Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-07-24 / nr. 84

Anul al 9-lea No. 84. 1AdSI, vineri 24 Iulie (0 Aug. ) 1881. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. Prețul abonamentelor INIîASSI, pe an. 24 fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. InTERNATATE.........................................40 fr.— INSERȚIUNI și RECLAME, rândul 60 b. SOIRI LOCALE „ 1 fr. Epistole ne­flancate nu se primesc. PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. Un­­ ¥#% 20 bani CURIERUL (TH. BALASSAN) EDAEA INTERESELOR GENERALE. Cla.ler Ld.a.1TO.1 Septa. m. anei STIL VECHI pi­u A " PATRONUL ȘILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA­­ STIL NOU­­ P­I­U A _________PATRONUL pILEI • I Rasl- Soar­ I APu9uI fogg. íllli Ini­ j,_tje ijr_26 19 Duminică Cuv. Maica Macrina și Cuv. Dia. Duminica Ignace. .________________95­8 teii RÍ.Sv’SSSr.I­ SS“ “,e­­z.» **.?..*»*".***. ■ .*­ teii. Kl: ts ?=n 22 Mercuri S ta Miron. Maria Magdalina, întâi cu timp întunecos. 3 Mercuri înv. Ellene. ._jq ?_20 23 Joi Marti. Trofan, Teofil și alții. 4 . Domenîgiu. 4_50 7—19 24 Vineri Martira Cristina. £ Vine­ri. ^ £ eliz« _ 0 4—51 7_17 25 Sâmbătă Adormirea s-tei Ana și s-ta Olimnia.­­_____________Samba­ta Transfigurarea de­ N.-S. ---------- ... ■ ■ [UNK] 11 ■ — Prețul Anunciurilor Pentru FRANCIA: se primesc anunciuri la D-l» Adam négociant-commissionaire 4, rue Clément Paris, G. L. Daube & C-ie. 31 bis, Taubourg Mont­­marté & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUS­TRIA și GERMANrA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 2. Wien. Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip Löb Eschbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un­i ¥t*. 20 bani A NUNCIURI special pentru balele interne și de piele, dă consultațiuni în tote filele de la ore- 1% 9 —11 diminuță și 4—6 după ama­ lă. Pentru săraci gratuite. Locuește strada Surărie în casa D-lui Pogor lângă casa Bașta. (314—7). MOȘIA PUNGESTI1 i i Din districtul Vaslui, pla­sa Racova, se arendază de pe acum. întinderea 2000 fălci aproc­imativ, pământ cultivabil, fâ­­naț și imaș, plus pădure, velniță și ve­nitul târgului Pungeștii. Pentru informa­­țiuni și condițiuni a se adresa la Pro­­­prietarul în Pungești 294—10. Marco-Polo. MOȘIA GÂRCENII Trup deosebit de moșia Pungeștii plassa Racova, județul Vaslui, în întindere a­­proxima­tiv de 360 fălci din cari 250 fălci codru iar restul țiblă și arabil, se vinde de veci. Se învecinează cu moșia Du­­meștii și satele Dumbrăvenii și Gârcenii. Pentru condițiuni, prețu­ri informațiuni a se adresa la sub­semnatul Proprietar în Pungești. 293—10. Marco-Polo. Institut și Pensionat­ de Juăeți „A FRIEDRICH“, Brașsov. Programe gratis și franco. t­anrlom de bună voe casele mele­st­rei SUd.si­­tuate la Copou, strada Lă­­țescu, având șapte camere, două bucătării, o grădină spațiosă pentru legume două grădini pentru fiori, șură, grajdiu, beciu, pivniță, fe­­redeu, fântână de apă bună, în fine tote ate­nansele necesare. Pentru informațiuni, a se adresa la d. Moritz Rubensatt, ciasornicar, strada Lăpușnanu, casa Grabowieski. Sevastie Stegărescu. MOȘIA CAUTACENI Districtul Roman, plasa Fundurile, se dă în arendă, cu intrare în stăpânire, de pe acuma, tomna anului 1881. Pentru informațiuni, a se adresa la pro­prietară în Iași, strada Sf. Neculai. Maria Tufescu. Paduraa^­pe Bogdești? eu­­»«»din județula Bacău, pla­sa Trotușului, este de venire. Doritorii de a cumpără stejar sau fag vechiu, brnd să bine­voiasca a se adresa la subsemnatul sau la princepele Alexandru Gr. Ghyka, ambii cu locuința în Iași. G. Emm. Bogdan. MEDALII COMEMORATIVE. I­n­ urma cererei mai multor domni, am adus de la București mai multe medalii come­morative bătute în memoria serbărilor incoronărei Majestăților Lor. Ori­cine­ ar dori să posede o asemenea