatea sa de primar s’truti făcuta culpabilu de falsificare de acte erau nefundate, și în consecință a pronunciat verdictul ei de neculpabilitate. (Depositu de gunoi 11). In privința curați 11 iei nici una din stradele nóstre nu se póte felicita, strada Sf. Lazăr în se întrece pe celelalte în murdărie. Aici se află unu lo cu sterpii unde s’a făcutu unu deposilud- gunoiu și unde se aruncă tóte necurățeii de care prin mirosul ce esală făcu viețuirea și trecerea pe acolo imposiblă. Pe totă acésta stradă nu se vede un singuru sergenții de vilii care se opriască acest ren. Și cu tóte aceste nefericiții locuitori ai stradei St. Lazăr plătescu și ei tóte dările ca și ceilalți locuitori. Rugăm dar pe bunii părinți de la Comună să-și aducă aminte și de acesta nefricită stradă și se reguleze desinfectarea ei. #*„. (Găsitu). Pe șesul Bahluiulii sa găsitu uă condică de piele cu mai multe conturi și vă condică cil douo case din o»ro .în una sunt conturi și în ce lală doi e șinei, unul scriau românesce de 15 golb și altuia evreiesce. Păgubașul ‘ă se adreze la administrițiunea acestei foi. Coresposisenîi originalii Folliteni 3 Decembre 1874. Li 30 Noemv. a fost terminat vestitul proces Meer Hoffer, Rosnovanii, Bossie et Comp. Părțile au fostu tdio presente. D-nii G Goniuli, Panainte Criste representau pe D. Bossie, A. Șendra pe D. lorgmdopulo și creditorii lui D. Bossie, L. O. CiS’mir pe rine presupunéndu ca póte femeia ei din casă se scobnîie ere și... Nici unu respunsu nu se dădu acestei întrebări. - Mi se va fi părutu póte...—își zise luna fétu, și'ș' relua atitudinea și reveria sa După câteva minute acelașu vuetu se, re’nnoi, înse mai tare. Era cu neputință de a se’nșăla.— Ceva neesplicabilu se petrece’n cabinetu. De astă dată Henrietei îi fa temă. Ea se sculă dintr’uă săritură și îngâna: — fine’i acolo ?...— Respunde... dar respunde’u Z CIF In acelașu timpu se apropia de sobă pentru a apuca cordonul și a trage clopoțelul care trebuia se descepte pe Ursula și s’o facă a se scoborî câtu mai curêndu. N’avu timpu însă a sfirși gestul începute. Ușa cabinetului de toaletă se deschise ,cu totul, și Robert de Loc Barn se arătă ’n odaia întunecosă, im^punendu junei fete tăcere cu unu gestu rugătoru și cu céndu cu uă vece férte ínceta . — Eu suntu, domnișoră.—In numele cerului nu strigați pe nimeni... — D-ta !—repeta Henrieta, tulburată printr -o emoțiune care nu mai era spaimă— d-ta, domnule ! în odaia mea !... noptea!—Cum esci aici, și ce ai venitu se faci?... Dacă domnișoră d’Auberive s’aru fi gânditu, nu pronunția cuvintele banale pe care le-amu reprodusu. De sute de ori lecturile ei clandestine pusese sub ochi situațiuni asemine cu acea care se presinta pentru densa. Acțiunea unui amorezatu care'și menagiaze aprópe de miezul nopții uă întâlnire cu femeia pe care o iubesce, și scopul ce se propune, îl aveți des'gur trebuință de esplicațiuni și de comentarii. Dar suntu momente în viața unui omu cându cineva nu se gândesce de locu și nici chiar nu și aminteșce. Vedindu-se singură la un așa oră, în fața acelui pe care nu iubia și spre care, cu cinci minute mai înainte, îi sbura gândirea, imprudența și romanesca jună redeveni de odată uă copilă timida și castă. — Henrieta... — murmură Robert care, pentru anteji și dată, servia cu numele de botezu a domnișorei d’Auberive adunându-se ei — șeii bine câ te iubescu ! da, te iubescu ! și amu dreptul!... Ordonând trmi se nu pleca, ’mi-ai datu voie se te iubescu .. Póte...