Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)

1875-07-31 / nr. 59

\tinl ni Ill-lea Vo. 50 la*'-». Joi 31 lull« l8<i. I*rcci u pi-R* Alton» uielcio r 1 IN IAȘI, pe an 20 fr. — Pe semestru 10 fr Pe trimestru 5 fr. IN DISTRICTE, pe an 24 fr.—Pe sem. 12 fr Pe trim. 6 fr. Pentru Austria 30 fr.—Italia 40—Franța 40 INSERȚIUNI ȘI RECLAME rândul 60 bani SOIRI LOCALE „ 1 fr. r.pistole ne­francate nu se prim­escu. I­n­n­ Xr. HO­bani. 16^ «1 li­tuu­ b» STILU VECHI j D*UA iÜI.U Ü 27 Duminică WM 28 Luni. =j 29 Marți. ^ 30 Mercuri. •­* 31 Joi. Aug. 1 Vineri. 2 Sâmbătă. PATRONUL D'LEI Rar­inul Laurelui I M. Mart. Pantelem­QU Ap. Proc­or și Nicanoru Mart. Caimir Ap. Sila și Siliuau (lasatu post sf. Marii) Af. și drept iq Evdochim Proc. sf. cruci și s. 7 Macavei Aducerea rel cont sf ursi. Stefin FOAEA INTERESELOR GENERALE C-iSbJBLB-C: s*, Jg» <*■ HVIü fftfWS *’ rHTm.ISE .AM ki ä«7 Proprietar și Administrator TIT. B­V­1.^A!»!*>AN. ABL «* *rBmi*BL3.9«®ar*3:®.<bä.Taa sie** äjbb. l«*«ss»S.»a. EL •• flu«»** Z®S«ű 53 54 55 56 57 0 1 777777 7 x apare Joia Dopaiiika Pi'eciurlle AnunCuM'Üor PAGINA I. 50 b. Pag. III 30 b. Pag. IV 20 b Pentru FRANCIA, se primasem anumțuri și reclame la d. Engine Órain rue Drouot 2 Paria Pentru AUSTRIA și GERMANIA la D­E H tipp I.öb Wien Steichsrab­splatz Nr. 2 și la D Un­do­­f Moste Seilerslätte­­­r. 2. Wien. Pentru ANGLIA la I­ Eugen Mirosin­ Londra, 81 in Fleet Street B. C. Ip.niuscmele nepublicate se vor arde Unu Xr- HO bani. I BB £ It 9 S»S»«B Sourdui I­N­­ STIL NOU ! DIUA­­ PATRO­NUL OILE ! Basant IS reiu j Apu« I ««ul | 15 1 ^ ° I “ I 8 Duminică E 12 u P. Eprick 4 53 1 D* j 13 1‘v bo*aTM­ * y Luui­lim­mnus 4 54 7 13 I 12 p "J.H­tm 1<UU _| I 10 Marț­ l­aur­itius 4 55 7 12 I 10 1111c" — I 11 Mercuri Susanna 4 5<> 7 10 I 9 tl'Um0SU- - 12 Joi Clara 4 57 7 9 | 8 1 ** I 13 Vineri ILppolit 5 0 7 8» 7 I 1 14 Sâmbătă Eusebius. 5___1­7___ 544444­5 Administrând generald a domeniilor și pădurilor Statului­ In privința punerei din nou in lici­­tațuune a moșielor Statului a căror ad­­j .docare n’a fostu confirmată, sau pen­tru care nu s’a prezentatu amatori la licitațiunile generale ținute in Bucu­rești și Iași c­u incepere din zliua de S0 Iunie, administrațiunea aduce la cunoștința tutulor celor interesați, ur­­matorele diapoztu­lui: 1. Licitațiunile pentru arendarea mo­șiilor Statului pe periodul 1876—1886, vor reincepe pentru moșiile de dincece de Milcov in ziua de 28 Iulie curentu­­ru pentru moșiile de dincolo de Mil­cov in <Ziua de 4 (16) August viitor. 2. Condițiunile generale de arendare suntu cele publicate prin Monitorul O­­ficial No. 103 din 17 Iunie trecutu, cu deosebire de art. 18, 20, 22, 33, 37, 68, 69, 70, și 71, care suntu modifi­cate după cum s’a publicatu prin Mo­nitorul oficial No. 162, din 25 Iuliu anul curentu. 2. Licitațiunile se vor ține sim­ulta­­neu, atâtu in București la administra­­țiunea generală, pentru moșiile de din­­colo de Milcov, și la­­ ași in palatulu adm­inistrativu pentru cele de dincolo de Milcov, câtu și la prefecturile res­pective, afară de cele din județul Ilfov. 4 Licitațiunile pentru moșiile de dinceco de Milcov, vor fi prezidate de 1) un ministru alu finanțelor, căndu va voi să asiste și de D-nii administratori, cele pentru moșiile de dincolo de Mil­cov, de I). prefect alu județului Iași, era in județe de D-uii prefecți res­pectivi. 