Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)
1879-11-25 / nr. 137
Pag 2. ANUL VII No. 137.CURIERUL TH. BALASSAN, stărei civile, respund, că acel act s’a oprit in puterea art. 56 pentru că după art. 31 el trebue să fie depus la grefa tribunalului împreună cu registrul. 3. Când mi se cere o copie de pe actul de dovedire respund, că in calitate de ofițer a stărei civile sunt ținut a da copii numai de pe registre, că actul de dovedire nefiind înscris in registru nu sunt in drept a da copie de pe el. Nu trebue scapat din vedere că actele descrise mai sus, cari se pretind a se face pentru trecut, întru cât nu sunt făcute in puterea unei sentințe judecătorești nu se înscriu in registre, căci și înscrierea in registru trebue să fie ordonată prin o sentință. Altfel fiind confecționarea lor ar putea fi pedepsită, după art. 161 din Codul Penal, cu închisoarea de la o lună pană la trei și cu amenda de la 50 până la 200 lei. Recomandăm atențiunei publicului în general și autorităților comunale in special de a studia și a se convinge de adeveririle susținute de independentul adjutor de primar din Iași prin raportul său către d. ministru de interne. Dacă autoritățile comunale din țară comiteau pănâ acum un abuz dând cu atâta înlesnire actele despre care vorbirăm, față cu pericolele de care națiunea română este amenințată de străinii copleșitori, acest abuz este o adevărată crimă de jos-naționalitate. Unim dur și noi vocea noastră cu a confraților noștri de la „Steaua României“, rugând pe toți domnii deputați și senatori ca mai a vota un indiginat, să se înainte de convingă dacă actele de naștere înfățoșate sunt conform cu legea. CRONICA INTERNĂ A. S. R. Domnul a primit, Mercuri, 21 curent, pe I. P. S. S. Mitropolitul- Primit, care l-a presintat pe P. S. S. arhiereul Valerian Ștefănescu, ales de Sântul Sinod locotenent-episcop de Râmnicu-Vâlcea. CAMERA Ședința din 22 Noemvre. Dl. Nicolescu demonstră inconvenientele convențiunei rescumpărărei care creazâ pentru acționari o nouă garanție. Singurul avantaj real pentru stat este administrația și exploatarea drumurilor de fer, acum Staatsbahn pretinde a avea exploatarea. Prin presenta convențiune acționarii sunt plătiți cavalerește. Opinia oratorului este de a se disolva actuala societate a acționarilor care deghizază afacerea. Ideea rescumpărărei este populară la țară dar roagă pe ministrul de finanțe de a modifica planul adoptând o altă cale fiind că în caz contrar, este a schimba un stăpăn contra unui alt stăpân mai reu. In locul membrilor demisionați din comisiunea de respuns la mesagiul tronului s’au ales d-nii Lupașcu și Robescu. Dl. Em. Costinescu susține convențiunea pentru rescumpararea drumurilor de fer demonstrând avantagiile operațiunei atât pentru guvern cât și pentru acționari. La 5 oare ședința se ridică. Senatul nefiind în numer n’au ținut ședință. Ședința din 23 Noemvre. Camera presidată de d. Rosetti, fiind 90 deputați presenți. Demisiunea d-lui Agarici din vice-președinție este refuzată. D. Vizanti cere ministrului de externe, a se comunica camierei actele diplomatice relative la Arab-Tabia și recunoașterea independenței. D. Boerescu ministrul de externe, respunde că nu poate împlini cererea, aceste două chestiuni fiind pendinte. Asigurează Adunarea că aceste două chestiuni stau pe un tărâm bun. Guvernul ș’a făcut datoria și speră că camera’i va aproba purtarea când va ști că aceasta s’a făcut și cum. Pentru moment nu se poate desvăli secretul necesar diplomației. Președintele anunță că proectul de lege sanitar a fost depus pe biurou după trimiterea la imprimerie. D. Costinescu, continuă discursul în chestiunea rescumpărării; Dintre argumentele invocate este și acea că drumurile de fer fiind