Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-12-08 / nr. 137

Pag. 2. ANUL al X-lea No. 137. luat adi parte la vânătorea Curței, din causa unei ușore răceli. Majestatea Sa va trebui să stea in casă probabil mai multe file. Belgrad 16 dec. Ministrul financelor a trimis la Paris suma de 1,500,000 franci spre a plăti cuponul obligațiunilor sârbești cu scadența apropiată. Fraga 16 dec. Se scrie din Viena Ziarului Frager Abendpost cu ocazia articolului publicat la 2 dec. de Gazeta de Colonia asupra alianței austrogermane. Cercurile politice viene se văd in aserțiunile Gazetei de Colonia o nouă probă că alianța Austriei cu Germania nu pote fi considerată decât ca o alianță de pace. Astfel dar cele doua puteri s’au aliat cu scopul de a coopera la menținerea păcei; acest caracter al tratatului incheiat intre ele exclude asemenea ideia intrărei unei a treia puteri in alianță, ca și ideea că o contra-alianța ar fi suposabilă. Aici nu se insistă mai puțin asupra tonului ce gazeta a întrebuințat spre a face să reiasă in același timp că raporturile celor trei împărați sunt mereu pacifice și amicale, ceia ce arată că cu tote că intrarea unei a treia puteri in alianță să fie imposibilă, apropierea pe lângă aliați nu întîmpină nici un obstacol. Se semnaleză asemenea că aspirațiunile panslaviste sunt dirijate tot atât de bine contra politicei de moderațiune și de amor al păcei representată de d.de Giers, decât contra Austriei și Germaniei. E prin urmare peste putință de a găsi in ințelegerea din Viena și Berlin altceva decât o constatare asigurătorre că alianța Austro-Germană, încheiată pentru menținerea păcei, atinge in perfecțiune scopul seu. Borna, 17 dec. „Agența Stefani“ anunță ca Friglitera a adresat puterilor invitațiunile sale ca să ia parte la conferința ce se va întruni la Londra in ianuarie, pentru regularea cestiunei Dunărei. Puterile vor fi representate prin ambasadorii lor. Viena, 17 dec. Camera deputaților a terminat, după lungi desbateri, discuțiunea in a doua citire a proiectului de lege asupra meseriilor, ale cărei articole au fost adoptate după proposițiunile comisiunei. Mâne va avea loc a treia lectură, Belgrad, 17 dec. Ministrul a presentat azi Skupciiei bugetul pentru 1883 care se echilibreză în venituri și cheltueli, la cifra de 84,800,000 fr. CRONICA INTERNA ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința din 4 decembre. Președinte de general Leca. I. Buescu depune o petiție a 900 comercianți din capitală prin care cer ca să se înlocuiască licențele asupra băuturilor spirtase prin o taxă pe vadră. 1). Sihleanu cere ca d. ministru de lucrări publice să înainteze un raport asupra sumei la care se ridică în fiecare an transporturile gratuite cu drumul de fer. D. Epurescu dice că în fiecare sâmbătă se face o discuțiune asupra ordinii în care să se voteze indigenatele. E de idee, ca să se sacrifice șase sau șapte zile pentru a se sfârși o dată cu densele. D. Isvoranu cere d-lui ministru al cultelor ca să se înființeze în Severin un gimnasiu și înfățișază o petițiune a Severinenilor în acestă privință. D. ministru al cultelor răspunde că va stărui ca să se înființeze în Severin un gimnasiu real. D. Maniu cere ca să se ia măsuri ca în tote județele să se înființeze gimnasii. D. prim-ministru zice că a arătat bugetele și că imposite noui nu se pot pune. Se trece la ordinea Ulei. Se citește raportul de indigenare a d-lui Iacob Neuschotz, banchier din Iași. D. Iacob Negruțidice că Constituțiunea admite dispensa de stagiu numai în anumite condițiuni, condițiuni pe cari nu le îndeplinește acum d. Neuschotz, zice că d. Neuschotz a fost în capul unei deputațiuni pentru a se plânge de ceea ce ei numeau persecuțiuni ale Românilor contra coreligionarilor săi Jidani. Narăză, în fine mai multe fapte sdrobitore pentru d Neuschotz. Cere ca Camera să respingă acest indigenat. D. Cogălniceanu