Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)

1879-10-14 / nr. 120

Pag 2. ANUL VII No. 120. CURIERUL TH. BALASSAN. păstra pozițiunea ce ne am creat prin înulțiri și se îmbunătățim cît se póte energia noastră prin bravura ostașilor noștri.“ Aceste vorbe, aceste promisiuni a Suveranului nostru au fost primite cu bucurie de țară. Ele sunt menite de a deschide României „o eră nouă de progres și prosperitate precum și de a întări edificiul național.“ Este mai mult de­cît vremea, ca Românii să-și fixeze serios atențiunea lor asupra stărei materiale a țerei atit de mult neglijată. Preocupați de reformele politice am lăsat în părăsire pe cele sociale și e­­conomice. Și astăzi, în fine, de­și cam târziu, începem a ne convinge că una fără alta nu poate merge. Aceste 2 sisteme: politic și eco­nomic sunt întocmai ca cele 2 roți cari pun în mișcare un vapor. Dacă se mișcă amândoue de odată tot cu aceeaș putere și în acelaș timp, vaporul merge înainte ; dar dacă din contra pe când una să mișcă cealaltă stă, vasul se învârtește în loc, se răsturnă și să îneacă. Ori­cine își dă puțină osteneală de a observa mersul lucrurilor din țara noastră, cîștigă convingerea că, cu tote reformele politice introduse pe fie­care an în mecanismul Statului, țara se învârtește in loc, fără a progresa un pas spre adevărata civilizațiune mo­dernă. De unde provine aceasta1? De­sigur de acolo că numai roata reformelor politice este pusă în miș­care, când mai repede, când mai incet, pe cănd cea a reformelor economice stă in inerție. Ast­fel, echilibrul for­țelor este distrus și vasul se mișcă in foc, gata de a se prăvăli. Pentru a scăpa de naufragiul eco­nomic ce ne amenință este dar de ne­aparată trebuință de a introduce re­formele economice necesare existenței noastre naționale și asigurărei viito­rului nostru. Țerile cele mai fericite nu sunt nici acele cari au bani mai mulți, nici acele cari armate au mai puternice, ca acele cari posed adevarata bogăție care consista in a produce cit se poate m­ai mult, mai bun și mai eftin. Re­cunoscând acesta nu ne trece prin minte a tăgădui influența de care se bucură o țară care pe lângă bogăție dispune și de o putere armată respectabilă, căci din nefericire nu am ajuns incă a avea acea lume pe care o doresc „Amicii Păcei“. Pe cît timp dreptul celui mai tare va fi și cel mai bun, nu trebue a neglija și organizarea militară a țerei. Dar mai presus de toate, dacă voim să trăim o viață un adevăr independentă, trebuește se ia­mai mult productiunele noastre. Numai ca țară agricolă, a mai zis-o și alții și o mai repetim și noi, România nu pate să se aștepte la un viitor fericit. Ea trebue să-și creeze și o industrie a sa proprie care se aibă de bază­ principală producțiunile cu care na­tura a înzestrat pământul seu. Aceste producțiuni vor constitui prima condițiune principală pentru crearea ori­cărei industrii: materia. Afară de această primă condițiune mai sunt altele două tot atât de prin­cipale și indispensabile: Capitalul și Munca. Pentru a avea capitaluri disponibile spre crearea unei industrii in țară la noi, trebuesc mai intăi scăzute pro­centele, căci nici o industrie in nici o țară din lume nu poate aduce la început 12, 15 și 20 la sută, pro­centul cu care se dau astăzi banii in România. Pentru a ajunge la acest scop ideia inființărei unei bănci natio­nale de scumpt și circulațiime, care se reducă procentele și se împingă ca­pitalurile, ce astăzi se spiralează cu camîtă intr’un chip atît de lucrativ, spre alte întrebuințări, cari nu pot fi de­cît crearea unei industrii naționale. Această măsură insă, fără de ai tă­gădui sau micșura câtuș de puțin efectele ei salutare, o considerăm ca nesuficientă, pe cît timp spiritul de asociatiune nu va pătrunde in stratu­rile societăței românești, impingând’o a forma societăți cu capitale disponi­bile pentru a le întrebuința in inter­­prinderi