Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)

1879-11-25 / nr. 137

Pag 2. ANUL VII No. 137.CURIERUL TH. BALASSAN, stărei civile, respund, că acel act s’a o­­prit in puterea art. 56 pentru că după art. 31 el trebue să fie depus la grefa tribunalului împreună cu registrul. 3. Când mi se cere o copie de pe ac­tul de dovedire respund, că in calitate de ofițer a stărei civile sunt ținut a da co­pii numai de pe registre, că actul de do­vedire ne­fiind înscris in registru nu sunt in drept a da copie de pe el. Nu trebue scapat din vedere că actele descrise mai sus, cari se pretind a se fa­ce pentru trecut, întru cât nu sunt făcute in puterea unei sentințe judecătorești nu se înscriu in registre, căci și înscrierea in registru trebue să fie ordonată prin o sentință. Altfel fiind confecționarea lor ar putea fi pedepsită, după art. 161 din Co­dul Penal, cu închisoarea de la o lună pană la trei și cu amenda de la 50 pâ­nă la 200­ lei. Recomandăm atențiunei publicului în general și autorităților comunale in special de a studia și a se con­vinge de adeveririle susținute de in­dependentul adjutor de primar din Iași prin raportul său către d. minis­tru de interne. Dacă autoritățile co­munale din țară comiteau pănâ acum un abuz dând cu atâta înlesnire ac­tele despre care vorbirăm, față cu pericolele de care națiunea română este amenințată de străinii copleșitori, acest abuz este o adevărată crimă de jos-naționalitate. Unim dur și noi vocea noastră cu a confraților noștri de la „Steaua Ro­mâniei“, rugând pe toți domnii de­putați și senatori ca mai a vota un indiginat, să se înainte de convingă dacă actele de naștere înfățoșate sunt conform cu legea. CRONICA INTERNĂ A. S. R. Domnul a primit, Mercuri, 21 curent, pe I. P. S. S. Mitropolitul- Prim­it, care­­ l-a presintat pe P. S. S. arh­iereul Valerian Ștefănescu, ales de Sântul Sinod locotenent-episcop de Râm­­nicu-Vâlcea. CAM­E­R­A Ședința din 22 Noemvre. Dl. Nicolescu demonstră inconvenien­tele convențiunei rescumpărărei care crea­­zâ pentru acționari o nouă garanție. Sin­gurul avantaj real pentru stat este ad­ministrația și exploatarea drumurilor de fer, acum Staatsbahn pretinde a avea exploatarea. Prin presenta convențiune acționarii sunt plătiți cavalerește. Opinia oratorului este de a se disolva actuala societate a acționarilor care deghizază a­­facerea. Ideea rescumpărărei este popu­lară la țară dar roagă pe ministrul de finanțe de a modifica planul adoptând o altă cale fiind că în caz contrar, este a schimba un stăpăn contra unui alt stă­pân mai reu. In locul membrilor demisionați din co­­misiunea de respuns la mesagiul tronului s’au ales d-nii Lupașcu și Robescu. Dl. Em. Costinescu susține convențiu­­nea pentru rescumpararea drumurilor de fer demonstrând avantagiile operațiunei atât pentru guvern cât și pentru acțio­nari. La 5 oare ședința se ridică. Senatul ne­fiind în numer n’au ținut ședință. Ședința din 23 Noemvre. Camera presidată de d. Rosetti, fiind 90 deputați presenți. Demisiunea d-lui Agarici din vice-pre­­ședinție este refuzată. D. Vizanti cere ministrului de externe, a se comunica camierei actele diplomatice relative la Arab-Tabia și recunoașterea independenței. D. Boerescu ministrul de externe, res­­punde că nu poate împlini cererea, aces­te două chestiuni fiind pendinte. Asigu­­rează Adunarea că aceste două chestiuni stau pe un tărâm bun. Guvernul ș’a fă­cut datoria și speră că camera’i va apro­ba purtarea când va ști că aceasta s’a fă­cut și cum. Pentru moment nu se poate desvăli secretul necesar diplomației. Președintele anunță că proectul de lege sanitar a fost depus pe biurou după tri­­miterea la imprimerie. D. Costinescu, continuă discursul în chestiunea rescumpărării; Dintre argu­mentele invocate este și acea că drumu­rile de fer