Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)
1881-10-28 / nr. 122
S w t rJL D Anul al 9-lea No. 122, IASSA, Mercuri 2B Oct. (9 Noemb.) 1881. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. Prețul abonamentelor IN IASSI, pe an. 24 fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. 8 TRFINATATE.........................40 fr.— INSERȚIUNI și RECLAME, rândul 60 b. SCIRI LOCALE , Epistole nefrancate nu se primesc.1 fr. PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. tu II. 90 bani (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Oa.len.cLa.r-ml Septa, m anei ȘTII. VECHimn PATRONUL ZILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA | STIL NOU | ț»IDA______________PATRONUL ȘI LENR^ Soar. [ Apusul Soar. Octombre. ==”= “ “ bNoembre. _ 25 Duminică Sf. Mart. Marcion și Martiriu. „ . _ . _ 6 Duminică Leonard. ° 26 Luni (f) Sf. Harth »imbrie. La 27 Octombre 5 ore dim. Luna 7 Luni Ernest. 6—40 4 4u 27 Marti Sf. Mart. Nestor și sf. Dimitrie Basarabov, viind cu frig, ceață plac și pe alocuri 8 Marti Stes Reliquea. 6 474 28 Mercuri S. S. Mart. Terentiu și Neonila. „ 9 Mercuri Austremoiie. 6 48 29 Joi Cuv. Mart. Anastasia Romană. zapada. 10 Joi Leon, p. c .n 30 Vineri S. S. Apost. Stahie, Oppel și Ampiliu. Vineri „ Martin, cv. ” | 31 Sâmbătă Sf. Mart. Zenobia și Zenobia. ____________ Sambată Martin, p. o 51. Neputând recompensa îndestul materii alminte pe D. Avocat, Alexandru Luponi j pentru apărarea mea în procesul de daune, în suma de 20000 lei noi aproximativ, ce mi sa intentat de D. Gheorghe Hristochefal pentru resiliarea contractului de arendă a moșiei Hulboca, pretențiuni pe care Onor, Tribunal Iași Secția I-ia le a respins la 24 octomvre curent. Subsemnatul mulțumesc publicalmente D-lui Avocat A. Luponi, pentru ostenela ce a întrebuințat în avantagiul meu, în procesul de mai sus. 1881 Oct. 25 Iași. _________________1. P. Șarban._____ ANONCE. A Partir de la St. Demetre Ies Ateliers de confections de M-es Derigault seront transférés Maison Mavrocordato au Premier au dessus des Magasins de la viile de Paris. 6 Din districtul Vaslui, plasa Rahova, se arendeză de pe acum întinderea 2000 fălci aproximativ, pământ cultivabil, fănaț și imaș, plus pădure, velniță și venitul târgului Pungeștii. Pentru informațiuni și condițiuni a se adresa la Proprietarul in Pungești. Marco-Polo. MOȘIA GÂRCENII 3 Trup deosebit de moșia Pungeștii plasa Racova, județul Vaslui, în întindere aproximativ de 360 fălci din care 250 fălci codru iar restul țiblă și arabii, se vinde de veci. Se învecinezi cu moșia Dumeștii și satele Dumbrăvenii și Gârcenii. Pentru condițiuni, prețu și informațiuni a se adresa la subsemnatul proprietar în Pungești. Marco-Polo. Regatul României Prefectura Județului Vaslui No. 7605. Fiind vacant postul de Medic plasei Racova cu reședința in târgușorul Pungești, retribuit cu salar de 250 lei și diurnă 150 lei mensual. Se publică spre cunoștința Generală, pentru ca d-ni. Doctori sau Licențiați ce ar voi a acupa asemine funcțiune să se presinte la acest oficiu. p. Prefect D. A Rășcanu. MULȚUMIRE. I MOȘIA PUNGEȘTI Prețul AnuR Clurilor Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l. Adam négociant-coinmissionaire 4, rue Clément Paris, G. L. Daube k C-ie. 31 bis, Taubourg Montmarte k 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seiierstatte No. 2. Wien. Vinceuz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip Löb Escbbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. WJn iWr. 20 bani Mohert Coiffeur \ A l’honneur d’annoncer â sa nombreuse j clientéle qu’il vient de recevoir encore un; grand choix de parfüméria des maisons. Lubin, Pinaud, Guerlain, Jones, Atkinson, • Ch. Fay, Houbigant-Chardin du Lait ante- j phélique. Un grand assortiment de miroirs j haute nouveauté. Un grand choix de Contellerie et Brosserie frangaise et arglaise. Garnitures de brosses en boites élégantes. Prix trés moderés. Garnitures de toilette en cristal. CromograM-Român necessar și de cea mai mare înlesnire tuturor celor ce au de reprodus scrierile lor în multe exemplare SE AFLA DE VĂNDARE IN IASSY HT cu prețuri reduse aa^Hi la