zice că n’a votat pănă acum mai mult de o împământenire de Israelit, a d-lui Michel Daniel, și nu d-lui trece atât de lesne asupra unor asemenea lucruri. Susține cererea d-lui Neuschotz, combătând pe d. Iacob Negruți. Cere, în fine, ca Camera să voteze acest indigenat. D. Isvoranu vorbește în contra votării acestui indigenat,zicând că Camera nu-și póte călca votul dat anul trecut. D. prim-ministru combate celerise de d. Isvoranu și lice propunerea nu póte fi neconstituționalâ, deorece Senatul și comisiunea de indigenare a Camerei au admis’o. La 3 ore și jumătate se pune la vot indigenatul dlui Neuschotz. SENATUL Ședința din 4 decembre. Președinte d. Dim. Ghica. La acesta ședință, d. ministru de resbel nefiind față, se amână raportul comisiunii de conformațiuni, pentru furniturile armatei, furajul din Dobrogea și cestiunea pulberei, și se ia în discuțiune proiectul privitor la gagiul comerciale. Proiectul se admite cu 28 bile pentru unanimitate. La orele 4 și jumătate Senatul trece în secțiuni. CURIERUL1TH BALASSAN. Vineri, 3 decembre, M.M. L.L. Regele și Regina au întrunit la prând pe E. Sad, ministru al Germaniei cu d-na Comitesă de Wesdehlen, pe d. Dimitrie Sturdza, ministru al afacerilor străine, cu d-na, d. Ion Câmpineau, fost guvernator al Băncei naționale, cu d-na, d, colonel adjutant Radu Mihai, prefectul Capitalei, cu d-na, precum și personalul casei regale. D. Gr. Isăcescu l-a numit administrator al casei de credit agricol din județul Nemț, și d-mi Calmuschy și G. Nanu, comisari ai guvernului pe lângă aceiași casă. Vineri Academia română a ținut ședință publică. La ordinea lilei a fost 1) raportul d-lui Spiru Haret, despre aparatul pe care d-sa il propune pentru măsurarea tuțelei lichidelor curgetore și 2) continuarea și sfârșitul dării de samă a părintelui Melchisedec, despre resultatul călătoriilor sale pe la mănăstirile din Bucovina. D. Blaramberg a făcut recurs contra sentinții cursei de apel, în procesul său cu dol. G. Sun-Marin și Stoicescu. Convențiune telegrafo- poștală. Un proiect de lege aflat pe biuroul Camerei aprobă convențiunea încheiată între România și Francia relativ la tariful telegrafic. După acestă convenție, taxa telegramelor ordinare între cele două state pe calea directă e fixată uniform la 0.35 centime de cuvânt fără nici o suprataxă. Fiecare din cele două administrațiuni conservă totalul taxelor ce a încasat cuprindând și taxele accesorii de ori-ce natură, taxele răspunsurilor plătite și telegramelor urgente. Francia face României o bonificare de 6 centime de cuvânt, pentru telegramele plecând din Francia. România bonifică Franciei 12 centime de cuvânt pentru telegramele plecând din România. Ce face comitetul presei ? Iată întrebarea ce ni se adresa dă din diferite părți ale țărei, și la care mărturisim cu mâhnire că nu putem da încă nici un răspuns satisfăcător. S’a făcut atâta zgomot cu venirea în ajutorul celor bântuiți de flăcări; s’a adresat apeluri peste apeluri la caritatea publică ; s’a deschis și s’a adunat subscripțiuni mai în totă țara ; s’a organisat o loterie, s’au dat serbări populare etc.; și pentru ca succesul să fie cât mai strălucit, însăși M. S. Regina a bine-voit să ia sub augustul său patronagiu acestă mare și generosă operă de bine-facere. După cât știm, silințele comitetului presei au fost încoronate de succes, și produsul bănesc ce a resultat din tote acestea se ridică la o sumă destul de însemnată. Ei bine, acum când tote celelalte lucrări s’au terminat când și câștigurile loteriei s’au plătit, întrebăm și noi, ce face comitetul presei ? Nu cumva activitatea sa s’a încheiat de-odată cu încasarea banilor ? Pentru ce s’a strins acești bani, dacă nu pentru a ușura miseriile și a șterge lacrîmele celor arși de foc, și cari tocmai acum, vreme de iarnă, n’au unde să se adăpostescă ? ! Rugăm dar pe d. president al comitetului general al