Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-09-26 / nr. 108

Pag. 2. ANUL al X-lea No. 108 Acestă alegere s’a făcut după în­demnul opiniunei generale a cetățe­nilor din Iași, și in deosebi după do­rința Consiliului Comunal, care a con­tribuit cu o largă parte la realizarea acestei lucrări de interes național. In același sens s’a rostit și o comisiune specială compuse din representanți ai guvernului, Comunei, Academei ro­mâne, Universităței de Iași și altor autorități locale. La Palatul Administrativ s’a pro­clamat Unirea țerilor române; acolo a fost vechia reședință a Domnilor Moldovei, și sperăm că va fi și cea viitare a Maiestății Vostre in a doua sa capitală. Alăture se găsește biserica sf. Ni­colai zidită de însuși marele Stefan după trei biruinți ale sale. Acestă piață este dar singura care prin mărimea, frumuseța și tradițiu­­nile sale istorice s’a crezut potrivită pentru un monument național de așa însemnătate, și demnă de a purta nu­mele de „Piața lui Ștefan cel Mare“. Fundațiunile s’au isprăvit in ziua de 16/28 septemvre curent și in mijlo­cul lor s’a așezat un act comemora­tiv spre eternă aducere aminte. Fiind deci că pănâ la 15 (27) oc­­tomvrie viitor vor fi isprăvite lucră­rile înălțărei monumentului, venim cu cel mai profund respect a ruga pe Maestatea Vostră să ne comunice I­­nalta sa hotărâre in privința­­ zilei când va trebui a se face solemnitatea inau­­gurarei Statuei, sperând că Maestatea Vostră va bine-voi a onora cu pre­­zența Augustei Sale Persane și acea a Maestăței Sale Reginei acea serbare națională. Z­iua acea va fi scumpă Iașenilor, căci ei vor avea îndou­a fericire de a vedea reînviat in brou pe cel mai mare dintre Domnii Moldovei și a primi tot o dată in mijlocul lor pe cel ha­t si Rege al României. Urmeză iscăliturile membrilor presenți ai Comisiunei executive pentru ridicarea Statuei lui Ștefan­ cel-Mare. Gr. M. Sturdza, N. Gane, Iacob Negruzzi și Alexandru Stamatopulo, inc­iner. CURIERUL TH. BALASSAN. TELEGRAME Paris 2 oct. Ia sferele diplomatice de aici se vorbește că ambasadorul german din Londra, contele Münster reintorcân­­du-se de la Yarzin, e autorizat să aducă la cunoștința Cabinetului din St. James ca principele Bismarck acordă cea mai mare latitudine in chestiunea egipteană.— Se vorbește despre o conferință ce se va intruni la Londra in privința deslegării chestiunii canalului de Suez. Londra 2 oct. Lordul Granville a re­­inoit declarațiunea dată marilor Puteri la începutul expedițiunii in contra Egiptu­lui că, Anglia nu voește nici anexiunea Egiptului nici protectoratul asupra aces­tei teri. Petersburg 2 oct. «Golos» află din is­­vor sigur că, partida oposițională din Ser­bia e decisă să’l aducă pe regele Milan la renunțarea demnităței regale, in cas când se va impotrivi’l va detrona și va alege rege in locu’i pe principele­ Alexan­dru. Dar pentru că acest principe e încă minor, se va alege o regență cu Pirot­­șanii in frunte. De la regina Natalia o­­posițiunea așteaptă să-l câștige pe regele pentru o politică ruso­filă, sau, dacă nu va isbuti, să aprobe numirea fiului său, Alexandru. Londra 2 oct. O mare parte a presei englese se pronunță in contra Francieii . «Times» contestă (!) Franciei ori­ce drept, de a se amesteca in afacerile Egiptului.