Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 1-50)

1876-05-16 / nr. 38

Anul al IV-lea Ho. 3. Preciul Abonamentelor IN IAȘI, pe anu 20 fr—Pe semestru 10 fr. Pe trimestru 5 fr. IN DISTRICTE, pe an 24 fr —Pe sem. 12 fr Pe trim. 6. fr. Pentru Austria 30 fr.—Italia 40—Franța 46 INSERȚIUNI ȘI RECLAME rendul 60 bani SCIRI LOCALE „ 1 fr. Epistole ne­franctate nu se primescu. Anu il’r. 30 hani. lassi Ili HiiiiMaâ IO Mai.­­SÎG. Apare Joia si Duminica. Prețurile Anunciurilor PAGINA I. 50 b. Pag. III 30 b. Pag. IV 20 b Pentru FRANCIA, se primesc anunciuri la d Adam Negotiant—commissionnaire Cares Tour de la Croix Rouge 2. Paris. Pentru AUS­TRIA și GERMANIA la D. Fillipp Löb Wie- Reichsrat­splatz Nr. 2 și la D. Rudolf Moi- Sellerstätte Nr. 2. Wien la D. V Jlidlika. Biurou centralu de anunciuri Wien, VI. Bür­gerspitalgasse 26. Pentru ANGLIA la D. Eu­­gen Micoud Londra 81 in Fleet Street E. O Manuscrisele nepublicate s vor arde Unu Dir- 30 bani. »sa­g. Jm.«s&nwaL»».«sag. JLm. »H.JL .A.. — I­M iaHMF FOREA­NTERESELOR GENERALE Proprietar și 2 Vd.mini­str*ator* TU. BA.LASSA. 1-1 I STIL VECHI PIUA PATRONUL Z­ILEI I Ref crilul Soareluij Apusul Soarelui _ STIL NOU | ț>lUA | P­ATRONU­L ZI­LEI I Raiah­lil Sa.Im­ I Apun. | s.re'ui W I ■ ■ ■ ...................... .............................. Patr­­ințeiu 'Z ------=i­as— ---------■­......... ...­■—1------ ° j| 16 Duminică 1 sf. Theodor Sănu­tul 4 22 7 33 la 20 Main 4 28 Duminică A. G. Ft. Wilhelm­­­i 4 22 7 33 w 17 Luni I Ap. Andronic ’ • 4 21 7 34 ore 22 minu ^ 29 Luni Maximinian 4 21 7 34 >■ 18 fi. Marti sf. Ierom Th. Petre și Dionisie 4 20 7 35 nopte cu plac ^ 30 Marți Ferdinand I 4 20 7 35 19 1 Mercuri sf. Patricie * 4 19 7 36 și vănt. ^ 31 Mercuri Angela 4 19 7 36 1- 20 j Joi Mart. Tholalcu 4 19 7 37 H Tuniu 1 Joi J Grațiana | 4 19 7 37 E-i I 21 I Vineri t sf CONST, și ELENA 4 18 7 38 to 2 Vineri J Erasmu | 4 18 7 38 m | 22 I Sâmbătă ? Sămb. moșilor și M. Vasilescu 4 18 7 38 3 Sâmbătă « Clotilda 3 4 18 I­7 38 ..........lirnn:n||I[I|[.—ililHHHM nil. IU» ■B5BMM— S38!2B3Sa^£»SiiZ^^^ _, rTfnnnimiHIIIIII Ill MBBMl^^—WTnW j\y f­ii nun 11 î i.­li­­ i Alegerile generale pentru deputați s’au ficiatu precum urméze: a) . Colegiul I va alege, în ziua trei Iunie viitor, pe deputatul cerut de de art. 62 din Constituțiune; b) . Colegiul al II-lea va alege, în ziua de cinci Iunie, pe deputatul cerut de art. 62 din Constituțiune; c) . Colegiul al III-lea va alege, ziua de șapte Iunie, pe deputații ceruți în de art. 62 din Constituțiune; d) . Colegiul al IV-lea va alege, în zi­lele de la 29 Mai până la 30 Mai in­clusiv, pe delegații ceruți de art. 48 din legea electorală; e) . Delegații aleși de colegiul al IV- lea sunt convocați în ziua de 9 Iunie, spre a alege pe deputatul cerut de art. 63 din Constituțiune. La prânzul de gală datu la Palatu in ziua de 10 Mai, celu ânteiu toastu s’a rădicatu de Inaltu Prea Sănțitul Mitro­­politu Primatu. Elu este următorul: Măria Ta. In numele națiunei, ridic acest pahar Dom­­nului și Doamnei Romanilor. Sunt astăzi­­ loc 6 ani când punând piciorul pe pământul nostru, Măria Ta ai făcutu să dispară m­orii groși cari acopereau orizon­tul Patriei, și ne-ai dat seninul și pacea. Domnirea Măriei Tale de zece ani este ga­giul unei stabilități de mult timp necunoscut în țara nostră Facă Cerul ca, sub Domnia Măriei Tale, România se redobăndescă strămoșasca ei glo­rie și putere; facă Cerul ca, sub Domnia Mă­riei Tale, România să’și vază implinindu-se misiunea pe care Pronia ’i-a desemnat’o la gurele Dunărei. In n­”nele tuturor treptelor