presei să bine-voiască să convoce cât mai curând pe membrii comitetului, spre a se lua în fine o hotărâre pentru împărțirea ajutorelor la incendiați. (Resboiul). IAȘI Mercuri 8 (20 Decemvrie,) 1882. CRONICA ESTERNA Turcia. După o depeșă din Constantinopoli primită de „Daily Chronicle”, sultanul ar fi acordat autorisațiunea sa pentru stabilirea unei stațiuni navale franceze la Tadjurah, în Marea Roșu. Grecia D. Comanduros, fost președinte al consiliului, e in agonie. Regele’i-a făcut o visită. In urma acestei maladii, Camera și-a suspendat ședințele. — Lunea cealaltă, un meeting, presidat de rectorul universităței din Athena, a votat o adresă de felicitare d-lui Gladstone cu ocasiunea a cincizece aniversară a intrării sale în cariera politică, și a subscris în acelaș timp o sumă de 4.000 drahme pentru ridicarea, în una din sălile Universităței, a unei statui. Germania. Reichstagul a respins propunerea socialiștilor declarând că rațiunile pentru menținerea unicei stări de asediu la Berlin, Hamburg și Leipzig nu sunt în destul justificate. D. Richter, în numele partidului progresist, a zis că după ce a luat cunoștință de memoriul relativ la aplicarea legei contra socialiștilor va vota pentru propunerea acestui grup. D. Windorst, în numele centrului, a declarat că partidul seu lua notă de memoriul socialiștilor, fără a aproba nici a desaproba faptele cari sunt relatate în el, dar că va vota contra propunerei în discuțiune. Reichstagul s-a amânat pentru 9 ianuar. Italia. Guvernul a presentat Camerei deputaților un proiect de lege în cuprinsul următor. Art. 1. Deputații cari refuză a depune jurământul își perd mandatul lor. Art. 2. Deputații cari în termen de două luni nu vor fi depus jurământul vor fi considerați ca scoși din mandatul lor, afară de cazul de împedecare legitimă recunoscută de Cameră. Birourile Camerei au numit, cu o mare majoritate, comisari favorabili acestui proiect de lege. Danemarca. Se comunică din Copenhaga că se fac pregătiri pentru voiajul ce trebue să-i facă țarul și țarina, în primavara viitare, la Copenhaga, Londra, Paris și mai multe alte capitale ale Europei. Elveția. Adunarea federală a ales președinte al confederațiunei elvețiane pe d. Rubonnet; vice-președinte pe d. Welts ; președinte al tribunalului federal pe d. Roquin; vice-președinte d. Olgiati. Spailia. In una din ședințele Cortesilor d. Becerra, fost ministru, a susținut revizuirea Constituțiunei actuale, pentru a concilia suveranitatea națională cu monarhia lui Alfons XII, pe care-l recunoște de rege legitim. Ministrul de interne a răspuns că era opus unei reforme a Constituțiunei, oricare ar fi ea. Anglia. Guvernul englez are intențiunea a face propuneri puterilor pentru siguranța navigațiunei canalului de Suez, puindu-l sub protecțiunea Europei. Aceste propuneri vor fi bine primite la Viena și la Berlin. Interesele puterilor care nu participă la Conferință, ca Spania și Olanda, vor fi luate în considerațiune. — «Daily News» crede a ști că sir Ch. Dilke va fi numit secretar de Stat înainte de redeschiderea Parlamentului. — «Pall Mall Gazette” declară că zgomotile despre schimbări ministeriale, răspândite de câteva liare, sunt prematurate. — «Times ® confirmă primirea din partea lordului Derby a postului de secretar de Stat pentru India, și a celuia de secretar pentru răsboiu de mardasul de Hartington. El adaugă că d. Childers va primi asemenea postul de cancelar al Eșichierului, dacă-i va permite sănătate. Generalul Menabrea a presentat reginei Victoria scrisorile sale de rechemare. In aceiași an, baronul Mohrenheim, noul ambasador al Rusiei acreditat pe lângă curtea de la Londra, a presentat reginei scrisorile sale de incredere. Africa de Sud. Se telegrafiază din Durban că Cettiwayo a subsemnat condițiunile restaurărei guvernului său in Zulul&nd. El e actualminte la Cap și are de gând să se ducă la începutul lui ianuar la Port-Durnfer, unde va fi transportat de o canonieră englesä. Residentul engles îl va primi și-l va întovărăși până la Ulundi, unde va fi reintegrat in demnitatea regală și va lua autoritatea supremă asupra părței din Zululand care-i e înapoiată. O CLAUSA in tratatul de comerciu belgo-italian O telegramă din Roma a Agenției Havas, anunțând că D. Mancini va presenta Camerei tratatul de comerciu încheiat între Belgia și Italia, adaogă următorele: «O clausă a acestui tratat conține că, în caz de neînțelegere în interpretarea executărei unor articole, părțile contractante se angajază a recurge la decisiunea unei comisiuni de arbitri. Acestă clausă este forte importantă. Ea realisază un pas mare în dreptul public europen, deorece consacră sistemul bine-făcător al arbitragiului între părțile interesate în caz de conflicte internaționale. Suntem cu atât mai veseli a constata că presa străină semnaleză acestă clausă ca o fericită inovațiune în relațiunile internaționale, cu cât acestă clausă figureză deja în tratatul consular și de stabilire încheiat între România și Italia în 1880. Dacă nu ne înșelăm, acest tratat este primul document internațional în care a găsit loc o asemenea stipulațiune. Tratatul nostru este subscris de dnii B. Boerescu și cornițele Tornielli, ministrul Italiei la Bucuresci. (C. Fin.) «Pe urmă, puindu-și calul în galop, încunjură castelul și dispăru. «Acest om,—cu tóta masca sa,—Marcel Clément el recuoscu,—nu numai după voce, ci și după talie,— după gest,—după atitudine... «Era Antidé de Montaigu !—era omul cu masca negră !—era omorâtorul contelui de Mirebel!—era răpitorul Blanchei!—era asasinul tatălui meu!... „Acum îmi rămâne puțin de adăugat, căpitane. —Un pericol îngrozitor mă amenința!—Numele meu echivala cu o sentință de marte.—Dacă șirele de Montaigu ar fi aflat existența mea, eram perdut. «Marcel Clément o înțălesă așa de bine încât luă atunci hotărârea să-mi ascundă chiar mie însumi origina mea adevărată.—El mă dusă în Francia,— mă făcu să trec drept fiul meu, și mă încredință că eram Frances. «Cortetul de oțel, scăpat odată cu mine de acest model al intendenților, cuprindea tote hârtiele stabilind titlurile și filiațiunea casei mele și constatând propria mea naștere.—El cuprindea pe lângă acestea totalitatea diamantelor familiei de Champ-d’Hivers, adică o avere de aprape un milion. «Marcel me crescu ca pe un gentilom, și, când ajunsei la etatea de optsprezece ani, el îmi cumpără o companie.—Urmam a’l privi ca pe tatăl meu. In sfârșit, anul trecut, în momentul în care regimentul meu era designat să vie să asedieze orașul Dole, Marcel, nevoind să mă expue să combat pe compatrioții mei, îmi descoperi secretul nașterei mele, îmi povesti ceia ce’ți-am repetat și’mi dădu tóte hârtiele cari probau adevărul cuvintelor sale, adăugând că D-leu însuși voi să fără îndoială să imprime pe fruntea mea sigilul de netăgăduit al originei mele dându’mi o asamanare așa de complectă cu tatăl meu, că oricine a cunoscut odinioră pe Tristan de Champd’Hivers ar crede că’l vede pe el vă(gândi)-mă. «După ce îndeplini în modul acesta partea din urmă a sarcinei ce’și impusesă, demnul servitor, ajuns deja la o etate forte înaintată, se stinsă cu încetul,—fericit de a’și zice că voi relua într’oli numele și rangul strămoșilor mei... «Ți-am pus sub ochi istoria vieței mele căpitane...—Știi totul...—Nu’mi mai rămâne decât să’ți repet ceia ce’ți spuneam începându’mi povestirea .— Sunt un aventurier nerușinat, sau sunt un adevărat gentilom?... pronunță-te!... Lacuzon întinsă mâna lui Raoul. — Baron de Champ d’Hivers,—îi zisă el,— fii bine-venit in munții noștri liberi!... Franche-Comté, care a fost loganul d-tale, te salută prin vocea mea și te primește ca pe unul dintre cei mai precioși copii ai sei!...