Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-10-28 / nr. 122

S w t rJL D Anul al 9-lea No. 122, IASSA, Mercuri 2B Oct. (9 Noemb.) 1881. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. Prețul abonamentelor IN IASSI, pe an. 24 fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. 8 TRFINATATE.........................40 fr.— INSERȚIUNI și RECLAME, rândul 60 b. SCIRI LOCALE , Epistole ne­francate nu se primesc.1 fr. PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. tu II. 90 bani (TH. BALASSA­N) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Oa.len.cLa.r-ml Septa, m anei ȘTII. VECH­imn PATRONUL Z­­I­L­E­I TIMPUL DIN SEPTAMANA | STIL NOU | ț»­I­DA______________PATRONUL ȘI LE­N­­­R^­ Soar. [ Apusul Soar. Octombre. ==”= “ “ bNoembre. _­­ 25 Duminică Sf. Mart. Marcion și Martiriu. „ . _ . _ 6 Duminică Leonard. ° 26 Luni (f) Sf. H­arth­ »imb­rie. La 27 Octombre 5 ore dim. Luna 7 Luni Ernest. 6—40 4­ 4u 27 Marti Sf. Mart. Nestor și sf. Dimitrie Basarabov, viind cu frig, ceață plac și pe alocuri 8 Marti S­tes Reliquea. 6 47­4 28 Mercuri S. S. Mart. Terentiu și Neonila. „ 9 Mercuri Austremoiie. 6 48 29 Joi Cuv. Mart. Anastasia Romană. zapada. 10 Joi Leon, p. c .n 30 Vineri S. S. Apost. Stahie, Oppel și Ampiliu. Vineri „ Martin, cv. ” | 31 Sâmbătă Sf. Mart. Zenobi­a și Zenobia. ____________ Sambată Martin, p. o 51­­. Neputând recompensa îndestul materi­­i alminte pe D. Avocat, Alexandru Luponi j pentru apărarea mea în procesul de dau­­­ne, în suma de 20000 lei noi aproxima­­­­tiv, ce mi sa intentat de D. Gheorghe Hristochefal pentru resiliarea contractului de arendă a moșiei Hulboca, pretențiuni pe care Onor, Tribunal Iași Secția I-ia le a respins la 24 octomvre curent. Sub­semnatul mulțumesc publicalmente D-lui Avocat A. Luponi, pentru ostenela ce a întrebuințat în avantagiul meu, în procesul de mai sus. 1881 Oct. 25 Iași. _________________1. P. Șarban._____ A­N­O­N­C­E. A Partir de la St. Demetre Ies Ateliers de confections de M-es Derigault seront trans­­férés Maison Mavrocordato au Premier au dessus des Magasins de la viile de Paris. 6 Din districtul Vaslui, plasa Rahova, se aren­­deză de pe acum­ întinderea 2000 fălci a­­proximativ, pământ cultivabil, fănaț și imaș, plus pădure, velniță și venitul târgului Pun­­geștii. Pentru informațiuni și condițiuni a se adresa la Proprietarul in Pungești. Marco-Polo. MOȘIA GÂRCENII 3 Trup deosebit de moșia Pungeștii plasa Ra­­cova, județul Vaslui, în întindere aproximativ de 360 fălci din care 250 fălci codru iar res­tul țiblă și arabii, se vinde de veci. Se în­vecinezi cu moșia Dumeștii și satele Dum­brăvenii și Gârcenii. Pentru condițiuni, prețu și informațiuni a se adresa la sub­semnatul proprietar în Pungești. Marco-Polo. Regatul României Prefectura Județului Vaslui No. 7605. Fiind vacant postul de Medic pla­sei Racova cu reședința in târgușorul Pun­gești, retribuit cu salar de 250 lei și diurnă 150 lei mensual. Se publică spre cunoștința Generală, pentru ca d-ni. Doctori sau Licen­țiați ce ar voi a acupa asemine funcțiune să se presinte la acest oficiu. p. Prefect D. A Rășcanu. MULȚUMIRE. I MOȘIA PUNGEȘTI Prețul AnuR Clurilor Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l. Adam négociant-coinmissionaire 4, rue Clément Paris, G. L. Daube k C-ie. 31 bis, Taubourg Mont­­marte k 