fiind in m­ânele streinilor era tot­deauna un mare inconvenient pentru stat după cum aceasta s’a constatat in timpul ultimului război. D. Buescu zice că mari desavantaje re­zultă din convențiune. Guvernul primește toate datoriile și dă între altele societăți 18 milioane pe an pentru a ajunge se plă­tească railvaiul iu îndoită valoare reală; această stare de lucruri va aduce silnic o ingerențâ străină în afacerile noastre interioare. Am vezut probe de această in­gerință pretutindine unde interesele ma­rilor puteri erau in joc în țările cele mici. Adoptând convențiunea, străinii vor do­mina asupra terenului nostru economic. Ni se va cere totul și vom fi siliți să le dăm. Oratorul vede în chestiunea răscum­părărei o capcană, în care de vom pica vom fi la grația străinilor. (Aplause pre­lungite). Senatul lucrează în secțiuni. Eminența Sa Archiepiscopul Khoren Nar­bey in București. Cetim in «Binele Public” . TEDEUMUL in BISERICA ARMEANĂ DIN BUCURESCI D lui Redactor al «Binelui Public”. Domnule redactare, Bine-voiți, ve rog, a insera în coloa­nele stimabilului dv. ziar modul primirei făcută A. S. R. Domnului, in ziua de Du­minică, 18 Noemvre curent. La ora 10 de dimineață, elevii școalei ar­mene din capitală, in uniforma micilor doro­banți și vânători, cu drapelul tricolor desfă­șurat și cu dl. instructor in frunte, au fost înșirați la intrarea bisericei. La ora 10 și un pătrar, d. ministru al cul­telor și instrucțiunii publice, dl. ministru al afacerilor străine și d. ministru al finanțelor au sosit la solemnitatea zilei, au asistat și mai mulți dintre d-nii representanți ai puterilor străine și alți bărbați Însemnați ai țării, ca d-nii G. D. Vernescu, Dimitrie Brătianu, ge­neral Cernat, sânții prelați, trimiși de emi­nența sa Mitropolitul primat care a lipsit din causa unei indisposițiuni. La ora 10 și jumătate A. S. R. Domnul, intră în biserică întâmpinat de epitropi și de notabilii comunității, și pe când musica intona onorurile de primire, elevii școalei presintau armele la trecerea ilustrului Suveran. Îndată ce Măria Sa intră in biserică, incepu și serviciul divin, monseniorele Khoren Narbey principe de Lusignan săvârși­te deumul rugând pe a tot putințele pentru lunga viață a înăl­țimilor lor, pentru prosperarea României și a bravei sale armate. După săvârșirea serviciului divin care a durat mai o oră și jumătate, monseniorele Khoren, a adresat Alteței Sale Regale Dom­nului Românilor, un cuvânt în limba franceză, cu cuprinderea următoare: Alteță regală! »Sânta și Apostolica biserică armeană care de opt-spre-zece secole poartă sus stindardul libertății lumei, »crucea lui Crist, văpsită cu sângele a mii de martiri; această antică și venerabilă biserică, zic, crede de datoria sea a ve trimite bine­ cuvintările sale in Isus Crist. »Sunt mândru de a fi însărcinat de această sântă misiune! »Națiunea armeană, îndemnată de această curagioasă biserică, nu s’au oprit nici­odată din calea ce duce cătră pacificul său viitor. Rolul seu, tras prin măna chiar a divinei pro­­vidențe, de a fi avan­g­arda civilisațiunii în sînul Asiei, unde se află mama sa patrie, asupra căreia se întinde solicitudinea Majestății Sale Sultanului, Augustul meu stăpân. Ca un stejar care vede numeroasele sale crăci în­­tinzând ramurile sale stufoase, și fecunda sa sămânță dusă de vânturi, face să nască noui tulpini sub noui astre ; ea vede numeroasele colonii răspândind pe pământ numele seu, mo­ravurile sale, instituțiunile sale. Intr’ad­evĕr că una din aceste colonii, monseniore, are fe­ricirea de a înflori sub înalta Voastră pro­­tecțiune. »Participând la toate drepturile religioase și politice ale naționalității române, comuni­tatea armeană găsesce, in această liberă țară, un liber curs la aplicările sale intelectuale, comerciale și