Tipografia Națională, la Librăria Sculelor, la Librăria P. C. Popovici, la Magasia DD-lor Hirș et Finke. Un Mlopamie Pastă costă 8 lai NOTA. Asupra unei comenzi de peste 50 lei, se face DD-lor Librari un rabat de 10 ° C. Pentru explicațiuni mai ample și comenzi de prin județe a se adresa cătră Dl. A. Buiucliu, lassy, strada Butu. (451—10) Cofetăria Alexandru Au sosit Fructe^ Micvnipoane, ciocolată Frasine de Făllș. LA TELEDE AME Constantinopoli 4 noem. Sultanul a conferit imperatorului Germaniei marele cordon, cu placă în brilanie, a ordinului „Nihhami Imtta” (Ordinului măritului). Acest ordin a fost creat la 1879 de Abdul Hamid, și era specialmente destinat a recompensa serviciile strălucite făcute de musulmani ; cașul actual e dat o derogare de la statutele ordinului. Decorațiunea va fi dusă imperatorului Germaniei de un ambasador extraordinar, care va fi un feldmareșal. Paris 4 poem. In Camera deputaților D. J. Ferry, președintele consiliului, a declarat că cabinetul a considerat totdeauna că mandatul seu se termina cu Camera precedentă. A voit numai să aștepte interpelarea spre a răspunde, și apoi va demisiona. Interpelarea a fost fixată pe mână. Tunism noem. Beiul, răspunzând felicitațiunilor D-lui Boustan cu ocasiunea sărbătorilor Bairamului a zis că speră că Francia va termina în curând insurecțiunea, și că țera va prospera răpide sub protectoratul francez. El a exprimat întregul seu devotament pentru Francia, fiindcă înțelege că, fără sprijinul său moral și material, Tunisul ar fi perdut. Atena 4 noem. Camera a fost disolvată. Nouele alegeri sunt fixate la 12 ianuarie 1882 și convocarea nouei Camere la 18 februarie. Berlin 4 noem. „Nazional Zeitung“ spune că principele de Bismark, primind vizita unui israelit, mare industrial în Germania, i-a discă desaprobă categoric lupta contra evreilor și nu va consimți niciodată la restrîngerea drepturilor lor constituționale, dar nu face distincțiune între adversarii politicei sale economice, fie ei evrei sau creștini. Constantinopoli 4 nov. Toți comisarii europeni, însărcinați cu delimitarea hotarelor turco-grecești, au plecat aici la Volo, spre a preda acest oraș Greciei în ziua de 2 i‘i) noemvre. IAȘI, 27 Octombre 1881. Jidanii in România. D. Constantin Brăiloiu, unul din veteranii tribunii și a presei in acesta țară, au adresat ziarului francez din capitală, «La Gazzette de Roumanie” art. următor pe care ne grăbim de al împărtăși cititorilor noștri. Intitulăm articolul nostru jidanii și nu israeliții din România, fiindcă printr’un sentiment, care ține de moravurile și de tradițiunile nostre, nu atăcăm de loc o credință religiosă, ci o rasă care a exercitat și care va esercita asupra poporului nostru o acțiune ucigătore prin obiceiurile și moravurile ei sociale. Centrul Europei, Rusia și țările creștine din peninsula balcanică, suferă strașnic de contactul jidanilor, in proporțiune mai numerosă in aceste țeri decît in țerile apusene, ca Francia, Anglia, Italia și Spania. In țară la noi numerul jidanilor este încă mai disproporționat decît aiurea, și obiceiurile, moravurile și caracterul lor produc in realitate asupra populațiunei adevărate suferinți care se traduc cîte o dată prin nemulțumiri vii. Am zis aiurea, într’o altă împrejurare, pe când se trata despre modificarea art. 7 a Constituțiunei nóstre, că jidanii in țară la noi se găseau, prin legile și obiceiurile străvechi, puși in posițiunea peregrinilor din Roma, bucurându-se de tote drepturile civile cu escepțiunea dreptului proprietățes de pământ, păstrat ca drept politic, singurilor autohtoni creștini. Acesta legislație era o armă de apărare inpotriva cucerirei străine, in scop de a feri naționalitatea nostră; ea nu avea nici un caracter de prigonire specială inpotriva jidanilor și nu-i supăra cîtuși de puțin industria și comerciul lor. Europa, chiar aceia care este chinuită astăzi de o agitație antisemitică, fără voia nostră ne a impus, fără ca să fim pregătiți, pe jidan ca cetățan român, am modificat, după comandamentul ei, constituția nostră, și am admis calea de naturalizare. Ei bine, întrebăm pe diplomații cari au violentat consciința