Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 1-50)

1876-02-05 / nr. 10

fiiiul al IV-lea Xo. 10 Prvetul lbon««neuieSor IN IAȘI, pe anii 20 fr—Pe semestru 10 fr Pe trimestru 5 fr. IN DISTRICTE, pe an 24 fr —Fe sem. 12 fr Pe trim. fr. fr. Pentru Austria 30 fr.—Italia 40—Franța 46 I ASERȚIUNI ȘI RECLAME rândul 60 bani SCIIU LOCALE. * 1 fr. Epistole ne­franc­ate au se primescu. Unu Xr. 30 bani. Mi­lasti Joi 5 Fepnaric l§*0. FOAEA INTERESELOR GENERALE Proprietar si Ad­um­ni»i­aior TH. B­ VLASSAN. lniMtvsatin ne» ÜB* arsa^5.^3 are Joia si Duminica. Preeiurile AnUccturWoi PAC, II A î. 51­ b. Pag. TV 30 b. Tag. TV 20 b Pentru IRANIVA: se primesc anunciuri iad Adam Neg­ussant—comm­issionnaire Care "♦•ar de la Croix Rouge 2. Pari 3. Pentru ROS­­TIPA și DI­AMANTA la D. fillipy Lol>­­n­e.* Reichs­rafhsplatz Nr. 2 și la I­. Rudolf Ma­ Schortfütsee Nr. 2. Wien la D. V­erdu­fa, Piurou centralii de anunciuri Wien, V­. BiL­­gerspitalgasse 26. Pentru ANGLIA la I­. Eu­gen Miioud Londra 81 in Fleet Street K. C Man­ incri­sele nepublicate «vor .arde l­ti a Ar- 30 hani.­­A... «| nr­ebb aa­ga. Ja­an Summy' _ I gXIL VECII' JIU­A PATRONUL ZILEI | ftmrntal SwwlwJ April StiMu 0 SK­L NOU | d­UA | PATRONUL ZILEI | Ranritz! S relai | spuiul »ie­ri S3 -—­ .■­­ [UNK] [UNK] [UNK]­ [UNK] ■ ' ' ■ " '■ [UNK] [UNK] Lumina plină >581.—— --------­----------------------------------- --------------, O T' Duminică Martir Trifon 7 3 5 25 h 29 Ian. la 13 Duminică ]), Sept. Cotar 7 3 5 25 H­o T­uni (f) In timp narea Domnului 7 1 5 28 5 ore 15 m * 14 Luni­­ aionim 7 1 5 28 •>. M Sf. și dreptul Simion 7 0 5 38 sear­a cu tim. J 15 Marți Faust­in 7­0 5 38 4 Mercuri Cuv. Păr. Isidor 6 58 5 31 liniștit și a­­­ 16 Mercuri­­ Juliana 6 58 5 31 ^ I r. aoi­s­ta Mart. Agathia 6 5 5 32 plicatu sprei H 17­­ Joi Constanța 6 56 5 32 ^ I Vineri Cuv. Păr. Vucol Episcop 6 55 5 33 moină­­ta­ly Vineri Flavian 6 55 5 33 ^ I . Sâm­bătă _____Sf. Par­ten­iu și Cuv. Luca_____________.JĂ-JIIL­—. — mmmmmam^ 6 53 5 34 De Arendatii $tt>sin Trifesti situată lăngă ora­șul Romanu, Proprietatea D-nei AGRI- PINA JORA născută MICLESCU in in­­timi­ere ca la 900 fălci pământu cu locuri de prima c­alitate de arătură, fănați și pășune, cu un IAț­U mare, MOARĂ, VII și altele. Să dă­m­ aren­dă, pe timpu de cinci ani începători de la 23 april 1877. Doritorii suntu invi­tați a se înfățoșa la proprietara domi­ciliată in Roman cu garanțiile cuveni­te, la 23 Fevruarie, 1876. Condițiile să vor vede, in ziua terme­nului la D-na proprietară. AVIS D-LOR A BOXAȚI Fiind cit aid tu la 1 De­cembre câtu și la 1 Ianuriu au espiratu unu însemnata Nr. de abonamente, rugam pe D-nii abona­ti care se ga­­sescu in acesta categorie se bine­voi a seu a ne înainta cât mai ne­ntardiatu costul abonamentului D-lor. Ase­m­­ine acei Onorari. Domni abonați care nu datorescu din urma suntu poftiți cu totu din­adinsul a se rafui cu noi și a nu ne pune in neplăcuta posisiune de a'i publica pe pagina a IV cu recomanda lumea de per­sane ce nu se ingrijescu a-și plăti datoriile. Cu acesta aducem mul­țumirile nostre acelor DD. abonați cari s'au grabitu a ni achita fara aștepta avi­­suri. NOTA COMITELUI ANDRASSY in privința reformelor pentru, Bosnia