medalie ca semn de a­­mintire a proclamărei Regatului român se pote adresa la Redacțiunea nostră unde sunt depuse spre vânzare. T­ELEGRAME Tunis 55 iuli. O bandă de tâlhari arabi a răpit 4 mii de oi proprietate­a lui Mustafa pașa. Paris 25 iuli. In senat d. Barth­e­­lemy de Saint-Hilaire Ministru de ex­terne, respund­end la interpelarea du­celui de Broglie relativă la Tunis, de­monstrează necesitatea protectorului francez asupra acelei provincii. Mini­strul desminte toate proiectele atribuite Franciei asupra Tripolitanei. D-sa ter­mină­­ ficând că Anglia a fost asigu­rată prin explicațiunile date de guver­­norul francez in această privință. Constantinopoli 25 iulie Munkr bey directorul dijmelor este numit mini­stru de finance in locul lui Tevfik. Toți miniștrii­­ se întrunesc astăzi la palat spre a lua o decisiune definitivă in privința soartei condamnaților in procesul de omorâre a lui Abdul Aziz. Constantinopoli 26 iulie In consiliul de Miniștri ținut ieri sara la palat sub președința sultanului s’a decis comu­­“tațiunea pedepsei condamnaților la moarta in afacerea asasinărei lui Abdul Aziz, in pedeapsa detențiunei intr’un loc fortificat. Londra 26 iulie Ziarul „Standard“ anunță că Austria și Spania au oferit Papei mijlocirea lor spre a se stabili un „modus vivendi“ intre vatican și guvernul italian. Ministrul de externe engles a de­cis că pe viitor nu va interveni in ce­­rererile de plată a unor sumi de bani ca rescumparare pe cari le fac ban­diții, când prind vre­un supus engles, de­cât numai atunci cînd acel supus este funcționar al guvernului. Londra 2 aug. Diarului „Standard“ i se telegrafiază că împăratul Rusiei împreună cu familia sa au părăsit Moscova in timpul nopței plecând nu se știe unde. Această subită plecare a fost motivată de descoperirea unui nou complot a nihiliștilor având de scop asasinarea țarului prin mâna unei tinere femei de la Kovno. Familia imperială părăsisă Peterh­of in sata de 28 Iulie spre a merge la Moscva. Petersburg 2 aug. împăratul cu fa­milia sa a sosit la Nijninovgorod unde populațiunea­­ i-a făcut o primire forte călduroasă. Paris 2 aug. Prin împrejurimile Tunisului și a Kairuanului, au apărut n­oi bande de jefuitori. CRONICA INTERNA „Monitorul oficial“ publică decre­tul prin care d. general Manu este numit inspector general al artileriei in locul generalului Angh­elescu care este numit comandant diviziei a treia militară teritorială. Foaia oficială mai publică încă ur­­mătorele decrete: Se disolvă consiliul districtului Bră­ila împreună cu comitetul permanent convocîndu-se pe alegători a alege un alt consiliu iu­­ zilele de 19, 21, 28 și 25 August. P. Anton Suciu actualmente pre­sident al Tribunalului de Iași este nu­mit in postul de prefect al județului Neamț. 1­. Doctor Bizu este provisor nu­mit in postul de medic internatului la Liceul din Iași in locul d-lui Doc­­tor Loffler pus in disponibilitate în urma raportului care­­ lice că d. Doc­tor Lofler lăsa de dorit in ceea ce privea împlinirea datoriei funcțiunei sale. A. S. T. arhiducele Eugeniu, în­soțit de căpitanul de Ulaus baronul Weichelsberg, venind călări din Bra­șov, au sosit d­uminică, 19 iuliu, la orele 10 jum. in Sinaia. M. S. Regele a intimpinat pe ilus­trul ospe, calare pe șoseaua spre Pre­deal. La intrarea in curtea palatului, garda de onore compusă de­ o com­­paniă din batalionul al 4-lea de vâ­nători, având in capul ei musica re­gimentului al 4-lea de linie, intonă imnul austriac și făcu onorurile. A. S. I. arhiducele a fost salutat în curtea palatului și de M. S. Re­gina, cu demnele de onore, tote în costum național. Apoi compania de vânători a defi­lat ’naintea arhiducelui. Citim in „Românul.