Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-10-14 / nr. 116

Pag. 2 ANUL IX No. 116. rănd o remunarație satisfăcătore in folosele ce are ale trage din nume­­rósele și importantele operațiuni pe cari societatea are dreptul de a le face în baza statutelor sale. * * * O altă instituțiune creata in acelaș timp cu Creditul Mobiliar, care este in strânsă legătură și instalată sub a­­celaș acoperemânt cu acesta, este So­cietatea de Construcțiuni. Cu un capital la început de 20 mi­­lione, pusă sub privigherea unui con­siliu de administrație eminent, prin­tre membrii căriea este de ajuns a cita pe principele Demetrie Ghica și pe archi-bogatul d. G. Cantacuzino, pentru a ne face o ideie despre soli­ditatea și încrederea ce Societatea tre­bue să inspire publicului, diriguită de mâni­abile și esperimentate, Societa­tea de Construcțiuni este chemată de a juca un rol importantisem in re­nașterea orașelor­­ nostre principale. Destinul literar francez d. Louis Ulbach care a visitat de curând ca­pitala României a publicat un articol intitulat „Cartea României.“ Articol pe care de alt­mintere cetitorii noștri l’au cetit in foiletonul din nu­merul trecut. Vorbind despre București d. Ulbach se esprimă ast­fel in limbagiul seu poetic:... „Orașul oriental au încheet pentru tot­deauna socoteala sa cu O­­rientele. Ochii lui sunt îndreptați spre occident și cu o încredere in viitor care se termuește cu eroismul, pare a­­lice celorlalte capitale, surorile ei mai mari: „Nu este vina mea, dacă nu sunt înca înveșmântată după modă, tim­pul ce voi ați întrebuințat spre a ve curați, eu l’am pus spre a-mi împo­dobi independența ; mai lăsați-mi câți­va ani și atunci veți vedea cum voi străluci.“ Ei bine croitorul sau modista abilă care este chemată de a tăia și găti vestmculul de moda a Capitalei Ro­mâniei și a celorlalte orașe însemnate ale țerei este Societatea de Construc­țiuni. Acesta comparație pare să fie cam riscată ; pentru acesta însă, ea nu este mai puțin adevărată. Fără o So­cietate de genul acesta ar fi aprope cu neputință de a se construi acele clădiri mărețe cari fac podóba capita­lelor moderne, precum sunt palaturile publice și vastele construcțiuni pen­tru înlesnirea comerciului cu docku­­rile sau întrepozitele și altele. Asemine fie­care particular se pote învoi cu Societatea pentru ori­ce clă­dire și nu ori­ce condițiuni ar voi să­ i se construească. Statul în deosebi este ținut de a se servi exclusiv cu această societate pentru construirea edificiilor și a lu­crărilor cerute de renașterea politică și regenerare economică a țerei. Intre orașele cari simțesc mai multă nevoie de o sucursală a Societăței de Construcțiuni, in prima linie, după Bu­curești, vine Iașii, a doua capitală a țerei. Afară de construcțiunile parti­culare, în curînd se vor începe, cre­dem, clădirea antrepozitelor de comer­­ciu. Statul și Comuna posed de a­­semine in orașul nostru o mulțime de clădiri, cari mai toate sunt in cea mai desăvîrșita ruină. Cu ajutorul Socie­tăței de Construcțiuni aceste clădiri ar putea să fie in totul refăcute, și ast­fel Statul sau Comuna ar lua un ve­nit înzăcit pe dânsele, sau ar putea să le prefacă in localuri pentru di­versele autorități sau scoale, pentru cari să plătesc chirii esorbitante pe fie­care an. Apoi aprovizionarea ora­șului cu apă, canalizarea lui etc. sunt lucrări cari intră in sfera operațiuni­lor acestei societăți. Având in vedere aceste necesități credem că o sucur­sală a Societăței de Construcțiuni este chiar acum de la început absolut ne­cesară in Iași. Din partene suntem fericiți de a saluta începerea operațiunilor acestor două instituțiuni folositoare: Creditul Romăn și Societatea de Construcțiuni vrânduie să-și atingă cu prisosin­ță scopul ce s’au propus fondatorii lor. Acest scop nu poate fi altul de­cât desvoltarea stărei noastre econo­mic pe calea comerciului și