Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)

1880-06-11 / nr. 65

Anul al 8-lea No. 65. IASSI, Mercur­ II (23) Iunie­ 1880. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea, Prețul abonamentelor IN IASSI, pe an. 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREIN­AT­ATE..............................................40 fr. INSERTIUNI și RECLAME, rândul 60 b. SCIRI LOCALE „ l fr. Epistole ne francate nu se primesc. Win Nr* 20 baniCURIERUL (TH. BALASSAN) FOAIA INTERESELOR GENERALE. l encLstrul p t a, xn a n. STIL VECHI |­­I­U­A | PATRONUL PILEI TIMPUL DIN SEPTA­MANA___| STIL NOU [______țA­I­U­A PATRONUL PILEI I Râs. Soar. Apusul Soar. Iunie ~ ' -­­----------------— . . . '=== ‘ ~ 1 p fumăT ’ * '" ~ „ 8 Duminică­­ IVD. POGOR. S. SPIRIT CALIOPA ^0 Duminică Laura 4---- - * 9 Luni l+1 L. POGOR. ST. SPIRIT CHIRIL r „ara „1- £ IoV? *----- o a 10 Marti stL Timotei S. Alex. Alex. Antonina La 10 iunie 3 ore 32 minute sara, 22 Mai­, Pau­la 4----- 8- 3 12 Mercuri S. Ap. Vartol, Várnavá Vadimir timp nestatornic, lumină plină. "J­ii,1 ° Un Edeltrud 4 „ 12 Joi C. Onofrei, Petru, Iulian * 24 Joi , loan Botez, 4—­ 8- 3 13 Vineri M. Achelina, S. Antipatru 25 Vineri Prosper 4— 1 8 14 Sâmbătă Pr. Eliscu, P. Metodiu, Judita. 1 26 Sâmbăta Ioan ți Pavel _______________________________4—1 8—3 ■ I­I 1 1­­ ■ [UNK] I ■ I ....................... 1 I Prețul Ai­­i­­eiu­rilor PAGINA I. 50 b. Pag. III 40. b. Pag. IV 30 b. Rentru FRANCIA: se primesc annnciuri la D-l Adam négociaDt-commissiouaire 4, rue Clément Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seüerstatte No. 2 Wiea Viacenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No, 31 Wien, Fil­lip Lob Eschbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win Nr* 20 bani A NUNCIURI Dantoril­ w Medicină si Chirurgie TA. IsUulUI UI Cr. St­IM* i stabilindu-se in Iassy anunță onorabilului public că dă con­­sultațiuni in locuința sa strada St. Vineri (lângă haltă, casele Stilichi-Balomir) in toate zilele de la 11 —12 ante-meridiane și intre 5 și 6 post-meridiane. Săracilor consultațiuni gratuite. (238—3). Moșiea Ibai§a mâiS £i«­becililor, aprocsimativ 750 fălci, pro­prietate a d­lui­­Yeculai ftosetti K­osiiovaiu­l, se dă în arendă pe 5 ani, de la 23 Aprilie 1881. Doritorii se vor adresa la Prințul Alecs­an­d­ru Grigorie Gh­ica, in Iași. Moșia de Hăsnășănii cu siliștea ei dîn districtul Iași, plasa Stavnicu, se dă la arendă pe termin de cinci ani, incepător de la Sf. Gheorghie 1881, cu facerea arăturei in această toamnă doritorii se vor adresa la subsemnatul. Alecsan­d­ru D. Gh­ica Stada Carp. —D n «i«* + « pentru seminiță, de cea mai bună dualitate, este de vânzare la moșia Lunganii, jude­țul Iași, plasa Cârligătura. — D-nii doritori vor bine-voi a se adresa prin scrisori francate la Târgul-Frumos că­­tre sub-scrisul proprietar. C. Cristodulo Cerchez. I­n­ eficinra TIPOGRAFIEI TI. fiani au eșit de sub presă o colecțiune de legile și regulamentele următoare : 1. Regulament despre atribuțiunele por­tăreilor. 2. Regulament pentru, tarifa actelor de —v_ v­ ~v. 1«» o ytvn. tareilor 3. Regulament pentru reducerea taxe­lor portăreilor. 