Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)
1881-10-14 / nr. 116
Pag. 2 ANUL IX No. 116. rănd o remunarație satisfăcătore in folosele ce are ale trage din numerósele și importantele operațiuni pe cari societatea are dreptul de a le face în baza statutelor sale. * * * O altă instituțiune creata in acelaș timp cu Creditul Mobiliar, care este in strânsă legătură și instalată sub acelaș acoperemânt cu acesta, este Societatea de Construcțiuni. Cu un capital la început de 20 milione, pusă sub privigherea unui consiliu de administrație eminent, printre membrii căriea este de ajuns a cita pe principele Demetrie Ghica și pe archi-bogatul d. G. Cantacuzino, pentru a ne face o ideie despre soliditatea și încrederea ce Societatea trebue să inspire publicului, diriguită de mâniabile și esperimentate, Societatea de Construcțiuni este chemată de a juca un rol importantisem in renașterea orașelor nostre principale. Destinul literar francez d. Louis Ulbach care a visitat de curând capitala României a publicat un articol intitulat „Cartea României.“ Articol pe care de altmintere cetitorii noștri l’au cetit in foiletonul din numerul trecut. Vorbind despre București d. Ulbach se esprimă astfel in limbagiul seu poetic:... „Orașul oriental au încheet pentru totdeauna socoteala sa cu Orientele. Ochii lui sunt îndreptați spre occident și cu o încredere in viitor care se termuește cu eroismul, pare alice celorlalte capitale, surorile ei mai mari: „Nu este vina mea, dacă nu sunt înca înveșmântată după modă, timpul ce voi ați întrebuințat spre a ve curați, eu l’am pus spre a-mi împodobi independența ; mai lăsați-mi câțiva ani și atunci veți vedea cum voi străluci.“ Ei bine croitorul sau modista abilă care este chemată de a tăia și găti vestmculul de moda a Capitalei României și a celorlalte orașe însemnate ale țerei este Societatea de Construcțiuni. Acesta comparație pare să fie cam riscată ; pentru acesta însă, ea nu este mai puțin adevărată. Fără o Societate de genul acesta ar fi aprope cu neputință de a se construi acele clădiri mărețe cari fac podóba capitalelor moderne, precum sunt palaturile publice și vastele construcțiuni pentru înlesnirea comerciului cu dockurile sau întrepozitele și altele. Asemine fiecare particular se pote învoi cu Societatea pentru orice clădire și nu orice condițiuni ar voi să i se construească. Statul în deosebi este ținut de a se servi exclusiv cu această societate pentru construirea edificiilor și a lucrărilor cerute de renașterea politică și regenerare economică a țerei. Intre orașele cari simțesc mai multă nevoie de o sucursală a Societăței de Construcțiuni, in prima linie, după București, vine Iașii, a doua capitală a țerei. Afară de construcțiunile particulare, în curînd se vor începe, credem, clădirea antrepozitelor de comerciu. Statul și Comuna posed de asemine in orașul nostru o mulțime de clădiri, cari mai toate sunt in cea mai desăvîrșita ruină. Cu ajutorul Societăței de Construcțiuni aceste clădiri ar putea să fie in totul refăcute, și astfel Statul sau Comuna ar lua un venit înzăcit pe dânsele, sau ar putea să le prefacă in localuri pentru diversele autorități sau scoale, pentru cari să plătesc chirii esorbitante pe fiecare an. Apoi aprovizionarea orașului cu apă, canalizarea lui etc. sunt lucrări cari intră in sfera operațiunilor acestei societăți. Având in vedere aceste necesități credem că o sucursală a Societăței de Construcțiuni este chiar acum de la început absolut necesară in Iași. Din partene suntem fericiți de a saluta începerea operațiunilor acestor două instituțiuni folositoare: Creditul Romăn și Societatea de Construcțiuni vrânduie să-și atingă cu prisosință scopul ce s’au propus fondatorii lor. Acest scop nu poate fi altul decât desvoltarea stărei noastre economic pe calea comerciului