a indus­triei. CRONICA INTERNA M. S. Regina a publicat, după cum se știe, acuma cât­va timp, supt pseudonimul din Carmen-Sylva, o colecțiune de tra­duceri în versuri germane după poeziile populare române. «Românul» află acuma că Augusta nos­tra Suverană va publica în curând un volum de poezii originale, sub titlu Furtuni. Acest volum va apare la editorul Emil Strauss în Bonn. Inspecțiile generale ale armatei ce erau să începă, sau amânat, după cum aflăm, pe luna viitóre. Iată un lucru pentru care multe corpuri de armată vor fi recunoscătore ministerului. Membrii comisiunei Camerii, însărcinați cu discutare propunerii d-lui Rosetti, în privința reorganisării, s’au separat spre a lucra proiectul de supus parlamentului. D-nii Chițu și Vulturescu, în numele celor 5 membri, cari au primit principiul electivității, lucreza proiectul în acest sens, iar d-nii G. Mârzescu și Const­. Boierescu aștern un contra­proect pe baza concur­sului. Pănă la 20 ale curentei, aceste pro­iecte trebuiesc să fie gata, pentru ca ca­ CURIERUL TH BALASSAN, misiunea să se discute definitiv, așa că lucrul să fie pe deplin terminat, înainte de deschiderea Camenilor. «Românul» află, că comisiunea dună­reană își va reîncepe lucrările la 25 Noemb. Recrutațiile pentru armată s’au terminat. Numărul recruților dorobanți cu schimbul a atins cifra de 26 mii. Comisariatele generale, Român și Rus, pentru despăgubirile cauzate de armatele imperiale ruse, pe timpul campaniei pri­mesc diferitele cereri de descaunare, cu începere de la 15 Octombre curent, la can­celaria comisariatului general român, str. Brezoianu No. 20, la orele 11 dimineța. Județele cu care se va începe lichidarea sunt: Iași, Vaslui, Roman, Fălciu, Bacău, Brăila, Covurlui, Tecuci, Putna, Ilfov, Pra­hova, Râmnicu-Sărat, Tutova, Ialomița, Bu­zău și Vlașca. Rîndul celor­l­alte județe se va face cunoscut prin uă nouă publicați­­une. Procuratorii, cu procuri regalisate de tribunal, sunt admiși. Arendașii și chiriașii vor presinta con­tractele. Pagubele indirecte, provenind din fapte de resbel, nu se plătesc și nu se vor exa­­mina de­cât reclamațiunele intrate pănă la 20 Octombre 1880. D. M. Iorgulescu, licențiat­ în drept de la facultatea din Iași, supleant la tribu­nalul RompD, în locul vacant. D. M. C. Negoițescu, licențiat în drept de la facultatea din Bucuresci, actual a­­jutor la ocolul I, din Capitală, judecător la ocolul IV din Bucuresci, în locul D-lui A. Capitolin, demisionat. D. C. Pârvulescu, actual ajutor la oco­lul V din Bucuresci, în aceeași calitate la ocolul I, în locul D-lui M. C. Negoițescu, înaintat. Scala liberă de științe politice și admi­nistrative și-a început cursurile sale, din acest an, de la 7 Octombre curent în pa­latul universităței, sala facultăței de ști­ințe Nr. 18. Eaca programa studiilor acelei scale . Cursurile se fac numai sala. Anul I are Luni de la 7-8 sciința financelor, d. C. C. Arion; Comptabilitatea, d. G. Ki­rilov ; Procedura dreptului civil, d. C. Io­­nescu ; Dreptul civil, d. G. Petroni ; Drep­tul comercial, d. Em. Protopopescu Pache; Dreptul constituțional și administrativ, d. Em. Protopopescu Pache ; Economia Po­litică, Statistica, d. Eug. Costinescu; Me­dicina legală, d. dr. Paul Petrini; Drep­tul penal cu procedura lui, d. G. Paladi; Dreptul civil, d. Corneliu Râmniceanu ; Dreptul internațional, d. Al. Eustațiu. Scala este sub direcțiunea d-lui Em. Protopopescu Pache; înscrierile se pot face în toate filele la școală de către secretar, d. Ion Tă­­năsescu. (Rom.) «Monitorul* publică decretul prin care se aprobă statutele societăței Clerului ro­mân, înființată in Iași subt numele de Bine­facerea. Scopul acestei societăți este ca, din ve­niturile fondurilor adunate, se se ajute familiile lipsite de mijloce ale membrilor IAȘI Mercuri 14 (26 Octombre. ) 1881, repausați, precum și acei din membrii de­veniți infirmi, și în același timp, fără mij­loce. Ministerul a primit reclamațiuni în pri­vința aplicațiunii art. 15 din legea tim­brului și înregistrării, privitor la facturi, compturi și copiile lor.