industriale. A treia și cea din urmă condițiu­ne principală este munca. Pentru a o dobîndi ne trebuesc agenții cari se pună în mișcare aparatul industrei na­ționale. Pregătirea acestor agenți ne­cesită de urgență reorganizarea și de­­svoltarea instrucțiimei profesionale și agricole, pentru a se deschide tine­­ritului nostru și alte căi mai sănă­toasă de­cît acea a funcționalismului. In consecința crearea de scoale de in­dustrie, de comerciu, de meșteșuguri, și mai cu samă de agricultură nu mai poate fi întârziată nici o oră, sub pe­deapsă de a ramânea pentru tot­dea­una cu această stare materială deplo­rabilă. Intorcăndune acum de unde am plecat, ne punem întrebarea dacă gu­vernul și Corpurile Legiuitoare vor urma sfaturilor înțelepte cuprinse în masacrul tronului și pe care le-am reprodus în fruntea acestui articol ? Ne place a o crede, cu atît mai mult cu cit una din măsurile propu­se, înființarea unei Case de Economii, se poate considera ca și un fapt îm­plinit.­­ Dorim ca acest zel cu care a în­ceput lupta economică să nu se ră­cească, căci numai ast­fel „vom pu­tea asigura viitorul nostru, ne vom pute pune la adăpost de ori­ce pe­ricol“. București 12 Oct. 187­9. Revizuirea art. 7 din Constituțiune es­te un fapt împlinit. Senatul a sfirșit și el cu această Ges­tiune, votând cu 56 de voturi, fără nici o modificare, procesul votat de Adunarea deputaților. Trebue să recunoaștem că chestiunea arzeroare a modificărei pactului nostru fundamental s’a săvîrșit cu liniște și pru­dență de cătră mai unanimitatea ambelor corpuri legiuitoare, îndeplinind acest fapt am dovedit Europei că România nu vrește a se opune dorințelor exprimate prin trac­tatul de Berlin, dar nici aș periclita in­teresele sale cele mai de căpitenie. Solu­­țiunea dată face onoare mandatarilor țe­rei. Ea dovedește atît onestitatea și sim­­­țimentul de dreptate a națiunei române cît și prevederea de a apăra țara de un pericol eminent, admițind principiul împă­mânteniri individuale și luând garanții temeinice in privința proprietăței rurale. Senatul în ședința de eli s’a curmat di­­finitiv această chestiune gravă, care fră­mânta țara de la o margine la alta. D. Al. Orăscu, raportorul, făcu o ex­punere lămurită de motivele pentru care raportul d-sale conclude pentru primirea proiectului votat de Cameră. Argumentele d-sale sunt in fond mai tot aceleași cu care s’au servit oratorii care au susținut proiectul in Adunarea deputaților. D. Manolache Costi a vorbit de ase­­mene in această chestiune, făcând mai mult o prelegere asupra deosebitelor faze și peripeții prin care au trecut evreii din e­­vul mediu și pană in zilele noastre, de­cît un discurs politic prin care să susție sau să combată raportul. Tu­sa nu lăsă să-i scape nici această o­­caziune fara ca să facă proces instituțiu­­nilor noastre liberale, pe care le gă­sește nepotrivite cu starea de cultură a țerei și ne­corespunzînd speranțelor ce se pusese întrensele. D. Cogălniceanu, ministru de interne, luă cel din urmă cuvîntul pentru «a com­bate pe oratorii oposițiunei cari au vor­bit in cele douő ședinți a Senatului. La discuțiunea pe articule ambii Mi­­tropoliți ai țerei au protestat in scurt, con­tra ideii că in România ar fi existat vre­o­dată persecuțiuni religioase. Contra revizuirei a votat numai d. V. Alexandri, care a și vorbit în sensul a­­cesta. La votarea in total a votat contra d. N. Voinov iar d-nii Alexandri, N. Bujo­­reanu și C. Brăescu s’au obținut. Pentru ca chestiunea art. 7 să fie de­finitiv curmată nu lipsește de­cât sancțiu­nea M. S. R. Domnitorului și promulga­rea legii. Se speră că aceste formalități nu vor intarzia mai mult de 2 sau 3 zile. Sperăm că in curând și puterile cari s’au abținut pănă acum se vor grăbi a ne recunoaște independența, pentru scumpa noastră Românie să poată intra veselă și mândră in concertul european. ❖ Se vorbește că M. S. R. iubitul nos­tru Suveran