Curierul Foaea Intereselor Generale, 1877 (Anul 4, nr. 2-99)

1877-12-08 / nr. 95

a IAȘI 7 Decemvre 1877. Serbia a declarat deja războiul. Acest fapt, deși de mult așteptat și prevăzut, a produs totuș o mișcare destul de însemnată in cer­curile diplomatice a Europei. Guvernul sârb, in declarațiunea sa de răz­boi, arată cauzele, care a decis pe Serbia să rupă in sfărșit pacea, ce o are indheetă cu Tur­cia. Aceste cauze sunt cuprinse in următoarea telegramă ce u. Petronievici agentul Serbiei la București a primit din partea d-lui Ristici, ministrul de externe sârb. , D-lui agent al Serbiei, București. Belgrad 2 (14) Decemvre 1877, 7 ore sara.— Războiul este declarat Portei Otomane. Proclama­­țiunea princiară, publicată astăzi, amintește că Poarta nu a respectat tratatul de pace, care stipula o am­­nestie completă pentru creștinii refugiați in Serbia la reîntoarcerea lor, ei au fost din nou supuși la persecuțiuni lăsate fără pedeapsă de Poartă. După o violațiune atăt de flagrantă a tratatului de către Poartă, Serbii nu mai sunt ținuți de a indura o a­­tăt de penibilă situațiune și de a mai remănea spectatori pasivi. Măsura atrocităților este atăt de mare in­căt Serbia nu se mai poate privi cu un ochiu nepăsător, nici suferi in viitor fără umilire legăturile ce are un Stat care trăește din pustiire, foc și sănge. Proclamațiunea amintește despre conspirațiunile ce Poarta întocmește in taină in­potriva siguranței din năuntru a Serbiei. Lupta Serbiei in­potriva dușmanului secular nu este sfârșită cu cel din urmă război. Cu toate că viteaza oștire rușiană poate, și fără cooperarea noastră, să facă a triumfa sănta cauză pe care îm­păratul Alexandru a luat’o sub puternica sa pro­­tecțiune nimic nua poate scuti pe națiunea sârbească de a’și îndeplini datoria ce are. Popoarele nu pot să a­­jungă la adevărată libertate, de­căt cu prețul sudorilor și dacă este nevoe, chiar cu al sângelui lor. Nu se întreprinde o mare operă pentru a ră­mânea in mijlocul ei, căci aceasta ar fi o politică mică și slabă și un patriotism neîndestulător. Am avut in­deajuns vreme de a ne odihni și eram in drept de a o face. Vom găsi pe câmpul de luptă, viteaza armată rusă acoperită de o glorie eroică, vom găsi pe frații Muntenegreni și pe vitejii noștri vecini Romăni cari, trecănd Dunărea, s’au dus să­r,­­­ I i­ A­r­ Avi s M n­ mU An Andinnn ni i­i K AnAnf­in nnAnsiml­ah timp, a trebuit­­ te în inima fie­cărui român sentime 3gitimă mândrie, căci cununa de laur în sine multe ramuri dobândite de vi­stru Domn și de brava noastră armată. De aceea ș­i, ce s’a făcut, era la înălțimea acesta ente și demnă de ma­rele împărat ( io causă sântă­ libe­rarea creștinilo jugul otoman. Voind se dădlor noștri o descriere detailată de ac­andidă primire vom în­cepe mai întăi­­ierea decorațiunilor ce s’au pregătit p mirea înaltului oaspe. Vestibulul e­st prefăcut într’o serie de flori și arbori, de cele mai rare specii și de un aspect cine­ va se cr­iminab­!, visitând această serie mijlocul unei case din Zona tropica. Trecând ap»­rierea saloanelor, ornate cu cel mai 1­in­c și de un lues surprin­zător, vom m n treacăt numai câte­va lucruri, care ne-a fraț­­it mai mult. Astfeliu în salonul mic , nimerita combinațiune a doue portrete acel a lui Petru cel Mare și acel a lui­­ al doile, ambele încon­jurate de o­­­ splendidă cunună de flori, repre­­sintând în n bine nemerit gloria ve­che și prese­rei națiuni ruse. Celelalte b)<.. . care împodobeau păreții ambelor sale est în cea mai mare parte sunete alese din istoria noastră și ceea ce ne-a făcut să fi­ î și în mod foarte plăcut, era că mai tot..