—Multe din auto­rități, interpretând în mod greșit legea, cer ca taxa de 10 bani să se achite nu numai o dată, pentru original, ci și de atâtea ori câte duplicate de facturi sau compturi se anexează pe lângă original. Pentru a înlătura ori­ce confusiune, mi­nisterul aduce la cunoștința generală, că taxa de 10 bani se percepe pentru copiile de facturi sau compturi numai atunci când ele sunt liberate separat de original. Dacă însă pe lângă original se alătură și una sau mai multe copii, în asemenea caz nu­mai originalul trebue timbrat. Pe fie­care copie însă, se va face men­țiune, de către persona sau autoritatea ce deține originalul, că taxa de 10 bani s’a achitat prin timbrarea originalului. Reforme militare. O mare activitate domnesce la minis­­teru­l de resboiu,­­lice­u Gazette de Rou­­manie.* Tóte cestiunile ce interesază ar­mata sunt supuse unui studiu minuțios, importante modificări s’au hotărât deja. Unele servicii s’au recunoscut a fi neîn­altele defectuase, fără a mai numera pe acelea cari lipsesc cu desăvârșire, începând de la legea de organizare ge­nerală și de recrutare, pănă la decisiunile asupra ordonanțelor ofițerilor, totul va fi revizuit. Și putem fi siguri că la m­itarea sesiune parlamentară, guvernul va pre­zenta Camenilor mai multe proiecte de lege asupra recrutării regionale, asupra comandamentului, a sfaturilor majore, a serviciilor de hrană și de­ munițiuni. Unul din aceste proiete de lege este deja redactat; prin el se propune desfi­ințarea corpului special de stat-major și care prevede modul de recrutare al ofi­țerilor însărcinați cu serviciul acestui corp. Tote armele vor putea să -și dea contin­gentul lor; se va cere celor aleși brevete speciale de aptitudine. Afară de asta, li se impune ore­cari condițiuni particulare : trebue să’și fi făcuta studiile într’o școlă superioră de resboiu fie streină, fie indi­genă, sau să fi făcut un stagiu de cel puțin doi ani la depositul nostru actual de resboiu. In ori­ce caz brevetele de aptitudine nu se vor da de­cât ofițerilor cari vor fi servit în statul-major trei ani de­­ Zile, din care doi cel puțin în marele stat-major. In timp de pace, nici un ofițer pănă la gradul de locot­-colonel Inclusiv nu va fi menținut în acest serviciu mai mult de patru ani. Posturile de șef de stat major general și de sub-șef sunt menținute ; în atribu­­țiunile lor intră recrutarea și instrucțiunea personalului. Afară de asta, să institue pe lângă mi­nisterul de resbel un comitet consultativ de stat-major, din care vor face parte de drept șeful și sub-șeful statului major ge­neral și șeful depositului de resboiu. Acestea sunt pe scurt disposițiunile ge­nerale ale acestui proiect de lege. PROGRAMUL Inaugurarei calei ferate Marasesti-Buzeul Serbarea inaugurării va avea loc, astăzi mercuri 14 oct. 1881. min. II, Regele și Regina vor pleca, de la gara Cotroceni, la orele 9 dim. La orele 12 și 84 minute, trenul regal se va opri la Buzeu, în­dată după coborârea Maj. Lor din tren se va celebra, in fața garei, sub un pavilion special, un serviciu divin și sânțirea apelor, de către P. S. S. P. Inocentie, Episcopul de Buzeu. După terminarea serviciului, se va face pre­­­­zentarea corpului inginerilor și antre­prenorilor, a autorităților locale și a personelor invitate. După acesta, tre­nul regal va pleca, împreună cu in­vitații, pe linie spre Focșani, oprin­­du-se câte­va minute la fie­care stație. La Râmnic, trenul va sosi la orele 2:16 unde asemenea se va urma pre­­sentarea autorităților locale. Personele din Râmnic invitate se vor urca în trenul regal care va sosi la Focșani la orele 8,45 d. a. După coborîrea­ MM. II. din tren, P. S. L. Episcopul de Buzău va sfinți