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUS­TRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seiierstatte No. 2. Wien. Vinceuz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip Löb Escbbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. WJn iWr. 20 bani Mohert Coiffeur \ A l’honneur d’annoncer â sa nombreuse j clientéle qu’il vient de recevoir encore un; grand choix de parfüméria des maisons. Lubin, Pinaud, Guerlain, Jones, Atkinson, • Ch. Fay, Houbigant-Chardin du Lait ante- j phélique. Un grand assortiment de miroirs j haute nouveauté. Un grand choix de Contellerie et Brosserie frangaise et arglaise. Garnitures de brosses en boites élégantes. Prix trés moderés. Garnitures de toilette en cristal. CromograM-Român necessar și de cea mai mare înlesnire tuturor celor ce au de reprodus scrierile lor în multe exemplare SE AFLA DE VĂNDARE IN IASSY HT cu prețuri reduse aa^Hi la Tipografia Națională, la Librăria Sculelor, la Librăria P. C. Popovici, la Magasia DD-lor Hirș et Finke. Un Mlopam­ie Pastă costă 8 lai NOTA. Asupra unei comenzi de peste 50 lei, se face DD-lor Librari un rabat de 10 °­ C. Pentru explicațiuni mai ample și comenzi de prin județe a se adre­sa cătră Dl. A. Buiucliu, lassy, stra­da Butu. (451—10) Cofetăria Alexandru Au sosit Fructe^ Micvnipoane, ciocolată­ Fr­asine de Făllș. LA TELEDE A­M­E Constantinopoli 4 noem. Sultanul a conferit imperatorului Germaniei marele cordon, cu placă în brilanie, a ordinului „Nihhami Imtta” (Ordi­nului măritului). Acest ordin a fost creat la 1879 de Abdul Hamid, și era specialmente destinat a recompen­sa serviciile strălucite făcute de mu­sulmani ; cașul actual e dat o dero­gare de la statutele ordinului. Deco­­rațiunea va fi dusă imperatorului Germaniei de un ambasador extra­ordinar, care va fi un feldmareșal. Paris 4 poem. In Camera depu­taților D. J. Ferry, președintele con­siliului, a declarat că cabinetul a con­siderat tot­dea­una că mandatul seu se termina cu Camera precedentă. A voit numai să aștepte interpelarea spre a răspunde, și apoi va demisiona. Interpelarea a fost fixată pe mână. Tunis­m noem. Beiul, răspunzând felicitațiu­nilor D-lui Boustan cu oca­­siunea sărbătorilor Bairamului a zis că speră că Francia va termina în curând insurecțiunea, și că țera va prospera răpide sub protectoratul fran­­cez. El a exprimat întregul seu de­votament pentru Francia, fiind­că în­țelege că, fără sprijinul său moral și material, Tunisul ar fi perdut. Atena 4 noem. Camera a fost di­­solvată. Nouele alegeri sunt fixate la 12 ianuarie 1882 și convocarea nouei Camere la 18 februarie. Berlin 4 noem. „Nazional Zeitung“ spune că principele de Bismark, pri­mind vizita unui israelit, mare indus­trial în Germania, i-a dis­că desapro­­bă categoric lupta contra evreilor și nu va consimți nici­o­dată la restrîn­­gerea drepturilor lor constituționale, dar nu face distincțiune între adver­sarii politicei sale economice, fie ei evrei sau creștini. Constantinopoli 4 nov. Toți comisarii europeni, însărcinați cu delimitarea hotarelor turco-grecești, au plecat aici la Volo, spre a preda acest oraș Greciei în zi­ua de 2­­ i‘i) noemvre. IAȘI, 27 Octombre 1881. Jidanii in România. D. Constantin Brăiloiu, unul din vete­ranii tribunii și a presei in acesta țară, au adresat ziarului francez din capitală, «La Gazzette de Roumanie” art. urmă­tor pe care ne grăbim de al împărtăși ci­titorilor noștri. Intitulăm