Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)
1880-06-11 / nr. 65
Anul al 8-lea No. 65. IASSI, Mercur II (23) Iunie 1880. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea, Prețul abonamentelor IN IASSI, pe an. 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE..............................................40 fr. INSERTIUNI și RECLAME, rândul 60 b. SCIRI LOCALE „ l fr. Epistole ne francate nu se primesc. Win Nr* 20 baniCURIERUL (TH. BALASSAN) FOAIA INTERESELOR GENERALE. l encLstrul p t a, xn a n. STIL VECHI |IUA | PATRONUL PILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA___| STIL NOU [______țAIUA PATRONUL PILEI I Râs. Soar. Apusul Soar. Iunie ~ ' -----------------— . . . '=== ‘ ~ 1 p fumăT ’ * '" ~ „ 8 Duminică IVD. POGOR. S. SPIRIT CALIOPA ^0 Duminică Laura 4---- - * 9 Luni l+1 L. POGOR. ST. SPIRIT CHIRIL r „ara „1- £ IoV? *----- o a 10 Marti stL Timotei S. Alex. Alex. Antonina La 10 iunie 3 ore 32 minute sara, 22 Mai, Paula 4----- 8- 3 12 Mercuri S. Ap. Vartol, Várnavá Vadimir timp nestatornic, lumină plină. "Jii,1 ° Un Edeltrud 4 „ 12 Joi C. Onofrei, Petru, Iulian * 24 Joi , loan Botez, 4— 8- 3 13 Vineri M. Achelina, S. Antipatru 25 Vineri Prosper 4— 1 8 14 Sâmbătă Pr. Eliscu, P. Metodiu, Judita. 1 26 Sâmbăta Ioan ți Pavel _______________________________4—1 8—3 ■ II 1 1 ■ [UNK] I ■ I ....................... 1 I Prețul Aiieiurilor PAGINA I. 50 b. Pag. III 40. b. Pag. IV 30 b. Rentru FRANCIA: se primesc annnciuri la D-l Adam négociaDt-commissiouaire 4, rue Clément Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seüerstatte No. 2 Wiea Viacenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No, 31 Wien, Fillip Lob Eschbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win Nr* 20 bani A NUNCIURI Dantoril w Medicină si Chirurgie TA. IsUulUI UI Cr. StIM* i stabilindu-se in Iassy anunță onorabilului public că dă consultațiuni in locuința sa strada St. Vineri (lângă haltă, casele Stilichi-Balomir) in toate zilele de la 11 —12 ante-meridiane și intre 5 și 6 post-meridiane. Săracilor consultațiuni gratuite. (238—3). Moșiea Ibai§a mâiS £i«becililor, aprocsimativ 750 fălci, proprietate a dluiYeculai ftosetti Kosiiovaiul, se dă în arendă pe 5 ani, de la 23 Aprilie 1881. Doritorii se vor adresa la Prințul Alecsandru Grigorie Ghica, in Iași. Moșia de Hăsnășănii cu siliștea ei dîn districtul Iași, plasa Stavnicu, se dă la arendă pe termin de cinci ani, incepător de la Sf. Gheorghie 1881, cu facerea arăturei in această toamnă doritorii se vor adresa la subsemnatul. Alecsandru D. Ghica Stada Carp. —D n «i«* + « pentru seminiță, de cea mai bună dualitate, este de vânzare la moșia Lunganii, județul Iași, plasa Cârligătura. — D-nii doritori vor bine-voi a se adresa prin scrisori francate la Târgul-Frumos către sub-scrisul proprietar. C. Cristodulo Cerchez. In eficinra TIPOGRAFIEI TI. fiani au eșit de sub presă o colecțiune de legile și regulamentele următoare : 1. Regulament despre atribuțiunele portăreilor. 2. Regulament pentru, tarifa actelor de —v_ v ~v. 1«» o ytvn. tareilor 3. Regulament pentru reducerea taxelor portăreilor. 4. Regulament pentru unele atribuțiuni ale portăreilor și pentru esecuțiunea lor. 5. Regulament pentru facerea și esecutarea hotărniciilor. 6. Regulament de cheltuieli in materii civile. 7. Regulament de chieltueli in materii criminale. 8. Legea timbrului și înregistrării. 9. Legea pentru menținerea și esecutarea art. 7 din legea rurală. 10. Circulara Ministeriului de justiție relativă la această lege. 11. Legea pentru anularea clausei penale. 12 Lege pentru judecătoriile comunale și de ocoale. 13. Lege pentru punerea in lucrare a acestei legi. 14. Lege pentru reversibilitatea pensiunelor din Moldova. 15. Lege asupra mărcilor de fabrică și de comerciu. 16. Regulament relativ la această lege. 17. Lege asupra responsabilității ministeriale. 