localul gării prin stropirea cu aghiasmă și îndată după aceea MM. LL. Regele și Regina vor bine­voi a proceda la cimentarea în fundațiunile stației a documentului co­memorativ a construcțiunei liniei. In urma acestui ceremonial, se vor pre­sinta MM. LL. autoritățile locale și personele invitate, după care va avea loc banchetul ce se dă cu acestă o­­casie și la care MM. LL. vor bine vor a lua parte. După banchet, MM. LL. vor rămâne în Focșani, unde vor pri­mi sala societatea aflată în oraș. Un tren special de plăcere, care va pleca la orele 7 diminața din gara Târgoviștea,­­este organisat spre transporta publicul doritor a asista la a acesta serbare, cu prețul jumătate. Administrația poștelor și telegrafelor. «L’Indep. roumaine" află că ministerul­­ lucrărilor publice, pregătesce un proiect de lege, relativ la strămutarea adminis­­­­trațiunei poștelor și telegrafelor la acel minister, unind acest serviciu cu acela al drumurilor de fier, ca în Belgia. Circulara d-lui ministru de interne, cu No. 6.009, din 8 Octombre 1881, către d-nii prefecți de județe, afară de cei din Dobrogea. Domnule prefect. Apropiându-se deschiderea sesiunei consi­­lielor județiane, nu se pot opri de a atrage osebita d-v. atențiune și asupra serviciului sanitar, care, prin natura lui având impor­tanța și dificila misiune de a se ocupa cu tot ce pote contribui la buna stare a sănătăței poporațiunei, trebuie să formeze obiectul pre­­ocupațiunei celei mai seriose atât a d-v. cât și a celor anume b­iărnați pentru buna îngri­jire a intereselor județului. Puntele principale asupra cărora ve rog să insistați pe lângă consiliul general al acelui județ sunt : 1. Să se creeze medicului primar, precum și celui­l­alt personal sanitar, uă posițiune «Iți amintești că acum aprope cinci­spre­­zece ani, nară Pandrillo, tot ștergând caii, m’ai făcut să vin din țara mea și să mă instalez la d-ta ca spălător de vase ? — Drace! îmi amintesc, și erai așa de leneș, ștrengarule! — Ce vrei? n’aveam nici un gust pentru bucă­tărie. D-ta mă băteai și, sub pretext că’ți eram ne­pot, beam tot­de­una apă și n’aveam nici­o­dată pa­ra chiar u’n buzunar. — Ah! nepote, întrerup să moș Bourdin într’un mod filosofic, economia e singura virtute in acestă lume. Am voit să te fac virtuos. — Mulțumesc ! Totuși într’o­­li o ștersemu. Un sergent recrutor îmi oferi, într’o sară, o oră cu vin, și mă înrolă pentru d­ece pistoli. Eram prea mic pentru ca să mă facă cavaler, și mie nu’mi plăcea să merg. După șesă luni, și cum eram în garnizonă într’un port de mare, deșertăi și mă angajăi ca bu­cătar pe bordul unei nave olandeze: «Nava mergea in Italia. Pe drum, ea fu captivată de niște pirați turci cari voiau să mă spând­ure... Moș Bourdin la cuvântul de spând­urare scrisă un strigăt de groză. — Da, moșule, voiau mai ântăiu să mă spun­țure. Dar căpitanul află că eram bucatar; și cum n’aveau pe bord nici unul, mi se scăpă viața cu condițiunea de a prepara sosuri și iinele pentru necredincioși, după cum confecționasăm păn’atunci pentru creștini. «Opt­­ zile după aceia, pirații turci fură capturați de o galeră de Malta. Galera avea de comandor toc­mai pe D. de Montmorin. Au­ții pronunțându-să nu­mele seu tocmai în momentul în care, pentru a doua oră, riscam a fi spun­ hirat. — Iarăși­ exclamă moș Bourdin, pe care­ acestă povestire’l îngroza. — Era cu totul simplu, răspunsă cu liniște Pan­drille. Turcii voi să să mă spun(lure ca creștin, creș­tinii voiau sa­me spund­ute ca necredincios. Numele de Montmorin me scăpă. îmi amintim­ că era in Morvan, malul pe Cousinului *), la șefă logh­e de satul nostru, un castel care purta acest nume, și la în­tâmplare cerui in bună franțuzască să vorbesc co­mandorului, căruia’i povestii istoria mea. «— Drace! îmi­­ lisă el, nu se va­­lice că un ger­­man Bourguignon a fost spân­zurat pe bordul unei nave comandată de un Morvandian, Ce știi tu să faci ? «— Sa ard o friptură și să stric un sos, răs­­punseiu eu cu modestie. Atunci, z isă comandorul, te iau valet de cameră. «Și iată cum, scumpul meu moș, din spălător de blide am ajuns bucatar, din bucatar lacheu, și din lacheu om de spadă, căci, în serviciul unui cavaler de Malta, se bate cine­va aprope in tote­­lilele.» Pe când Pandrille sfârșea, moș Bourdin pusesă mâna pe curățile de la oblânc și se gătea să dis­­lege valisele. — Ștă moșule,­­lisă valetul, nu te atinge de asta. •— Hein ?