­ Controlul comun care se esercita odiniărăi asupra financelor a­ui a încetat, pentru că au dispărut împrejurările cari­­ i-au dat naștere. Anglia singură va resolva acum problema Egiptul, dar se ințelege că in interesul tuturor naționalilor din Egipt. Interesele politice ale Europii nu vor fi jignite. «Standard» cliar conservator afirmă că nu pate fi vorbă despre un amestec al Franciei in Egipt. De la răsboiul crimei ei vicere, Anglia nu s-a bucurat nici de amiciția politică nici de cea militară a Franciei. Francia are mai mare nevoie de prietenia Angliei, de­cât Anglia d’a Franciei. «Observer» scrie: Alianța anglo-fran­­ceză a primit o lovitură de marte prin plecarea escadrei franceze de la Alexan­dria ; ori­ce încercare de a o reînvia ar fi o nebunie. Dacă tocmai avem navoiăi de vre-o alianță, e Germania, care prin caracterul, afinitatea și interesele sale e aliata naturală a Angliei. Londra 4 oct. Conservatorii se pregă­tesc pentru o campanie activă in viitorea sesiune extraordinară a parlamentului care se va deschide probabil pe la sfârșitul lunei curente. Londra 5 oct. Intr’un meeting ținut ieri sara la Glasgow, sir Stafford North­­cote, vechiu cancelar al eșichierului in cabinetul Beaconsfield, luând cuvântul a­­les că guvernul englez și-a asumat o gravă respundere pentru că a întreprins res­­boiul in Egipet, resboiu ce nu era ne­cesar și care este necalificabil. Ziarul «Times» crede a ști că directa complicitate a lui Araby bey in masacru­­rile și jafurile de la Alexandria, se va proba prin documente autentice când pro­cesul va veni înaintea Curței marțiale care funcționeză la Cairo, Paris, 5 octombre. Ziarul «le Temps» publică urmâtorea telegramă din Londra: «Se asigură că ideia guvernului englez despre reorganisarea financiară a Egip­tului, ar consista in suprimarea contro­lului anglo-francez și in întinderea atri­­buțiunilor comisiunei speciale a datoriei publice, comisiune compusă din europeni " Rorna, 5 octombre. Faza oficială pu­blică trei decrete regale și anume : 1) Prin care Camera deputaților este disolvată; 2) prin care colegiile electorale sunt con­vocate pentru 29 octombre și 5 noembre; 37 prin care se fixază­­ liua de 22 noem­bre pentru deschiderea senatului și a nouei­ camere de deputați. Constantinopoli, 5 octombre, între­bați de către Porta asupra aplicărei legei patentelor la negustorii cari nu sunt su­puși otomani, ambasadorii și alți șefi ai misiunelor străine făcură diferite obiec­­țiuni, ast­fel că nici unul nu primi acestă aplicare in mod definitiv. Buenos Ayres 5 octombre. Negocierile diplomatice dintre Chili și Peru ce aveau de scop a regula condițiunile păcei, sunt rupte. Chili refuză de a acorda ori­ce concesiune. Cairo, 6 octombre. Insurecțiunea pro­cesului lui Araby bey a început astă­­zi. Ședința este secretă, dar desbaterile se publica. Expulsiunea lui Ninet secretarul lui Araby s’a hotărît. Trupele englese s’au retras de la Tan­­tah și Damanhitr. Londra, 6 octombre. Z­iarului «Daily News» i se telegrafiază din Cairo că Ke­­divul ar fi d­is­cum că executarea lui A­­raby-bey este necesară păcei Egiptului. Viena, 6 octombre. Un decret al îm­păratului sancționază reforma electorală votată de Reichsrath în ultima sesiune. Rorna, 6 octombre. Diarul «Diritto» confirmă știrea cum­ că d. Depretis va pro­nunța un discurs program la Stradella în­­ ziua de 10 octombre. CRONICA INTERNA Cuartierul M. S. Regelui