articolul nostru jidanii și nu israeliții din România, fiind­că prin­­tr’un sentiment, care ține de moravu­rile și de tradițiunile nostre, nu ată­­căm de loc o credință religiosă, ci o rasă care a exercitat și care va eser­­cita asupra poporului nostru o acțiu­ne ucigătore prin obiceiurile și mo­ravurile ei sociale. Centrul Europei, Rusia și țările creștine din peninsula balcanică, sufe­ră strașnic de contactul jidanilor, in proporțiune mai numerosă in aceste țeri de­cît in țerile apusene, ca Fran­cia, Anglia, Italia și Spania. In țară la noi numerul jidanilor e­­ste încă mai disproporționat de­cît a­­iurea, și obiceiurile, moravurile și ca­racterul lor produc in realitate asu­pra populațiunei adevărate suferinți care se traduc cîte o dată prin ne­­mulțumiri vii. Am zis aiurea, într’o altă împreju­rare, pe când se trata despre modi­ficarea art. 7 a Constituțiunei nóstre, că jidanii in țară la noi se găseau, prin legile și obiceiurile străvechi, puși in posițiunea peregrinilor din Roma, bu­­curându-se de tote drepturile civile­ cu escepțiune­a dreptului proprietățes­­ de pământ, păstrat ca drept politic,­ singurilor autohtoni creștini. Acesta le­­­gislație era o armă de apărare in­po­­­­triva cucerirei străine, in scop de a­ feri naționalitatea nostră; ea nu avea nici un caracter de prigonire specială in­potriva jidanilor și nu-i supăra cî­­tuși de puțin in­­dustria și comerciul lor. Europa, chiar aceia care este chi­nuită astăzi de o agitație antisemitică, fără voia nostră ne a­­ impus, fără ca să fim pregătiți, pe jidan ca cetățan român, am modificat, după comanda­mentul ei, constituția nostră, și am admis calea de naturalizare. Ei bine, întrebăm pe diplomații cari au violentat consciința națională, să ne spue ce au câștigat jidanii din refor­ma nostră constituțională. Relimatisa­­tusau ei ore, naționalisatusau ei ? de­­vinitau români acei cari au dobîndit indigenatul, și cum se face că’n ora acesta, ministrul nostru de Interne sa fie obligat a adresa circulari prin care invită pe autorități și pe public aș uni silințele și acțiunea lor pentru a pre­veni conflicte și neorândueli îndrep­tate în­potriva jidanilor! Dacă spiritul și inima Românilor celor mai luminați se rîdică contra ji­danilor, dacă raporturile lor cu popu­­lațiunea română nu s’au îmbunătățit încă de loc, acesta nu-i din spirit de netoleranță religiosă, căci din neno­rocire, poporul nostru este deja vătă­mat (entacté), de o­are­care doză de incredulitate, sau, mai bine, de indi­ferență religiosă, și dacă este un sen­­­timent de netoleranță intr’o parte ore­care, se găsește mai degrabă la judan față cu Românul, de­cât la acest din urmă față cu jidanul, dovadă despre aceasta este că jidanului îi place tot­dea­una să se numescă Israelit, nume de sector religios, pentru a accentua și mai mult separarea lui de român. Nu este cu atît mai mult un senti­ment de ură și de gelozie în­potriva activităței și meșteșugului pe care-l intrebuințază jidanul in tote interprin­­derile lui, in care se găsește in con­curență cu industriașul și lucrătorul român, după cum o pretinde o foaie pre care, căci, in acestă privință, ar trebui să fim geloși și invidioși față cu toți străinii de osebite naționali­tăți, cari au acaparat mai tote indus­triile și tot comercial țerei. Altă­ ceva întreține acestă repulsiune care se manifesteză la poporul nostru contra jidanului, și care ese la lumină, într’un chip așa de limpede, în Ger­mania și în Rusia, în mișcarea anti­semitică care a luat naștere. Acest ceva este, cum a observat un autor, un viciu firesc, inderent rasei jidovești, care persistă în tot cursul istoriei sale; și acest viciu, este un simț material (sens channel) care’l conrupe și’i vatămă raporturile sale sociale. Pe când Islamismul și Crești­nismul au brăsdat universul cu predicările lor. Iudaismul cu tote că-i religiune monotheistă, n’a făcut proselilism, pen­tru că jidovul a fost tot­dea­una rebel porței spirituale și caritabile, putem­nice, a religiei, totă istoria poporului FOILETON Fonson du Terrail. 6 DIAMANTUL COMANDORULUI (Urmare). Cu tote acestea Pandrille, ascultând in acesta tradițiunei magnificenței defunctului seu senior, voi­­să ca coereditarii să fie găsduiți într’un mod demn la castel. D. de Montmorin, printr’o notă adăogată la co­dicilul seu, regulată cu tactul unui maistru de ce­remonii onorurile la care avea dreptul fie­care din concreții, și apartamentul pe care trebuia să-l ocupe în castel. Ast­fel, D­. de Maltevert, ofițeri in armatele au­­striace, și fii ai fostului comte de Maltevert, mort in emigrațiune, trebuiau să ocupe camera rușă; domna comtesă Durand, văduva generalului comte Durand, ucis la Eylau, și acea mică Camille de Vil­­lemur pe care comandorul o iubea așa de mult, tre­buia să ocupe camera albastră, și tot așa pentru toți colateralii. In acea sază, DD. cohereții ai comandorului erau aprope în mare complect, și jupânul Pandrillo, în piciore pe pragul marei sufragerii a castelului, ei număra din ochi in momentul in care se puneau la masă pentru cină. Doi barbați de două­ fleci și opt la trei­z­eci de ani stăteau în capul mesei și purtau uniforma albă a cavaleriei austriace. Unul era contele Hector de Maltevert, celâ­l­alt fratele său cadet Raoul: erau cei doi băeței cari primise așa, de rău pe unchiul lor comandorul la în­­torcerea lui de la insula Malta. Era o mare asemănare între ei: acelaș aer de familie, acelaș scris măreț, aceiași umóre acră și certatare. Lângă D. Hector de Maltevert, se vedea un per­sonagiu bizar tot așa de gros ca și Pandrille, apro­pe pleșuv, care rîdea mereu, clipea din ochi fără încetare și nu vorbea nici­o­dată La prima vedere, era un om în care cine­va nu trebuia să se încredă, un răutăcios, un cumătru și­ret ;—în fond, D. Bontemps de Saint-Christol, văr al doilea cu răposatul comandor, era un gură-cască care păstră tăcerea ne prea știind ce să țlică, și’și dădea un aer clipind din ochi. La drepta D-lui Bontemps de Saint-Cristol, două personaje îngrămădite unul în altul resumau un tip destul de original cele două individualități a lor. Erau DD. de Franquépée, gentilomi din vecină­tate de Clamecy, seniori de Thurigny, Corbigny și alte locuri, și nepoți ai comandorului după moda din Bretagne. D. comte de Franquépée avea cinci­z­eci și doi de ani. El era nalt, slab și răce ca un portret de fa­milie, nu rîdea nici­o­dată, și plângea de două ori pe zi pentru nenorocirile Revoluțiunei. Cu tote numerosele sale seniorii, D. de Franque­pée era forte sarac, și dorea forte a’și apropia dia­mantul. Vicomtele de Franquepée, fratele seu, n’avea de loc mai puțin de cinci­ d­eci de ani; el era gros și gras pe cât fratele seu era slab; rîdea tot așa de des pe cât acesta plângea, și manifesta pentru fra­tele