va pleca in curând in Do­­brogia. In acest moment A. S. R. face inspecțiuni tuturor corpurilor și stabili­­mentilor militare, ocupânduse cu scrupu­­lositate de toate amănuntele, pentru a se convinge bine de starea actuală a arma­tei, care fără a prejudice, se poate zice că este excelentă. CRONICA INTERNĂ Estragem din «Pressa”. A. S. N­. Doamna, terminăndu-și cura care a dat resultatele cele mai satisfăcă­toare pentru restabilirea sănătăței Sale, a plecat Sămbătă 6 Oetomvre curent, din Amsterdam și a sosit seara la Neu-Wied unde a petrecut ziua de Duminecă im­­preună cu Augusta La mamă. A doua zi Luni, 8 ale curentei, A. S. R. a mers la Baden-Baden unde, sosind noaptea, a fost primită la gară de A. S. R. Marele Duce Domnitor de Baden, care a condus-o la castelul său, unde o aștepta A. S. R. Marea Ducesă Luisa. A. S. R. Doamna a petrecut ziua de Marți 9 curent, îm­preună cu MM. LI. împăratul și Impe­­teasa Germaniei, cari se aflau la Baden, unde obișnuesc a petrece în fie­care an o parte a toamnei, împreună cu Augusta Lor fiică și ginere A.A. L.L. R.R. Ma­rele Duce și Marea Ducesă de Baden, Mercuri 10 curent, dimineață, A. S. R. Doamna a plecat din Baden, și s’a în­dreptat spre castelul de la Weinburg pe locul de Constanța, unde va petrece o săptămână cu Auguștii părinți ai A. S. R. Domnului, și după aceasta se va întoarce direct in țară. Lordul Stanley, fostul ambasador al Angliei la Constantinopole se află de doue zile in Capitala noastră. Cetim în „Românul” , I), ministru de interne a adresat pre­fecților o nouă circulară, în care a­min­tind­u-le că a venit timpul de a planta pomi, îi invită de-a încuragia pe săteni a planta în cătați­me cât se poate de mare, ceia ce va fi o adevărată îmbunătățire a­­tât igienică cât și economică, a fi cu pri­­veghiare ca să se înființeze grădinele de duzi, prevăzute de legea comunală. Direcțiunea pinacotecei și a școalei de bele-arte din București a atribuit m­eda­­liele ce se dau, prin concurs, pe fie­care an, următorilor elevi. Medalie de antic, d. I. Bălănescu. Medalie la anatomie, d. Dumitroi. Medalie la estetică și la istoria artelor. D-nii St. Nestorescu și D. Voinescu. Medalie la perspectivă, d. N. Ionescu. Medalie la mențiune, Feldmer, la secțiunea de culptură nu s’a dat nici o medalie. Circulațiunea vapoarele accelerate pe Dunăre a încetat de la 3 (15) Octomvre, și de aceia trenul mixt ce circula Mer­­curea și Sâmbăta, la 12 ore, pe linia București, se desființează. IAȘI Duminică 14 Octomvri 1879. D-lui Colonel G. Arion, comandantele regim. 2 de călărași, ’i s’a acordat dreg­­tul de-a purta semnul onorific de argint­ pentru serviciul militar de 18 ani și d-lui maior C. Nicolescu semnul onorific de aur pentru serviciu de 25 ani. Ministerul Financelor In mai multe județe și anume in Bu­ze­is, Ialomița, Ilfov, Prahova și Tu­to­va s’au ivit câte­va bilete ipotecare false de 5 și de 20 Ui. Ministerul de finance, aduce la cunoș­tința publică, semnele distinctive dintre biletele bune și cele false. Aceasta se fa­ce pentru ca publicul să se poată pune la adăpostul biletelor false. Casierii și agenții financiari ai guver­nului au ordine a refuza primirea bilete­lor ipotecare false și ale anula, precum aceasta se face pentru monetele metalice false. Semnul principal al biletelor ipotecare este capul lui Traian din Filigramă. A­­cest cap nu e imprimat cu veri-o coloare sau impres in urmă in hârtie, ci e for­mat chiar in hârtie la fabricarea ei, in­cât părțile deschise sau închise ale de­­semnului reies din grosimea sau subție­­­tatea a însăși fonei­ hârtiei. Pe biletele bune, capul lui Traian a­­re un desemn foarte frumos, foarte bine vezut in toate amănuntele lui și trans­parent când e pus in preajma luminei. Pe biletele false capul lui Traian e de a­­bea perceptibil, netransparent și in gene­re grosolan făcut. Pe biletele bune, foile de laur, care compun coroana