s’a pregătit în casele d-lor frați Antachi, pe tot tim­pul cât Augustul nostru Suveran va fi os­­pete Galaților. (V. C.). M. S. Regele a aprobat itinerarul re­gal cu următorele modificări: sâmbătă 25, oprire 10 minute Brăila. Sâmbătă 2 oc­tombre, plecarea M. S. Regina din Si­naia la 8 ore dimineța și sosirea MM. II. în Berind la 4 și jun. ore. Consiliul de miniștri a autorizat pe d. ministru al lucrărilor publice să incheie cu d. I. Calenderu, lichidatorul societăței căilor ferate române, un contract privi­tor la închiderea și disolvarea­­ uisei so­cietăți. D.­­* sara la 7 naptea în ac­motă la ora arma­tei de sud, care Uc­ia 3 k­i­lometri de lângă Focșani și merge pănă la malul Putnei; la ora 12 a sosit in Te­cuci unde a inspectat tabăra. D. Ivolschy, însarcinat de afaceri a Ru­siei și de colonel Timber, atașat militar al Rusiei la manevrele române au fost invitați la dejun de cătră Majestățile Lor. Ducele de Hessa, care a venit incog­nito la București, s-a dus mercuri la Si­naia, de unde se intorce joi, spre a por­ni la Constantinopoli. (Răsboiul). Engleteza a delegat pe d. colonel Pri­­merose, atașat militar la ambasada en­­gleză din Viena, ca să asiste la mane­vrele armatei nostre, IAȘI Duminică 26 Septemvrie (8 Oct.) 1882. «Gaz. de Roumanie» spune ca mai mulți deputați au hotărît să prezinte, in viitorea sesiune parlamentară, un proiect de lege pentru modificarea unor articole din codul comercial privitore la falimente, având de scop mai cu samă de a pune un capăt numeroselor scandaluri și abu­­zuri ce se comit de o clasă pre­care de negustori. Consiliul general al instrucțiunei a schim­bat nota medie ce va trebui să obție e­­levii spre a putea trece dintr’o clasă in alta. Acestă medie va fi de aici înainte nota 5. O conferință se va întruni în curând la Viena, spre a regula transmiterea mai repede a corespondențelor poștale in­ternaționale și transportul călătorilor la Constantinopoli. La acesta conferință vor lua parte delegații poștelor și drumurilor de fer al diferitelor State. O exposițiune de sămânță de gândaci de mătase se va organisa la vară, de că­tră comitiul agricol de Ilfov. Afacerea San-Marin-Stoicescu-Blaram­­berg se va înfățișa la Curtea de apel sec­­ția III la 17 noembre viitor. AÜSTBO-UHGABIA si ROMANIA. Se scrie din București „Correspondinței din Pesta Nu mai este îndoială că o schibare s’a ope­rat in opiniunea publică in Romania relativ la aprob­area relațiunilor dintre Austo-Ungaria și România. Imensa majori­ta­te a națiunii ro­mâne fine mai cu sema a stabili o înțelegere amicală cu Ungurii ale căror instituțiuni li­berale au atâta asemanare cu ale României și cari au atâtea interese comune cu Români, pretutindeni pe unde este vorba de amenin­țările panslavismului, inimicului comun. »Ga­zette de Roumanie“ respunjând unui articol din »Neue Freie Presse“ da in răspunsul său un rezumat prea interesant de ideile predo­­mnitore din România. Acest ziar califică de greșită aserțiunea că starea relațiunilor Ro­mâniei cu Austro-Ungaria ar fi rea, și oice : „Vor are să facă din nou alusiune la ces­­tiunea Dunării ? Dar dacă organele de publi­citate s’au lăsat, in ambele țâri, să alunece­mn rătăciri de limbagiu, pe cari noi le am blamat și le am desaprobat, n’a fost in de­cursul negocierilor nimic care să fi autorizat pe Austro-Ungaria a ne arăta neîncredere sau ostilitate. N’a fost in acestă cestiune, de câz, o discuțiune de interese cum se întâmpla pre­tutindeni și adesea, fără ca, cu tote acestea, să se fi depărtat un singur minut de la con­­siderațiunea ce își datorau mutual și fără ca să se ai amestecat in desbatere un element căruia s’ar fi putut atribui un caracter străin sau particular. »Am voi ca confrații noștri din Austro-Un­garia să nu mai primăscă așa de lesne apro­­b­ări cari n’au nici un fondament și să fie convinși de adânca și sincera nostră dorință de a trăi in bune și reale relațiuni cu vecinii noștri. Noi nu voim să luăm înaintea drep­turilor nimenui; cel mai mare interes al nos­tru este de a nu ne creea vrășmași. Ne tre­buie pace și liniște; avem nevoie să ne sim­țim asigurați pentru a duce la un capăt bun organisațiunea interioră pe care o urmărim. Am voi noi de poftă și de plăcere să provo­căm »o situațiune care ar fi lipsită de sigu­ranță,“ care îndreptând atențiunea nostră in altă parte, ar face grea, dacă nu imposibilă, ținta la care trebuie să ne devotăm tóte pu­terile . Țara își dă forte bine sama de tre­buințele sale , ea știe că nimic nu se cade a o distrage de la o lucrare destinată a’i asi­gura viitorul și ea se dă acestei lucrări fără a pune la mijloc vr’o gândire, fără a cugeta la vr’un scop care să nu se indrepteze către progres in ce privește starea sa economică, cătră desvoltarea resurselor sale intelectuale, materiale și morale. »Numai pentru că au bănuit la noi, pe ne­drept, nu vom înceta a o afirma, niște pre­­tențiuni cari nu s’au manifestat ,cu tote aces­tea nici­odată, niște proiecte ascunse de am­bițiune politică, au răspândit in publicul ță­rii lor, fiarele și omenii politici de dincolo de Car­păți ideii de o neîncredere cari sunt de o potrivă supărătore și pentru ei și pentru noi. Corespondentul­­ fiarulu autografiat Co­respondance de Pesth se inșală când pre­tinde, la început scrisorei sale, ca o schim­bare s a operat in opiniunea publică in Romania asupra aprecierilor relațiuni­lor intre Austro-Ungaria și Romania. Nici o schimbare nu s’a operat la noi; am apreciat in­tot­deauna valorea bunelor raporturi ce trebue să întreținem cu ve­cinii noștri, și dacă am susținut și sus­ținem drepturile nóstre in cestiunea Du­nărei acesta nu vrea să­­ fică că voim să înăsprim acele raporturi cu Austro-Un­garia. Depinde clar de cabinetele din Viena și din Buda­pesta de a face să dispară dintre ei și noi ori­ce motiv de nemul­țumire. Cât pentru ceea ce privește, noi nu am variat nici o­dată in opiniunile nóstre atât asupra aprecierei relațiunilor ce avem cu Austro-Ungaria cât și asu­pra cestiunei Dunărei. (Națiunea). CRONICA ESTERNA Iolusia. Un corespondent din Vie­na a farului „Daily News” telegrafiază Acestui d­iar că, după știrile din sursă po­­loneză, împăratul Alexandru, întorcându­­să de la Moscva, a găsit în șervetul seu, puindu-să la masă ca să detuneze, o pro­­clamațiune nihilistă. Se­­ zice că cinci­spre­­­zece persone aparținând palatului au fost arestate. Proclamațiunea ar fi fost vârâtă în șervet de un paj în etate de 18 ani, care­ a putut să scape, grație protecțiunei unei dame a palatului. Bulgaria. Se scrie din Constanti­nopoli cătră «Corespondența politică“ din Viena că după lungi negocieri impedicate necontenit de chestiunea egipteană, d. Tsanaff, agentul principelui