— response luna Tetă, ascunzendu’și între mâni fația ei devenită roșie prin acestă mărturisire directă— dar nu’ți amu permis’o nici cum se’mi o spui... o nu, nici odată! și te oprescu mai cu semă de a’mi o mai repeta în miilocul nopței... aici... în acestă odaie , în acésta odaie unde te-ai întrodusu nu sciu prin ce manoperă ne’nțelasă, nedemnă de d-ta, nedemnă de nime... — Trebuie cu tóte aceste so’ți vorbescu.. trebuo...— relua Robert—căci dacă nu »ei consmți a mă asculta, inima’nu‘»íva pre pbuă se va sdrobi... — Ei! bine fie...— Te voiu asculta... da... ți-o promit... dar nu în acestu momenta...mân^.. — Pentru ce im chiar acum ? — Mă mai întrebi ?.. presența d-tele aici, o scii fórte bine, e mai uă insultă pentru mine... — Henrieta, unu asemine cuvéntu e fórte nedreptu și fórte atăcâtora ! ..—insultă cineva ceea ce adorezu ?... și te adori zu.... și acesta odaie ’i unui sanctuaru unde a’și vrea se me punu în genunchi pentru ai onora mai bine idolul.. —• Domnule Robert, te rogu, retrage-te... — Ași vrea se me supunul și n'am curagiul.. — D Zeul meu! D Zeul meu !... vrei dar se mé compromit! !.. vrei dar se mé pier^h ! — Și cum?—Nimeni pe lume nu póte presupune presența mea aici... Valeții sunt culcați... Ursula adormită... — Ce face asta?—consciința’mi mé opresce se te asculta în astă nopte... — Mâne... ți-amu promis’o... Mâne, ți-o promitu încă odată... Mâne, vei vorbi .. — .Mâne, ca și asta-ab ca și ieri, ocasia de a mĕ găsi singuru cu d-ta, nu se va presența... — Dacă trebue, voiu face-o să se nască...— dar retrage-te, o retragere .. vreu se te retragi... — Așadar me dai afară !—jise junele durerosu—ab! cu câtu ar fi fostu mai bine, cu câtu aru fi fostu mai puțin ciudu, cându lui amu pusu inimi la piciorele télé, cându ți anu scrisu : „Trebue se românul Trebue se plecu ?“ Su’mi fi respunsu: „Trebue se pleci !’ ași fi suferitu, iar’ înduoială... o da, ași fi suferatu multu. . dar mai puținu de câtu în acestu momautu me abandonai sortei mele... nu mé dadei afară! Robert, s'cendu ceea ce procedéza, făcu unu gestu de mâhnire și, cu dosul mânei, își șterse de pe obraznită lacrimă care nici gândia a curge. — Se me ferescu D-Zeu de a te face se suferi!.. îngână domn sora d’Auberive—dac’o făcu e făr de soirea mea ..iar de voia mea, ți-o jura, dar vezi bine cutremur... dar vezi bine ca ’mi e tema... — Tema de mine !...—repetă D. de Loc-Bann cu uă espresiune de amărăciune profundă,—așadar, te ’ndoiesui de respectul meu,... te ’ndupesci de onorea mea,... te ’ndupesci de loialitatea mea...—Liaide, ea ca lovitura cea de pe urmă!... totu’i sfîrșitu și bine sfîrșitu adio, domnișoră,... adio pentru totdeuna... Robert se plecă înaintea junei fete și se îndreptă, încetișoru spre ușa pe care îitrase. . Căotărîre ter bile se citia pe fația posomorită a acestui mare comedianu. — Unde te duci ?—îlu întrebă Henrieta, nebună de frica. — O soli bine...—respinse elu. — Părăsesci otelul ? — Părăsescu viața... Domnișoră d’Auberive numai cu mare greutate reuși a înăbuși unu țipetu de durere chiamatu pe buzele ei de acestu respunsu care am face pe cineva se zimbiască astăzi în teatrurile de melodramă. — Se mori... — murmură ea,—vrei se mori!... — Da, se’nțelege !—replică Robert,— ce amu se mai făcu de acumu înainte în acesta lume, unde acea care ’i totul pentru mine mă disprețiuesce și’mi o spune în fiQlă !... — Eu,... se te disprețiuescu ! eu !— Z'se cu suspine nenorocita copilă.—Ți-amu spusu că te dispreațuesc ?... eu ?... eu ?.! ■— Ai făcut mai multu de câtu a’mi-o spune,... mi-ai probat’o!...—Disprețiul femeiei pe care o iubesce cineva, e pre multu, vezi d-ta, asta ucide.. — Și pentru a’ți o proba că nu mai înțelesu nici curau. .. pentru a’ți o proba că te stimezu,... ce aru trebui ?... — Aru trebui,— respinse Robert,se’mi mărturisesci acea încredere pe care adine óre mi-ai refusat’o atât de crudu,...—aru trebui, ca petru câteva minute — (veții că nu suntu pretențios), se’mi permiți a șede lingă d-ta, a pune în mânele mele uă mânușiță care nu mai tremură, a te uita la mine zimbindu și a me asculta fără tema..—Ea ca ce ar trebui...—Dar asta’i prea mult nu’i așa ? adio... — Stai,...—’se au viociune domnișoră d’Auberive,— ședli..—ea ca mâna mea...— Vorbesce... te ascultu, zimbescu, amu încredere... Robert în locu de a șede, se puse în genunchi dinaintea junei fete, și, lipind de buzele lui mânele ei mici și tremurânde pe care le acoperea de scrutări, murmură . — Iți mulțumescu, dulcea mea pre iubită !...—Pentru a doua oră mi redai viața !—, besci unu angelu, și te iubescu... Te iubescu!.. Dac’ai sei câtu te iubescu!.. Doné are după acesta contele Robut de Loc-Barn, îngânfatu de triumf ,1 seu adiosu părăsi» odaia Heuriet’, resucindu’și mustața lui brună și juna féta, remasă singură, ea de caesc dintr’unu visu straniu și se desceptă dintr’unu soman greu... XIX. Din acea zii, sau mai bine din acea nópte Henrieta nu mai fu aceași. Ceea ce regăsese deliciou copilărescu în caracterul ei dispăru, —uă tisteță profundă o cuprinse și n’o mai părăsi. Ea tot iubia pe Robert, cu tóte aceste, dar în fundul iubitei ei era un desilusiune tristă, unu feliu de măduvie durerosă. Acesta era amorul!... își amintea de acele descrieri pre viu accentuate e romanselor primejdiose pe care le citise, de acele scene desfrânate care faceu să i se urce în copii totu sângele de la inimă, —le compara cu suvenirile ei, și desgustu’i venia pe buze. Ilusiunile ei de totu felul, acoperim pământul în jurul ei, ca frunzele unui june arbore sguduitu de unu ventu de furtună. Singură ideia unei noua întâlniri nocturne cu omul care printr’uă surprindere devenise amantul ei, îi causa uă groză nemaimilită. Ea nu primi încă, cu tóte aceste,—nu cuteza să i se împotriveșcă,— elui se impune...—o domina... — Dar,a doua zi după serile în care D. de Loc-Barn pășise pragul odăei ei, ea nu-și presența fruntea scrutănloru tatălui ei decât cu uă mare tulburare, îngălbenindu-se și tremurând». I se pare că, pe acesta frunte, bătrânul avea se vedă să pată, și că în locu de dulcele și fragedele lui cuvinte, era gata se iesá din gura’i iritată unu blestemu pentru fiica lui culpabilă. (Va urma)..