Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)
1879-02-11 / nr. 18
TM*71 IAȘI 10 Fevruarie 1 Interesul propriu, dar nu setele de umanitate, dreptate e înrudire sunt baza, pe care crește politica marilor puteri ne. Egoizmul e in floare. Istoria elor de astăzi ne dovedește aceasta. Chiar dacă in aparență o politică a vreunui cabinet pare a fi sentimentală și a susține in afară un popor amenințat, scopul real nu este decăt egoistic. Românii, mai degrabă decăt alt popor s’au convins și se conving de acest adevăr. Noi suntem de aproape înrudiți cu Italia, Franța și Spania, fiind de aceaș gintă, de ginta latină,—după cum Sârbii, Montenegrinii, Bosniacii și Bulgarii sunt de aceaș gintă slavă cu Rusia. Dar după cum Rusia nu face pentru consângenii ei din Turcia nimica fără scopul ascuns de a trage numai ea singură folos din rezultatul ultim, tot asemine o pățim și noi cu surorile noastre Italia, Franța și Spania; de Portugalia nu mai vorbim, căci e prea slabă. Regele Victor Emanoil ne-a susținut Unirea, pentru ca ua caz eventual să putem ajuta Italiei in un război contra Austriei, împăratul Napoleon III a sprijinit Unirea tot pentru acest scop, căci pe atunci rivaliza cu Austria, el ne-a dat Basarabia— spre a umili Rusia. Spania? Ce a făcut ea pentru noi, frații ei de la Dunărea ? Nimica, căci nu-i puteam oferi nici un avantagiu material. Frumosul curent patriotic, ce străbătu prin toate popoarele slave din Austria și Rusia, de a ajuta pe frații lor slavi din Turcia in eliberarea lor politică, acea solidaritate intre Slavii, nu vedem reproducendu-se și in privința noastră intre Latinii, adecă printre Italienii, Francesii etc. Nu destul de atâta, că nu ne ajută, dar lucrează de multe ori contra noastră. Pe când Serbii in războiul lor contra Turcilor au primit jai uteruri de Odoviții hi*uuni dini toate unghiurile, unde străesc Slavii, noi Românii cu ce am fost ajutați de frații noștri din apusul Europei pe când ne luptam contra Semi-lunei musulmane ? Francezi sau italieni au fost acei plenipotenți la Congresul de la Berlin, cari, dacă nu altfel, dar cel puțin, in mod platonic să fie protestat contra răpirii unui pământ a nostru ? Nici francez dar nici italian, ci englez a fost acel plenipotențiar. Earl of Beaconsfield, carele cu toată , convențiunea ruso-engleză din Mai, , a declarat un Congres, in mod oficial , părerea sa de rögt pentru retrocedarea Basarabiei. Pe cănd Austria și Rusia ne au recunoscut independența Franța și Italia ne-o refuză, și J au scrupule internaționale de a face un bine fraților lor de la Dunăre. Nu putem contesta, că unele ziare franceze și italiene ne susțin, noi insă știm că aceste articole sunt plătite și nu purced din propria lor convincțiune. Tot astfel nu putem contesta , că unii deputați, senatori și miniștri ] din Italia ne laudă prin cuvinte frumoase, și ne dau vorbe in loc de fapte de care avem atăta necesitate. Acuma de curend am avut sau avem a suferi o desiluziune și as nume in chestiunea Arab-Tabiei, căci trebue să vedem, cum Italia și Franța 1 in complicitate cu Austro-Ungaria lui crează din resputeri pe lângă Cabinetul englez, ca acesta să-și schimbe atitudinea față cu noi, să nu ne mai susție și să dee Rusiei dreptate. Fericiți de Slavi, căci ei știu să-și apere frații lor de oriunde! Ear ( nouă ne remăne măngăerea, că poate £ unu popor străin va găsi simpatii sau cu interes de a ne apara. * L Fată in ce constă inferioritatea la Mnului față cu germanismul ■pul. X""" S 9 r fi" 1 CRONICA ESTERNA. Manifestul Țarului Cu ocaziunea indicerii tractatului de■ finitiv de pace, Țarul a emis un manifest, a cărui text e următorul: r Noi Alexandru al Doilea , Din mila lui D-zeu împărat și Autocrat a tuturor Rușilor, Rege a Poloniei, Mare duce de Finlande