și a industriei. CRONICA INTERNA M. S. Regina a publicat, după cum se știe, acuma câtva timp, supt pseudonimul din Carmen-Sylva, o colecțiune de traduceri în versuri germane după poeziile populare române. «Românul» află acuma că Augusta nostra Suverană va publica în curând un volum de poezii originale, sub titlu Furtuni. Acest volum va apare la editorul Emil Strauss în Bonn. Inspecțiile generale ale armatei ce erau să începă, sau amânat, după cum aflăm, pe luna viitóre. Iată un lucru pentru care multe corpuri de armată vor fi recunoscătore ministerului. Membrii comisiunei Camerii, însărcinați cu discutare propunerii d-lui Rosetti, în privința reorganisării, s’au separat spre a lucra proiectul de supus parlamentului. D-nii Chițu și Vulturescu, în numele celor 5 membri, cari au primit principiul electivității, lucreza proiectul în acest sens, iar d-nii G. Mârzescu și Const. Boierescu aștern un contraproect pe baza concursului. Pănă la 20 ale curentei, aceste proiecte trebuiesc să fie gata, pentru ca ca CURIERUL TH BALASSAN, misiunea să se discute definitiv, așa că lucrul să fie pe deplin terminat, înainte de deschiderea Camenilor. «Românul» află, că comisiunea dunăreană își va reîncepe lucrările la 25 Noemb. Recrutațiile pentru armată s’au terminat. Numărul recruților dorobanți cu schimbul a atins cifra de 26 mii. Comisariatele generale, Român și Rus, pentru despăgubirile cauzate de armatele imperiale ruse, pe timpul campaniei primesc diferitele cereri de descaunare, cu începere de la 15 Octombre curent, la cancelaria comisariatului general român, str. Brezoianu No. 20, la orele 11 dimineța. Județele cu care se va începe lichidarea sunt: Iași, Vaslui, Roman, Fălciu, Bacău, Brăila, Covurlui, Tecuci, Putna, Ilfov, Prahova, Râmnicu-Sărat, Tutova, Ialomița, Buzău și Vlașca. Rîndul celorlalte județe se va face cunoscut prin uă nouă publicațiune. Procuratorii, cu procuri regalisate de tribunal, sunt admiși. Arendașii și chiriașii vor presinta contractele. Pagubele indirecte, provenind din fapte de resbel, nu se plătesc și nu se vor examina decât reclamațiunele intrate pănă la 20 Octombre 1880. D. M. Iorgulescu, licențiat în drept de la facultatea din Iași, supleant la tribunalul RompD, în locul vacant. D. M. C. Negoițescu, licențiat în drept de la facultatea din Bucuresci, actual ajutor la ocolul I, din Capitală, judecător la ocolul IV din Bucuresci, în locul D-lui A. Capitolin, demisionat. D. C. Pârvulescu, actual ajutor la ocolul V din Bucuresci, în aceeași calitate la ocolul I, în locul D-lui M. C. Negoițescu, înaintat. Scala liberă de științe politice și administrative și-a început cursurile sale, din acest an, de la 7 Octombre curent în palatul universităței, sala facultăței de științe Nr. 18. Eaca programa studiilor acelei scale . Cursurile se fac numai sala. Anul I are Luni de la 7-8 sciința financelor, d. C. C. Arion; Comptabilitatea, d. G. Kirilov ; Procedura dreptului civil, d. C. Ionescu ; Dreptul civil, d. G. Petroni ; Dreptul comercial, d. Em. Protopopescu Pache; Dreptul constituțional și administrativ, d. Em. Protopopescu Pache ; Economia Politică, Statistica, d. Eug. Costinescu; Medicina legală, d. dr. Paul Petrini; Dreptul penal cu procedura lui, d. G. Paladi; Dreptul civil, d. Corneliu Râmniceanu ; Dreptul internațional, d. Al. Eustațiu. Scala este sub direcțiunea d-lui Em. Protopopescu Pache; înscrierile se pot face în toate filele la școală de către secretar, d. Ion Tănăsescu. (Rom.) «Monitorul* publică decretul prin care se aprobă statutele societăței Clerului român, înființată in Iași subt numele de Binefacerea. Scopul acestei societăți este ca, din veniturile fondurilor adunate, se se ajute familiile lipsite de mijloce ale membrilor IAȘI Mercuri 14 (26 Octombre. ) 1881, repausați, precum și acei din membrii deveniți infirmi, și în același timp, fără mijloce. Ministerul a primit reclamațiuni în privința aplicațiunii art. 15 din legea timbrului și înregistrării, privitor la facturi, compturi și copiile lor.