națională, să ne spue ce au câștigat jidanii din reforma nostră constituțională. Relimatisatusau ei ore, naționalisatusau ei ? devinitau români acei cari au dobîndit indigenatul, și cum se face că’n ora acesta, ministrul nostru de Interne sa fie obligat a adresa circulari prin care invită pe autorități și pe public aș uni silințele și acțiunea lor pentru a preveni conflicte și neorândueli îndreptate înpotriva jidanilor! Dacă spiritul și inima Românilor celor mai luminați se rîdică contra jidanilor, dacă raporturile lor cu populațiunea română nu s’au îmbunătățit încă de loc, acesta nu-i din spirit de netoleranță religiosă, căci din nenorocire, poporul nostru este deja vătămat (entacté), de oarecare doză de incredulitate, sau, mai bine, de indiferență religiosă, și dacă este un sentiment de netoleranță intr’o parte orecare, se găsește mai degrabă la judan față cu Românul, decât la acest din urmă față cu jidanul, dovadă despre aceasta este că jidanului îi place totdeauna să se numescă Israelit, nume de sector religios, pentru a accentua și mai mult separarea lui de român. Nu este cu atît mai mult un sentiment de ură și de gelozie înpotriva activităței și meșteșugului pe care-l intrebuințază jidanul in tote interprinderile lui, in care se găsește in concurență cu industriașul și lucrătorul român, după cum o pretinde o foaie pre care, căci, in acestă privință, ar trebui să fim geloși și invidioși față cu toți străinii de osebite naționalități, cari au acaparat mai tote industriile și tot comercial țerei. Altă ceva întreține acestă repulsiune care se manifesteză la poporul nostru contra jidanului, și care ese la lumină, într’un chip așa de limpede, în Germania și în Rusia, în mișcarea antisemitică care a luat naștere. Acest ceva este, cum a observat un autor, un viciu firesc, inderent rasei jidovești, care persistă în tot cursul istoriei sale; și acest viciu, este un simț material (sens channel) care’l conrupe și’i vatămă raporturile sale sociale. Pe când Islamismul și Creștinismul au brăsdat universul cu predicările lor. Iudaismul cu tote că-i religiune monotheistă, n’a făcut proselilism, pentru că jidovul a fost totdeauna rebel porței spirituale și caritabile, putemnice, a religiei, totă istoria poporului FOILETON Fonson du Terrail. 6 DIAMANTUL COMANDORULUI (Urmare). Cu tote acestea Pandrille, ascultând in acesta tradițiunei magnificenței defunctului seu senior, voisă ca coereditarii să fie găsduiți într’un mod demn la castel. D. de Montmorin, printr’o notă adăogată la codicilul seu, regulată cu tactul unui maistru de ceremonii onorurile la care avea dreptul fiecare din concreții, și apartamentul pe care trebuia să-l ocupe în castel. Astfel, D. de Maltevert, ofițeri in armatele austriace, și fii ai fostului comte de Maltevert, mort in emigrațiune, trebuiau să ocupe camera rușă; domna comtesă Durand, văduva generalului comte Durand, ucis la Eylau, și acea mică Camille de Villemur pe care comandorul o iubea așa de mult, trebuia să ocupe camera albastră, și tot așa pentru toți colateralii. In acea sază, DD. cohereții ai comandorului erau aprope în mare complect, și jupânul Pandrillo, în piciore pe pragul marei sufragerii a castelului, ei număra din ochi in momentul in care se puneau la masă pentru cină. Doi barbați de două fleci și opt la treizeci de ani stăteau în capul mesei și purtau uniforma albă a cavaleriei austriace. Unul era contele Hector de Maltevert, celâlalt fratele său cadet Raoul: erau cei doi băeței cari primise așa, de rău pe unchiul lor comandorul la întorcerea lui de la insula Malta. Era o mare asemănare între ei: acelaș aer de familie, acelaș scris măreț, aceiași umóre acră și certatare. Lângă D. Hector de Maltevert, se vedea un personagiu bizar tot așa de gros ca și Pandrille, aprope pleșuv, care rîdea mereu, clipea din ochi fără încetare și nu vorbea niciodată La prima vedere, era un om în care cineva nu trebuia să se încredă, un răutăcios, un cumătru șiret ;—în fond, D. Bontemps de Saint-Christol, văr al doilea cu răposatul comandor, era un gură-cască care păstră tăcerea ne prea știind ce să țlică, și’și dădea un aer clipind din