Bulgariei la Constantinopoli, a ajuns a stabili o în­­țelegere cu Porta asupra modului de co­respondență oficială ce se va adopta. Porta creând un biurou special pentru a cores­punde cu «vilayeturile privilegiate“, și Bulgaria refuzând a lua loc pintre aceste din urmă, resultată în timp de aprape d­e ani o suspendare complectă a relați­unilor administrative intre cele două țări. Acesta a causat ruina a mii de indivizi, mai cu samă musulmani, cari n’au putut intra în posesiunea bunurilor lor nici să recurgă în nici un mod la tribunalele bul­gare sau turcești, ne­putând presenta do­cumente legalisate. Astăz­i s-a hotărât că, pentru afacerile curat politice, Bulgaria se va adresa la ministerul afacerilor stră­ine, și pentru tote cele­l­alte la departa­mentul ministerial competent. Turcia. O depeșă din Viena, pri­mită de «Standard», semnaleză o mișcare insurecțională in Arabia. Un partid­­ lis național s’ar fi constituit de curând, a­­vând de scop a libera țara de sub jugul frumosă avere, care în cinci­spre-­zece ani, maica-mea a îndoit’o, și prin urmare avem óre-care economii. D. Jouval tresări privind pe Laurent cu un aer spăriet. Sunt trei săptămâni de când ea a dus nota­rului niște bani, ca să’i întrebuințezi în împrumu­turi ipotecare. — Ai întrebă camatarul care începuse a’nțălege, și acești bani i-a dat ? j Ntî-Încă, fiind­că maică-mea știind totul, m’a împuternicit să’i ieu de la notar, D. Jouval tremura pe scaun în­tocmai ca o vră­­jitare pe jilțul ei. — Și notarul mi-a înapoit banii, adăuga Laurent, țlicând aceste vorbe, își distrumbie tunica lui de vânător și scose un smoc de bilete de­ bancă. Acum două­zeci de ani, biletele de bancă erau rari, chiar am pute spune mai necunoscute. Notarii puneau mare îngrijire de a specifica în actele lor în ce fel de monedă trebuia să se plătască, ca nu cum­va să se nască confusiuni. Dar astă­­zi atât biletul de-o sută de franci, cât și cel de-o mie circulă cu ușurință. La Chateauneuf și la Jargeau sunt bancheri, și birourile de poștă cele mai mici chiar, primesc su­me considerabile. — Numără-le, ’i­­lise Laurent cu indiferență. In acelaș timp el disfăcu biletile cele albastre pe ma­să, și tot odată luă cele două bilete și cele două scrisori a lui Mihai. D. Jouval încremenise și nu făcu nici o resistență. Cât pentru Laurent el le puse în buzunarul său și se sculă. D. Jouval numărase biletele numai dintr’o arun­cătură de ochi, pe masă erau într’adevăr două­­zeci și cinci de mii de franci, și acești bani sfărmase cu desăvârșire speranța cămătarului de a pune mâna pe mara de la Brin-d’Amour. Scose un enorm suspin, în timp ce Laurent se ducea spre ușă, dar când acesta era să tracă pra­gul, îl opri. — Ce mai este ? îl întrebă Laurent. — Cer că n’ai să dai în mâna procurorului im­perial cele două scrisori ? Ilise Jouval cu o voce slabă. — Nu, respunse Laurent zimbind, fii liniștit... Nouă nu ne place scandalul. Buna sara. Și Laurent se scoberi, deslegă eapa, suindu-se in carieră apucă drumul spre Brin-d’Amour, în timp ce Mihai dormea dus visând că se însurase cu Grierul. LXV. Când te trezești după beție, tot­de­una ai o mare amețală care te buimăcește. Mihai dormi pănă sara. Stelele pe cer străluceau când se trezi el. Se sculă trecându-se pe la ochi, și apropiindu-se de ferastră se întrebă singur: — Ore ce mi s’a întâmplat ? Merse