de pe capul lui Traian sunt in număr de opt, d’ântăi șese foi îmbinate tot câte după, a șeptea in frun­­­te a opta la ceafă, toate sunt foarte dis­tincte și bine pronunțate, iar cordeaua (panglica) care leagă coroana să vede in nodul ei foarte bine și distinct. Pe cele false, frunzele și cordeaua (panglica) nu sunt transparente, nici bine și distinct pronunțate. Pe biletele bune, țifrele numerilor și literile ce sunt alăturea cu ele, din sus și din jos, din dreapta și din stânga, sunt așezate exact, neted și nestrămutat intr-o linie dreaptă. Pe biletele false, toate a­­ceste țifre și litere sunt așezate in mod neregulat. Pe biletele bune, tifrele numerilor, ce fie­care bilet poartă in mijlocul lui sub inscripțiunea valoarei biletului, sunt mici și foarte precis și bine tipărite. Pe bile­tele false aceste cifre sunt mai mari.­­ Pe biletele bune, coloarea albastră e deschisă. Pe biletele false coloarea albas­tră e mai închisă și cele mai dese ver­zuie. Pe biletele bune, semnătură casierului central e pe aceiași coloare ca și a bile­tului însuși. Pe biletele false, acea coloa­re e mai închisă de­cât aceia a biletului. Biletele bune, au o hârtie subțire, de o țesătură deasă, firele țesăturei bine pro­nunțate, in sens diagonal. Biletele false au o hărtie mai groasă, de țesătură mai rară, firele țesăturei puțin pronunțate, in sens orizontal. Cetim in renașterea : Atentat. Soldatul Constantin Ilie, din divisionul de pompieri, a dat cu revolve- Traducere de €*e*s*ge ©. Sia snptopul«. (Urmare). Ei pot să mă’ntârte c’un cuvânt imprudent, și eu nu ert nici­odată o ofensă : atunci vr’o mizerabilă rez­­bunare personală poate să se pae de-a curmezișul largului drum pe care’ntr’o zi mi’l voi deschide’n rândurele Rușilor. Pentru ce această gâlceava ne­­folositoare c’un popor brav? Pentru ce să doboare el însuși idolul gloriei care sunt obișnuiți a'l privi cu strălucire ? Dacă m’aș scoborâ ’n rândul oameni­lor ordinari, fie­care­ ar veni să’și m­ăsure umorul cu­ al meu. Și tu însuți, tu care ai trebuință de­ un medic, nu vei găsi nici­odată unul mai bun de­cât­­ mine. Mâne, vom fi acasă, curagiu păn’acolo. Ammalat-Beg dusă cu recunoștință mâna sa la i­­nimă și apoi la frunte; el cunoștea valoarea vorbe­lor Canului, dar slăbea din ce in ce mai mult prin perderea sângelui. Tot continuând a evita satele, petrecură noaptea’n stânci, mâncând puțin orez cu miere, previziune fără care­ un muntean nu’ntreprinde nici­odat’o călătorie, ori­cât de scurt’ar fi. Trecură svoasitul pe puntea care’i aruncată aproape de Scherze. Lăsară’n urma urma lor Aude Buliis, și creasta Salatahur. Dru­mul lor trecea prin păduri și prăpăstii care le’nspăi­­mânta ochii și spiritele. In sfirșit, începur’a lui cres­­ta care’i despărțea, la nord, de Kansal­, capitala Ca­nului. Pentru a agjunge’n vârful acestei creste, că­lătorii erau obligați a urma niște linii diagonale, revenind fără’ncetare pe unde mai trecuseră, însă, la fiecare pas, câștigau ceva în înălțime. Calul Ca­nului, născut­ în munți și obișnuit cu aceste drumuri anevoe de sult, mergea cu precauțiune, însă tânărul și mândrul cursier a lui Ammalat-Beg să poticnea și cădea la fie­care pas. Favorit de stăpânul seu, stricat de dânsul, nu putea suferi un asemenea drum prin munți. Sub soare, în mijlocul omătului, de-abea răsufla, și, ca o sforțare supremă, nările sale, dilatate, păreau că suflă foc, pe când spuma’i curgea de pe zebale. — Alak berekei*­! strigă Ammalat-Beg agjun­­gând la cel mai înalt punct al muntelui, de unde privirea sa putea să ’mbrățișeze toată Avaria. Insă, în acelaș moment, calul seu căzu ; sângele năbuși’n valuri din gura nobilului animal și ultimul seu suspin îi rupse chinga. Ca­nul agiută lui Ammalat-Beg­a se descurca din scări, însă el văzu cu neliniște că, în căderea ce i se’ntâmplasă, batista tânărului să desfăcusă de pe rană, și că sângele, pe care­ avusesă atâta greutate a’l opri, curgea din nou. Insă, de astă dată, Ammalat-Beg nu mai simțea durerea ; el își plângea calul său mort. O picătură fu de agiuns pentru a face să reverse vadul plin. — Tu nu me vei mai duce ca pana’n vânt, bu­nul meu fugi­ciu, îi zicea el, nici în nourii de colb a unei alergări, când auzeam strigările celor pe ca­re’i lăsam în urmă, nici în mijlocul aclamațiunelor războinicilor­in flacăra și’n fumul luptelor. Cu tine, am câștigat gloria de cavaler, pentru ce sunt con­*­ D-zon fie lăudat ! damnat a mai trăi în urma gloriei mele și’n ur­ma ta ? El își pasă capu’ntre genunchi și tăcu, pe când Canul îi lega rana. In sfârșit, văzând îngrijirele ce le lua tovarășul seu pentru dânsul: — Lasă-me, Ahmed-Can, îi zise el de-odată, la­să pe­ un nenorocit în voia rălei sale soarte. Călă­­toria’i încă lungă, și eu cad. Rămâind cu mine, vei peri cu mine fără nici un folos. Privește­ acest vul­tur care sboară’n cerc împregiurul nostru ; el știe bine că’n curând va avea inima mea ’n ghiarele sa­le, și, mulțumesc lui D-zeu­­ mai bine’i a avea mor­mântul seu in peptul unei paseri nobile, de­cât a fi călcată’n picioare de creștini. Adio, pleacă! — Nu’ți e rușine, Ammalat se cazi astfel rădi­când un paiu ? Ce’i rana ta? Ce’i un cal mort?... Rana ta, în opt zile nu va mai fi. Cât despre cal, vom găsi altul mai bun. Nenorocirea vine de la A­­lah, însă asemenea și fericirea vine de la el. Ii pa­cât a despera pe cine­va când îi tener. Lui pe ca­lul meu, te voi conduce de frîu, și, înainte de a’nop­­ta, vom fi acasă. Vino, fie­care minuni și prețios, vino, timpul îi scump. — Timpul nu mai există pentru mine, Ahmed- Can, respinse tânărul, îți mulțumesc de frățeasca ta amiciție, însă nu voi abuza. Avem de făcut încă foarte mult drum, și nu vom putea merge­ așa de mult timp. Părăsește-me deci soartei mele. Pe­ aces­­te înălțimi, care me apropie de ceriu, voi muri liber și mulțumit. Părintele meu îi mort; am luat o fe­­mee pe care n’o iubesc; moșul și socrul meu sunt la picioarele Rușilor. Proscris de casa mea, fugit din luptă, nu trebui și nu voesc a mai trăi. — Frigurele vorbesc, dar nu tu. Am malat, cu­vintele tale sunt de delir. Oare nu suntem destinați a supravețui părinților noștri ? Cât despre femeea ta, sfânta noastră religiune nu’ți dă dreptul a lua încă alte trei ? Că desprețu ești pe șambal, te’nțe­­leg ; însă trebue să iubești moștenirea sa, care’ntr’o zi te va face liber și principe. Deci, un mort n’are trebuință de bogății și de putere ; un mort nu’și rezbună, și tu ai, tu ai a’ți rezbuna contra Rușilor. Revină’ți în simțiri. Suntem bătuți, dar oare noi sun­t tem cei întâi care­ au încercat o’ntâmplare nenono­cită?... Astăzi, Rușii sunt învingători; mâne, vom fi noi. Abil dă fericirea, însă omul face reputațiunea sa. Ești rânit și slab; însă, eu sunt tare și far de rană. Tu cazi de osteneală ; eu din contra sunt a­­șa de odihnit și așa de dispus ca și omul care n’a trecut încă pragul ușei și care­ abea se’ncalță cu o­­pincele și să’ncinge. Lui pe calul meu, Ammalat, și, vezi c’acest vultur nu era aici pentru a’ți mânca i­­nima, fiind­că iată’l se depărtează și dispare, vom face pe Ruși să plătească scump învingerea de ele. Fața lui Ammalat-Beg se’ reanimă. — Ei bine, da, zisă el, ai dreptate. Voi trăi pentru rezbunare, pentru o rezbunare surdă și pe față, însă sumbră, înverșunată, mortală. Crede-mS Ahmed-Can, numai pentru rezbunare me mai țin de viață. Din acest moment, sunt al tău ; pe mormân­tul părintelui meu­­ me giur că ’ți aparțin ție. Cân­­du’mi pașii, îndreptează’mi loviturile, și dacă vr o­­dată voi uita giurământul meu, amintește’mi acest moment, calul meu mort, mâna mea sângerândă și vulturul ce sbura pe de-asupra capului meu . Dacă voi dormi, mă voi deștepta, și pumnalul meu va fi trăsnetul. Ahmed-Can îmbrățișa pe tânăr, îl râdică ’n bra­țe ca pe-un copil, și ’1 pusă pe șea. (Va urmaj. —

Next