­­lisă moș Bourdin, care deja simțisă greutatea valiselor. — Asta, llisă Pandrille într’un mod misterios, e ca securea călăului. Cine­va o privește, dar n’o a­­tinge. — Forte frumos! nepote, are’i aur ? — Nu, îi plumb. Despre aur, stăpânul meu are forte puțin, și’i probabil că cheltuiala ce va face-o la d-ta va fi plătită de frații săi, comtele de Mal­­tevert și baronul de Villemur. — Plumb­­ murmură moș Bourdin puțin convins. Ce idee curiosă de a duce plumb pe crupa calului. — Sunt niște glonte capturate de la Turci, și pe cari comandorul le-a adus ca amintire a campanie­­lor sale. Și Pandrillo, care era un biut viguros, încărcă a­­mândoue valisele pe umerii sei și le dusă in hote­­lerie, la camera in care, deja, comandorul era in­stalat înaintea unui foc mare aprins de Mor vandellă. Aruncând o ochire mai cercetatore asupra coman­dorului, moș Bourdin, care urmașă pe nepotul său, își mărturisi că hainele gentilomului erau forte rase pentru ca valisele lui să fie pline cu aur, și nu fu tocmai departe a crede strania și comica versiune a lui Pandrille. — Amice, ai­­ lisă comandorul, ești Bourguignon ? — Da, domnule cavaler. — Cunoști, sau ai cunoscut, fără’ndoială, fami­lia mea ? Moș Bourdin se înclină. — Sunt trei­­zeci de ani de când am părăsit Fran­cia, urmă comandorul, și nu prea știu bine ce-au de­venit frații mei, comtele de Maltevert și baronul de Villemur. — O­ răspunsă atelierul, sunt doi seniori mari, domnule. — Ei sunt forte fericiți, suspină comandorul, căci eu sunt tot așa să fac cadet de familie la intorcere ca și la pleerre. — D. de Maltevert, urmă moș Bourdin, e căpi­tan la musquetarii regelui. — O­­­o ! — Și are, se­­lice, trei­­zeci mii livre venit, făr’a pune la socotela pensiunile. — Așa’i, murmură comandorul, Maltevert, în ca­litatea sa de âator născut, a avut proprietatea de Bully, manualul de Montreuil și baronia d’Arcy. Tóte acestea trebue sa’i aducă un venit de trei­­zeci mii de livre, fie anul bun sau rău. E însurat? — Da, domnule, și are doi fii de la opt la­­ zece ani. — Și Villemar, care era destinat să se călugă­­r­escă, s’a făcut episcop ? — Nu, răspunsă atelierul, D. baron s’a căsătorit c’o moștenitore, și’i mai bogat încă de­cât comtele^ — Drace ! — Și are o încântătore fetișoră de vr’o cinci ani care se numește Camille; el e comandantul arma­telor regelui. — Dar asta’i superb­­­esclamă cu naivitate co­mandorul, și văd că frații mei vor fi într’o frumosă posițiune pentru a găzdui într’un mod convenabil bă­­trâneța fratelui lor mai mic, care se intorce, după trei­­zeci de ani de résboiu, fără alt patrimoniu de­cât cociaba de Montmarin. Moș Bourdin, care era sceptric in privința bune­lor sentimente de umanitate își stăpâni cu mare greu­tate un scris incredul ve­nind pe bătrânul cavaler de Malta legându-să in speranțe naive. — Trebue să fie tare dărâmat, sărmanul meu manual de Montmorin, suspină cavalerul. — Ah! drace! cea din urmă dată când am fost in Bourgogne, domnule, am trecut forte aprope de el, și­ mi-a făcut acest efect. Cred că nu’i un sin­gur apartament de locuit — Ei! frații mei ’mi’l vor restaura... Și cavalerul se întorsă spre Pandrillo. — Ștrengarule,­­lisă el, șterge’mi haina și dă’mi mantaua, vrea sâ mă duc sâ’i văd chiar astă sară. Unde locuesc ei ? sfârși cavalerul intorcându-se spre atelier. (Va urma). *) Mic rîultor al Bourgognei.

Next