—Multe din autorități, interpretând în mod greșit legea, cer ca taxa de 10 bani să se achite nu numai o dată, pentru original, ci și de atâtea ori câte duplicate de facturi sau compturi se anexează pe lângă original. Pentru a înlătura orice confusiune, ministerul aduce la cunoștința generală, că taxa de 10 bani se percepe pentru copiile de facturi sau compturi numai atunci când ele sunt liberate separat de original. Dacă însă pe lângă original se alătură și una sau mai multe copii, în asemenea caz numai originalul trebue timbrat. Pe fiecare copie însă, se va face mențiune, de către persona sau autoritatea ce deține originalul, că taxa de 10 bani s’a achitat prin timbrarea originalului. Reforme militare. O mare activitate domnesce la ministerul de resboiu,liceu Gazette de Roumanie.* Tóte cestiunile ce interesază armata sunt supuse unui studiu minuțios, importante modificări s’au hotărât deja. Unele servicii s’au recunoscut a fi neînaltele defectuase, fără a mai numera pe acelea cari lipsesc cu desăvârșire, începând de la legea de organizare generală și de recrutare, pănă la decisiunile asupra ordonanțelor ofițerilor, totul va fi revizuit. Și putem fi siguri că la mitarea sesiune parlamentară, guvernul va prezenta Camenilor mai multe proiecte de lege asupra recrutării regionale, asupra comandamentului, a sfaturilor majore, a serviciilor de hrană și de munițiuni. Unul din aceste proiete de lege este deja redactat; prin el se propune desființarea corpului special de stat-major și care prevede modul de recrutare al ofițerilor însărcinați cu serviciul acestui corp. Tote armele vor putea să -și dea contingentul lor; se va cere celor aleși brevete speciale de aptitudine. Afară de asta, li se impune orecari condițiuni particulare : trebue să’și fi făcuta studiile într’o școlă superioră de resboiu fie streină, fie indigenă, sau să fi făcut un stagiu de cel puțin doi ani la depositul nostru actual de resboiu. In orice caz brevetele de aptitudine nu se vor da decât ofițerilor cari vor fi servit în statul-major trei ani de Zile, din care doi cel puțin în marele stat-major. In timp de pace, nici un ofițer pănă la gradul de locot-colonel Inclusiv nu va fi menținut în acest serviciu mai mult de patru ani. Posturile de șef de stat major general și de sub-șef sunt menținute ; în atribuțiunile lor intră recrutarea și instrucțiunea personalului. Afară de asta, să institue pe lângă ministerul de resbel un comitet consultativ de stat-major, din care vor face parte de drept șeful și sub-șeful statului major general și șeful depositului de resboiu. Acestea sunt pe scurt disposițiunile generale ale acestui proiect de lege. PROGRAMUL Inaugurarei calei ferate Marasesti-Buzeul Serbarea inaugurării va avea loc, astăzi mercuri 14 oct. 1881. min. II, Regele și Regina vor pleca, de la gara Cotroceni, la orele 9 dim. La orele 12 și 84 minute, trenul regal se va opri la Buzeu, îndată după coborârea Maj. Lor din tren se va celebra, in fața garei, sub un pavilion special, un serviciu divin și sânțirea apelor, de către P. S. S. P. Inocentie, Episcopul de Buzeu. După terminarea serviciului, se va face prezentarea corpului inginerilor și antreprenorilor, a autorităților locale și a personelor invitate. După acesta, trenul regal va pleca, împreună cu invitații, pe linie spre Focșani, oprindu-se câteva minute la fiecare stație. La Râmnic, trenul va sosi la orele 2:16 unde asemenea se va urma presentarea autorităților locale. Personele din Râmnic invitate se vor urca în trenul regal care va sosi la Focșani la orele 8,45 d. a. După coborîrea MM. II. din tren, P. S. L. Episcopul