4. Regulament pentru unele atribuțiuni ale portăreilor și pentru esecuțiu­­nea lor. 5. Regulament pentru facerea și ese­­cutarea hotărniciilor. 6. Regulament de ch­­eltuieli in materii civile. 7. Regulament de chieltueli in materii criminale. 8. Legea timbrului și înregistrării. 9. Legea pentru menținerea și esecuta­­rea art. 7 din legea rurală. 10. Circulara Ministeriului de justiție relativă la această lege. 11. Legea pentru anularea clausei penale. 12 Lege pentru judecătoriile comunale și de ocoale. 13. Lege pentru punerea in lucrare a acestei legi. 14. Lege pentru reversibilitatea pensiu­­nelor din Moldova. 15. Lege asupra mărcilor de fabrică și de comerciu. 16. Regulament relativ la această lege. 17. Lege asupra responsabilității minis­teriale. 18. Lege pentru revizuirea art. 7 din Constituțiune. 19. Regulament de taxe de a se plăti pentru inserarea actelor judecăto­rești in Monitorul oficial. 20. Lege pentru Casa de economie. 21. Lege pentru suspendarea termenilor la autoritățile judecătorești din Iași. 22. Regulament pentru biletele de li­beră petrecere in România. 23. Legea telegrafo-postală. 21. Tablou de determinare a circumscrip­­țiunelor și de fixarea reședințelor judecătoriilor de ocoale. Această colecțiune care cuprinde 24 legi, regulamente și circulări, formează un volum in 8 °, de 224 pagine, cu o ta­belă de materii foarte inlesnitoare pentru consultare și se află de vănzare numai la tipografia editoare „Th. Balassan”, cu mo­­destul preț de 9 I. 50 l­. exemplarul. AU EȘIT DE SUB PRESĂ Viru Winei Moarte Traductiune de ALESSANDRU LUPONI. Se află de venzare la Tipografia Th. Ba­lassan cu prețul de 1 Leu nou. T­ELEGRAME Viena 19 Iuniu. Se telegrafiază din Berlin câtră „Corespondența Poli­tică“ : „Diplomația turcă a dat să se înțeleagă că ea nu așteaptă de la Conferință o sentință arbitrară, ci nu­mai un consiliu pe care-l va urma cât va putea. Turcia este gata să fa­că sacrificii mari pentru menținerea păcii, dar nu poate primi o linie de h­otar întemeiată pe propunerea d-lui Waddington nici pe cererile Greciei.“ Aceiași corespondența primește de la Scutari știrea că au isbucnit neîn­țelegeri între Albanesi în privința tri­­miterei unei adrese de lealitate cătră Sultanul. Mohametanii nu vor să tră­­meată o deputațiune la Constantinopol. Berlin 19 Iunie. Camera deputa­ților a respins articolul­­ 2 din proiec­tul legei bisericești și a primit arti­colul 3 după propunerea guvernului. Delegații conferinței au ținut șe­dință la 11 oare, iar plenipotenția­rii la 8 oare. Atena 19 Iuniu. Cabinetul a h­o­ta­rît să diverse reserve și să forme­ze o armată de 88.000 oameni ga­ta la ori­ce întâmplare. Paris 19 Iuniu. D. de Freycinet, președintele consiliului, a depus în Cameră un proiect de lege pentru de­plina amnistie. Anunțarea acestei de­puneri a fost primită cu aplauze și s’a declarat urgența. "Biurourile Ca­merei vor examina mâne, luni, pro­punerea. Borna 19 luni. Generalul Cealdini s’a numit ambasador al Italiei la Paris. II Diritto declară neîntemeiată ști­rea dată de un ziar străin că prințul Bismarck ar fi pentru ideia de a