in mânele streinilor era totdeauna un mare inconvenient pentru stat după cum aceasta s’a constatat in timpul ultimului război. D. Buescu zice că mari desavantaje rezultă din convențiune. Guvernul primește toate datoriile și dă între altele societăți 18 milioane pe an pentru a ajunge se plătească railvaiul iu îndoită valoare reală; această stare de lucruri va aduce silnic o ingerențâ străină în afacerile noastre interioare. Am vezut probe de această ingerință pretutindine unde interesele marilor puteri erau in joc în țările cele mici. Adoptând convențiunea, străinii vor domina asupra terenului nostru economic. Ni se va cere totul și vom fi siliți să le dăm. Oratorul vede în chestiunea răscumpărărei o capcană, în care de vom pica vom fi la grația străinilor. (Aplause prelungite). Senatul lucrează în secțiuni. Eminența Sa Archiepiscopul Khoren Narbey in București. Cetim in «Binele Public” . TEDEUMUL in BISERICA ARMEANĂ DIN BUCURESCI D lui Redactor al «Binelui Public”. Domnule redactare, Bine-voiți, ve rog, a insera în coloanele stimabilului dv. ziar modul primirei făcută A. S. R. Domnului, in ziua de Duminică, 18 Noemvre curent. La ora 10 de dimineață, elevii școalei armene din capitală, in uniforma micilor dorobanți și vânători, cu drapelul tricolor desfășurat și cu dl. instructor in frunte, au fost înșirați la intrarea bisericei. La ora 10 și un pătrar, d. ministru al cultelor și instrucțiunii publice, dl. ministru al afacerilor străine și d. ministru al finanțelor au sosit la solemnitatea zilei, au asistat și mai mulți dintre d-nii representanți ai puterilor străine și alți bărbați Însemnați ai țării, ca d-nii G. D. Vernescu, Dimitrie Brătianu, general Cernat, sânții prelați, trimiși de eminența sa Mitropolitul primat care a lipsit din causa unei indisposițiuni. La ora 10 și jumătate A. S. R. Domnul, intră în biserică întâmpinat de epitropi și de notabilii comunității, și pe când musica intona onorurile de primire, elevii școalei presintau armele la trecerea ilustrului Suveran. Îndată ce Măria Sa intră in biserică, incepu și serviciul divin, monseniorele Khoren Narbey principe de Lusignan săvârșite deumul rugând pe a tot putințele pentru lunga viață a înălțimilor lor, pentru prosperarea României și a bravei sale armate. După săvârșirea serviciului divin care a durat mai o oră și jumătate, monseniorele Khoren, a adresat Alteței Sale Regale Domnului Românilor, un cuvânt în limba franceză, cu cuprinderea următoare: Alteță regală! »Sânta și Apostolica biserică armeană care de opt-spre-zece secole poartă sus stindardul libertății lumei, »crucea lui Crist, văpsită cu sângele a mii de martiri; această antică și venerabilă biserică, zic, crede de datoria sea a ve trimite bine cuvintările sale in Isus Crist. »Sunt mândru de a fi însărcinat de această sântă misiune! »Națiunea armeană, îndemnată de această curagioasă biserică, nu s’au oprit niciodată din calea ce duce cătră pacificul său viitor. Rolul seu, tras prin măna chiar a divinei providențe, de a fi avangarda civilisațiunii în sînul Asiei, unde se află mama sa patrie, asupra căreia se întinde solicitudinea Majestății Sale Sultanului, Augustul meu stăpân. Ca un stejar care vede numeroasele sale crăci întinzând ramurile sale stufoase, și fecunda sa sămânță dusă de vânturi, face să nască noui tulpini sub noui astre ; ea vede numeroasele colonii răspândind pe pământ numele seu, moravurile sale, instituțiunile sale. Intr’adevĕr că una din aceste colonii, monseniore, are fericirea de a înflori sub înalta Voastră protecțiune. »Participând la toate drepturile religioase și politice ale naționalității române, comunitatea armeană găsesce, in această liberă țară, un liber curs la aplicările sale intelectuale, comerciale