industriale. Ea face tot posibilul seu, spre a merita ospitalitatea așa de largă, așa de fraternă pe care a găsit-o aici. Ar­meanul păstrând cele mai bune calități a­le originei sale, s’au împărtășit de acelea de care e înzestrat într’un mod covârșitor marele po­por român. »Am constatat însumi, monseniore, că co­religionarii mei sunt fericiți de constituțiunea atât de înțeleaptă, atât de liberală care face baza naționalității române. Armenii-români, bucurându-se de drepturile ce ea le da, se arăt plini de dorință de a Îndeplini datoriile pe care ea le impune: „Alteță regală ! am vizat cu fericire, fide­litatea a tot creștinească care atașază pe co­religionarii mei armeno-români cătră Augustul lor suveran și cătră tronul seu. Am constatat, nu cu puțină plăcere, amoarea profundă și nealterabilă care -i unesce cu patria lor a­­doptivă. Am recunoștință cătră sânția sa domnul Primat al României, monseniorele Calinic, ve­nerabilul meu frate mai mare in Isus Crist, care se indura a ocroti pe Armeni cu bună­voința sa paternă, făcându’mi elogiari despre arză­toarea lor credință și despre zelul ce pun a practica religia părințior lor. »Escelenții Voștrii miniștri monseniore, o­­norându-me cu o priimire simpatică, au bine­voit a’mi afirma că armenii din România, sau arătat tot­de­una cei mai buni patrioți, și ’n această privință au dat probe nu equivoace. „Asemenea semne de bună voință și de a­­fecție cătră coreligionarii mei, mĕ ating și mă consolă. In numele comunității mele, mulță­­rnesc guvernului Alteței Voastre regale. ,Vĕ mulțămesc mai cu samă, monseniore, că v’ați indurat de a ne onora prin Augusta Voastră prezență in biserica părinților noștri. Permiteți-mi d’a ve saluta cu cuvintele re­gelui profet: Fiți bine­cuvântați, o voi, care veniți în numele Domnului! Noi ve bine­cu­vântăm in casa Domnului! Pe această frunte unde ved deja strălucind majestatea gloriei, noi invocăm mâna aceluia care a fost spriji­nul vostru, facia voastră in faptele cele mari și cele mai memorabile ale Domniei voastre ! »Fericit poporul care vede destinele sale confiate in mâinele unui Principe care -i in­spiră exemplul tuturor virtuților ce fac feri­cirea unei țări. »Fericit poporul care vede pe tronul vostru dominând prin virtuțile sale admirabile creș­tinești pe această pioasă principesă care a adoptat pe copii patriei și a devenit mama suferinzilor și nefericiților ! Astă calitate ma­ternă o face sublimă în ochii lumei întregi, ale carii priviri se intunecă de atâtea calități așa de rar reunite la un loc, ca și razele so­­relui, pe augusta și radioasa sa frunte. »Altețe regale! Fiți fericiți în amorul unui popor atât de înțelept și plin de viitor, care a atras asupră-i simpatia așa de bine meritată a lumei civilizate. „Aceasta este rugăciunea pe care o adresez cătră Prea­înaltul, din fundul inimei mele, bine­cuvântându-ne în numele tatălui, fiului și al sântului spirit, Amin ! Apoi monseniorele Khore­n, a descins de la altar și a oferit Alteței sale și celor­l­alți asistenți anafora. După aceea A. S. a eșit condus de epitropii Bisericei, in curte, a a­­dresat câte­va întrebări Epitropilor, d-lui Alex. Simionescu, fost vechiu locotenent in cavalerie și directorului scoalelor comunității, care s’a grăbit a da espiicări despre limbele care se invață și cursul studiilor ce se predă. După care A. S. R. Domnul, bine-voind a adresa augusta Sa mulțămire Comunității, a plecat in strigătul unanim de ura! al elevilor sub arme. Manuc Svatoglin. Estragem din «Pressa.” Dineul de la d. ministru al afaceri­lor străine.