se însărcina Italia cu ocuparea ținutului pe care Conferința îl va da Grecieii Paris 20 Iuniu. Se asigură că Francia, Engliteza și Italia sprijinesc dinaintea Conferinței din Berlin o li­nie pentru fruntariile Grecești, care ar merge de la gura lui Calamas pâ­nă la gura lui Salambria și care ar da Greciei orașele Ianina și Metzovo. Comisiunea teh­nică studiază actu­almente acel traseu. Berlin 20 Iuniu. Comisiunea dele­gaților s-a constituit numai ori; ea a ales pe colonelul Blume ca președin­te și pe căpitanul Laferomays ca se­cretar. Comisiunea s’a ocupat în particu­lar cu examinarea materialului carto­grafic pus la disposițiunea sa. Cât despre conferință, o deplină în­țelegere pare deja stabilită printre toți plenipotențiarii asupra Gestiunii principale. Paris 20 Iuniu. Proiectul de lege depus în Camera deputaților de d. de Freycinet pentru amnestia deplină es­te astfel redactat: Articol unic.—Amnestia este acor­dată tuturor condamnaților pentru cri­me și delicte care au legături cu in­­surecțiunile din 1870 și 1871, pre­cum și tuturor condamnaților pentru crime și delicte politice sau pentru crime și delicte de presă comise până cu data de 19 Iunie 1880. Depunând acest proiect pe biuroul Camerei, d. de Freycinet a citit ur­mătoarea expunere de motive: „Domnilor, de când a vorbit gu­vernul înaintea Camerei deputaților la 13 Fevruarie trecut, o mișcare în­semnată s’a produs în spirite în fa­voarea amnestiei. Acea mișcare, mai repede de­cât o prevăzusem chiar noi înși­ne, a fost grăbita de un oare­care număr de incidente recente : ne­­strămutabila liniște a poporațiunii pa­­risiane în fața unor escitări sedițioase; alegerea de la Lyon, care a fost tri­umful legalității; în sfârșit apropierea serbării naționale de la 14 iuliu au produs m­­animi un viu simțământ de încredere și o generală trebuință de împăciuire. Datoria unui guvern în­țelept nu este de a se împotrivi sis­tematic acestor manifestațiuni ale o­­piniunii, ci de a le observa cu băgare de samă și de a ceda lor la timp, când interesele țarei nu sunt espuse a suferi. Ast­fel e cazul astă­zi. „Amnistia, în adânca noastră con­vingere, poate fi pronunțata fără ca să resulte vre­un pericol pentru so­cietate. Oamenii pe care e vorba de a’i lăsa să reintre pe pământul natal vor fi mai puțin periculoși înlăuntru de­cât în afară, și cu cât vor fi văzuți mai de aproape cu atât mai puțină însemnătate li se va da. „Dealmintrelea guvernul este destul de tare ca să înfrângă toate încer­cările de escitațiune de ori­unde s’ar produce ele. Nu e temere ca cine­va să se înșele asupra semnificațiunii unei asemenea măsuri; simțimintele noastre sunt cunoscute. Nici odată nu vom reabilita niște crime care au in­dignat toate conștiințele și a căror enormitate nu se poate explica de­cît prin înspăimântătoarele împrejurări în care s’au produs. Nu ne adresăm dreptății voastre, ci clemenței voastre. Facem asemenea apel la acele con­­siderațiuni de un ordin superior, care, la unele momente, dictează adună­rilor politice otărâri care au caracter escepțional. Trecând cu vederea nevrednicia unui prea mare număr, vă cerem după 10 ani, să completați opera din care ați săvârșit deja trei pătrimi și care nu poate remâne în veci nesfîrșită. O a­­desiune din partea voastră ne va crea, o știm, mari datorii. In schimbul FOILETON Albert Despit. 