18. Lege pentru revizuirea art. 7 din Constituțiune. 19. Regulament de taxe de a se plăti pentru inserarea actelor judecătorești in Monitorul oficial. 20. Lege pentru Casa de economie. 21. Lege pentru suspendarea termenilor la autoritățile judecătorești din Iași. 22. Regulament pentru biletele de liberă petrecere in România. 23. Legea telegrafo-postală. 21. Tablou de determinare a circumscripțiunelor și de fixarea reședințelor judecătoriilor de ocoale. Această colecțiune care cuprinde 24 legi, regulamente și circulări, formează un volum in 8 °, de 224 pagine, cu o tabelă de materii foarte inlesnitoare pentru consultare și se află de vănzare numai la tipografia editoare „Th. Balassan”, cu modestul preț de 9 I. 50 l. exemplarul. AU EȘIT DE SUB PRESĂ Viru Winei Moarte Traductiune de ALESSANDRU LUPONI. Se află de venzare la Tipografia Th. Balassan cu prețul de 1 Leu nou. TELEGRAME Viena 19 Iuniu. Se telegrafiază din Berlin câtră „Corespondența Politică“ : „Diplomația turcă a dat să se înțeleagă că ea nu așteaptă de la Conferință o sentință arbitrară, ci numai un consiliu pe care-l va urma cât va putea. Turcia este gata să facă sacrificii mari pentru menținerea păcii, dar nu poate primi o linie de hotar întemeiată pe propunerea d-lui Waddington nici pe cererile Greciei.“ Aceiași corespondența primește de la Scutari știrea că au isbucnit neînțelegeri între Albanesi în privința trimiterei unei adrese de lealitate cătră Sultanul. Mohametanii nu vor să trămeată o deputațiune la Constantinopol. Berlin 19 Iunie. Camera deputaților a respins articolul 2 din proiectul legei bisericești și a primit articolul 3 după propunerea guvernului. Delegații conferinței au ținut ședință la 11 oare, iar plenipotențiarii la 8 oare. Atena 19 Iuniu. Cabinetul a hotarît să diverse reserve și să formeze o armată de 88.000 oameni gata la orice întâmplare. Paris 19 Iuniu. D. de Freycinet, președintele consiliului, a depus în Cameră un proiect de lege pentru deplina amnistie. Anunțarea acestei depuneri a fost primită cu aplauze și s’a declarat urgența. "Biurourile Camerei vor examina mâne, luni, propunerea. Borna 19 luni. Generalul Cealdini s’a numit ambasador al Italiei la Paris. II Diritto declară neîntemeiată știrea dată de un ziar străin că prințul Bismarck ar fi pentru ideia de a se însărcina Italia cu ocuparea ținutului pe care Conferința îl va da Grecieii Paris 20 Iuniu. Se asigură că Francia, Engliteza și Italia sprijinesc dinaintea Conferinței din Berlin o linie pentru fruntariile Grecești, care ar merge de la gura lui Calamas până la gura lui Salambria și care ar da Greciei orașele Ianina și Metzovo. Comisiunea tehnică studiază actualmente acel traseu. Berlin 20 Iuniu. Comisiunea delegaților s-a constituit numai ori; ea a ales pe colonelul Blume ca președinte și pe căpitanul Laferomays ca secretar. Comisiunea s’a ocupat în particular cu examinarea materialului cartografic pus la disposițiunea sa. Cât despre conferință, o deplină înțelegere pare deja stabilită printre toți plenipotențiarii asupra Gestiunii principale. Paris 20 Iuniu. Proiectul de lege depus în Camera deputaților de d. de Freycinet pentru amnestia deplină este astfel redactat: Articol unic.—Amnestia este acordată tuturor condamnaților pentru crime și delicte care au legături cu insurecțiunile din 1870 și 1871, precum și tuturor condamnaților pentru crime și delicte politice sau pentru crime și delicte de presă comise până cu data de 19 Iunie 1880. Depunând acest proiect pe biuroul Camerei, d. de Freycinet a citit următoarea expunere de motive: „Domnilor, de când a vorbit guvernul înaintea Camerei deputaților la 13 Fevruarie trecut, o mișcare însemnată s’a produs în spirite în favoarea amnestiei. Acea mișcare, mai repede decât o prevăzusem chiar noi înșine, a fost grăbita de un oarecare număr de incidente recente : nestrămutabila liniște a poporațiunii parisiane în fața unor escitări sedițioase; alegerea de la Lyon, care a fost triumful legalității; în sfârșit apropierea serbării naționale de la 14 iuliu au produs manimi un viu simțământ de încredere și o generală trebuință de împăciuire. Datoria unui guvern înțelept nu este de a se împotrivi sistematic acestor manifestațiuni ale opiniunii, ci de a le observa cu băgare de samă și de a ceda lor la timp, când interesele țarei nu sunt espuse a suferi. Astfel e cazul astăzi. „Amnistia, în adânca noastră convingere, poate fi pronunțata fără ca să resulte vreun pericol pentru societate. Oamenii pe care e vorba de a’i lăsa să reintre pe pământul natal vor fi mai puțin periculoși înlăuntru decât în afară, și cu cât vor fi văzuți mai de aproape cu atât mai puțină însemnătate li se va da. „Dealmintrelea guvernul este destul de tare ca să înfrângă toate încercările de escitațiune de oriunde s’ar produce ele. Nu e temere ca cineva să se înșele asupra semnificațiunii unei asemenea măsuri; simțimintele noastre sunt cunoscute. Nici odată nu vom reabilita niște crime care au indignat toate conștiințele și a căror enormitate nu se poate explica decît prin înspăimântătoarele împrejurări în care s’au produs. Nu ne adresăm dreptății voastre, ci clemenței voastre. Facem asemenea apel la acele considerațiuni de un ordin superior, care, la unele momente, dictează adunărilor politice otărâri care au caracter escepțional. Trecând cu vederea nevrednicia unui prea mare număr, vă cerem după 10 ani, să completați opera din care ați săvârșit deja trei pătrimi și care nu poate remâne în veci nesfîrșită. O adesiune din partea voastră ne va crea, o știm, mari datorii. In schimbul FOILETON Albert Despit. 40 MYSTERUL din nAS Mwichnow. (Urmare). Ea’și zisă ca se espusesă din imprudență la rezbunarea acestor asasini. De altă parte era foarte plictisită de călătorie ; ea se gândi că, cunoscând singură interesul care a putut să’mpingă pe Andrei a comite această crimă, ea’l ținea destul pentru a nu se mai teme de el. Deci ea se’ntoarsă la Paris. Cât pentru Jeanna, ea nu se’nșelă nici un minut. Atunci ea vor să fugă de Loic... Dar, amintindu’și scena de beție a părintelui ei, nu putea să acuze pe Andrei Darcourt. Chiar nici nu cunoaștea legătura lui Hilarion cu amicul lui Loic. Atunci, ea se ’nchisă în mănăstirea de lângă Lamargelle. Ea nu voia să mai vadă pe acela ce’l adora. Vai ea uitasă pasiunea sa, care o făcu lașă. De la data acestui eveniment tragic, Andrei Darcourt nu negliă nimic pentru a’mpedica urmărirele lui Loic. Când tânărul baron petrecu o noapte pentru a cerceta toate hârtiele părintelui său, el se furișă în grădină și aruncă pe biurou scrisorile Clarei de Maudreuil. El voia să facă ca presupunerile fiului să cadă pe maștica sa. Jeanna nu știa crima lui Andrei decât puțin mai tărziu și mai în acelaș timp ca și Blancha. Aceasta află despre teribila realitate pe timpul călătoriei ce-o făcea Loli în Scoția împreună cu cântăreața. D-na Duparc se’ntorsese atunci la Paris. Când află despre căsătoria vechiului ei amant, ea’și zisă că de-acum înainte ținea pe Andrei în puterea sa. Intr’o dimineață un servitor spusă lui Andrei, că’l căuta o damă, el sta la dejun cu Blancha, veselă și fericită. — Cine’i acea damă? întrebă el. — Iată carta sa, pe care m’a însărcinat s’o dau d-lui, replică servitorul. Andrei citi numele și păli. El se sculă agitat, și rugând pe Blancia să’l scuzeze, sedusă’n salon . — Da, sunt eu, zisă ea... Ah! ah! băetul meu, te credeai în adevăr cotorosit de mine, dar te-ai inșalat. Când am aflat din jurnale lovitura ce-ai dat-o, mi-am zis: N țiu acuma. — Mai încet! mai încet! murmură el amețit. Marton urmă aproape un sfert de vară. Ea voia bani. A bea și sfârși manopera de cântare, când Andrei, pentru a sfârși, îi făgădui tot ce voia. Ea