și Herzegovina Buda­ Pesta, 30 Dec. 1875. De la începutul tulburărilor din Her­zegovina, cabinetele europene, interesate de pacea generală, au trebuit să’și fixeze privirile asupra evenimentelor cari ame­nințau a o pune în pericol. Cele trei curți a Austro-Ungariei, Ru­siei și Germaniei, după ce ’și-au comu­nicat vederile lor în acesta privință, s’au unit pentru a întrebuința în comun si­lințele lor de împăciuire. Acest scop părea prea conform dorin­ței generale, pentru ca cele­l­alte cabi­nete, invitate prin organul representan­­ților lor din Constantinopole a se aso­cia la realizarea lui, să nu să fi grăbit a’și uni silințele cu ale nóstre. Puterile s’au înțeles, pentru a ușa de influența de care dispun, spre a localisa conflictul și a-i micșora pericolele și ca­lamitățile, oprind pe Serbia și Munte­­negru de a participa la mișcare. Limb­ajul lor a fost cu atât mai efi­cace, cu cât a fost identic și prin ur­mare a dovedit ferma voință a Europei de a nu permite ca pacea generală să fie pusă în pericol prin isbucniri necu­getate. Cabinetele, pe lângă acesta, au oferit guvernului turc bunele servicii ale agen­ților lor consulari pentru a concurge la potolirea rasculei. Urmărindu acest scop, ei au avut asemenea grija de a se feri de ori­ce ingerință și de a cruța dem­nitatea, drepturile și autoritatea suve­ranului. Delegații nu trebuia să se institue în comisiune de anchetă, nici a se face ad­vocați ai dorințelor poporațiunilor res­­culate. Ei aveau misiunea de a le ri­dica ori­ce ilusiune în privința vre­unui ajutor din afară, și de a le sfătui să se imprăștie după ce ’și-au espus dorințele și plângerile lor. Puterile se reservau de a susținea pe lângă guvernul turcu numai acelea din cererile insurgenților, cari s’ar fi găsit legitime; acesta acțiune împăciuitore a cabinetelor atesta într’un mod îndestulător atențiunea amicală, care președ­use la bunele lor servicii. Ea măr­turia că, în ochii lor, era o solidaritate complectă între interesele Europei, ale forței și ale poporațiunilor răsculate, ca să pue capăt unei lupte ruinătore și sângerose, și ca să’i previă întorcerea prin reforme seriose și îmbunătățiri efi­cace de natură a concilia trebuințele reale ale țarei cu legitimele cerințe ale au­torității. Acesta e, în puține cuvinte, istoricul acțiunii exercitate de puteri de la isbuc­­nirea resculei. Cabinetele au fost conduse pănă as­­tă­­zi mai cu sem­ă de dorința de a în­lătura tot ce ar fi putut fi interpretata ca o ingerință prematură a Europei. In acesta ordine de idei, tóte cabine­tele s’au mărginit a consilia pe guver­nul Sultanului de a nu se mărgini nu­mai la măsuri militare, ci de a se sili să combată râul prin mi­jioace morale, destinate a înlătura tulburările viitore. Lucrând ast­fel, cabinetele aveau în vedere să dea Sublimei Porți sprijinul moral de care avea trebuință și tot­de­­odată timp ca să liniștescă spiritele în provinciile resculate, sperându ast­fel, că ori­ce pericol de complicațiuni ulte­­riore va fi înlăturat. Din nenorocire, spe­ranțele lor au fost înșelate. De o par­te, reformele publicate de Portă nu par a avea în vedere potolirea provicieloru resculate, nici a fi îndestulătore pentru a ajunge la acest scop esențial. Pe de alta armele turce n’au isbutit să puie capăt resculei. In aceste împrejurări, credem c’a sosit momentul, ca puterile să convină asupra unei procedări comu­ne pentru a împedica ca mișcarea, pre­­lungindu-se, sa nu sfirșescă prin a com­promite pacea Europei. Noi, ca și cele­l’alte puteri, am apla­udat bine-voitorele intențiuni ce au ins­pirat recentele manifestări ale Sultanu­lui. Iradea din 2 Octombre și firmanul din 12 Decemvre cuprind o seria de principie destinate a introduce reforme in organizarea imperiului otoman. Am avut­ drept să credem, că aceste principii, decă vor fi traduse în disposi­­țiuni legislative concepute cu înțelepciu­ne, și dacă mai cu samă punerea lor in practică va corespunde pe deplin dorin­țelor luminate ce le-au dictat, voru a­­duce seriose îmbunătățiri in administra­­țiunea Turciei. Nu putem ascunde cu tote acestea, ca reformele anunciate nu pot să aibă prin ele insuși efectul de a opri, chiar mo­mentan, versarea de sânge in Herzego­vina și Bosnia, și cu mai mult cuvântu de a asigura pe base solide rep msul vii­tor al acestor părți din pămâ­ntul otoman. In adevăr, dacă esaminea­ă cine­va cu­prinsul itadelei din 2 Oct. și al firma­nului de la 12 Dec., nu se pute opri de a recunosce, că Sublima Portă pire a fi fost preocup­ată mai mult de principiele ge­nerali, cari, când vor fi p­recisate, vor putea servi de basă administrațiunii im­periului, decât de potolirea provinciilor astă­ții resculate. Dară, e de interesul guvernului oto­man, ca liniștea să fie asigurată mai îna­inte de tote, căci pe cât timp ea nu va fi dobândită, va fi imposibil și a pune în vigore chiar principiile p­e cari le-a pro­clamat Sublim­a Portă. De altă parte, starea de anarh­iă care bântuie provinciele de Nord-Vest ale Tur­ciei implică numai dificultăți pentru Su­blima Portă, el ascunde și grave peri­cole pentru pacea generală, și deferitele state europene n'aru puté sé va­­ fi cu ochi nepăsători perpetuându-se și agra­­vându-se uă situațiune care de pe acum a fost greu asupra comerciului și indus­triei și care, strancinându din ^i iu­­­li mai m­ultu încrederea publicului in con­servarea păcii, tinde a con­tromite tóte interesele. Noi credemu asemenea că indeplinimu vă ditoriă imperiosa, atrăgând seriosa atențiune a puterilor garante asupra ne­cesității de a recomanda Sublimei Porți să complecteze acțiunea sea prin măsuri, cari par neapărate pentru a stabili or­dinea și liniștea in provinciele pustiite în momentul de faț­ă de flagelul resbe­­lului civil. In urma unei schimbări confidențiala de idei intre noi și între cabinetele din St.­Petersburg și Berlin, s’a recunoscut, că aceste măsuri trebue să fie căutate intr’o inducita direcțiune, mai întăiu pe tărâmul moral, și al douilea pe cel material. In adevăru, chiar starea materială a locuitorilor creștini din Bosnia și Herze­govina se datoresce, in ultima avan­să, posițiunii lor sociale și morale. Examinându cine­va căușele fundamen­tale ale penibilei situațiuni în care Her­zegovina și Bosnia să svârcolescu d’atâța ani, este isbita d’uă­dată de simțim­in­­tele dușmăniei și resbunării cari animă pe locuitorii creștini și m­ahometini unii contra altora. Acesta disposițiune a spi­ritelor a pusu in imposibilitate pe dele­gații noștri d’a convinge pe creștini că autoritățile turce potu să aibă sincera voință d’a satisface nemulțumirile loru. In Turcia europenă, nu e pate alta ți­nuta in care antagonismul ce esistă intru cruce și semilună să fi luatu forme atât de acerbe. Acesta ură fanatică și acesta neîncredere cată se fie atribuite vecină­tății poporeloru d’aceeași rasă, cari se bucură de plenitudinea acelei libertăți religiose de care se vădu lipsiți crești­nii din Bosnia și Herzegovina. Neîncetata loru comparațiune cu acele popore face ca ei să cred­ă că suntu ingenunchiați sub jugul unei adevărate nervituți și r­u chiar numele de rasa pare a’i pune in­­tr’uă posițiune moralmente inferiori a­­celeia a vecinilor lor; c’unu cuvântu, ei se simtă sclavi. De mai multe ori, Europa a avutu să se preocupe de plângerile lor și de mijj­­iacele prin cari să le pute căpăta. Ilat­­ti-bumaiuuul din 1856 este unul din fructele solicitudinii puterilo­ru. Dar, chiar după termenii acestui acta, libertatea cuiteloru este încă mărginită prin clause cari, mai cu semn în Bosnia și Herze­govina, s’au mănținutu c’uă rigore ce nn FOILETONU__ TRAGEDIILE PAN­SULUI 107 l>m­ali Bluet (Urmare.) Baronul se scoborî din trăsură, trase clo­poțelul, și­­ 0’6 valetului care veni și-i des­chidă ușa: — Dă te rogu carta mea domn­ei de St.­­Angot... Ex-moșa era do­uă um­ore tristă. Ea petrecuse­ră nopte forte agitată, chi­­ămându în zădar somnul pe perina ei gar­nisită cu dantele­­ și sub puful ei more. Afară de decepțiunea imensă causată prin surparea frumóselor sale proiecte dărâmate cu deseverșire prin fuga Dinabei Bluet, ea se simția forte neliniștită. Tamerlan-Sarriol, espedata diminăță la Me­lania Perdreau, ammeiase întorcându-se că luna feti nu se mai întorsese la mătușa sa. Dinah dar se ascunde...—Dar unde?—Forte probabilu la vr’unu înamorata necunoscuta de batr­ână... Cine scie dacă acelu înamorații disperata de tentativa odioși din sera din ajunu nu va angagia pe debutantă a aduce pi­urgere la cei în­dreptu?...— In acest« casu uă anchetă aru fi neevitabilă, și ce se va întâmpla dacă poliției i-aru veni în minte ași îndrepta in­­vestigațiunile paciente spre misterele micului otelit din strada des Saussaies?... Respunsul la acesta întrebare nu era nici­cum asigurătorii. In scurta, domn­a Angot, bine deci ia a nu primi pe nimeni in acea di, nu dăduse îngri­jirile obicinuite toaletei­­ sale nici nu proce­dase la dresa. Ea’și aruncă ochii asupra cartei baronului de Croix-Dieu. — Nu cunoscu... murmură ea, și apoi a­­daose .—Respins’ai că amu c­itu ?.­.. — Nu, dóm­u­.. — Esci unu prostul — Nu sciamu... — Trebuia se scli... Spune acelui domnu că fiu du cam suferindă, nu suntu visibilă astă­­zi... Valetul eși, dar se reintorse după uă minută. — Ear?—întrebă dómna Angot—Visitato­­rul s’a du­su? — Nu, domnă...— elu insistă se fie pri­mita...— pretinde că comunicațiimile de­uă naturi particulară ce trebue se facă domnei suntu pre­a importante și nu suferu nici uă intăr­z­ere... — Ce domnu e acesta?—Unu june? — Nu tocmai, dar tatu ce-i mai cum se ca­le...— Portă unu f­oncu de opta seu­­lece colóre, și calul capelei séle face celu puein­­ lece mii de franci...