40 MYSTERUL din nAS­ Mwichn­ow. (Urmare). Ea’și zisă ca se espusesă din imprudență la rez­­bunarea acestor asasini. De altă parte era foarte plictisită de călătorie ; ea se gândi că, cunoscând sin­gură interesul care­ a putut să’mpingă pe Andrei a comite această crimă, ea’l ținea destul pentru a nu se mai teme de el. Deci ea se’ntoarsă la Paris. Cât pentru Jeanna, ea nu se’nșelă nici un minut. Atunci ea vor să fugă de Loic... Dar, amintindu’și scena de beție a părintelui ei, nu putea să acuze pe Andrei Darcourt. Chiar nici nu cunoaștea legă­tura lui Hilarion cu amicul lui Loic. Atunci, ea se ’nchisă în mănăstirea de lângă Lamargelle. Ea nu voia să mai vadă pe acela ce’l adora. Vai­ ea ui­­tasă pasiunea sa, care­ o făcu lașă. De la data acestui eveniment tragic, Andrei Dar­court nu negli­­ă nimic pentru a’mpedica urmări­­rele lui Loic. Când tânărul baron petrecu o noapte pentru a cerceta toate hârtiele părintelui său, el se furișă în grădină și aruncă pe biurou scrisorile Cla­rei de Maudreuil. El voia să facă ca presupunerile fiului să cadă pe maștica sa. Jeanna nu știa crima lui Andrei de­cât puțin mai tărziu și mai în acelaș timp ca și Blancha. A­­ceasta află despre teribila realitate pe timpul călă­toriei ce-o făcea Loli în Scoția împreună cu cân­tăreața. D-na Duparc se’ntorsese atunci la Paris. Când află despre căsătoria vechiului ei amant, ea’și zisă că de-acum înainte ținea pe Andrei în puterea sa. Intr’o dimineață un servitor spusă lui Andrei, că’l căuta o damă, el sta la dejun cu Blancha, ve­selă și fericită. — Cine’i acea damă? întrebă el. — Iată carta sa, pe care m’a însărcinat s’o dau d-lui, replică servitorul. Andrei citi numele și păli. El se sculă agitat, și rugând pe Blancia să’l scuzeze, se­dusă’n salon . — Da, sunt eu, zisă ea... Ah! ah! băetul meu, te credeai în adevăr cotorosit de mine, dar te-ai inșalat. Când am aflat din jurnale lovitura ce-ai dat-o, mi-am zis: N­ țiu acuma. — Mai încet! mai încet! murmură el amețit. Marton urmă aproape un sfert de vară. Ea voia bani. A bea­ și sfârși manopera de cântare, când An­drei, pentru a sfârși, îi făgădui tot ce voia. Ea ple­că... Când el deschisă ușa salonului, vezu pe Blan­cha, lividă, întinsă gios. Ea auzisă totul: vorbele d-nei Duparc și’n fine respunsul bărbatului său care era o mărturisire, fiind­că el dădea bani acelei cre­aturi pentru a o face să tacă. Ce viață nesuferită trebuia să ducă de-acum îna­inte. Ea era femea omului care­ asasinase pe părin­tele său! Blancha o spusesă lui Lori. Viața ei de­­atunci fu un lung martir, martir de toate zilele, de toate oarele, de toate minuntele. Andrei s’aștepta ca acea pe care-o știa atât de mândră, atât de nobilă, să’l denunțe ea singură. — N’ai a te teme de nimic din partea mea, zisă Blancha aceluia pe care fatalitatea'l inlănțuea cu dânsa. Dac’ași fi singură pe lume, știi ce-ași face. Dar mai e și fratelele meu, care m’a măritat, și pe care