de Buzău va sfinți localul gării prin stropirea cu aghiasmă și îndată după aceea MM. LL. Regele și Regina vor binevoi a proceda la cimentarea în fundațiunile stației a documentului comemorativ a construcțiunei liniei. In urma acestui ceremonial, se vor presinta MM. LL. autoritățile locale și personele invitate, după care va avea loc banchetul ce se dă cu acestă ocasie și la care MM. LL. vor bine vor a lua parte. După banchet, MM. LL. vor rămâne în Focșani, unde vor primi sala societatea aflată în oraș. Un tren special de plăcere, care va pleca la orele 7 diminața din gara Târgoviștea,este organisat spre transporta publicul doritor a asista la a acesta serbare, cu prețul jumătate. Administrația poștelor și telegrafelor. «L’Indep. roumaine" află că ministerul lucrărilor publice, pregătesce un proiect de lege, relativ la strămutarea administrațiunei poștelor și telegrafelor la acel minister, unind acest serviciu cu acela al drumurilor de fier, ca în Belgia. Circulara d-lui ministru de interne, cu No. 6.009, din 8 Octombre 1881, către d-nii prefecți de județe, afară de cei din Dobrogea. Domnule prefect. Apropiându-se deschiderea sesiunei consilielor județiane, nu se pot opri de a atrage osebita d-v. atențiune și asupra serviciului sanitar, care, prin natura lui având importanța și dificila misiune de a se ocupa cu tot ce pote contribui la buna stare a sănătăței poporațiunei, trebuie să formeze obiectul preocupațiunei celei mai seriose atât a d-v. cât și a celor anume biărnați pentru buna îngrijire a intereselor județului. Puntele principale asupra cărora ve rog să insistați pe lângă consiliul general al acelui județ sunt : 1. Să se creeze medicului primar, precum și celuilalt personal sanitar, uă posițiune «Iți amintești că acum aprope cincisprezece ani, nară Pandrillo, tot ștergând caii, m’ai făcut să vin din țara mea și să mă instalez la d-ta ca spălător de vase ? — Drace! îmi amintesc, și erai așa de leneș, ștrengarule! — Ce vrei? n’aveam nici un gust pentru bucătărie. D-ta mă băteai și, sub pretext că’ți eram nepot, beam totdeuna apă și n’aveam niciodată para chiar u’n buzunar. — Ah! nepote, întrerup să moș Bourdin într’un mod filosofic, economia e singura virtute in acestă lume. Am voit să te fac virtuos. — Mulțumesc ! Totuși într’oli o ștersemu. Un sergent recrutor îmi oferi, într’o sară, o oră cu vin, și mă înrolă pentru dece pistoli. Eram prea mic pentru ca să mă facă cavaler, și mie nu’mi plăcea să merg. După șesă luni, și cum eram în garnizonă într’un port de mare, deșertăi și mă angajăi ca bucătar pe bordul unei nave olandeze: «Nava mergea in Italia. Pe drum, ea fu captivată de niște pirați turci cari voiau să mă spândure... Moș Bourdin la cuvântul de spândurare scrisă un strigăt de groză. — Da, moșule, voiau mai ântăiu să mă spunțure. Dar căpitanul află că eram bucatar; și cum n’aveau pe bord nici unul, mi se scăpă viața cu condițiunea de a prepara sosuri și iinele pentru necredincioși, după cum confecționasăm păn’atunci pentru creștini. «Opt zile după aceia, pirații turci fură capturați de o galeră de Malta. Galera avea de comandor tocmai pe D. de Montmorin. Auții pronunțându-să numele seu tocmai în momentul în care, pentru a doua oră, riscam a fi spun hirat. — Iarăși exclamă moș Bourdin, pe care acestă povestire’l îngroza. — Era cu totul simplu, răspunsă cu liniște Pandrille. Turcii voi să să mă spun(lure ca creștin, creștinii voiau same spundute ca necredincios. Numele de Montmorin me scăpă. îmi amintim că era in Morvan, malul pe Cousinului *), la șefă loghe de satul nostru, un castel care purta acest nume, și la întâmplare cerui in bună franțuzască să vorbesc comandorului, căruia’i povestii istoria mea. «— Drace! îmi lisă el, nu se valice că un german Bourguignon a fost spânzurat pe bordul unei nave comandată de un