5. Licitațiunile pentru moșiile de peste Milcov, (Moldova) se voru ține tote in aceiași zi (4 August), atâtu in Iași câtu și la fie­care prefectură la amenzi. 6. Licitațiunile pentru moșiile de dincece de Milcov, (Valahia) se vor u tine pentru fie­care județu in aceiași ții la amenzi, atâtu la administrațiunea generală câtu și la prefecturile respec­tive in ordinea urmatore : In ziua de 28 Iulie, județul Ilfov. n » 29 n v Vlașca, Teleorman și Olt. In ziua de 30 Iulie, județele Argeș și Muscel. In Ș­iua de 31 Iulie, județul Rămbov. „ „ „ 1 August, județele Pra­hova și Buzău. In­ ziua de 2 August județele Răm­­uieu-Sărata și Ialomița. In ziua de 4 August județul Romanați. » » n » » £­,Jr­ . » „7 „ » Mehedinți și Gorj. In ziua de 8 August județ. R-Vălcea. A .vis D-lor Arendași Se află de vemsare la adm­inistrați­­unea „Curierului“ REQUUMENTU DE LICITATIUNE pentru Arendarea in închirierea bunurilor »Statului 9» CONDIȚIUNI GENERALE pentru arendarea moșiilor pe periodul 1876—1880 împreuna cu Modificările introduse la 24 iuliu. (De care se vorbesce in anunciul de mai susu). C­OMITETUL Parlitului National-Liberal din Iassi. In ședința sa din 14 iuliu 1875, Comitetul compusu din 33 mem­bri, luându cunoscință de Circula­ra Primului Ministru cu data de 10 Iuliu curentu, a decisu a face o pro­testare in numele seu și alu ad­­­erenților sei. In urmare, in ședința din 18 Iu­liu, membrii presenți aprobându in unanimitate următorul textu, au de­cisu a i­ se da cea mai intin­ă pu­blicitate. Principele A. G. Ghica—General G. Ghica —N. Ionescu, profesore Universitaru, fostu deputatu­­ Telemac Ciupercescu, avocatu și mare proprietarii—Scarlat Pastia, avocatu și mare proprietaru—M. Tzone, ingineru, pro­fesore Universitaru—D. Angh­el, mare pro­prietarii și mare cultivatorii — Vasile Gheor­­gh­ian, avocatu și proprietar­u— Ingineru T. Duma— A. M. Șendre avocatu— Colonel G. Catargiu —A. D. Holbani fostu deputatu-A­l. Gheorgh­iu, profesoru­ Universitar, fostu de­­putatu—Colonel Gadela —Grigon Cobălcescu profesor Universitar, fostu Senatore—Ion Ne­gură, fostu deputatu—I­. Tăcu, proprietaru și fostu deputatu—A. B. Brânză ziaristu. Protestațiuni In Monitorul Oficialu al Statului No. 150 dl. L. Catargiu publică o cir­culară cu data de 10 Iuliu—însemnată atâtu prin formă cât și prin fond, fiind­că nu ea trateza chestiuni și afirmă doc­trine menite se aibă lub­uriri asupra intereselor țerei. D. Prim-Ministru al M. S. Carol de Hoh­enzolern se adreseză prefecților ad­­ministrațiunei statului și le vorbește de cele trei legi ce au votatu camerele și care au deșteptatu e­tâtea îngrijiri in spiritul publicu și se fălește (ficându că ele suntu „titlurile cele mai legitime la încrederea și recunoștința țerei“. D-sa vorbesce prefecților, ca șefii de partită, in numele Conservatorilor și a­­sigură că „partitul seu a scrutu se a­­plic­e adevăratul sistemu constituțional și se practice libertatea fără a cădea nici in tiranie nici­ in demagogie“. Tot odată intorcându-se contra opozanților, D-sa, le contestă dreptul de a fi unu partitu, de a lupta in numele unoru principii respectabili și