plecă... Când el deschisă ușa salonului, vezu pe Blancha, lividă, întinsă gios. Ea auzisă totul: vorbele d-nei Duparc și’n fine respunsul bărbatului său care era o mărturisire, fiindcă el dădea bani acelei creaturi pentru a o face să tacă. Ce viață nesuferită trebuia să ducă de-acum înainte. Ea era femea omului care asasinase pe părintele său! Blancha o spusesă lui Lori. Viața ei deatunci fu un lung martir, martir de toate zilele, de toate oarele, de toate minuntele. Andrei s’aștepta ca acea pe care-o știa atât de mândră, atât de nobilă, să’l denunțe ea singură. — N’ai a te teme de nimic din partea mea, zisă Blancha aceluia pe care fatalitatea'l inlănțuea cu dânsa. Dac’ași fi singură pe lume, știi ce-ași face. Dar mai e și fratelele meu, care m’a măritat, și pe care aceasta’l-ar omorâ. Trebue să’mi agiuți a minți. Ea știu atunci toate câte se petrecusă. Nemulțumindu-se numai a plăti pe Duparca pentru a o face să tacă, ea zisă asemenea și Jeannei Simson, pe care se dusesă s’o întâlnească. — Trebue ca și d-ta să’mi agiuți a minți! Lori iubea pe Jeanna, aceasta era destul pentru ca cântăreața s’o asculte. Puțin câte puțin, ea’ncepu a iubi pe această fată curagioasă, care-o agiuta să’și poarte crucea și cununa de spini. Ele căutau a’nșela prin toate mijloacele posibile ființa pe care ele o iubeau atât de mult. De căte ori Lorc era să discopere adeverul, ele erau acolo pentru a’năduși încă mișterul. Cele două femei, care’nștiințau rănd pe rând pe Hilarion când D. de Maudreuil era cât pe ce să’l prindă, erau Blancha și Jeanna. Insfărșit, când rezură complotul lor degiucat, Blancha avu âncă puterea a minți! Ea inventă un pretext, zicând fratelui său: «Jeanna și eu n’am voit să știi tu a cui fiică este metresa ta.» Ea plăti lui Hilarion Gentil pentru ca și el să-i agiute a minți; ea plăti d-nei Duparc pentru a se duce să găsească pe Honoré Josias la Bas-Meudon și să-l facă să plece. Ea mărturisi totul lui Richard Malvern și lui Marius Roussin, pentru ca ei să devie complicii săi în sublima ei duplicitate! Ea trăi astfel un an, respirând acelaș aer ca și asasinul, mâncând la aceaș masă, dormind sub acelaș acoperemânt! Astfel, când vâzu că atâtea suferinți fusesă de prisos, când vezu că de-acum înainte Lokc știa totul, ea se ridică și se hotără a se face răzbunătoarea acelei crime, la care tandreța o făcusă întru câtva complice. Acea care nu se dădu îndărăt înaintea tăcerei, ori cât de dureroasă fusesă, nu va da îndărât dinaintea resbunărei, oricât de neîmblânzită ar trebui să fie. XXXII. msparitiunea. Fratele și sora părăsiră’mpreună casa d-nei Duparc. Blancha’și pastrasă nestremutata ei hotărâre. Trebuea să afle numaide cât unde era Andrei. —• Ascultă, zisă Blancha lui Loic, du-te la Jeanna... ea’i poate’n primejdie, singură, în pădurea Boulogne. Trebue ca de-acum s’o ținem in strada Lisabona. Eu me’ntorc acasă. Această femee, această d-nă Duparc, ne va’nștiința fără’ndoială unde s’a ascuns Andrei. Această gândire nu’i venisă lui Loic. Cum ar fi putut el crede c’o nenorocire amenința pe femea ce-o iubea ? — Acasă’i d-na ? întrebă el pe valetul care’i deschisă când agiunsă la Saint-James. Valetul păru puțin mirat, râzind pe D. de Maudreuil ; și’n adevăr, fața descompus’a tânărului avea de ce te mira. Valetul respunsă: — D-na nu se poate să se fi întors; nu i-a trimis D. baron o depeșă acum o oară ? — O depeșă, eu ? — Da. D. baron ruga pe d-na să se ducă să’l întâlnească numaidecât. Loic își aminti de frica Blanchei care’l cuprinsă și pe el. Din agiun el mergea pe un drum foarte spăimântător! cine știe dacă mizerabilul pe care’l numea fratele seu, căruia’i dădusă’n căsătorie pe sora sa, văzindu-să perdut, n’a voit să’și ei un amanet contra lui Lori ? — Unde’i acea depeșă ? întrebă el. Valetul luă pe piano telegrama ce fusese adusă ș’o dădu baronului. Ea conținea aceste cuvinte: