Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)
1883-01-28 / nr. 11
Anul al XI-lea No. II. IASSI Vineri 28 lan. (9 Februarie.) 1883. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. Prețul Arion. și Anundurilor I FN IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE............................40 fI.— ÎNSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SCĂRI LOCALE * . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunciuri: Pag.I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. fin. Nr. CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. " IanuarieT^l . ~ ~ ’ “ 1 Februarie. 7 " ~ ! " = 23 Duminică Sf. Ieromon. Cl. și S. Mart. Agat 4 Duminică i Veronica 7—14 5_19 24 Luni Cuv. Maica Xenia Romana La 26 ianuar, la 9 ore sara, Lumină 5 Luni Aghathia 7—13 5—20 25 . (t) Sf Părinte Grigorie Teologu nouă, de la 26 ianuar pâna la 3 fevruar, « „erouri im pra ®& ■ 7~î? 5-21 26 Mercuri Cuv. Par. Xenofont și cu ceta sa 17 ; Mercuri M. Cenușei 7—H 5_22 27 Joi t Aduc. rel. Sf. Ion Christostom vifor, ger tare și vânt. 8 j Joi ; Ion Mil. 7—10 6—23 28 Vineri Cuviosul Părinte Efrem Șirul 9 ; Vineri Apolonia 7— 95_24 29 _____Sâmbătă_________Aducerea relignelor Sf. Ignat 10 __Sâmbătă j Scolastica ________ 7_ 75—26 € ome§i»outleurft in Streinatate Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la DAdam négociant-comissionaire 4, rue Clement Paris G. L. Daube k C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Mini AFI*. 20 buni Calenda,rxl Septa, xn. a, n. ei STIL VECHIO ț>IOR | PATRONUL TITLET TIMPUL DIN SEPTAMANA | STIL NOU SOA | PATRONUL PILEI ~ Răs. Soar. | Apusul Soar. D-nul T. Mândru doctor in drept, fost Procuror General, reinstalându-se in Iași, a reînceput exercițiul profesiunei de advocat. Locuința : colțul Stradelor V. Alecsandri și de Sus, casa CHIRILA. Consultațiuni: de la 8—11 ore dim. și 5—8 ore sara. Batoză de Trier Având de vânzare una batoză de trier, sistem"Ramssom", doritorii de a lua aseminea batoză sunt rugați a se adresa la sub-semnatul in Târgul frumos unde o póte vedea și cumpără cu prețul cel mai avantajos. L. Trancu. Moșiile Vlădenii Storeștii Județul Botoșani se dau în arendă cu începere de la 193 April 1884, pe mai mulți ani. Amatorii se vor adresa la jos iscălitul. D. Mavrocordat K________________'J IAȘI, 27 fanuar 1883. ^ Primim din partea domnei Zoe Ant. Se. Savul următorul articol privitor la scalele profesionale de fete. Unindu-ne in totul cu ideile cuprinse in el, îi facem locul de onore. O PROPUNERE. De un șir de ani a început a se manifesta atât prin societăți cât și prin țare un avânt pentru asigurarea sortei femeilor române. Acest avent a realizat pănă acuma crearea a două feluri de scöle și anume unile în cari fete sarace învață științele necesare pentru a deveni profesare la scule primare, iar altele în cari se predau diferite meserii precum croitoria, cusatoria, fabricarea de flori artificiale și alte lucrări de mână. Timpul care dovedește totul, ne-a dovedit că fetele eșite din scalele de știință se folosesc mai tate de titlurile și cunoștințele primite, căci atât inainte cât și după căsătorie, ele își eserciteza mai departe profesiunea de institutore. Nu tot astfel de reușită au avut până acuma sculele de meserii pentru fete. Unde sunt croitorițele românce câte au eșit din aseminea școli? Unde vezi cusatorițe românce, fabricante de flori artificiale sau cel puțin vr’o modistă româncă ? Afară de câteva, tote’și-au pus titlurile in ladă, părăsind meseria lor. Acesta stare de lucruri, fiindcă există, trebue sa’și aibă rațiunea. Dacă vom cugeta puțin, ne vom convinge că este forte natural că scalele de meserii pentru fete nu’și-au prea ajuns scopul pentru care au fost înființate. Nu a profesorelor e vina, ci a următorelor împrejurări. Cine-și trimet fetele la sculele de lucru? Numai părinții lipsiți de mijloce. Va să $ica, fetele învață o meserie, nu din convingere că e bine pentru dânsele să aibă un meșteșug, ci fiind că astfel li se impune de acasă. De obște vrâsta fetelor admise în aseminea scoli e încă mică, prin urmare, când fata’și termină învățătura și’și capătă diploma, ea se află intr’o vrâstă mea fragedă, adică tocmai când începe a juca rolul de fată de măritat, sau de grande demoiselle cum se obicinuește a se zice in limbagiul orășânesc. Terminând a-și clar învățătura, fata reîntorsa acasă, se gândește mai de grabă la măritat, decât la esercitarea publică a meseriei de cusutoriță, croitoriță etc.