— C­­e unu particularii forte șicu. — Este focu în salonul celu mare? — Da, domnă... — Ei bine­­ poftesce pe domnul și rogii su se ascepte... Domna Angot se acomoda răpede, își în­dreptă cum putu perul seu falsu, disimula câtu putu mai bine desordinea lui cu ajuto­rul unei din acele bonete cochete a căroru monopolu îlu ave, și după unu cu arta de oră, se duse la baronii. In zădar se uită la acesta din urmă cu luare aminte.— sația lui nu’i aminti nimicu, și esamenul seu o convinse că vedé acestă faciă pentru prima oră. Ș­ a noi acesta n’are nimicu escesivu și de necrezuții.— Scimui că Filin de Croix-Dieu nu semăna de locu cu contele Robert de Loc­ Barn, și, pentru a constata identitatea lor, trebuise ochiul de lynx a lui Sarriol și mai alesu pis­­ma sa persistentă. Baronul însă recunoscu la momenta sub in­­grășarea masivă a D-nei văduve de St-Angot, trăsurele ascuțite, privirile oblice și alurele mierese a mo­șei de pe bulvardul Batignolles. Spravena femeie ține in mână carta ce’i dăduse valetul. Ea aruncă ochii pe dânsa. — D-lui baronu de Croix-Dieu amu ouare se vorbescu? (li se ea cu uă reveranță. — Lui însuși, domnă... — Potu sei, domnule baronu, ce’mi procură plăcerea visitei d-vóstre? —■ D-­zeul meu, domnă, nimicu nu’i mai simplu...— Obosita de o lungă holteie, sătulii de plăcerile deșerte a unei vieți sgomotosă și frivolă, visezu bucuriile căsătoriei...— cu alte cuvinte, dorescu se me’nsora... — Dorință forte naturală !... și ați gândita la mine de a o realisa? — Acesta trebuea se fie, de­ore-ce faceți căsătorii... — Nu suntu singură ’n Paris, din neno­rocire pentru mora.Lumea publică...—Cuteza­­voi se­ve rogu, domnule baronu, se’mi spu­neți ce împrejurare v’a decisu se’mi dați preferința? — Renumele celu bunu alu casei d-VÓstre... — Nu altu motivu? — Nu. Domna Angot zimbi și salută. — Amu patru­­zeci și opta de ani,—reluă baronul,— trecu dreptu unu omu destulu de bine conservații,— numele ’mi este adevaratu alu meu,—titlul meu e seriosu,— sănătatea’mi perfectă, caracterul facil, si poseda cinci­­zeci mii de livre venita...—­Fac’a activul meu. — E superbul—strigă domna Angot. — In schimbul tuturora acestor, ce’mi pu­teți oferi ? a­i domnule baronu, nu veți avea lite­­r­e unite decâtu greutaei alegerii...—Reper­toriul meu e fără rivalii...— elu conține averi și dote de la unul pan’ la cinci milióne...— Țineți la uă avere mu’­e?.. — Ținu mai cu semn a frumuseță... — Neinteresare admirabilă !—Doriți vă fata de totu jună?...—Lua veți de soție uă jună veduvă?... — Jună văduva sau jună fetă, puțin mă inportă, destui ca persona se’mi placă. . .— A­ domnule baronu, omeni ca d-vostră suntu rari!...— Bine-voiți a mĕ ’nsoci în ca­binetul meu...—Voi foileta repertoriul...—Vă voi supune diferite — partiții voi pune sub ochii d-vóstre câte­va fotografii, și, după ce veți lua unu începutu de decisiune, vomu a­­vargia uă întâlnire...—Dacă chiar sfi voi 23 vedeți persona far’ a fi vé­luti de dânsa, va fi ușor...—Cașul e prevé­luta și casa facud­ în consecință... — Agenția d-vóstre matrimonială este încă mai presusu de reputatiunea sa, demnă!..