și industriale. Ea face tot posibilul seu, spre a merita ospitalitatea așa de largă, așa de fraternă pe care a găsit-o aici. Armeanul păstrând cele mai bune calități ale originei sale, s’au împărtășit de acelea de care e înzestrat într’un mod covârșitor marele popor român. »Am constatat însumi, monseniore, că coreligionarii mei sunt fericiți de constituțiunea atât de înțeleaptă, atât de liberală care face baza naționalității române. Armenii-români, bucurându-se de drepturile ce ea le da, se arăt plini de dorință de a Îndeplini datoriile pe care ea le impune: „Alteță regală ! am vizat cu fericire, fidelitatea a tot creștinească care atașază pe coreligionarii mei armeno-români cătră Augustul lor suveran și cătră tronul seu. Am constatat, nu cu puțină plăcere, amoarea profundă și nealterabilă care -i unesce cu patria lor adoptivă. Am recunoștință cătră sânția sa domnul Primat al României, monseniorele Calinic, venerabilul meu frate mai mare in Isus Crist, care se indura a ocroti pe Armeni cu bunăvoința sa paternă, făcându’mi elogiari despre arzătoarea lor credință și despre zelul ce pun a practica religia părințior lor. »Escelenții Voștrii miniștri monseniore, onorându-me cu o priimire simpatică, au binevoit a’mi afirma că armenii din România, sau arătat totdeuna cei mai buni patrioți, și ’n această privință au dat probe nu equivoace. „Asemenea semne de bună voință și de afecție cătră coreligionarii mei, mĕ ating și mă consolă. In numele comunității mele, mulțărnesc guvernului Alteței Voastre regale. ,Vĕ mulțămesc mai cu samă, monseniore, că v’ați indurat de a ne onora prin Augusta Voastră prezență in biserica părinților noștri. Permiteți-mi d’a ve saluta cu cuvintele regelui profet: Fiți binecuvântați, o voi, care veniți în numele Domnului! Noi ve binecuvântăm in casa Domnului! Pe această frunte unde ved deja strălucind majestatea gloriei, noi invocăm mâna aceluia care a fost sprijinul vostru, facia voastră in faptele cele mari și cele mai memorabile ale Domniei voastre ! »Fericit poporul care vede destinele sale confiate in mâinele unui Principe care -i inspiră exemplul tuturor virtuților ce fac fericirea unei țări. »Fericit poporul care vede pe tronul vostru dominând prin virtuțile sale admirabile creștinești pe această pioasă principesă care a adoptat pe copii patriei și a devenit mama suferinzilor și nefericiților ! Astă calitate maternă o face sublimă în ochii lumei întregi, ale carii priviri se intunecă de atâtea calități așa de rar reunite la un loc, ca și razele sorelui, pe augusta și radioasa sa frunte. »Altețe regale! Fiți fericiți în amorul unui popor atât de înțelept și plin de viitor, care a atras asupră-i simpatia așa de bine meritată a lumei civilizate. „Aceasta este rugăciunea pe care o adresez cătră Preaînaltul, din fundul inimei mele, binecuvântându-ne în numele tatălui, fiului și al sântului spirit, Amin ! Apoi monseniorele Khoren, a descins de la altar și a oferit Alteței sale și celorlalți asistenți anafora. După aceea A. S. a eșit condus de epitropii Bisericei, in curte, a adresat câteva întrebări Epitropilor, d-lui Alex. Simionescu, fost vechiu locotenent in cavalerie și directorului scoalelor comunității, care s’a grăbit a da espiicări despre limbele care se invață și cursul studiilor ce se predă. După care A. S. R. Domnul, bine-voind a adresa augusta Sa mulțămire Comunității, a plecat in strigătul unanim de ura! al elevilor sub arme. Manuc Svatoglin. Estragem din «Pressa.” Dineul de la d. ministru al afacerilor străine.La dineul oferit de D. ministru al afacerilor străine, B. Boerescu, în onoarea Eminenției Sale Arhiepiscopul Armenilor, Khoren Narbey, Principe de Lusignan, au participat d. ministru al cultelor și instrucțiunei