—Afară de acesta, vederile înguste ale majorităței publicului îi impune și un fel de sfială in profesarea meșteșugului. Sermanele , fete, deși au buna voință sa’și practice meseria, nu numai in cercul restrîns al familiei lor proprie dar și in cel al marelui public, sunt împedicate intru acesta și de împrejurarea că părinții lor sunt sărăci și n’au cu ce să le instaleze un atelier sau să le deschidă vr’un credit pe la magasii.— Să nu uităm apoi multele pedici ce se ivesc deseori contra practicărei meseriei, îndată ce fetele se mărită. Fac clar întrebarea, care ar fi mijlocul practic, ca sculele de meserii pentru femei sâ-și ajungă scopul ? Judecând după scalele de lucru din Iași, adică după cea de la Sf. Sava și cea a Reuniunei femeilor române, ne vom convinge că, nu conducerea lor e de vină că ele nu’și îndeplinesc scopul. Din contra, corpul didactic al ambelor acestor școli nu lasă nimic de dorit. Tot astfel este, pe cât m’am informat și la scalele de lucru din București, și mai ales la Asilul Elena Domna. Așadar conducerea fiind bună, trebue menținută. Nu tot astfel este cu al doilea factor, adică cu elevele, și acest factor trebue înbunătâțit prin aceia că, vârstele mai înaintate să nu caiformeze un obstacul în admiterea ’evelor la școlâ. Sunt multe femei măritate sau văduve ori dispărute, cari au a se lupta cu mulțime de nevoi mari de existență. Mai ales văduvele, cu sau fără copii, ar fi bucurose ca prin muncă onestă să-și potă câștiga un traiu mai bun. Nu tóte pot salahori, dar mai tote sunt lipsite de o instrucțiune practică, rentabilă, astfel încât sărmanele sunt expuse cele mai multe a celși direct sau indirect mila fie a rudelor (lucru cu puțin efect) fie a societății (lucru și mai cu puțin efect, căci mare e numărul celor nevoișe, și mic de tot cel al binefacătorilor). De aceea se și vede cum, deseori unile văduve, ne mai știind cum să-și hrănască viața lor proprie sau și a copiilor lor, cad , victime, înmulțind numărul celor aratate cu degeturi ! Pentru a îmbunătăți, ba chiar a asigura sorta femeilor germane, cât și pentru a da un sbor mai mare meseriilor din țară, sunt de părere că, la scalele de lucru pentru fete, să fie primite și femei de ori ce vârstă și de ori ce stare, fără condiție dacă știu sau ba a ceti și a scrie, urmănd ca aceste să li se predeze paralel cu meseria respectivă. Când o femee măritată sau văduva se va hotărâ să urmeze la șcala profesională, siguri putem fi că ea o va face din convingere și că ea’și va da totă ostenela, nu numai să termine cursurile, dar să’și exerciteze apoi meseria pe cât se va putea pe o scară mai mare, căci ea cunoscând și simțind nevoile traiului, va căuta să scăpe de ele prin munca atât de onestă a meseriei. Ca dovadă cât de salutare sunt sculele în cari se acceptă femei mai in vârstă ne pote servi scala de moșit de la Institutul Gregorian din Iași. Fiindcă numai acolo se admit femei, chiar fără știință de carte, apoi vedem cât de multe se grămădesc acolo, însă și cât de multe se resping căci nu fiecare posede o constituție aptă pentru arta moșitului. Afară de acesta numărul moșelor e mare și puține locuri devin vacante. Să nu se deschidă ore și alte căi de muncă onestă pentru femei mai în vârstă ? Școlile profesionale vor deveni atunci un adevărat scut al femeilor contra miseriei, căci vor face ca și acele femei, cari în starea actuală a lucrurilor nu văd altă scăpare decât în cerșitorie mascată sau in corupție, sâ-și caute mijlocele de existență în muncă, îmi permit dar a supune acesta a mea părere aprediărei atât a onoratului Comitet al Reuniunei Femeilor romăne din Iași, cât și d-lui ministru al învățământului public. Zoe Aut. Se. Savul. TELEGRAME Paris 5 fevruar. Senatul a numit comisiunea însărcinată a examina proiectul de lege votat de Cameră contra principilor din familiile cari au domnit in Francia. Comisiunea se compune din nou§ membri dintre cari opt sunt opuși proiectului și numai unul favorabil. Printre membrii cari s’au declarat contra proiectului, figurează d-nii Saint-Vallier, Waddington și Barthelmy