“ De câte­va zile avurăm plăcerea de a avea intre noi pe colonelul de stat-major din armata italiană, Com­tele Carlo Lanza di Basca, care după ce trecu prin Bosnia, Herzegovina și Serbia veni sâ visiteze și România și să cunoscă cu acestă ocasiune și or­­ganisațiunea nostră militară. Ar fi de dorit ca aprecierele co­lonelului Lanza asupra armatei nos­­tre să fie mulțumitore fiind­că pe cât știm el este unul din ofițerii cei mai distinși ai armatei italiane și ast­fel judecata sa va fi de o greutate în­semnată. Colonelul Lanza eșit din bunele scule ce le posedă Piemontul luă pe rând gradele sale la merit—luă parte la tote resbelele de independență ale Ita­liei— dirijă cu succes scula de infan­terie și cavalerie din Modena—fu i­ diferite rânduri trimes in missi estra­­ordinare de guvernul țarei sale și a­­cum ocupă cu cel mai mare tact și­ inte­ligență postul de atașat militar la Viena. Ofițerii români făcură o primire caldurosă Colonelulului Lanza și pen­tru a exprima și m­ai mult simpatia care o au pentru Italia și armata ei, d-nul Ministru de Resbel. I Brătianu. d. general de divisie Al. Cernat șefii de corpuri din garnisonă âi d­e­ri­s­ră un prând in ziua de 18 iuliu înainte de plecarea sa la care luă frunte și Esc. la comtele Tornielli, Ministrul Italiei. Regatul României. PREFECTUL JUDEȚULUI VASLUI <No. 7605. Fiind vacant postul de Me­dic plasei Racova cu reședința în târgu­­șorul Pungeștii, retribuit cu salar de 250 lei și diurnă 150 lei mensual. Se publică spre cunoștința Generală, pentru ca D-nii Doctori sau Licențiați ce ar voi a ocupa asemine funcțiune să se presinte In acest oficiu. p. Prefect T­. A. Rășcanu. Noul Prefect al județului Tutova, d. Vasile Obedeanu a sosit in Bârlad duminică 19 curent. La gară fu pri­mit de cătră directorul Prefecturei, polițaiul orașului și mai mulți cetă­țeni. (Pal.) FOILETON Eugene Scribe. 3 CARLO BROSCHI ]r­ (Urmare). «Eu, in acel timp, nu cutezam a eși din camera mea. Trebue totuși să ma cobor la ora prânzului. Unchiul meu era singur in sala de mâncare, întu­necos și tăcut. La câți­va pași la spatele lui s’afla Carlo, palid și abea se susținea; dar ochii lui erau atât de strălucitori, fisionomia lui luase când mâ vă­lu o așa espresiune de bucurie, în­cât cred­ui mai întăi că totul se petrecuse cât se pare de bine, și că unchiul meu nu știa nimic. Ce deveniu sara, când aflăi că sermanul copil fusese luat la majordom, des­­brăcat de hainele sale și bătut pănă’i dase sângele; și durerea nu’i scosese nici o plângere nici un cu­­vânt! Scosei un țipet de indignare ; alergăi la Carlo, voiam să mărturisesc tot. *— La ce ? Ca să aprindeți din nou mânia un­chiului d-vestre, care, grație cerului, adăogă el su­rpând cu tristețe, este in sine potolită. — Dar eu, Carlo, îi­­ lisei, ce pot,face acum spre a mă achita către tine ? — Să tăceți, signora, și să nu’mi stricați feri­cirea !!! «Vă închipuiți, cred, că din acel moment, Carlo deveni protegiatul meu, favoritul meu, cel mai fidel servitore al meu. Și nici o dată devotament n’a fost ca a lui. Singura’i ocupațiune era d’a căuta să ci­­tescă in ochii mei pentru a gâci prin ei ordinele mele și a preveni dorințele mele. Unchiul meu’i or­dona adela... Eu, nici o dată, nu aveam trebuință de a o face. Cât despre Theobaldo, chiar din sala acestei sce­ne, el voise să iasă din castel. Unchiul meu, care avea nevoie de serviciile lui (căci era pe atunci in corespondință cu mai mulți principi din Germania), îi ordonă imperios de a rămâne, și Theobaldo, bra­­vându’i ordinele, se pregătea ca să plece. Dar ea, descoperată de a’l perde, îl rugăi cu mânele îm­preunate de a nu se desp­ărți de noi... Și ei sta pe gânduri. «— Ah! strigăi plângând, nu voi mai avea dar amici! «Și el rămasă. „Brusc și aspru cu totă lumea, Theobaldo era pentru mine plin de bunătate și de indulgență. Ori­cât de plicticose erau funcțiunile lui de profesore, nimic nu’l putea scote din răbdarea lui, pe care-o puneam adesa la grele încercări, mai ales in