publice, d. ministru de finance, și alte persoane de distincțiune. Cu această ocaziune Eminenția Sa Archiepiscopul a purtat un toast în sănătatea A.A. S.S. Regale Domnul și Domna, și în prosperitatea poporului român, atât de generos și atât de ospitalier, arătând cea mai adincă recunoștință, din partea coreligionarilor săi, cari s’au asimilat în totul cu patria lor adoptivă. D. ministru al afacerilor străine respunzându-i, a asigurat pe Em. Sa, că și de aci înainte vom «fercgi una, cu acaeași mulțămire, a purta acelaș interes și aceeași dragoste pentru un popor atât de blând, atât de onest și atât de util. Scrisoarea lui Victor Hugo către Arhhiepiscopul Monseniorul Khoren Narbey, principe de Lusignan Sub acest titlu extragem din „Presa”: „Citim in jurnalul «La Patrie” de la 27 Noemvre: «Archiepiscopul Armeniei de Bechik- Tace, Monseniorul Narbey Khoren Principe de Lusignan adresând o epistolă cătră Victor Hugo, în care ’și împărtășea studiele și speranțele sale asupra viitorului Armeniei. Victor Hugo îi răspunse prin epistola următoare, ce ’i s’a trimis prin intermediul cumnatei Eminentului Prelat, Doamna Prențesa Maria de Lusignan : Paris 18 Noemvre 1879. Nobilul meu confrate, amândoui suntem doui poeți, și mai adaog doui preoți; însă calitatea voastră de poet ’mi este de ajuns, și prin urmare ne putem strânge mâinele. Scrisoarea voastră ’mi-a mișcat sufletul, fraternitatea voastră deșteaptă pe a mea, și vă mulțumesc. Aceea ce mă întrebați despre Armenia, o cunoașteți și o înțelegeți mai bine decât mine, simțindu-me fericit a v’o confirma. Națiunile cari privesc trecutul, trebue să dispară, națiunele cari au de țintă viitorul, trebue sa trăiască. Armenia n’are decât a ve urma, ea este pe calea civilisațiunei. Cunosc înălțimea inteligenței voastre, măsor mărirea destinației voastre și mărirea spiritului vostru. Aveți sângele vechilor rase, și spiritul raselor celor nou Adesea vorbim, despre Eminența voastră, cu Prințesa de Lusignan. Când veți veni la Paris, inimile noastre se vor întâlni și mâinele noastre se vor strânge. Nobilul meu confrate, sunt profundamente al vostru.— Victor Hugo. Chestiune Armeană Sub acest titlu cetim in «Românul” . Zilele trecute un ziar din Constantinopole anunța urbi et orbi că Monseniorele Khoren Narbey, arhiepiscop armean din Constantinopole, pleacă în lume ca să vază cum sunt tratați Armenii în diferitele țări prin care sunt răspândiți și că cu această ocasiune se va duce și în România «ca să se convingă pene în ce punct principiile de toleranță religioasa proclamate de Congresul din Berlin au fost aplicate Armenilor din România.......etc”. La această știre absurdă un Armean din București, d. Ovanes Agopescu, trimise ziarului «la Turquie“ o întâmpinare prin care respundea cum se cuvinea acelei ridicole relațiuni a ziarului constantinopolitan «le Moniteur du Commerce”. Reproduserăm acea întimpinare, care nu făcea decât a ratifica o părere atât de eronată cum că tratatul din Berlin ar fi schimbat întru câtva sau ar fi avut ce schimba în situațiunea Armenilor din România și care nu atingea susceptibilitatea nici unui Armean din România. Nici un Armean cu judecată dreaptă nu se putea simți atins de cele spuse de d. Agopescu ; din contra, vocea sa trebuia să apară ca resunetul unui strigăt unanim pornit din popturile tuturor Armenilor din România. Cu toate astea directorul școalelor comunității armene din București se crede dator a ne trimite următoarea întâmpinare. Domnule Redactor! Intr’unul din numerele stimabilului dv. ziar, ați reprodus un articol din ziarul la Turquie, relativ la venirea în Capitală a monseniorului Choren Narbeg, principe de Lusignan, arhiepiscop armean din Constantinopole, și la care Comunitatea