— Zise Croix-Dieu urmându pe ex-mosa in bu­­duarul unde se găsiau biuroul de abanosa, casele și registrele cele mari cu lăcăți. — Domna Angot luă de la lanțul seu de or­icu uă cheiță, deschise lacata masivului in folio care cuprindă listele văduvilor și a domn­i țârelor, și întorse repede paginele aco­perite cu numi și indicațiuni de totu felial. Cându baronul o vénu forte absorbită în cercetările sale, îi zise de nă­dată, cu tonul celu mai naturalii, fiisând'o cu lornionul: — Aproposit’o Sarriol e bine?... Matrona tresări și rădică bruscu canul, dar emoțiunea sa, presupunându că acea e­­moțiune fu reală, nu dură nici m­acaru­ră minută. Ea se uită la interlocutorul seu dreptu în faț­ă, cu unu aeru de intrare, și întrebă: — Sarriol!— Cine’i, vă rogu, acelu Sar­riol, domnule baronu? — E nou bravu băetu pe care’lu cunoșteți de două­zeci de ani...—response Croix-Dieu. Domna văduva de St.-Ai­got își compuse­ră fisionomi­a demnă și prefăcută, și replică: — Domnul baronii e pre­zentLeruan ca se’m­i fie posibilu a admite unu singurii mo­menta că are răul gusta de a șicana vă clamă... — Deci e vr’vă erere aici... — Așa­dar,— relua Croix-Dieu,— nu cu­­nosceți pe Sarriol ? — De locu, și nici-vă­ dată, nici-uă dată n’amu auzitu pronunțiându-se acestu nume... — Fie! dar cunosceți celu puținu pe dom­­nișora Anita ?... — Domna Angot tresări din nou. — Domnișora Anita e prima mea femeie din casă...—­Ade ea,— cum scrți... — Sciu multe lucruri!—întrerupse Croix- Dieu.— Dați-mi voie, scumpă domna, de a mă purta la d-vóstre cam fără genă...— Ași are de spusu două cuvinte domnișorei Anita... In presenta d-vóstre, bine ințelesu... — Dar... — Vă voi fi recunoscător dacă ați chilma-o.. — Cu tote aceste... Baronul ruga ca unu tomi­ de comandi La care ex-mosa nu resistă. Ea lovi de trei ori pe unu timbru și fosta Pr imi domnișoră la uina din primele croito­­rese din Paris alergă la momenta. — Domnișoră,—Ei­­lise Croix-Dieu scoțând din portofoliul seu uă ser La­re pe care i o prestază,— sperii și compteti că veți fi des­tul de indatoritore pentru a ve însărcina cu ace­sta... Subreta se uită la adresă. — Dar e pentru mine !—strigă ea. — Nu tocmai...— Numele d-vóstre e în a­­devăr scrisu pe copertă, dar acesta copertă conține unu biletu destinata lui X. Y. Z că­ruia, suntu siguru, îlu veți remite în celu mai scurta timpu. Stăpâna casei asculta cu­ gura cascată și cu ochii boldiți. Croix-Dieu urmă : — Conți­nutul acestui biletu interesând« într’unu mod cu totul deosebita pe domna de St.-Anget, nu me’ ndud­escu că X­­. Z va pune tată graba sine a’lu comunica... X­Y Z e u­u barbatu galanta ! Croix-Dieu se sculă de pe scaunu și salută adăogindu : — Vomu mai vorbi într’uă altă Zi scumpă domnă, despre proiectul de căsătorie dintre noi... In acesta momenta mé cam grăbeau : trebue dar se va presinta respectele mele cele mai umile și se’mi iau concediu de la d-vóstre.— Nu mé reconduceți, vé rogu... îmi voi găsi pre bine drumul singuru. Salută drăși, eși, din cabinetul­ buduaru, tre­cu prin salonul celu mare și ajunse pe scări. — Dar acesta’i unu nebunu !—strigi domna Angot după unu minutu de tăcere. — Unu nebunu förte periculosu, me temu de elu..— răspunse Sarriol întrân­du pe uă ușă ascunsă, amu auzitu totu!... Anito, adă sori tarea... (Va unn.t.)

Next