etc. facem cunoscut și dăm de știre la toți supușii noștri credincioși, că : In ziua de 27 a trecutei luni Ianuarie s’a indhcet cu consimțimăntul Nostru in Constantinopol tractatul definitiv de pace cu Poarta Otomană și s’a ratificat de Noii in ziua de astăzi. In consecință am ordonat trupelor noastre de pe peninsula Balcanului să se reîntoarcă in Rusia, lăsând conform stipulațiunilor tractatului de la Berlin un corp, să ocupa provizor Bulgaria și Rumelia Orientală spre a asigura noua stare de lucruri, ce are a se inf duce acolo. Toți supușii Noștri credincios manifestul emis in 12/21 Apriluzele, care Ne-au motivat, trec armele, puternic convinși de dreptatea cauzei interprinse de Noi, avănd încredere neclintită in eroismul armatei Noastre victorioase și speranță in mila lui D-zeu. Crâncena luptă s’a sfârșit, mulțumită celui Atot-puternic, prin o serie de strălucite fapte militare, care au acoperit armele noastre cu o glorie nouă și vecinică și prin realizarea rezultatelor celor mai însemnate in privința îmbunătățirii soartei poporației creștine din Turcia. Faptele trupelor noastre eroice in Europa și in Azia, trecerea Dunării, apararea eroică a impasului Șipca și a Baiazidului luarea Carsului, trecerea Balcanului, și in sfârșit înaintarea victorioasă de la Sofia la Filipopol și Adrianopol in timpul de iarna cea mai grea, vor remăne pagini neperitoare in analele istorice a intregei lumi. Apoi prin înaintarea grabnică a trupelor Noastre spre Constantinopol, guvernul turc a fost silit, a se adresa cătră iNoi cu rugămintea pentru imediata inchcere a unui armistițiu și fixarea condițiunilor de pace. Condițiunile provizo■*»•« c* ■f* « 1 /> *3n -i WX'i' O f’ /•în față cu marile puteri o înțelegere generală cu aceste in privința unor articole. Spre a ajunge la aceasta, spre a înlătura noile conflicte și conduși de necontenita dorință a pune capăt vărsărilor de sânge și tuturor suferințelor unui război, ce impovorau iubita Noastră patrie, am dat consimțirea Noastră pentru convocarea unui Congres in Berlin, compus din representanți a tuturor puteri mari, spre a desbate din tractatul preliminar de la San Stefano articulele ce reclamă consimțimăntul general. Ca dovadă de sincera Noastră dorință de pace și recunoscând că stipulațiunile Congresului de Berlin corespund cu scopul Nostru de îmbunătățirea soartei creștinilor in Orient, am găsit de cuviință a sancționa tractatul internațional proectat de Congres, și a-l lua de bază pentru tractatul definitiv de pace indient acuma cu Poarta Otomană. De acuma înainte deplina independență a României, Serbiei și a Muntenegrului e de toți (?) recunoscută și teritoriile acestor Principate au fost lărgite . Bulgaria de Nord e redicată la un principat independent, cetățile turcești de acolo sunt a se desființa; părții celei mai mari a Bulgariei de Sud sub numele de «Rumelia Orientală” li s’a acordat o autonomie sub administrația unui guvernator general de religie creștină . Turcia s’a indatorit să acorde celorlalte provincii a ei din Europa instituții noue de administrație; Rusia a recapatat acea parte de Basarabia, care i-a fost răpit de tractatul de la Paris din 1856 ; in Turcia Asiatică, posesiunile noastre s’au lărgit prin anexarea Carsului, Ardahanului și a Batumului cu teritoriile din prejur. Aceste sunt rezultatele războiului început și sfârșit acuma de Noi. Anunțând iubiților Noștri supușilor restabilirea fericită a păcii, suntem convinși, că vor uni rugele lor cu ale Noastre spre a mulțumi Atotputintelui, care le a acordat Rusiei victorii noue, glorie noue și recunoștința popoarelor creștine eliberate , de ea. " Dat in St. Petersburg in 3 Fev. in andU Domnului Ana mie, optsute șeptezeci și noue, in al douăzeci și patrulea a guvernului Nostru. Alexandru“. . ------ J< l EtI SI A4 HAITIA, Sub acest tip :ăm următorul articol după „Journal ts,“ de la 10 Fevruarie, și ’1 recondai it special tutulor e. aurora, curi rr it atitudinea guvernului nostru ii ’.fa< ••reali»1» Tabla „Jouru‘ nai de Débats" . La République française,K sunt eu , cu autoritate și nici nu mai încape că criticele și aprobările lor au n valoare decât criticele reacționari. c~ dacă articolul gul lui fi, „Ocuparea A de către români f a ridicat in acestă zile un incident 0_ diplomatic a că tare diplomatică esti bine s’o urmări ce, in ochii noștri îi mărește mai resul, este că neiitețelegerea e intate dintre care ujunul este putern aic slab, și că, astfel fiind, nu es zeu de a ști care ce va fi in această sentința puterilor eudropene cărora fi cestiunea. Se var vedea încă odatorala din fabulă nu’șiia va găsi aici ap riguroasă. „De altminti ce, ia atitudinea Rusie , față cu răni ajuns pentru a justetifica miile temeri. In adevĕr 1 guvernul ■ adresat României , va ri* vre imenița că’ va restabili ciațion ară, dacă Românii nu retrage kilometre de Arab• via, a luat » , «ițiunile sale pentu a întări trupeleține de acea parte încă cu douer de infanterie, amenințând astfel soi aliați cu o agresiune foarte ne a urma puterniculu ei ajutor ce ei au or pentru a pune mâmna pe Plevna. v „Cunoascem că și cele mai mici amănunte ale atiuni. Comisiunea instituită prin tre . la Berlin pentru de Ș, limitarea frontobrogei a decis că linia care va da est teritoriu de acesta al Bulgariei să fie la Mangalia, cari ă este pe marea I, un punct situat pi al Dunăre mai jos la și lângă acest oraș, lăsând Ronesiunea Arab-Tabiei Se pare că acea rare a fost dictată cu misiunii de cure numai in fața Arabei Tabiei este cum a stabili un pod pri Dunăre, și că ar puterilor, manifestată in unul din dele tractatului de la Berlin, este s a asigura României o comunicațiune permanentă cu Dobrogea. In basa eciziuni Romanii ai e ocupat Arab-Tara Rusia, ,basându-se pr li aceea că acest parte din sistema de apărare ar Si nu contra stipulatunilor tractatu Berlin, care cere dărâmarea tuturorelor rczistente pe Dunărea de jos , să accepte traseul comisiunii și primue cu forță romanilor nuoile mțiuni. „Li s’a impușilor că au prejudecat oarecum ocupând Arab-Tabia - mai ’nainte ca și fi dat consimțimentul sĕu la deci nisiunii. Românii au t e această imputare : au luat in posesiune ;.-i.tren io losestc causlăbește intru nimic ■ dreptul lor, ci, a, îi dă consfințirea i legală ce rezultul indeplinit când el are loc in v ei deciziuni care obligă in model ibele părți. Totuși, Rusia protestează curgie contra unei asemenea pretențiuni; ea voește ca Româniia să evacueze imediat Arab-Tabia, și ea credea că Europa, ținând samă de dorința ei, îi va preda această pozițiune, la care ține numai dintr’un punct de vedere curat strategic. Guvernul princepelui Carol respinge acest comrpromis, oferit de altmintrele sub o formă brefantă, și refuză de a evacua punctul ocupat de trupele sale intrucât puterile nu-i vor fi negat dreptul de a o poseda. Astfel este, sub adevărata ei lumină, cestiunea supusă in acest moment judecății puterilor. „Nu ne înducim câta’și de puțin, că ea va primi in curând o soluțiune echitabilă și ne mărginim a emite aici doue reflecțiuni. Eutropa, care a dat Rimăniei Dobrogea in schimbul Basarabiei, nu poate să’i interzică ocuparea singurului pinet unde îi este cu putință să stabilească o comunicațiune sigură cu această provincie a cărei posesiune, fără această garanție, ar fi iluzorie. De altă parte, ce siguranță ar avea Romănia pe viitor dacă " fortărețele"situate pe Dunărea de jos ar rémâne neatinse ? Ce ar deveni in acest caz, " independința ei câștigată atât de scump și garanțiile cu care Europa a voit s’o împresoare ? . Rusia, care reclami in toate zilele pentru a densa marile beneficii ce îi asugură tractatul de la Berlin, nu poate ea oare la rândul ei să se supue la toate îndatoririle, ce’i impune e ' acest tractat? „Puterile sunt sesizate actualmente de aceasta cestiune si de catre guvernul român, (■ care cere i comisiunii, și de către D * clamă o modificare a ț, este;' fie •' frunt.;!i care va fi purtarea lor ; ;f dor,t să mențină ne, atinsă opera comisarilor lor, căci dacă, dupe cum se presupune, s’ar decide să supue pentru a doua oară cestiunea la judecata comisiunii, apoi ele ar crea printr’aceasta un precedent regretebil. Nar însemna oare, de fapt , a escita asupra aceștia o adevărată presiune și a’i indica oarecum o soluțiune mai conformă cu dorințele ilusiei ? Printr’aceasta s’ar impune atunci un noi sacrificiu României care s’ar vedea astfel condamnată la toate cheltuelile operei de pacificare a Congresului de l , la Berlin. "Irab-Tabia"*. Așa a raportat generalul Ghica chiar însuși guvernului seu. Spiritele din București de sigur că nu se vor calma prin aceasta. Guvernul de acolo e decis, să cedeze numai in două cazuri, adecă cănd puteriio somnatare a tractatului de Berlin ar dori evacuarea acelui fort sau dacă Rusia ar întrebuința forța armată contra trupelor române de acolo. Ziarele rusești sunt deja atât de insolente incât ating nebunia. Ele numesc procedarea României o «sotie copilărească”, își varsă veninul contra Austriei numind’o, după părerea noastră, pe nedrept, o complice a României și laudă libertatea (?!) ce Rusia a introdus’o in Orient. Cum să nu ridem?” Ziarul «The Daily News" din Londra 18 Fevruarie publică următoarea notiță" «Trimesul Romăn avueri o întâlnire cu Earl of Beaconsfield in reședința oficială a acestuia in Downing street și merse apoi imediat la Marchizul of Salisbury in Foreign Office.* Această vizită pare a fi fost motivată de chestiunea Arab-Tabiei. O corespondență din Londra a ziarului vienez „Neue Freie Presse” arată că cu toate silințele contrare a cabinetelor din Paris și Viena, miniștrii engleji urmează înainte a aproba procedarea României in chestiunea Arab-Tabiei și a ne susține. Neue Breie P scrie : Ambasadorul de la Curtea de St. Petersburg ni-. t Țarul pentru a doua oară un mare desgust. La balul de Curte ev., Țarul n’a re3‘puns la salutu tului Ghica ci trecu rece și făc gă el. După câțiva pași însă i r se și adresa generalului destunut cuvintele : «Am dat ordinul, ct mele să ocupe A CRONICA INTERNĂ ADUNAREA DEPUTAȚILOR Ședința din 7 Fevruarie 1879. In această ședință d. Titu Maiorescu și-a desvoltat interpelarea sa, anunțată in Cameră la 3 Fev. și concepută astfel: „Am onoare a interpela pe d. prezident al consiliului de miniștrii asupra stării generale a țării, creată prin politica guvernului, și-l rog să bine-voească a respunde in deosebi la următoarele întrebări: 1) . Cănd și cum crede ministerul a regula pozițiunea României, față cu tractatul de la Berlin ? 2) . Când și cum crede ministrul a regula situațiunea financiară a țării. După ce d. Maiorescu a desvoltat intr’un discurs lung și splendid interpelarea sa, a luat cuvântul d. ministru prezident și a respins într’un discurs asemenea lung nu atât la interpelare, căt făcând acuzări fostului cabinet conservator.