a unoru convic­țiuni sincere și oneste;—Ii fulgera cu epitetele cele mai injuriose, le suspec­­teza patriotismul ,s­i amenință cu atot­puternicia de care l’a investita favorea principelui in naptea lui 11 Martu 1871. D. Prim-Ministru nu ințelege se vede oposițiune la actele sale, nu voiesce se citescá critici prin­­­ l­are". Să se af­la discuțiuni politice in întrunirile publice D-sa caută se obțină prin intimidare pasivitatea poporului, năbușirea tuturor reclamațiunilor, paralisarea controlului politicu a cetățenilor; — de aceia se ros­tește categoricu către prefecți dicendu : „Acéstá ac[mne d-le prefecții este de datoria nlestră a tuturor se o com­ba­­temu cu tótu energia“. D. Prim-Mi­nistru conclude apoi ordonându pre­fecților se lumineze consem­n­ele aprópe­­lui cu ajutorul tuturor mijl­locelor le­gale . . . s’au aflor elemente ce agen­ții administrațiunei aru mai pute alia proprii la împlinirea sarcinei ce se im­pune zelului lor. Dacă acésta stranie circulară nu aru cuprinde nimicu mai multu decât atât, aru fi de ajunați ca se alarmeză pe toți omenii de bine, pentru că guvernul aruncă țerei legale o cutezatare sfidare in numele forței ș’a arbitrarului ! Este o sfidare pentru că se nesoco­tește Constituțiunea Statului, pentru ca șeful unui partidu Își permite­­ cea ce nu s’a mai incercatu in nici o țeză Constituțională) se intrebuințeză agen­ții administrațiunei, plătiți din tesauru, prin concursul tuturor contribuabililor și înarmați de lege cu puterea publică a Statului, ca se servesca interesele pri­vate și de partidii ale Miniștrilor ; pen­tru că se curcă a se terorisa pe cetă­țeni in exercițiul drepturilor date loru de Constituțiunea țerei și garantate prin jurământul Principelui că se va face a se păzi cu sânțenie­­—in fine, pentru că se califică cu espresiuni neadun­se de buna cuviință și necompatibile cu caracterul inaltu de Prim Ministru alu statului barbați de statu de diferite nu­anțe politice, cetățeni onorabili carii din tote unghiurile țerei protestază cu miile. Circularea ministerială ne acasă pen­tru că ridicam vocea contra Conven­­țiunei și asigură că toți bunii Români și chiar presta­ți opțniunea publică a Europei a aprețuit’o ca urm actu m­e­­nitu se facă fericirea Românilor . . . Factele insă vorbescu contrariul, pen­tru că toți bunii Români protestez» me­reu și d. ministru n’a făcutu circula­­rea sa decâtu in vedere de ale impu­ne tăcere. Pressa, din țară este una­­nimă in contra Convențiunei — cr­acea Europană de sigura că nu se m­ărgi­­nesce in Viena. Ziarele Franciei și ale Angliei critică cu asprime convențiu­­nea si in parlamentul Marei­ Britanii lordul Stratheden a aratatu cum­ că chestiunea este atâta de gravă incâtu Camera a lasat o suspensă afacere. Este evidenta că nu suntu de ajunaui numai afirmările D-lui Prim-Ministru pentru a forma convicțiunile cetățeni­lor. Toza nu se simte asigurată îndes­tul numai cu declarațiunea d-sale că : „Adunarea și Senatul au deliberații a­­­supra acestor proiecte cu tóta maturi­­„taten și incunjurate de tóte luminile trebuinciose, că le-au votatu după ce a­u capatatu cea mai deplină convicțiune „că suntu pentru binele țerei . . . .