*­­l operile artiștilor români. Peronul gar­d o arhitectură plăcută prin colonada pe frontul său, a dat loc la un arangiai cele mai ferice. Mii de­­ colorate răspândeau o lu­mină mai r 1­cât de zi în întregul peron, o colonadă l­ată, imitând acea a pero­nului, așez­au ca­laltă parte a iadului, șeful circulațiunei au și plecat la Roman, pen­tru a primi trenul M. S. Țarului. Marți după ameazi, sosind acest tren în Roman, a fost condus de acolo și pănă la Iași de d. Slo­­ninski. In Iași, chiar des de dimineață fâlfâeau mii de steaguri de pe fațadele caselor, și sara o iluminațiune generală și strălucită manifestau bucuria ce o simte capitala Moldovei, că are să vadă pentru a doua oară pe gloriosul îm­părat Alexandru II, sosind de pe câmpul de război, încununat de victorii nemuritoare. Pe la 7 ore sara, peronul gării a început a se umple din ce în ce mai mult cu un public numeros compus din ofițeri români și ruși, din capii diferitelor autorități civile, precum și un număr însemnat de dame. Toți se aflau în mare ținută de gală. La 9 ore afluența pu­blicului încetase, fiind-că toți cei invitați se aflau deja prezenți. La aceea o oră toți elevii școalei militare din Iași, în mare ținută, cu baionetele pe carabine, intrară pe peron în or­dine de marș și se așezară un rând de ambele părți a intrării spre salonul destinat pentru M. S. Țarul. Esteriorul și ținuta acestor tineri ostași români, a produs o impresiune de mân­drie națională asupra asistenților, și cu plăcere am constatat, cum ofițerii superiori ruși priveau cu satisfacțiune pe tinerii ostași. Cu cât se a­­pune ora sosirei M. S. Țarului, cu atât căuta fiecare din publicul adunat, să ocupe un loc mai apropiat, din care cauză, îngrămădirea publicului spre locul, unde avea a se cobori Țarul, deveni din ce în ce mai mare, și crescu pănă acolo, că mai multe daune erau silite să se sue pe scaune pentru a pute privi mai bine. Din corpul diplomatic din Iași n’am obser­vat pe nimenea, afară de cât pe Consulul rusesc d-nul Jacobsohn și pe secretarul seu d-nul Bacunin. Cauza ca ceilalți d-ni consuli străini din Iași nu erau presenți a fost, că sosise în T""’­­In Io A a+novi Pas si dft la, d. Co­vulturii victorioși ai Împăratului liberator, cu cre­dință in Dumnezeu, in numele deorobirei fraților noștri, in numele independinței patriei noastre.“ Pentru noi e indiferent, dacă prințul Milan a indicat toate și adevăratele motive, care l’au decis, să războiască contra Turciei, sau dacă a enumerat numai căte­va, căci prințul Milan de vreme ce Serbia a fost prin arme supusă de Turcia, avea ori­când dreptul, tot prin arme a elibera de sub suzeranitatea otomană. Acest drept il au toate popoarele creștine din Tur­cia, și să sperăm că ele vor căuta să-l aplice in curând. Se obiectează Serbiei, că a intrat in război abia după căderea Plevnei, și după ce arma­tele turcești au ajuns in starea cea mai critică. Dacă vom judeca intr’un mod obiectiv, vom ajunge la concluziunea, că prințul Milan bine a făcut, că a făcut așa. Politica din anul curent a Serbiei s’a ilustrat prin o prudență bine intemeată și prin o strategemă bine pre­­calculată. Prințul Milan a dovedit că iși cu­noaște bine misiunea, și că știe de astă dată cum să o realizeze. In anul curent prințul Milan a condus ca un bun cârmaci soarta țerei sale, căreia i-a dat timpul necesar pentru ca de astă dată