­La dineul oferit de D. mi­nistru al afacerilor străine, B. Boerescu, în onoarea Eminenției Sale Arh­iepiscopul Armenilor, Khoren Nar­bey, Principe de Lusignan, au participat d. ministru al cultelor și instrucțiunei publice, d. mi­nistru de finance, și alte persoane de dis­­tincțiune. Cu această ocaziune Eminenția Sa Ar­chiepiscopul a purtat un toast în sănăta­tea A.A. S.S. Regale Domnul și Domna, și în prosperitatea poporului român, atât de generos și atât de ospitalier, arătând cea mai adincă recunoștință, din partea coreligionarilor săi, cari s’au asimilat în totul cu patria lor adoptivă. D. ministru al afacerilor străine res­­punzându-i, a asigurat pe Em. Sa, că și de aci înainte vom «fercgi una, cu acaeași mulțămire, a purta acelaș interes și a­­ceeași dragoste pentru un popor atât de blând, atât de onest și atât de util. Scrisoarea lui Victor Hugo către Ar­­hhiepiscopul Monseniorul Khoren Nar­bey, principe de Lusignan Sub acest titlu extragem din „Presa”: „Citim in jurnalul «La Patrie” de la 27 Noemvre: «Archiepiscopul Armeniei de Bechik- Tac­e, Monseniorul Nar­bey Khoren Prin­cipe de Lusignan adresând o epistolă că­tră Victor Hugo, în care ’și împărtășea studiele și speranțele sale asupra viito­rului Armeniei. Victor Hugo îi răspunse prin epistola următoare, ce ’i s’a trimis prin intermediul cumnatei Eminentului Prelat, Doamna Prențesa Maria de Lu­signan : Paris 18 Noemvre 1879. Nobilul meu confrate, amândoui suntem doui poeți, și mai adaog doui preoți; însă calitatea voastră de poet ’mi este de ajuns­, și prin urmare ne putem strânge mâinele. Scrisoarea voastră ’mi-a mișcat sufletul, fraternitatea voastră deșteaptă pe a mea, și vă mulțumesc. Aceea ce mă întrebați despre Armenia, o cunoașteți și o înțelegeți mai bine de­cât mine, simțindu-me fericit a v’o confirma. Na­țiunile cari privesc trecutul, trebue să dispa­ră, națiunele cari au de țintă viitorul, tre­bue sa trăiască. Armenia n’are de­cât a ve urma, ea este pe calea civilisațiunei. Cunosc înălțimea inteligenței voastre, mă­sor mărirea destinației voastre și mărirea spiritului vostru. Aveți sângele vechilor rase, și spiritul raselor celor nou Adesea vorbim, despre Eminența voastră, cu Prințesa de Lu­signan. Când veți veni la Paris, inimile noa­stre se vor întâlni și mâinele noastre se vor strânge. Nobilul meu confrate, sunt profundamente al vostru.— Victor Hugo. Chestiune Armeană Sub acest titlu cetim in «Românul” . Zilele trecute un ziar din Constantino­­pole anunța urbi et orbi că Monseniorele Khoren Narbey, arh­i­episcop armean din Constantinopole, pleacă în lume ca să vază cum sunt tratați Armenii în diferi­tele țări prin care sunt răspândiți și că cu această ocasiune se va duce și în Ro­mânia «ca să se convingă pene în ce­­ punct principiile de toleranță religioa­­­sa proclamate de Congresul din Ber­lin au fost aplicate Armenilor din Ro­­­mânia.......etc”. La această știre absurdă un Armean din București, d. Ovanes Agopescu, tri­­mise ziarului «la Turquie“ o întâmpinare prin care respundea cum se cuvinea a­­celei ridicole relațiuni a ziarului constan­­tinopolitan «le Moniteur du Commerce”. Reproduserăm acea întimpinare, care nu făcea de­cât a ratifica o părere atât de eronată cum că tratatul din Berlin ar fi schimbat întru cât­va sau ar fi avut ce schimba în situațiunea Armenilor din România și care nu atingea susceptibili­tatea nici unui Armean din România. Nici un Armean cu judecată dreaptă nu se putea simți atins de cele spuse de d. A­­gopescu ; din contra, vocea sa trebuia să apară ca resunetul unui strigăt unanim pornit din popturile tuturor Armenilor din România. Cu toate astea directorul școalelor co­munității armene din București se crede dator a ne trimite următoarea întâmpi­nare. Domnule Redactor! Intr’unul din numerele stimabilului dv. ziar, ați reprodus un articol din ziarul la Turquie, relativ la venirea în Capitală a monsenioru­­lui Choren Narbeg, principe de Lusignan, ar­hiepiscop armean din Constantinopole, și la care Comunitatea Armeană din București