națiunei ro­mane, fără osebire de condițiune și de opini­­il b ridic acest pahar pentru prelungirea Dom­niei Măriei Tale până la adânci bătrânețe. Urez Măriei tale, urez Măriei Sale Doamnei și ilustrei Sale Mamă, sănătate deplină, ve­­selia fiumei, mulțumirea sufletului. Să trăiți Mariele Vostre ani mulți in mijlocul cre­­dinciosei Vostre rațiuni. Măria Sa Domnitorul a bine-voit a respunde: Iți mulțumesc înalt Prea Sfinte Părinte pentru urările ce-mi adresezi. Sunt mândru de a vedea împrejurul Meu pe toți bărbații politici cari în curs de zece ani au lucratu împreună cu Mine la întărirea și la desvol­­tarea țerei. Intr’o țară constituțională trebuel să fie par­tide cari se află în lupte politice, însă tre­­bue să fie și un gând care unește pe toți, iubirea pentru Patrie. Pe acest tezăm tote partitele ’și potu intinde mana. Să uităm dar astăzi trecutul și tot ce luptele sale au pu­tut avea câte­odată de neplăcut, și, privind viitorul cu încredere, să ne unim toți într’o singură strigare: Să trăescă scumpa nostră Românie ! Cu ocazia serbărei de la 10 Mai s’a adresatu următorul ordiuu de ții armatei: Ostași, Din ziua în care România ’Mi încre­dința destinele sale, preocuparea Mea cea mai vină a fostu organisarea arma­tei, ale cărei tradițiuni formeză una din marile glorii ale trecutului Nostru. Prin armată, România a pututu stră­bate lungile periode istorice în cari au dispărutu națiuni, altă­dată puternice. Vechile nóstre instituțiuni militare sunt astă­zi restabilite și organisarea lor so­lidă va asigura scumpei nóstre Patru­ viitorul seu. Suntu zece ani de cându urmezu cu o viue satisfacțiune progresele crescânde ce s’au făcutu prin concursul fie­căruia din voi, stăruiți pe acestă cale, numai astfel nu veți respunde la așteptările Țo­rei, care deja a făcutu atâtea sacrificii spre a găsi în armată garanția naționa­­lităței și drepturilor sale. Ostași. Nu uitați nici odată cuvintele înscrise pe drapelul vostru. Disciplina vostră este celu mai bunu garantu că veți ști a fi totu-d’a-una demni fii ai aceloru Eroi, cărora le datorămu o Patrie. Din parte’Mi. Voiu fi totu-d’a-una a­colo unde interesul Țerei ’Mi va însem­na locul. Datu la București, la 10 Mai 1876. CAROL. Afară de prefecții a căror numiri le­­amu publicatu deja, s’au mai numitu : D-nu Chirculescu, fostu prefect, pre­fecții la județul Rămnicu-Săratu, în lo­cul D-lui Ion Pretor, demisionatu. D. Victor I. Sireteanu, fost președinte, prefect la județul Dorohoi, în locul d-lui Christodulo Cerchez,­­er nu D. Junel Lă­­țescu după cum din eróre amu aretatu in Nr. precedent). D. Tache Anastasiu, senatoru, prefect la județul Tecuci, în locul D-lui Ursa­­chi, demisionatu. D. G. Protopopescu, prefect la jude­țul Romanați în locul D-lui Gr. Beren­­dei demisionat. CONSILIULU MINIȘTRILOR. •Jurnalu. Consiliulu miniștrilor, în ședința sa de astăzi, 7 Mai, 1876, luându în deli­berare referatulu d-lui ministru alu lu­crărilor publice, Nr. 5,128, relativii la inconvenientele și relele provenite din aplicarea legei de prestațiuni; Consiliulu, în considerația celor arătate prin acelu referatu, încuviințeză, suptu reserva aprobării Măriei-sele Domnitorului de a se presinta corpurilor legiuitóre, în viitórea sesiune estraordinară, unu pro­iecta de lege pentru modificarea legei drumurilor și suprimarea cu totulu a fi­lelor de prestațiuni judeciane. Câtu pentru anul cuvinte, în conside­rație că mai multu de patru­spre­zece judecie suntu bântuite de flagelulu locus­­telor și că întréga poporațiune este în mijloculu muncei agricole, d. ministru alu lucrărilor