spre ușă, și au­ li de­desubtul lui un vițet de voci. Era vocea servitorilor cari ședeau la masă. Mihai se scobori. Morărița șidea la colțul focului, vorbind cu Lau­rent și Noemi. Pasul greoi și șovăitor a lui Mihai care se sco­­borise pe scară, îi făcu să ridice capul. Trustrei aveau o față liniștită, care cu o sară mai înainte elasperase pe Mihai din causa acestei ne­­păsări. Mihai nu mai era furios acuma , ci numai amețit de beție. — Câte ore sunt ? întrebă el. — Șase ore, respinse Noemi. — Ai dormit ca un buștean, îi­­ lise Laurent. — Ștrengarii din Forolles mi-au dat de băut și m’au îmbatat, respinse el. Nu șădem la masă. — îndată. Mama Suzon făcu semn unei servitore, care pusă supa în strachină și o dusă în sala de alăturea în care stăpânii de la m0ră șădeau la masă. Mihai se pusă la masă Buimăceala lui era așa de mare în­cât mâncă fără să­­ lică două vorbe, și văitându-se că-i dure capul cumplit, se retrase după un sfert de ceas du­­cându-se la ogradă ca să respire aerul recoros. De două­­ zile temperatura se încălzise mult, și fi­ind­că erau pe la sfârșitul lui fevruarie, iarna pă­rea că începe a se trece. Desghețul sosise, și o dată cu venirea lui, Luara începu a deveni cumplit de mare. Mihai își ia ogradă punându-se pe­ o bancă. A­­cestă bancă era lângă ușa bucătăriei, și servitorii vorbeau cu glas mare, ast­fel că Mihai au­ lea prea bine. Unul din băeții de la moră­­ liceu: — Dacă Luara va deborda încă o dată, asta nu mă va mira de loc. — Puțin ne pasă nouă cari suntem pe deal, res­pinse o servitóre; pare să debordeze cât îi va plă­cea, pănă la noi nu va ajunge. — Da,­­lise un al treilea, cât pentru noi nici nu ne îngrijim, dar dacă Luara inundeză în Val, atunci miseria va fi cu conă mare, mara atunci nu va mai măcina nimica. — Cât despre asta nu-i va pasa stăpânei, reluă vorba biutul de la mara ; merinde și bani sunt în­deajuns aice, dovadă că mai luna trecută mama Su­zan voia să deie niște bani cu împrumut. Aceste cuvinte făcură pe Mihai să tresară, și să asculte cu mai multă atențiune. — Luara e mare, dar ea-i în toți anii așa. Prin urmare degeaba vorbiți, respinse un căruțaș. — Ceia ce n’a împedicat pe d. Loiseau, portă­relul care ca și un boer, fiind­că știe multă carte, se spue că in jurnal se vorbea că apa se grămă­dește mult la Nevers. Pronunțarea numelui lui Loiseau îndoi mai mult curiositatea lui Mihai, care-și aduse aminte că por­tărelul îl adusesă a­casă. — Pare să știe multe lucruri d. Loiseau,­­lise o servitóre, dar venirea lui aicea nu’mi-a plăcut de loc. — Fii liniștită Măriană, respinse căruțașul, n’a venit să împlinescă, ci numai fiind c’a adus pe d. Mihai care era mort dat. — Dar a vorbit mult timp cu d. Laurent. — Da e prea adevărat. — Și după ce­ a plecat, d. Laurent, Grierul și stăpâna, la rândul lor au vorbit in taină. — Și asta’i adevărat. Mihai simți câte­va picături de sudare pe frunte... — Și­­ lise un morar, d. Laurent care nici nu’i trecea prin minte să se ducă unde­va anii diminață, mi-a ordonat de ’i-am pus capa la căruță, și a ple­cat la Jargeau. Și de la Jargeau de sigur că s’a dus pe la Saint- Florentin, căci pe drumul acela s’a întors. Părul lui Mihai i se făcu măciucă in cap. Loiseau după ce vorbise cu Laurent, și acesta ți­nuse consiliu cu morărița, se duse la Jargeau și de­ a­colo la Saint-Florentin. (Va urma)

Next