stu­diul limbilor străine. Invăță’i limba francesă ca ore­care înlesnire, dar cea germană, la care unchiul meu ținea mai cu osebire, îmi causa un urât mor­tal, și chiar după mai multe luni de silinți, nepu­­tându’mi băga in cap un singur cuvânt a acestui i­­diom, care, mie italiancă, mi se părea barbar, ru­gasem pe Theobaldo de a întrerupe lecțiunile nós­­tre. El consimțise la acesta, cu condițiune că o voi spune ducelui de Arcos. O promisei, dar nu o cu­tezai nici o dată. «O dată sau de două ori, aflându-mă singură cu unchiul meu, el mă întrebă dacă studiile mele ger­­mane’mi mai erau urâte, îngânai și răspunsei: — Acum nu. — începi dar a înțelege acestă limbă ? «îmi adusei aminte că ducele nu cunoștea nici un cuvânt german, ceea ce’mi dete un curagiu mare, și respinsei cu viociune­­. — Da, unchiule, de minune! «Dar intr’o săptămână când Theobaldo lipsea din castel (el se dusese pentru câte­va­­ file la mama lui, greu bolnavă), sosește pentru unchiul meu de la margravul de Anspach, o scrisore confidențială, trei pagini mari in limba germană cea mai dificilă și cea mai înspâimântătore ce a fost pe lume. «— Ce’i într’ânsa ? îmi­­ lise el. Citește’mi-o, «Vă puteți închipui încurcătura in care mă aflam... întorceam in tóte părțile afurisita scrisóre..., și nu putu’i găsi altă scusă de­cât acesta . — Și cam mult de tradus. «— Atât îi causa ? te las pănă diseră... «Dificultatea nu era timpi. Mă reurcă’i in camera mea, unde petrecu­i câte­va ore plândând și bles­temând pe margravul de Anspach. Furăm chemați la masă. Lăsă’i scrisorea pe masă, și mă coborii mai mult mortă de­cât vie. «— Ai finit traducerea ? mă întrebă unchiul meu. «Plecăi capul fără a răspunde, tăcere ce el luă de­sigur drept o afirmațiune; și nu vă pot spune ce cutremur mă cuprinse, când in acea sară, după masă, el întrebă : — Unde’i acea scrisare ? — Pe masa mea, respunsemu eu, recomandându’mi sufletul lui D-­leu. „Căci atât de mare era spaima mea la apropie­rea furtunei, in­cât mi-ar fi fost peste putință d’a pronunța un cuvânt, de frica d’a nu’i apropia mo­mentul. Pentru a încorona umilirea, Theobaldo, care sosise chiar atunci, intră in salon. Unchiul meu ’i spuse despre ce era vorba. — Și iată, îi­­ Use el luând scrisórea ce Carlo a­­dusese din camera mea, iată școlărița d-tale care are să ne citescă traducțiunea ei! Urmați pe text, și observați dacă este exad­ă. «Erau două hârtii, el’mi dete una mie și pe cea­­l­altă profesorului meu, a cărui îngrijire era tot a­­tât de mare ca și a mea. El se tulbură, se îngăl­beni, ne­sigur dacă, în interesul meu, trebuia să vorbască sau să tacă... Dar mirarea lui se îndoi și a mea asemenea, când aruncându’mi ochii asupra hârtiei ce mi se duse, văd­u’i că scrisarea margra­­vului era lisibil și perfect tradusă. Citii tare, și Theobaldo, care urma după original, nu putu reține de mai multe ori esclamări de surprindere, pe care unchiul meu le luă drept țipete de admirare. Și eu, vă­zându-mă scăpată și neesplicând de­cât printr’o minune o fericire ce rațiunea mea nu putea înțelege, mă întrebam in mine însa’mi. Ce D-m­eu ajutător, ce zină bună venise in ajutorul meu și veghea ast­fel asupră’mi ?* — Dar ertați-mă, amicii mei, ertați-mă!­­li se comtesa cu o voce slăbită. Aceste reamintiri din copilăria mea m’au târât mai departe de­cât voiam... nu mai am puterea d’a urma... Și sora ei, care de mai multe ori deja căutase a o întrerupe, îi împinse tăcerea și întinse mâna lui Fernand, șlicându’i: Pe mâne ! III. A doua­­ zi comtesa își urmă istorisirea: „Unchiul meu eșise din apartament; Theobaldo și eu ne priveam încă, uimiți, neputându-ne da samă de acestă aventură magică și supra­naturală , căci afară de preceptorele meu care abia sosise, nimeni din castel nu cunoștea limba germană... nici chiar eu care o învățam de un an. Carlo, care sta in pi- 5

Next