“ —Acesta este opiniunea d-lui Prim Mi­nistru, dar acesta nu este și opiniu­­n­ea acelora care sciu cu ce preciu au capatatu D-sa puterea, cari au vei jutu cu ce mijl ace s’au confecționatu listele electorale, cu ce strășnicie sau aleșii deputații majorității guvernamentale, cum s’a efecutatu verificarea titlurilor nouilor aleși , in fine cum a’a tratata pe acei câți­va membri din oposițiune cari sau putu­tu strecura in acesta Ca­meră ... Ah ! dacă guvernul d-lui L. Catar­­giu n’ar fi surpatu tote garanțiele con­stituționale in űegeri—aru ave cuventui să se întemeieze pe voturile Parlamen­tului. Dar, când o jumătate din țară s’a abținută11 de a participa la acesta pa­rodie a Constituțiunei nóstre—și câml ceia­laltă jumătate care a cutizatu a se risca a fostu maltratată chiar in mij­locul capitalei țerei de cătră spirii gu­­vernului .—cum póte susține D-sa Promi Ministrul că acesta cameră represint» FOILET DIN TRAGEDIILE PARISULUI 71 U nu pain­geau parisiami. (Urmare). Nu fu nici banii nici rău.— Nu streluci.— Orginalitatea’i tipsia cu totul— Nu isbutia, cu tóte silințele séle, a da unu caracteru cât ■ de puțin individualu personagiului pe care'lu represent», ori­care ar fi fostu... Și cu tote aceste,— în ce modu să se ex­­plice acesta bizarerie ?— Elu poseda în celu mai înaltu gradu, printr’unu feliu de intuiți­­u­ne, marea artă, arta atâtu de grea de a’și fac« unu capu,— cum se știee la têtru. Elu se transforma cu unu talentu de care Brusseur și Berthelier aru fi foștu geloși.— Își modifica fisionomia într’unu modu răpede și nu rac­ul­osu, și câte uă dată copia atât de exactu­rația vre­unui din camarazii sei de mahala încât în momentul întrărei lui în scenă publicul n­u lua drept acela a cări Sosie se tuie. Nu semăna numai aici, și completându’și imitațiunile cu uă dibăcie demnă de Alesan­­dru Michel și de frații Lionnet, produce, în­­câtu se se’nșăle cine­va, vocile camarazilor cei a căror fecie­la reprodusese deja. Aceste erau singurile sele merite.— Pen­tru totu restul, rejietămu, nu întrece mijlilo­­cia miei oneste și consoiind­óse mediocrități. In fine, așa cum era, se face utilu. Dotatu cu uă memorie escepțională, învăța­m uu rolu citindu'lu de două ori, ceea ce i per­mite se înlocuiască, mai pa­re asceptate, unu artistu apneatu de guturaiu seu de­uă rá­cein subită. Apantam­entele mensuale fură urcate la ci­fra de­uă sută franci prin liberalitatea di­rectorului seu. — El vegeta far­­a se plânge de sortă,— nu regreta pre multu splendorile séle adormite, — și devora, ca și altă dată, tóte cărțile ce-i cadéu în mânâ. La acea epocă romanul judec iara își făcu intrarea în literatură, și se ține minte suc­cesul cu care fu primitu. Publicul bunu, cam sătul de simplele in­trigi de amoru, urma cu unu înteresu pasio­­natu peripețiile bine conduse a drameloru Curților cu lunii narate de pene mișcătore. Eroul naturalu, Deus ex machina a aces­tor narațiuni pline de interes1.’, în cari fie­care linie escita curiositatea, era agentul de poliție circulându cu unu pasu fermu în si­­nuositățile obscure a unei intrigi misteriose și încordate,— demascându pe Criminal cu tote vicleniile lui cele mai bine ur­lite, și scă­­pându pe inocentu pe care uisce aparenți false îlu înconjurau într’uă rețea cu ochiuri nedesfăcute. Pe lângă acesta, numai miserabilii dispre­­țiuescu poliția.