său mai mare un respect admirativ care mer­gea pănă la neghiobre. Dintr’o singură aruncătură de ochi, dintr’o singură încruntare de sprincena, comtele de Franquepée făcea pe vicomtele fratele său să tremure. In fața D-lor de Franquepée stătea un bătrân și un tânăr. Sus-zisul bătrân era un văr, prin femei, al com­­telui de Maltevert, și prin urmare a comandorului. El emigrase , pe urmă întorcându-se, fu forte mi­rat găsindu-și manualul seu de la Barillére în ace­iași stare ca in ziua în care plecase. Furtuna revoluționară, fie din întâmplare, fie din dispreț, respectasă genthilommiera, lăsând timpului grija de a arunca jos ruina feudală. Dar dacă ma­nuarul rămăsese în piciore, pământurile cari-l în­­cunjurau suferi să pre­cari pagube. Se vândură pe ici colea ca bunuri naționale, și D. cavaler Arthur de la Barrillére află cu mare bucurie că vărul său comandorul îl așternuse pe testamentul seu. Cavalerul era un mic bătrân grăsuliu, purtând o­­chelari și perucă blondă, a omenilor de lege iar nu a celor de spadă, și care avea o ambițiune secretă. —a fi numit procuror imperial, după ce fusese ma­gistrat sub vechiul regim. D. Charles de la Barillére forma, la moral și la fisic, un contrast complect cu onorabilul său părinte. El avea două­z­eci de ani, un nas lung, piciore sub­țiri, ochi mici cenușii ca de mâță, un temperament limfatic, un pântice ce începea a crește și o umere inofensivă. Timiditatea lui era escesivă. El leșina la detonarea unei arme de foc, și lucra forte frumos la tapițerie. El fusese crescut ca o fetiță, și nu ci­­tisă de­cât un singur roman, Estelle și Némona. D. Charles de la Barillére nu ridica ochii nici o dată și roșea fără încetare. Al optulea coherede era așezat in fața contelui de Mactevert. D. Marchis Auatole de Posrhéac, ex pagiu al Majestăței Sale Ludovic XV, avea cinci­zeci și opt de ani, dar nu spunea că are de­cât patru­zeci și cinci. El tot purta cadă și pudră, ne­renunțând nici la sabot nici la dantele, și se întorsese din emigra­țiune după cum se dusese­—cu aceiași tinereță de caracter, același prejudicii, aceiași galanterie. D. de Posthéac căuta să se căsătorască, și nu găsea de­loc că-i puțin cam tărziu. Ast­fel erau cele opt personaje cari se așezasă la marea masă a manualului de Montmorin, și pe cari jupânul Pandrille le examina cu coda ochiului cu un fin suris morvandel care însămna atâtea lu­cruri. Se părea că însuși spiritul luător în rîs al D- lui de Montmorin anima fisionomia intendentului a cărui privire părea că Zice cohereZilor : — Haide! haide, frumoșii mei domni, totul cel mare nu-i de loc pentru d-vostru! Cina promitea să fie veselă și sgomotasa. Cioc­nirea paharelor, țingăitul farfurielor se amestecau cu hohoțile de rîs, atestând ast­fel că se ocupau cu mult mai mult de moștenire de­cât de cel mort. Convorbirea era, după cum o pute gâci ori­cine, asupra unei teme fecunde și aprope nesecabilă, a­­supra faimosului diamant pe care comandorul îl în­­gropa se ca o momela in ascunzătorile misteriose ale manualului. Ei căutară deja, el căutau, și erau să-l mai caute încă... Și fie­care pentru sine, bine ințeles. Conmesenii, după cum se știe, erau în număr de opt, și cu tote acestea la masă erau un­spre­zece tacâmuri. D. comte Hector de Maltevert făcu observațiu­­nea și întorcându-se cu dispreț spre Pandrillo : — Ei, blestematpd ® «1. nmmna aces­ta glumă ?

Next