se simte datoare de­ a respunde și a da la lumină adevăratul scop al misiunii sale. Bănuielile supt scriitorului acelui articol, d. Ovanes Agopescu, pe care Comunitatea nu a­­re onoare de a-l cunoaște ca figurând între membrii sei, sunt cu totul nefundate. Monseniorele Khoren, ca unul ce a asistat și a îndeplinit o misiune pe lângă Congresul din Berlin, credem că mai mult de­cât ori­care cunoaște conținutul acelui faimos tratat, in care nu s’a făcut cea mai mică mențiune despre toleranța sau netoleranța de care se bucură Armenii din România, cari nu sunt în nimic deosebiți pentru practicarea drepturilor acordate de Constituțiunea țârei, în care sun­tem considerați ca Români de naționalitate, și prin urmare nici nu putea fi vorba macar despre vre­o intervențiune a monseniorului în această privință pe lângă guvernul român. Departe de aceste idei, monseniorele cunoaște relațiunile amicale ce au existat și există în­tre Armeni și Români; prin urmare n’a avut alt scop după cum am constatat, prezență sa în Capitală, de cât de-a inspecta bisericile și a constata progresul scoalelor din România, precum a făcut în Bulgaria și precum va face în alte localități. Așa­dar, asemănarea stabilită între scopul Alianței Israelite și acel al monseniorului este un non­sens patent și o absurditate fără e­­xemplu; este vădit, deci, că această compara­­țiune nu poate proveni de­cât din o rea vo­ință de-a interveni să împedice adevărul, în realizarea celor mai bune și mai nobile in­­tențiuni. In toate discursurile sale in general și res­­punsurile adresate în particular, n’am auzit de­cât că­­ nu poate se ureze Armenilor Ro­mâni o altă fericire mai mare de­cât în a conserva cu stăruință legămintele de frater­nitate și a căuta se’și iubească patria cu a­­ceiași ardoare cu cât ea le-a deschis brațele cu atâta amor. Publicând aceste rânduri, d-le redactor, veți bine-voi a reci­fica o eroare ce nu mai poate se treacă în ochii publicului de un adevăr, obligând cu deosebire pe subsemnatul, care nu va lipsi de-a fi al d-voastre etc. Directorele școalelor Comunității Armene din București. Manuc Ivatogliu, bolnave de pesta-bovină, precum și mă­surile prescrise de regulamentul poliției veterinare, atât pentru separarea vitelor­­ bănuite de a fi molipsite, cât și pentru includerea cu desăvârșire a satelor bă­nuite de epizootii. Un întreit atentat, In noaptea de Du­­minică spre Luni, 18 spre 19 a. c. nu­mitul Ferentz Pavel, domiciliat în strada Sălcuței No. 27, ducându-se a­casă să se culce, fu surprins aici într’un mod foarte neplăcut, căci abia intrase în cameră, când se pomeni că soția sa se răpede ca o fu­rie asupra lui și fără a’i lăsa timp să va­dă ce se petrece și înfige iu pept un cu­­țit. Faptul venind la cunoștința poliției, sub­ comisarul despr­e culoarea de Gil­ben se duse la fața locului să facă o an­chetă și puse pe atentatoare sub prive­­ghiarea unui epistot, a­nume Stanomir, dar și acesta era pe aici să împărtășască soarta nefericitului bărbat, căci furioasa femee se repezi și asupra lui cu un cu­țit. Din fericire epistatul feri lovitura. Atunci criminala întoarse cuțitul spre dân­sa, și-l înfipse de două ori în gât și căzu la pământ. Atît dânsa cât și bărbatul ei au fost conduși la spitalul Colțea. Rănile lor, de­și grave, se crede că nu sunt mortale. (Românul). Cetim­in .L’Independance Roumaine D. marchiz del Moral, secretar a le­­gațiunei Spaniei la Roma, a fost numit ministru al Spaniei la București și la Belgrad. D. marchiz del Moral va avea residența in București. Mahmud­ Nedim bey, fost secund-secretar a ambasadei ottomane din Sant-Peter­­sburg, este numit prim-secretar a lega­­țiunei ottomane din București. In Giurgiu s’a răspândit săptămâna trecută, ne spune ziarul «Călugărenii», un proect pentru înființarea