—Comptez pe d-ta, Raoul de Champd’Hivers ! comptez că vei merge pe urmele eroice ale lui Reginald, strămoșul d-tale, care combătu odinioră, în fruntea vasalilor săi înarmați, pe soldații regelui Henric IV și care e și învingător din luptă!... — Mulțumesc, căpitane,—răspunsă tânărul cu entusiasm,—voi fi demn de încrederea d-tale și de numele ce-l port... — Ai încetat în mod oficial a face parte din armata franceză ?... — Da,—de apa pe o lună deja am pus spada și comandamentul meu în mânile d-lui de Villeroi. — Bine,—chiar aparența unei trădări trebue să fie evitată...—Acum, am să’ți fac o întrebare...— Vorbește, căpitane ori ce ’ți-ar plăcea să mă întrebi, sunt gata a’ți răspunde .. — Cum ai cunoscut pe Eglantine ? — Acum un an, ți-am spus’o—am venit la Franche-Comté în urma armatei franceze.—Asistam la blocarea orașului Dyle.—Marchizul de Villeroi, care mă atașasă de persona sa ca unul dintre ofițerii săi de ordonanță, mă însărcina câteodată să duc ordine la corpurile de trupe împrăștiate prin câmpie și în pădurea de Chaux.—Intâmplarea mă condusă într’o zi la ușa casei în care locuia moșul și vara d-tale.—Vă lui pe Eglantine.—O iubii.—Bătrânul și fata aveau nevoe de un protector contra insultelor și atacurilor soldaților cari credeau că totul le este îngăduit în țară inamică...—Devenii acest protector. —Avui fericirea a face câteva servicii moșului dtale, care, cred, simți puțină afecțiune pentru mine și mă primi ca pe un fiu... Ce timp fericit!... Eglantine îmi vorbea fără încetare de d-ta,—ea îmi povestea de curajul d-tale, de faptele d-tale,—de generositatea d-tale cavaleresca,—ea făcea să se nască în inima mea o ardătore dorință de a te cunoște și a deveni amicul d-tale...—piua despărțirei sasi.— Trebui să urmez pe generalul meu care se întorsă in Francia.—In acea zi Eglantine smilisă :«—Când te vei intorce, dacă casa no3tră va fi deșartă, dute in munți.—caută și găsește pe căpitanul Lacuzon, vărul meu, amicul meu, fratele meu,—aibi incredere in el,—nu’i ascunde nimic, —el mă iubește prea mult pentru ca să nu te iubască și pe d-ta,—el te va conduce lângă mine...® — Am plecat.— Când mă intorsemu, acum câteva zile, casa era deșartă, îmi amintii cuvintele Eglantinei...—Zgomotul public imi făcu cunoscut că d-ta erai la Saint-Claude, și mă duceam să te caut acolo când te întâlnii la Longchaumois... — Cum se face,—întrebă Lacuzon,—că nici moșul meu nici fiică-sa nu’mi-au vorbit de d-ta ? — D-leule !—striga Raoul,—nu cumva m’a uitat ea !... — Nu,—replică căpitanul...—când o inimă ca cea a Eglantinei s’a dat o dată, ea nu mai întorce!...— Numai cât, moșul și vara mea, cari te credeau Frances, nu vor fi voit să’mi mărturisască că aveau de amic un Frances.. Fu un moment de tăcere, pe urmă Lauzon murmură : — Tóte acestea mă neliniștesc, Raoul!...—Te-ai gândit bine ?...—Ești bogat și ești nobil...—Eglantine e o sărmană fată fără naștere și fără avere...— Unde te va duce acest amor ?... — Nu-ți înțăleg de loc întrebarea căpitanei—răspunsă Raoul cu viociune.—Unde mă va duce acest amor?...—Dar, pe D-leul meu! a face din Eglantine o baronesă de Champ-d’Hivers, dacă nu mă găsești nedemn de alianța d-tale!... — Astfel, îmi cer mâna verei mele ? — Positiv,—și ași cere-o asemenea astăzi părintelui seu, dacă’l-ași vedea astăzi,—mâne, dacă nu’l voi vedea decât mâne. — Din acest moment, Raoul,—lisă căpitanul cu emoțiune,—ești fratele meu...—Vrei să știi unde’s Eglantine...—Iți voi spune-o,—e la Saint Claude, —ascunsă,—și, fără îndoială, în momentul în care’ți vorbesc, ea se prosternă la piciorele unui crucifix pe care’l scaldă cu lacrimile sale rugând pe D-leu să mântue pe părintele seu care trebue să moră mâne !... — Să moră....—repetă Raoul înmărmurit;—de cine vorbești d-ta ?—cine trebue să moră ?... — Pierre Pros. — Să moră !—repetă tânărul a doua oră„—Dar pentru ce să moră ?...—E rânit?—óre’i așa de periculos bolnav încât desperază de a’l scapa și óre’i sunt numărate orele ?... (Va urma.)