ochi. La drepta D-lui Bontemps de Saint-Cristol, două personaje îngrămădite unul în altul resumau un tip destul de original cele două individualități a lor. Erau DD. de Franquépée, gentilomi din vecinătate de Clamecy, seniori de Thurigny, Corbigny și alte locuri, și nepoți ai comandorului după moda din Bretagne. D. comte de Franquépée avea cincizeci și doi de ani. El era nalt, slab și răce ca un portret de familie, nu rîdea niciodată, și plângea de două ori pe zi pentru nenorocirile Revoluțiunei. Cu tote numerosele sale seniorii, D. de Franquepée era forte sarac, și dorea forte a’și apropia diamantul. Vicomtele de Franquepée, fratele seu, n’avea de loc mai puțin de cinci deci de ani; el era gros și gras pe cât fratele seu era slab; rîdea tot așa de des pe cât acesta plângea, și manifesta pentru fratele său mai mare un respect admirativ care mergea pănă la neghiobre. Dintr’o singură aruncătură de ochi, dintr’o singură încruntare de sprincena, comtele de Franquepée făcea pe vicomtele fratele său să tremure. In fața D-lor de Franquepée stătea un bătrân și un tânăr. Sus-zisul bătrân era un văr, prin femei, al comtelui de Maltevert, și prin urmare a comandorului. El emigrase , pe urmă întorcându-se, fu forte mirat găsindu-și manualul seu de la Barillére în aceiași stare ca in ziua în care plecase. Furtuna revoluționară, fie din întâmplare, fie din dispreț, respectasă genthilommiera, lăsând timpului grija de a arunca jos ruina feudală. Dar dacă manuarul rămăsese în piciore, pământurile cari-l încunjurau suferi să precari pagube. Se vândură pe ici colea ca bunuri naționale, și D. cavaler Arthur de la Barrillére află cu mare bucurie că vărul său comandorul îl așternuse pe testamentul seu. Cavalerul era un mic bătrân grăsuliu, purtând ochelari și perucă blondă, a omenilor de lege iar nu a celor de spadă, și care avea o ambițiune secretă. —a fi numit procuror imperial, după ce fusese magistrat sub vechiul regim. D. Charles de la Barillére forma, la moral și la fisic, un contrast complect cu onorabilul său părinte. El avea douăzeci de ani, un nas lung, piciore subțiri, ochi mici cenușii ca de mâță, un temperament limfatic, un pântice ce începea a crește și o umere inofensivă. Timiditatea lui era escesivă. El leșina la detonarea unei arme de foc, și lucra forte frumos la tapițerie. El fusese crescut ca o fetiță, și nu citisă decât un singur roman, Estelle și Némona. D. Charles de la Barillére nu ridica ochii nici o dată și roșea fără încetare. Al optulea coherede era așezat in fața contelui de Mactevert. D. Marchis Auatole de Posrhéac, ex pagiu al Majestăței Sale Ludovic XV, avea cincizeci și opt de ani, dar nu spunea că are decât patruzeci și cinci. El tot purta cadă și pudră, nerenunțând nici la sabot nici la dantele, și se întorsese din emigrațiune după cum se dusese—cu aceiași tinereță de caracter, același prejudicii, aceiași galanterie. D. de Posthéac căuta să se căsătorască, și nu găsea deloc că-i puțin cam tărziu. Astfel erau cele opt personaje cari se așezasă la marea masă a manualului de Montmorin, și pe cari jupânul Pandrille le examina cu coda ochiului cu un fin suris morvandel care însămna atâtea lucruri. Se părea că însuși spiritul luător în rîs al D- lui de Montmorin anima fisionomia intendentului a cărui privire părea că Zice cohereZilor : — Haide! haide, frumoșii mei domni, totul cel mare nu-i de loc pentru d-vostru! Cina promitea să fie veselă și sgomotasa. Ciocnirea paharelor, țingăitul farfurielor se amestecau cu hohoțile de rîs, atestând astfel că se ocupau cu mult mai mult de moștenire decât de cel mort. Convorbirea era, după cum o pute gâci oricine, asupra unei teme fecunde și aprope nesecabilă, asupra faimosului diamant pe care comandorul îl îngropa se ca o momela in ascunzătorile misteriose ale manualului. Ei căutară deja, el căutau, și erau să-l mai caute încă... Și fiecare pentru sine, bine ințeles. Conmesenii, după cum se știe, erau în număr de opt, și cu tote acestea la masă erau unsprezece tacâmuri. D. comte Hector de Maltevert făcu observațiunea și întorcându-se cu dispreț spre Pandrillo : — Ei, blestematpd ® «1. nmmna acesta glumă ?