Armeană din București se simte datoare de a respunde și a da la lumină adevăratul scop al misiunii sale. Bănuielile supt scriitorului acelui articol, d. Ovanes Agopescu, pe care Comunitatea nu are onoare de a-l cunoaște ca figurând între membrii sei, sunt cu totul nefundate. Monseniorele Khoren, ca unul ce a asistat și a îndeplinit o misiune pe lângă Congresul din Berlin, credem că mai mult decât oricare cunoaște conținutul acelui faimos tratat, in care nu s’a făcut cea mai mică mențiune despre toleranța sau netoleranța de care se bucură Armenii din România, cari nu sunt în nimic deosebiți pentru practicarea drepturilor acordate de Constituțiunea țârei, în care suntem considerați ca Români de naționalitate, și prin urmare nici nu putea fi vorba macar despre vreo intervențiune a monseniorului în această privință pe lângă guvernul român. Departe de aceste idei, monseniorele cunoaște relațiunile amicale ce au existat și există între Armeni și Români; prin urmare n’a avut alt scop după cum am constatat, prezență sa în Capitală, de cât de-a inspecta bisericile și a constata progresul scoalelor din România, precum a făcut în Bulgaria și precum va face în alte localități. Așadar, asemănarea stabilită între scopul Alianței Israelite și acel al monseniorului este un nonsens patent și o absurditate fără exemplu; este vădit, deci, că această comparațiune nu poate proveni decât din o rea voință de-a interveni să împedice adevărul, în realizarea celor mai bune și mai nobile intențiuni. In toate discursurile sale in general și respunsurile adresate în particular, n’am auzit decât că nu poate se ureze Armenilor Români o altă fericire mai mare decât în a conserva cu stăruință legămintele de fraternitate și a căuta se’și iubească patria cu aceiași ardoare cu cât ea le-a deschis brațele cu atâta amor. Publicând aceste rânduri, d-le redactor, veți bine-voi a recifica o eroare ce nu mai poate se treacă în ochii publicului de un adevăr, obligând cu deosebire pe subsemnatul, care nu va lipsi de-a fi al d-voastre etc. Directorele școalelor Comunității Armene din București. Manuc Ivatogliu, bolnave de pesta-bovină, precum și măsurile prescrise de regulamentul poliției veterinare, atât pentru separarea vitelor bănuite de a fi molipsite, cât și pentru includerea cu desăvârșire a satelor bănuite de epizootii. Un întreit atentat, In noaptea de Duminică spre Luni, 18 spre 19 a. c. numitul Ferentz Pavel, domiciliat în strada Sălcuței No. 27, ducându-se acasă să se culce, fu surprins aici într’un mod foarte neplăcut, căci abia intrase în cameră, când se pomeni că soția sa se răpede ca o furie asupra lui și fără a’i lăsa timp să vadă ce se petrece și înfige iu pept un cuțit. Faptul venind la cunoștința poliției, sub comisarul despre culoarea de Gilben se duse la fața locului să facă o anchetă și puse pe atentatoare sub priveghiarea unui epistot, anume Stanomir, dar și acesta era pe aici să împărtășască soarta nefericitului bărbat, căci furioasa femee se repezi și asupra lui cu un cuțit. Din fericire epistatul feri lovitura. Atunci criminala întoarse cuțitul spre dânsa, și-l înfipse de două ori în gât și căzu la pământ. Atît dânsa cât și bărbatul ei au fost conduși la spitalul Colțea. Rănile lor, deși grave, se crede că nu sunt mortale. (Românul). Cetimin .L’Independance Roumaine D. marchiz del Moral, secretar a legațiunei Spaniei la Roma, a fost numit ministru al Spaniei la București și la Belgrad. D. marchiz del Moral va avea residența in București. Mahmud Nedim bey, fost secund-secretar a ambasadei ottomane din Sant-Petersburg, este numit prim-secretar a legațiunei ottomane din București. In Giurgiu s’a răspândit săptămâna trecută, ne spune ziarul «Călugărenii», un proect pentru