— Ei o calomnieze pentru că ii e tema de densa.— Vorbindu aici, bine în­­țelesu, de poliția din timpul nostru, și nici cum de acea care se recruta altă dată, prin­tre condamnații de justiție. Victorq, acelu de baciu miserabilii, — Vau­­trin, acelu geniu al temniței pe care Balzac Pa depinsu mai mare decâtu natura,— n’ar mai fi posibilu astă­z­i. Jobin se entusiasmă pentru eroii poliției contimporane, acele incarnaț­uni vii și palpa­bile a Providenței.— Elu își­­ f'se ca nu există nici unu rolu mai frumosu decâtu acela alu acestor omeni, întelegenți, et­lagioși, devo­tați, neobosiți, consacrându facultăți de pri­mul ordin in apărarea causei justiției și a adevărului, luându tóte formele și bravându tóte pericolele. Părțile sublime și romantice în acelașu timpu a acestor esistenți pline de aventure tragice și de lapte teribile îlu seduseră în modu neresistibilu.— Crezju a discoperi în sine­ însuși aptitudinele ce făcu pe primii te­nori de genu, și fără a eșu­a (după ce re­flectă mult), se duse se găsescă pe șeful po­liției de siguranță,— îi dispuse ambițiunile și’i oferi serviciile. Uă anche­tă fu ordonată. Ea demonstra până la evidență că trecutul lui Jobin era cu totul puru de ori­ce faptă înduiernică, și că junele, cu nebuniele sale, nu’și stricase decât sie­și. Prin urmare primi autori rațiunea de a’și face probele, și primele afaceri de care se o­­cupa îi primiseră adesveli oă inteligență viuă, care unită cu m­u zelu susținutu și cu uă activitate minunată, îi câștigară stima șefilor sei și simpatiele parchetului. La prefectură unde colegii sei,—seim pen­tru ce,— ’lu desemnau generalminte sub po­recla de Ochilari, era privitu ca unu băetu capabilu și plinu de viitoru. In scurții, elu își aflase calea, dar laurii ilustrului D­­e­eney îi turburau somnul.—Elu chiama din tóte puterile oă afacere escepțio­nală, una din acele afaceri stranii, obscure, nedescifrabile, unde iată lumea este înșelată afară de ageniu, servit de instinct și de bana sea stea, și prind­endu în mililocul întune­­recului estremitatea firului conducătoru. Un asemine afacere póte și trebui, de uă singură dată, se așește pe unu omu în pri­mul rangu. Pe cându merge spre Belgia, Jobin se În­treba dacă asasinul baronului Worms va fi pentru elu acea afacere 1... X. În timpu ce agentul securităței se dude la reflecțiunile a căror natură amu arătat’o, tre­­nulu merge cu mare vitesă spre fruntaria belgică. Noptea era întunecosă și ploiosa în mo­mentul cându se opri la cea din urmă sta­­țiune franceză. Jobin se scoborî, însoțit de acoliții săi, și întrebă pe comisarul de poliție. Acesta din urmă, convinse că parchetul din Paris va lucra fără întârziere, accepta chiar la gară, în cabinetul comisarului de supra­­veghiare, pe agenții ce trebuia să i se tri­­mită numai decâtu. Joh­n, după ce făcu­se fie recunoscutu și a aresatu mandatele semnate de judede de instrucțiune, întrebă : — Cum s’a operatu arestarea ? — In modul celu mai simplu din lume...­— respinse comisarul—nici vuetu, nici scan­­dalu..— totul a mersu pe rotițe... — Ab­e dacă câți­va voiajori au găcitu ce se petrece.— Vicontele de Pre­des și baronesa Worms erau singuri într’unu compartimentu.­­ Minunata precisiune a sigualimentelor trimese de par­­ocetu îmi faceu sarcina ușoră și că­erere era aprópe imposibilă.— Fugara mai cu séma se pute forte bine recunosce după nuanța rară a părului și după micul semuu aședat in partea de jos a obrazulu­i seu stângu.— „Sunteți baronesa Wurms,— Z'se­u bruscu deschid­eudu ușa— și domnul este vicontele de Presles.“— Ei s’au făcutu amenduci forte palidli și s’au uitatu la mine cu uă frica ve­­derată, dar nici unul nici celu­le­ltu nu s’au gânditu a’și nega identitatea ; ș’apoi ori­ce denggare aru fi fostu pentru mine ca ne­ve­nită.— „Dar cine esci d-ta, domnule,—mur­mură junele cu uă voce pe care se ’ncercă în zădar a vă face pui din fermă?— „Suntu comisar de poliție și însărcinații cu uă mi­siune penibilă acea de a vă întrerumpe vo­iajul.“— „Ia virtutea cărui dreptu lucrați ast­feliu ?“—„Me supunu unor ordine venite din Paris prin telegrafii... Dom­na și Domnule, bine-voiți a ve scoborî...“ — Și s’au scoborît îndată ?— întrebă robin. — Chiar la momentu, cu uă docilitate mi­nunată... — Făr’ a adăogi nic­i unu cuventu ? far’ a face nici uă întrebare ?— reluă agentul. — Nici unu cuventu, nici uă întrebare. — Pareu ei alterați ? Pareu mai multu obosiți.— Juna femeie tre­mura așa de tare încâtu abia puté să se sus­țină...—Sermana baronesa, e forte frumósa și p­are forte interesantă...— Vicontele de Pres­les, și elu asemine, n’are fisionomia unui fă­­cetoru de réu...— Speru că acusațiunea ce a­­pésa asupră-lo n’are ceva tocmai gravu... Jî vorba, credu, de vr’unu pécatu mititelu. — Te înșeli,— replică robin,— e vorba de unu asasinatu... Comisarul de poliție sări în susu. — Mare D-ireule, ce-mi spui strigă» elu— unu asasinatu !... — Comis asupra priion­ei baronului Worms, de vicontele de Presles, amantul fcrii fiu lui, în complicitate cu ace­sta din urm­ă. D-d­eul meu, da­ continuă agentul. —Asasinatu ur­­matu de furtul a câtor­va sute de mii de franci.— Ea ca de ce suntu inculpați D. de Presles și baronesa. — Dar asta’i grozava !...—Mai încrede-te’u fisionemii !...— Și crima este probată ?... — Nu cutezu se’ți respundu afirmativ. — recunoscu că bănueli grave, «părinți formi­dabile, se rădică contra vicontelui și demucl Worms...— Dar trebue se mărtursescu că a­­parințele ca și fisionomiile, sunt câte­vă­ dată forte ’nșelătore...— Convingerea mea nu’i încă formată...— Unde ai pusu pe fugari? — Nepresupunendu de locu ceea ce mi spu­­se și acum și aflându-me în facia unor omeni de lume, n’am crez­utu că trebue se­i trimit la inchisere...— Ei suntu cu tote aceste în locu siguru, la otelul care se am greșesce cu gara, separați unul de altul, bine­înțelesu, și păziți d­u vedere de gentarmi...— Mă bla­mezi? — Nici de cum. Ai făcutu forte bine ca ai lucratu ast­ fieliu...— Vicontele de Presles semn ca ave la bagage uă valisa destul de mare...— ai oprit’o?... — N’ași fi pututu se făcu al tu­ feli o...­­ Valisa e aici, la disposițiunea d-tele... precum și uă gentá de marochinu roșu, destul de grea și închisă cu cheia, pe care junele o purta la gâtu. — Câtu se pate de bine...—Peste cât timp va trece celu ánféiu trenu ce merge spre Paris ?.. . — Peste­uă oră și trei­ d­eci și cinci de minute...— respinse comisarul după ce[sicri«­, sultă­ornicul. (Va urma).

Next