Morvandian, Ce știi tu să faci ? «— Sa ard o friptură și să stric un sos, răspunseiu eu cu modestie. Atunci, z isă comandorul, te iau valet de cameră. «Și iată cum, scumpul meu moș, din spălător de blide am ajuns bucatar, din bucatar lacheu, și din lacheu om de spadă, căci, în serviciul unui cavaler de Malta, se bate cineva aprope in totelilele.» Pe când Pandrille sfârșea, moș Bourdin pusesă mâna pe curățile de la oblânc și se gătea să dislege valisele. — Ștă moșule,lisă valetul, nu te atinge de asta. •— Hein ?lisă moș Bourdin, care deja simțisă greutatea valiselor. — Asta, llisă Pandrille într’un mod misterios, e ca securea călăului. Cineva o privește, dar n’o atinge. — Forte frumos! nepote, are’i aur ? — Nu, îi plumb. Despre aur, stăpânul meu are forte puțin, și’i probabil că cheltuiala ce va face-o la d-ta va fi plătită de frații săi, comtele de Maltevert și baronul de Villemur. — Plumb murmură moș Bourdin puțin convins. Ce idee curiosă de a duce plumb pe crupa calului. — Sunt niște glonte capturate de la Turci, și pe cari comandorul le-a adus ca amintire a campanielor sale. Și Pandrillo, care era un biut viguros, încărcă amândoue valisele pe umerii sei și le dusă in hotelerie, la camera in care, deja, comandorul era instalat înaintea unui foc mare aprins de Mor vandellă. Aruncând o ochire mai cercetatore asupra comandorului, moș Bourdin, care urmașă pe nepotul său, își mărturisi că hainele gentilomului erau forte rase pentru ca valisele lui să fie pline cu aur, și nu fu tocmai departe a crede strania și comica versiune a lui Pandrille. — Amice, ai lisă comandorul, ești Bourguignon ? — Da, domnule cavaler. — Cunoști, sau ai cunoscut, fără’ndoială, familia mea ? Moș Bourdin se înclină. — Sunt treizeci de ani de când am părăsit Francia, urmă comandorul, și nu prea știu bine ce-au devenit frații mei, comtele de Maltevert și baronul de Villemur. — O răspunsă atelierul, sunt doi seniori mari, domnule. — Ei sunt forte fericiți, suspină comandorul, căci eu sunt tot așa să fac cadet de familie la intorcere ca și la pleerre. — D. de Maltevert, urmă moș Bourdin, e căpitan la musquetarii regelui. — Oo ! — Și are, selice, treizeci mii livre venit, făr’a pune la socotela pensiunile. — Așa’i, murmură comandorul, Maltevert, în calitatea sa de âator născut, a avut proprietatea de Bully, manualul de Montreuil și baronia d’Arcy. Tóte acestea trebue sa’i aducă un venit de treizeci mii de livre, fie anul bun sau rău. E însurat? — Da, domnule, și are doi fii de la opt la zece ani. — Și Villemar, care era destinat să se călugărescă, s’a făcut episcop ? — Nu, răspunsă atelierul, D. baron s’a căsătorit c’o moștenitore, și’i mai bogat încă decât comtele^ — Drace ! — Și are o încântătore fetișoră de vr’o cinci ani care se numește Camille; el e comandantul armatelor regelui. — Dar asta’i superbesclamă cu naivitate comandorul, și văd că frații mei vor fi într’o frumosă posițiune pentru a găzdui într’un mod convenabil bătrâneța fratelui lor mai mic, care se intorce, după treizeci de ani de résboiu, fără alt patrimoniu decât cociaba de Montmarin. Moș Bourdin, care era sceptric in privința bunelor sentimente de umanitate își stăpâni cu mare greutate un scris incredul venind pe bătrânul cavaler de Malta legându-să in speranțe naive. — Trebue să fie tare dărâmat, sărmanul meu manual de Montmorin, suspină cavalerul. — Ah! drace! cea din urmă dată când am fost in Bourgogne, domnule, am trecut forte aprope de el, și mi-a făcut acest efect. Cred că nu’i un singur apartament de locuit — Ei! frații mei ’mi’l vor restaura... Și cavalerul se întorsă spre Pandrillo. — Ștrengarule,lisă el, șterge’mi haina și dă’mi mantaua, vrea sâ mă duc sâ’i văd chiar astă sară. Unde locuesc ei ? sfârși cavalerul intorcându-se spre atelier. (Va urma). *) Mic rîultor al Bourgognei.