înființarea unei bănci având de scop întâmpinarea lipsei de hrană sau foametei țăranilor agricultori, precum și ajutorul economiei rurale din județul Vlașca. Autorul proectulului acestei bănci salutare ar fi, după citata foae, unul din luptătorii de la 1848, d. Hariton Racotă, proprietar mare in județul Vlașca. EPIZOOTIA. Se aduce la cunoștința generală că actualmente epizootia de pesta bovină (ciuma vitelor) nu mai există in toată întinderea țărei, decât in șapte cătune, și anume : Coțușca, din județul Dorohoiu, Unghenii și Căminărescii, din județul Iași; Novacii, din județul Fălciu, Cărlămonescu, din județul Tutova, Negrilescu și Țigănescii, din județul Tecuciu. Pentru combaterea acestei epizootii, sau stabilit in acele localități veterinari, cari, cu ajutorul administrațiunii și al soldaților concentrați pentru acest scop, aplică uciderea imediată a vitelor ce se constată! IAȘI Duminică 25 Noemvri 1879. CRONICA ESTERNA Anglia..—Se afirmă că guvernul englez a primit de la sir Layard o depeșă prin care se constată că părerea oficială a forței in privința reformelor din Asia Mică au produs in toată țara, după informațiunile agenților engleji, cea mai bună impresiune. Baker-Pașa poate să compteze pe o primire din cele mai simpatice, și că populațiunea tuturor naționalităților ar fi pătrunse de cea mai adîncă recunoștință cătră Anglia pentru stăruința ce a pus pe lângă Poartă in privința introducerei reformelor. — Emirul Yakub Khan a fost condus la Peshawar sub escortă. — «Națiunea” ziar fenian din Dublin, publicând un articol de fond asupra discursului lordului Gladstone relativ la chestiunea agrarie din Irlanda, afirmă că șeful partidului liberal, a aderat la principiul autonomiei Irlandei. Austro-Ungaria.Camera austriacă au continuând discuția relativă la legea militară. Dl. Horst ministrul de resboi zice că poporațiunea simte din instinct că evenimente mari și importante se apropie, și vroința ei este ca monarhia să nu fie surprinsă nepregătită de niște asemine evenimente. Ministrul de resboi declară neacceptabilă propunerea de a se diminua efectivul în timp de pace, și insistă asupra necesității de a se vota pentru 10 ani menținerea efectivului de resboi. Discursul ministrului este primit cu vii aplauze. După discursul mai multor oratori, camera au decis în unanimitate, afară de un număr de 20 deputați, de a intra chiar de a doua zi în desbaterea pe articole a legei militare. Germania.—în timpul câ a stat regele Danemarcei la Curtea din Berlin, s’a lăsat a se întrevedea că condițiunile unei înțelegeri cu ducele de Cumberlanda relativ la fondurile guelfe, ar consista într’o renunțare a ducelui la tronul Hanovrei și la succesiunea ducatului de Brunswick. spania. In 28 Noemvre s’a celebrat, la 10 oare de dimineață în biserica St. Issidor, serviciul funebru pentru odihnirea comtesei de Montijo, mama exîmpărătesei Franciei. In Spania toate îngropările sunt întrucîtva curaj civile, corpul nu trece pe la biserică inainte de înmormântare, numai după 9 zile după îngropare are loc la biserică ceremonia religioasă. Comtesa de Montijio, grande de Spania de clasa întăi, aparținănd celor întăi familii din țară, toată aristocrăția spaniolă era față la această cerimonie. Nu se știe nimic pozitiv asupra viitoarelor proiecte ale împărătesei Eugenia. Se pare cu toate aceste probabil că mai inainte de 10 zile ea va va părăsi Madridul și va traversa din nou Francia pentru a se duce la Chislehurst. Turcia.După cele din urmă vești din Rumelia orientală, administratiunea ar fi pe urmele afțărilor serioase ale partidului național care are de scop de a provoca ostilități contra suveranității Turciei. Se asigură că Aleko Pașa, de indată ce s’a intors la Filipopole, comunicase .