unei bănci având de scop întâmpinarea lipsei de hrană sau foametei țăranilor agricultori, precum și ajutorul economiei rurale din județul Vlașca. Autorul proectulului acestei bănci sa­lutare ar fi, după citata foae, unul din luptătorii de la 1848, d. Hariton Racotă, proprietar mare in județul Vlașca. EPIZOOTIA. Se aduce la cunoștința generală că ac­­tualmente epizootia de pesta­ bovină (ciu­ma vitelor) nu mai există in toată întin­derea țărei, de­cât in șapte cătune, și anume : Coțușca, din județul Dorohoiu, Unghenii și Căminărescii, din județul Iași; Novacii, din județul Fălciu, Cărlămonescu­, din județul Tutova, Negrilescu­ și Țigănescii, din județul Tecuciu. Pentru combaterea acestei epizootii, sau stabilit in acele localități veterinari, cari, cu ajutorul administrațiunii și al soldaților concentrați pentru acest scop, aplică uci­derea imediată a vitelor ce se constată! IAȘI Duminică 25 Noemvri 1879. CRONICA ESTERNA Anglia..—Se afirmă că guvernul en­glez a primit de la sir Layard o depeșă prin care se constată că părerea oficială a forței in privința reformelor din Asia­ Mică au produs in toată țara, după in­­formațiunile agenților engleji, cea mai bună impresiune. Baker-Pașa poate să compteze pe o primire din cele mai sim­patice, și că populațiunea tuturor națio­nalităților ar fi pătrunse de cea mai a­­dîncă recunoștință cătră Anglia pentru stăruința ce a pus pe lângă Poartă in privința introducerei reformelor. — Emirul Yakub­ Khan a fost condus la Peshawar sub escortă. — «Națiunea” ziar fenian din Dublin, publicând un articol de fond asupra dis­cursului lordului Gladstone relativ la ches­tiunea agrarie din Irlanda, afirmă că șeful partidului liberal, a aderat la principiul autonomiei Irlandei. Austro-Ungaria.­­Camera au­striacă au continuând discuția relativă la legea militară. Dl. Horst ministrul de resboi zice că poporațiunea simte din instinct că eveni­mente mari și importante se apropie, și vroința ei este ca monarhia să nu fie sur­prinsă nepregătită de niște asemine eve­nimente. Ministrul de resboi declară ne­acceptabilă propunerea de a se diminua efectivul în timp de pace, și insistă a­­supra necesității de a se vota pentru 10 ani menținerea efectivului de resboi. Dis­cursul ministrului este primit cu vii a­­plauze. După discursul mai multor oratori, ca­mera au decis în unanimitate, afară de un număr de 20 deputați, de a intra chiar de a doua zi în desbaterea pe articole a le­gei militare. Germania.—în timpul câ­ a stat regele Danemarcei la Curtea din Berlin, s’a lăsat a se întrevedea că condițiunile unei înțelegeri cu ducele de Cumberlan­­da relativ la fondurile guelfe, ar consis­ta într’o renunțare a ducelui la tronul Hanovrei și la succesiunea ducatului de Brunswick. spania. In 28 Noemvre s’a cele­brat, la 10 oare de dimineață în biserica St. Issidor, serviciul funebru pentru o­­dihnirea comtesei de Montijo, mama ex­­împărătesei Franciei. In Spania toate îngropările sunt întru­cît­va curaj civile, corpul nu trece pe la biserică inainte de înmormântare, numai după 9 zile după îngropare are loc la biserică ceremonia religioasă. Comtesa de Montijio, grande de Spa­nia de clasa întăi, aparținănd celor întăi familii din țară, toată aristocrăția spanio­lă era față la această cerimonie. Nu se știe nimic pozitiv asupra viitoa­relor proiecte ale împărătesei Eugenia. Se pare cu toate aceste probabil că mai inainte de 10 zile ea va va părăsi Ma­dridul și va traversa din nou Francia pentru a se duce la Chislehurst. Turcia.­După cele din urmă vești din Rumelia orientală, administratiunea ar fi pe urmele af­țărilor serioase ale parti­dului național care are de scop de a pro­voca ostilități contra suveranității Turciei. Se asigură că Aleko­ Pașa, de indată ce s’a intors la Filipopole, comunicase .

Next