armata serbă să intre mai bine pregătită in războiul actual, și să aibă mai multă proba­­bilitat­e de succes. CURIA T . BALASSAN. TARUL IN IAȘI. 9 ’ întoarcerea Maj. Sale Imperatorului tuturor Rușilor de pe câmpul de resboi, unde glori­oasele sale armate au cules noul lauri prin strălucitele victorii, despre cari am raportat la Peronul printr’o nimerită disposițiune a co­­misiunei însărcinată cu pregătirea primirei, a fost dispăru­t prin două balustrade în trei părți, servind :una pentru primirea persoanelor ofi­ciale, cea­laltă pentru dame și cea de a treia pentru public, tot peronul în partea din a dreapta a fost închis printr-un părete zugrăvit represintând un arc de triumf rezemat pe o co­lonadă în fundul căreia se vedea insigniele împărăției rusești. Partea principală și cea mai marcantă atât în lumini, ghirlănzi, decoruri și transparente, a fost acea închisă între două balustrade pe unde urma a se cobori M. S. din tren spre a intra în saloanele pregătite. Aci se vedea de­asupra ușei principale un transparent representând crucea, care a invins semiluna, în amândouă părți ale portalului se aflau transparențe mari represintând insigniele împărătești, monogramul împăratului, vulturul rus și marca României. Decorarea Gării, precum și arangiarea sa­loanelor de acolo a fost făcută cu cheltueala și îngrijirea Primăriei Iași, care pentru acesta alesese o comisiune compusă din d. Costică Cerchez, d. inginer-șef A. Boguș și d. Pilescu a director la școala comunală de meserie. Avem mulțemi acestei comisiuni, că in scurtul timp de vr’o 2 zile s’a putut pregăti și efec­tua o primire atât de strălucită: îndată după primirea știrei despre sosirea împăratului, Direcțiunea din Iași a căei ferate Iași-Pașcani-Roman a luat măsurile cele mai energice pentru a regula mersul exact a tre­nului imperial. D. Sloninski directorul de es­­ploatare a acestei linii ferate și d. Inn graf nici o aeiegațiune și nun uuiar pe u­nux wix­­­ sub­. Tot din această cauză, delegațiunea stu­denților Universității Iași, nu s’a putut presenta la M. S. Țarul. Această delegațiune a fost în­sărcinată, ca în numele studenților acestei U­­niversități să felicite pe M. S. Țarul de bună venire precum și de victoriile repurtate în războiul actual. Delegațiunea a fost compusa din opt stu­denți de la Universitate și cu părere de rău am aflat, că i-a lipsit ocasiunea spre a mani­festa M. S. împăratului Alexandru II simți­­mentele de cari studenții noștrii sunt inspirați pentru gloriosul Țar a tuturor Rușilor, și Pu­ternicul nostru sprijin în dobândirea neatâr­nării României. La 10 ore 30 minute un șuirăt lung de locomotivă și apoi sunetul clopotului peronu­lui semnalau sosirea trenului imperial. „Baca­l­­vine Țarul“ esclama fie­care. Elevii scoalei militare prezentară armele, publicul se îndesa, damele se înălțau pe vârful picioarelor, ofițe­rii gardei naționale iși îndreptară chipiul și se puseră in rănd de la scara peronului și pănă la ușa salonului, civilii iși redicară pă­lăriile lor nalte, și Prea Sfinția Sa Mitropoli­tul Iosef incunjurat de inaltul cler, precum și Prefectul de județ și primarul lașului d. Se. Pastia se apropie de scara peronului. Fiecare iși aținea respirarea numai pentru a pute profita mai bine de timp și a vede mai bine pe împăratul Rusiei. In sfârșit se apropie două locomotive greu fumegând, trec înaintea scărei peronului trăgănd după ele un lung șir de vagoane mari și la un semnal opresc în fața peronului mai multe vagoane impe­ t I

Next