aceasta’l-ar omorâ. Trebue să’mi agiuți a minți. Ea știu atunci toate câte se petrecusă. Nemulțu­mindu-se numai a plăti pe Duparca pentru a o fa­ce să tacă, ea zisă asemenea și Jeannei Simson, pe care se dusesă s’o întâlnească. — Trebue ca și d-ta să’mi agiuți a minți! Lori iubea pe Jeanna, aceasta era destul pen­tru ca cântăreața s’o asculte. Puțin câte puțin, ea’n­­cepu a iubi pe­ această fată curagioasă, care-o agiu­­ta să’și poarte crucea și cununa de spini. Ele cău­tau a’nșela prin toate mijloacele posibile ființa pe care ele­ o iubeau atât de mult. De căte ori Lorc era să discopere adeverul, ele erau acolo pentru a’năduși încă mișterul. Cele două femei, care’nștiințau rănd pe rând pe Hilarion când D. de Maudreuil era cât pe ce să’l prindă, erau Blancha și Jeanna. Insfărșit, când re­­zură complotul lor degiucat, Blancha avu âncă pu­terea a minți! Ea inventă un pretext, zicând fra­telui său: «Jeanna și eu n’am voit să știi tu a cui fiică este metresa ta.» Ea plăti lui Hilarion Gen­til pentru ca și el să-i agiute a minți; ea plăti d-nei Duparc pentru a se duce să găsească pe Honoré Josias la Bas-Meudon și să-l facă să plece. Ea măr­turisi totul lui Richard Malvern și lui Marius Ro­­ussin, pentru ca ei să devie complicii săi în subli­ma ei duplicitate! Ea trăi ast­fel un an, respirând acelaș aer ca și asasinul, mâncând la aceaș masă, dormind sub a­­celaș acoperemânt! Ast­fel, când vâzu că atâtea su­­ferinți fusesă de prisos, când vezu că de-acum îna­inte Lokc știa totul, ea se ridică și se hotără a se face răzbunătoarea acelei crime, la care tandreța o făcusă întru cât­va complice. Acea care nu se dădu îndărăt înaintea tăcerei, ori cât de dureroasă fusesă, nu va da îndărât dinaintea resbunărei, ori­cât de neîmblânzită ar trebui să fie. XXXII. msparitiunea. Fratele și sora părăsiră’mpreună casa d-nei Du­parc. Blancha’și pastrasă nestremutata ei hotărâre. Trebuea să afle numai­de cât unde era Andrei. —• Ascultă, zisă Blancha lui Loic, du-te la Jean­na... ea’i poate’n primejdie, singură, în pădurea Bou­logne. Trebue ca de-acum s’o ținem in strada Li­sabona. Eu me’ntorc acasă. Această femee, această d-nă Duparc, ne va’nștiința fără’ndoială unde s’a as­cuns Andrei. Această gândire nu’i venisă lui Loic. Cum ar fi putut el crede c’o nenorocire amenința pe femea ce-o iubea ? — Acasă’i d-na ? întrebă el pe valetul care’i des­chisă când agiunsă la Saint-James. Valetul păru puțin mirat, râzind pe D. de Mau­dreuil ; și’n adevăr, fața descompus’a tânărului a­­vea de ce te mira. Valetul respunsă: — D-na nu se poate să se fi întors; nu i-a tri­mis D. baron o depeșă acum o oară ? — O depeșă, eu ? — Da. D. baron ruga pe d-na să se ducă să’l întâlnească numai­de­cât. Loic își aminti de frica Blanchei care’l cuprinsă și pe el. Din agiun el mergea pe­ un drum foarte spăimântător! cine știe dacă mizerabilul pe care’l numea fratele seu, căruia’i dădusă’n căsătorie pe sora sa, văzindu-să perdut, n’a voit să’și ei un a­­manet contra lui Lori ? — Unde’i acea depeșă ? întrebă el. Valetul luă pe piano telegrama ce fusese adusă ș’o dădu baronului. Ea conținea aceste cuvinte:

Next