publice va amâna facerea drumurilor, în conformitate cu legea pănă, după contenirea lucrărilor agricole. Disposițiile aici cuprinse se vor aduce la îndeplinire de d. ministru al­ lucră­rilor publice, prin înțelegere cu d. mi­nistru de interne. Miniștrii: M. Kostaki, G. Vernescu, M. Kogalnicanu, I . Bratianu, M. Ferichidi, Slânicenu. No. 1. Referatul d-lui ministru alu agriculturei comer­­ciului și lucrărilor publice către consiliulu de mi­niștrii. Domnilor miniștrii. S’a afirmatu în destulu și din tóte păr­țile că agricultura este singura sorginte a bogăției țerei, și adesea ori s’a repro­­șatu guvernelor că n’au făcutu și nu făcu nimicu pentru cea ce se ch­iamă încura­­giarea agriculturei. Precum sciți, în a­­cestu ordinu de idei suntu doué curente: unii ascuptă totul de la inițiativa guver­nului, alții lasă totul în sarcina inițiati­vei particulare. Nu avemu de discutatu aci care din aceste două sisteme aru fi mai de pre­­feratu, dar cea ce este stabilitu, ca unu ce necontestatu, este ca guvernulu se nu pue pedici activității productive, și că este de datoria sa să rădice tóte obsta­colele ce s’aru opune acei activități, și, ca se ne resumămu, vom zice că dacă unu guvernu nu póte face totu binele, celu puținui este datoru a căta, a opri, pe câtu póte, reulu. Nu este de tăgăduitu că emanciparea muncei, proclamată prin reforma legii rurale, a avutu de­misiune d’a înmulți forțele producțiunii nóstre agricole, și prin desvoltarea acelor forțe, a rădica și va­­lórea pământului. Asemenea și construirea rețelelor nós­tre de căi ferate este menita d’a reda agriculturei sutele de mii de brad­e ce se întrebuințau la uă muncă neproductivă. Cari dar suntu căușele, trebue se ne întrebămu astăzi, că aceste două mari măsuri, cari aru fi pututu produce uă adevărată și bine-facétóre revoluțiune în starea nostră economica, n’au produsu în­deplinu resultatele ce se asceptau de la ele ? Răspunsul, după mine, este simplu de datu. S’au pusu atâtea sarcini și poveri noue claselor muncitore, în­câtu au pa­­ralisatu, dacă n’au covârșitu bine­facerile ce putea sa producă reforma rurală și stabilirea căilor ferate, cea ce s’a datu cu uă mână, s’a luatu îndăretu cu alta. Uă impaciență legitimă, dar póte ne­socotită, a făcutu se îmbrăcișămu de nă­­dată tóte ramurele de îmbunătățire pu­blică, amu împoveratu peste măsură ca­­pitalulu muncei, amu paralisatu produc­­țiunea și amu pusu ast­felu pedici des­­voltării bogăției naționale. N’am­u lăsatu timpulu necesaru popo­­rațiunilor nóstre ca să beneficieze de nouile reforme. Și fără a ne da sămă de sarcinele ce se impuneau țărei prin con­­strucțiunea unei rețele de căi ferate atâtu de întinsă, n’amu solutu a pune uă ba­rieră sporirei chiăltuelelor în cele­lalte servicii ale Statului. Asta­felu, producțiunea agricolă se gă­­sesce astăzi paralisată prin mărirea sar­­cinelor ce o apesă, și prin urmare dacă voimu să’i deschidemu calea desvoltării, trebue să ne gândimu înainte de tóte d’a ’i aduce, pe câtu va fi cu putință, ușurință, și nu trebue să uitămu, dom­nilor miniștrii, că suntu și împrejurări independinte de noi, cari au rădicatu pro­ductelor nóstre agricole avantagiele co­merciale de cari se bucurau păn’ acum. Ușiurința de comunicațiune, aplicațiunea tuturoru descoperirilor sciinței în indus­tria agricolă în America pe do­uă parte, rețeua întinsă a căelor ferate în impe­­riulu Rusiei, a începutu a apăsa și va apasa și mai multu asupra producțiunii nóstre, și guvernulu trebue să aibă de țintă înainte de tóte ca producțiunea se se facă in condițiuni mai eftine și mai îndemânatice de­câtu păn’ acum. Nu este loculu aci d’a atinge cestiu­­nile financiare, căci ara fi imprudentu, în starea în care se află finanțele Sta­tului, de a da făgăduințe amăgitore, nici de-a atinge acum legile organisării ar­matei, cari rămâne de a le studia cole­­gulu nostru de la resbelu ș’a propune măsurile usturătore, atâtu pentru popo­rațiune câtu și pentru fiscu. Dar legile FOILETONU.___ MARIA SPANIOLA seu VICTIMA UNUI CĂLUGĂR. (Urmare). Intr’uă odaie rea erau două paturi acoperite nu­mai cu mindire de paie și separate printr’uă ladă vechiă care cuprinde bagagiul întregei familii. Ele erau ascunse prin nisce perdele de piatră închisă atârnate de plafond cu nisce vizigi puse pe un vechiu bețu de trestie și se scoborau pân’ la patru de­gete de la podele. Aceste perdele împărțiau odaia în două jumătăți, din care una forma alcovul și și cea­laltă salonul, unde se aflau patru scaune și uă mesă de lemn alb. Un mic vas pus pe masă cu câte­va flori, două păseluici de ghips, așezate cu simetrie, șese gravure sau portrete, și anume: a lui Riego, Mina, Laci, Empecinado, Torrijos și Manzaneres, și pe lângă aceste,­uă oglindă a că­rei sticlă era crăpată, uă iconă îmfățoșând pe Christ și un alta care înfățioșa pe Feciora, for­mau totă podoba locuinței bietului muncitor. Pe unul din minciunile de care am vorbit se cul­cau cei d­ci soți cu două fetițe ; cel­alt era des­tinat la patru băețăi. Maria’și avea odaia ei a­­parte. Odaia Măriei era de tot mică, nu încăpe în ea decât un păuișor, un scaun și uă măsuță pe care se vede uă toaletă modestă. In fația acestei odăi era bucătăria, a cărei cu­­rățănie contrasta cu sărăcia ustensilelor. Obiectele cele mai preci­se din casa muncito­rului erau u­ mică cușcă elegantă și un pic fru­mos canariu, cadou ce tatăl făcuse fiicei sale la fiiua ei. Anselm cel Curagios avea patruzeci și cinci de ani aprope. Taliă frumosă, figură cu tipul spaniol, brun, ochi și per negru, privire espresivă, carac­ter vesel. El servise în armata liberală, sub un colonel că­­ruia-i scăpase viața la uă întâlnire, și care, voind a recompensa serviciul liberatorului său, îi pro­cură retragerea, lucru ce Anselm doria forte mult de când iubia pe femeea cu care mai tărzu­u se căsători. Acest brav colonel plânge de puțin timp per­­derea unei soții adorate, și păre ca caută în pe­ricole termenul durerei sale sfășietore; la urmă, gândindu-se cât și datora vieții și iubirea fructului fraged ce obținuse din amorul seu, i se păru ca nu pute nici­nă­ dată se recompensese îndestul pe vitezul j­ne soldat care-l scapase de la uă morte sigură, și-i oferi aur în abundență; dar acesta o­­ferire făcu pe soldat se roșască, și, drept ori­ce recompensă, el nu voi­se primescă decât amiciția șefului seu. «Ei bine dar, îi zise colonelul îm­­brățioșându-l, de astă­zi, voi se fiu f­ratele teu... Însură-te și fii mai fericit decât mine... Dar dacă destinul îți va da­uă fetă, vreu se fiu cumetrul teu, me aurii? Voi ca ea se se numescu Maria, pentru că acesta-i dulcele nume ce purta socia pe care am iubit'o atât de mult; și de óre­ce nu ceri decât iubirea mea, jur, pe amintirea înge­­rului ce D-deu mi-a răpit, câ nu voi fi nici­ vă­­dată ingrat către tine A Atât pentru bravura cu care scăpa pe colone­lul seu dintr’un atât de mare pericol cât și pen­tru multe alte vitejii care’i atraseră și stima și ad­­mirațiunea superiorilor săi, Anselm primi’n armată gloriasa poreclă de cel Curagios. Cu tote aceste fapte înalte și laudele ce se fă­­ceu despre ele pe fie­care și de toți acei ce erau martori, acest vitez răsboinic nu primi nici­ uă­ dată recompensa ce i se datora, pentru câ’n Spania forte rar se recompensese ce­i bravi. Pe când soldatul își versă sângele, înfruntând cu audacie cele mai mari pericole, gloria sa, lipsurile, cons­tanța, devotamentul, eroismul seu, pier în uitare... El e condemnat la fume... la goliciune!!! Și șeful, care adese­ori nu pót e­numera alte servicii decât intriga sau josa lingușire, este înconjurat de ono­ruri și de bogății!!! Anselm n’ambiționa înaintirea’n armată, bate pentru omorul de libertate, și pentru El se a a­­păra acea libertate și independența patriei sale. Nu pute dar lipsi de a fi un erou, și eroilor con­­sciința lor li e de ajuns. El se retrase la etatea de două­zeci și opt de ani pentru ca femeea pe care o iubia nu consimți a-l lua de barbat decât cu acestă condițiune. Acea femee se num­ia Luisa, frumuseță jună, blondă rapitore, și fiică a unor părinți săraci dar onești. Anselm era voinic... El se dădu la lucru, și in curând deveni unul din cei mai dibaci pietrari din Madrid. Mai nici-vă­ dată n’avea lipsă de lucru, și fiind-ca pe fie­care Ți câștiga patru-spre-zece reciți, și Luisa, care era una din cele mai bune cusutorese a epocei sale, alți cinci, avea­uă sumă îndestulătore pentru a trăi bine. Maria se născu după zece luni de la acesta vir­­tuosă alianț­ă. Ea veni pe lume frumosă și brună ca tatăl seu; și mai tărziu dobândi tóte grațiele și tóte virtuțile acelei ce-i dăduse viața. Colonelul de care am vorbit mai ’nainte nu’și putu îndeplini afectuosa promisiune . Ziarele anun­­ț­ase mortea acelui brav militar; cu tote aceste, pentru a-i onora memoria, Anselm dădu fiicei sale numele de Maria. Nașterea acestei copile puse vârf fericirei celor ciuoi soți, dar acestă stare prosperă nu ținu mult. După Maria, Anselm și Luisa avură încă șase copii; și cu cât trebuințele crescau timpii deve­­niau mai grei. Munca era mai rară, mai ales erna , căci Țilele fiind plăt­ite cu acelaș prețiu în tote anotimpurile, antreprenorii nu credeu decât când sosiau Țilele cele lungi. Acesta era motivul care făce pe Anselm se steie luni întregi fără lu­cru ; și fiind câ­tă nenorocire nu vine nici­ vă­­dată singură, uă bulă grea-i lovi nevesta și spori încă gena sa. Buna Luisă, demna și virtuosa mamă a Măriei, vedând disperarea în care era bărbatul seu, pen­tru ca nu căpăta destul lucru spre a pute îndes­tula trebuințele familiei sale, lucra neî ncetat Ți și nopte, cu tote dojenile bărbatului seu care nu voia se consimtă ca ea se se ostenesca atât de mult. Luisa ascunde râul ce face sănătății sale atâta obosială, dar puține luni de uă muncă atât de aspră fură de ajuns pentru a-i aduce uă durere de ochi care o arunca pe patul de durere. Atunci, fu neapărat se se vândă tot ce se gă­­sia în trista locuință pentru a face faț­ă cheltu­­elelor acelei bule crude, care se sfîrși, pentru fra­geda mumă și fidela soție, prin perderea darului celui mai prețios ce D-zeu pute acorda muritori­lor , nenorocita Luisă rămasă orbă. Milostenia era de acum înainte singurul mi­i­­loc ce remâne acestei oneste familii; și acest mi­i­­loc, pre umilitor pentru inima care nu-i deprinsă a se degrada pân’ la punctul de a cere un bu­cată de pâne carității publice, îngrozia pe omul care, în șirurile armatei, simțise deșceptându-se în el, vă­dată cu nobilul seu curagiu, acea mândrie din punct de onore care l’ar fi făcut se prefere mortea înaintea cerșătoriei. Nenorocirile succesive a tristei familii vâneu inima Măriei, care mai cu sumă nu pute suferi situațiunea durerosă a mamei sale adorate. (Va urma),

Next