^Aret ítuú «n-poî <1<3„ Gallic«»» tui Voinescu, după care d. Maiorescu a replicat scurt, energic și cu un raționament biruitor la toate acuzațiile și la toate apucăturile de evaziune a d-lui prim-ministru. SENATUUL Cetim in «Pressa Luni s’a desvoltat in Senat interpelarea Domnului E. Boerescu. Oratorul a tratat cestiunea cu acea superioritate de vederi, cu acel talent insinat care -l distinge, și a avut un succes corect. D. Brătianu încolțit de argumentarea strânsă și logică a interpelatorului, făcu o schimbare la față silită, văzând pericolul, și declară că e bun creștin , dar spuse numai că a primit demisiunea prefectului de Argeș, și adăugă că nu va da judecății pe doctorul Russel. Această declarare, departe de a amăgi pe cineva, ne dovedește, din contră, că primul ministru acopere cu autoritatea sa pe nihilistul Russel, pentru că împărtășește doctrinele sale anti-religioase. Ceea ce ne întărește mai mult in credința noastră, este, că acel Russel a fost numit de guvern profesor de seminar, după spusa chiar a P. S. Sale Mitropolitul Moldovei. Discursul P. S. S. Iosif Mitropolitul Moldovei, foarte aplaudat, a demascat pe domnul Brătianu, arătând cum primul ministru, care spunea că e bun creștin, s’a condus cu necuviință și dispreț către prelații bisericei noastre și acum a nesocotit interesele religiunei. Daca s’ar mai indoi cine-va in astă țară despre misiunea nenorocită ce a avut la noi partida radicală, de la ivirea ei pe scena politică in 1848, și despre influența funestă și destructoare ce ea a esercitat in mijlocul nostru, apoi acea îndoială trebue să dispară cu totul in fața incidentului petrecut la curtea de Argeș, la locul străvechiu, unde Neagoe Voevod a clădit acel monument admirabil al pietăței creștine. Purtarea radicalilor in astă imprejurare este o profanare cutezătoare a religiunei ortodoxe și a venit să umple cupa nelegiuirilor lor. In adevăr, după ce, in ordinea politică, acești oameni au săpat basele fundamentale ale societăței, aduceri din străinătate și răspândind in astă țară idei subversive și răsturnătoare a ver-ce principiu de autoritate, ei au avut in mai multe rănduri, și mai ales astăzi, tristul curaj de a lovi și de a insulta chiar religiunea creștina, care a fost scutul naționalităței noastre și care ne-a pastrat limba și invidualitatea noastră politică. Acești plagiatori pigmei au venit să introducă in sufletul poporului nostru, blând și cu frica de Dumnezeu, veninul ucigător al ateismului și să maimuțeze ideile anti-sociale din clasele cele mai degradate și mai corupte ale bătrânilor societăți europene. In străinătate se explică íel puțin această epidemie, căci acolo re igiunea catolică este o instituțiune, care,dacă a făcutu mult bine omenirei invechiifce, a cauzat pe de altă parte și multe nenoruri statelor din Europa, unde a dominat, și chiar asăzi efl denlară inamica neîmpăcată a ideilor și ce P sâținnei moderne, care au triumfat in Ium prin marea revoluțiune franceză. Ț .1 Dar la noi, unde religiunea ortodoxă, ducă tolerantă și liberală, a fost in cea mai strânsă legătură cu Statul ; la noi, unde biserica a fost, cum am zis, scutul naționalităței și limbei romane, numai niște spirite strâmte, numai niște capete stupide pot vedea vr’o analogie intre ambele religiuni și pot profesa acea oră și acel dispreț, ce clasele inculte și perverse arăta in alte țări pentru catolicism. Religiunea este una din bazele fundamentale ale societăței. Simțimentul religios este așa de puternic sădit in inima omului, este o facultate atât de măscută in chiar natura lui, incăt îi vedem existănd din leagănul omenirei pănă in zilele noastre la toate popoarele din această lume. Singura deosebire este că, la națiunile inculte și barbare, el se manifestă cu naivitate pentru chiar obiectele sau elementele cele rele sau bine-facétoare ce există in natură, cum vedem la popoarele asiatice , pe cănd la națiunile civilizate din anticitate el se arată sub idolatrie, apoteosind elementele naturii și pe om dinpreună cu pasiunile sale, cu virtuțile sau viețile sale. Numai cristianismul, cu morala lui divină s-a rădicat de la creatură la creator, și a proclamat adorațiunea unui singur Dumnezeu și urmarea unor precepte admirabile ale sublimului învățător Isus, precepte cari au adus adevărata civilizațiune a omenirei și carisar>4 fundamentul societăților moderne. II Sufletul omului are nevoe să se ridice în regiuni inalte, inima și imaginațiunea lui simt necesitatea de a adora un Dumnezeu bun, mare și atot-puternic. Nu se poate schimba natura omului, nu se poate pune golul și uscăciunea in inima lui. Nu cu cordica penală și cu puntul de onoare va putea cineva să conducă o societate, nu cu materialismul sceptic, nu cu ateismul veștejitor se pot face vreodată lucruri mari in astă lume! Din contra, aceste idei fatale și otrăvitoare aduc coruperea moravurilor și ruina societăței. Ce mare deosebire, ce contrast isbitor vedem in starea socială a acestei țări din timpurile vechi și din zilele noastre! In vechime, religiunea se identifica cu statul . Domni și boerii țarei se luptau dipreună cu poporul pentru apărarea credinței strămoșești, pentru creștinătate și pentru țară, și, după ce eșlau triumfător, din luptă, ei dădeau, ca semn de recunoștință cătră divinitate, acele numeroase și bogate monumente ale pietății creștine. Moravurile erau pure, căci Românii erau crescuți in frica lui D-zeu, familia era solidă, căci căsătoria unuia pentru vecie pe soții binecuvăntați de biserică, dar averile, deși mici, aveau insă de bază probitatea și se esecutau cinstit. Ce vedem astăzi? Religiunea batjocorită, scepticismul scârbos luând locul credinței, materialismul desfrânat corupând moravul , luxul depășind verice margine și dând poftelor brutale, căsătoria profanată, clătinată in basele ei, și frauda substi sș bunei credințe si probităței in trairile private! lată semânța ce ne-au i țară acești oameni ai păcatului); iată in ț progresul, civilisațiunea, ce pretind că plântat pe pământul României ! Conștiința țărei întregi trebue să proteste solemn contra acestor abominațiuni, și să stigmatiseze cu energie niște fapte netrebnice, care vor aduce desigur peirea țarei, dacă nu vor fi iubite de reprobarea generală a oamenilor de bine. Când domnul prim-ministru nu voește a desaproba purtarea prefectului de Argeș și a da in judecată pe doctorul Russel, el ne arată că profesează aceleași idei anti-religioase ca domnul Sihleanu, amicul din Cameră și ca Romanul, organul său oficios de publicitate rusi Cetim in Românul. D. C. A. Rosetti trimite din Roma, unde se află, telegrama de mai la vale, care va fi primită de toți Românii cu mare fericire și cu o adâncă recunoștință pentru ilustrul senator Italian, care a fost la tribună ca vocea redeșteptată a bătrânii Rome, chiemând la strînsă înfrățirei pe copiei ei, despărțiți de secoli. Eacă telegramă: Roma 18 Februarie. «Marchizul de Pepoli, senatore, a ținut, în ședința de est a Senatului, un discurs?.* care, după cum ar fi zis Michelet, a sguduit zidurile palatului. «El a e spus, că Românii au primit tratatul din Berlin și că au afirmat prin adresele Camerelor ca respuns la discursul Tronului, că vor șterge articolul 7 din Constituțiune. El a adaus, că această națiune iubește și pune in practică principiile nobile și liberale. Zise apoi că Romanii n’au combătut nici odată religiunea, ci numai o invasiune de străini fără simțiminte romanești și numai cu setea de câștig. „Vorbind apoi cu o mare elocință de originea Românilor, el zise miniștrilor într’o apostrofă ciceroniană : „Ce ați făcut, pentru această soră ? Ați lăsat să se sfâșia din carnea ei, fără să protestați, și astăzi nu’i recunoașteți nici independința,pe care și-a dobândit’o cu sângele ei, provocând admirațiunea lumei întregi! »: «Ați, dat marele cordon principlul, Carol, însă eu cunosc pe acest pocipe și nobilele lui simțiminte și afirm că el nu e fericit, decât atunci, când vre că se stimează națiunea mea, și i s susțin’ drepturile!” KLm