Saint-Hilaire. New-York 5 fevruar. Inundațiunile pustiesc mai multe state ale Americei de Nord. Ohio, Indiana și Pensylvania au suferit daune enorme. Constantinopolil fevruar. Consiliul extraordinar ținut ieri a deliberat asupra instrucțiunilor ce sunt a se trimete lui Musurus-pașa la Londra relative la conferența Dunărei, a cărei întrunire s’a amănat pentru câteva zile. Porta a renunțat a trimite la Londra un delegat special spre a asista pe Musurus-pașa in lucrările conferenței. Londra 6 fevruar. Diarul «Daily News'’ anl Ulț'. V. Porta a *talogi'anat it.rs ca j'si instrucțiuni lui Musurus-pașa relativ la tote chestiunele ce sunt a se trata in conferință. Musurus va trebui mai cu samă să protesteze contra admiterei unui representant bulgar în sinul conferenței. Roman fevruar. „Monitorul Romei" primește din Berlin știrea că Papa a respuns la scrisorea împăratului Wilhelm din 22 decembre. D. Scholzer a avut sâmbătă o lungă intrevorbire cu Papa. Paris 6 fevruar. Prin cercurile parlamentare credința generală este, că dacă Senatul, precum e probabil, respinge proiectul de lege contra principilor, atunci preșidentul Republicei va însărcina pe d. Jules Ferry cu formarea unui nou cabinet. Viena 6 fevruar. Clubul deputaților polonezi a discutat astăzi afacerea Kaminsky FOILETON. Xavier de Montepin. 42 MEDICUL SĂRACILOR. PARTEA A DOUA CASTELUL DE L’AIGLE. (Urmare). — Vină dar, messire,—și D-len să îngădue ca puterile să-ți fie la înălțimea curajului d-tale !... După alte două ore de un mers rapede, clopotnița satului Saint-Laurent apăru drumeților. — Magui se opri. — Messire,—$nsă ea,—trebue să’ți fie fume ?... — Da,—răspunsă Raoul,—n’am mâncat de aprope douâ-deci și patru de ore decât bucățica de pâne pe care mi-ai dat o astă nopte...—dar dacă trebue să aștept, voi aștepta, și precum lupt contra ostenelei, voi lupta contra femei... Maggi căută în traista sa,—ea nu găsi decât tinda pe trei părți deșartă. — Nu mai e nimic!...—murmură ea. Pe urmă, tare, întrebă : — Ai bani, messire ?... — Da. — Cu atât mai bine, căci cu bani se cumpără pâne... — Dă-mi o monedă, și, trecând prin Saint- Laurent, îți voi cumpără ceia ce va trebui. Raoul se căută îndată prin buzunări. V' buzunarul poptarului seu,—buzunarul care, în ajun, cuprindea o pungă grea și plină cu aur,— era în acest moment ca totul deșărt. — Mi-am perdut punga!—strigă el, când constată bine că și celelalte buzunare’i erau tot așa de pustii ca și cel ântăiu. — Nu, messire,—răspunsă Magúi,—n’ai perdut’o,—ți-au furato. — Dar cine ?... — Unul dintre bandiții cari te-au asasinat...— M’ași fi prins, căci contrarul ar fi fost puțin de crezut... — Ce-i de făcut ?... — Nu te neliniști de nimic, messire, voi îngriji de tate...—Nți e fume,—vei mânca. — Care’ți e proiectul ?... — C! e un proiect forte simplu și care nu merită ostenela de a fi explicat...—Ne vom dispărți. — Să ne dispărțim,—strigă Raoul,—și cum vrei să’mi găsesc drumul fără ajutorul d-tale? — Dispărțirea nóstra nu va fi lungă.—Vezi colo, în fața nostru, clopotnița din Saint-Laurent ? — Da. — Satul n’are decât o singură stradă,—sau mai degrabă satul nu cuprinde decât un îndoit șir de case înșirate de amândouă părțile drumului...—Nu se pate cineva înșăla... chiar un orb nu s’ar rătăci... — Ei bine? — Ei bine, messire, voi pleca înainte, mă vei lăsa să te întrec puțin, mă vei urma la cinci minunte de exemplu, și ne vom întâlni la câteva sute de pași dincolo de cea de pe urmă casă din sat. — Dar pentru ce eu vrei să treci prin acest sat cu mine ?... Credin că a sa sărăciei hainelor d-tale, și mă presupui deci de o micșurime destul de miserabilă de spirit pentru ca sâ ro>esc fiind vădut împreună cu d-ta ?... j — Nu, messire, nu cred asta,—nu mă îndoesc nici de spiritul nici de inima d-tale...—dar trebuie ca ceia ce ’ți cer în acest moment să se facă după cum o doresc eu... — Nu pot ști pentru ce se pare că dai atâta însemnătate unui lucru care are așa de puțină ?.. — Pentru că trebue... — Dar, cel puțin, dă’mi o rațiune bună sau rea, —fie chiar macar pentru a’mi satisface curiositatea... — Și dacă’ți voi da acastă rațiune, mă vei lăsa să fac cum îmi va plăcea ?... — Da. — Mi-o făgăduești ?... — Ți-o făgăduesc pe onore... — Atunci, messire, pentru că acum nu mai ai dreptul a mă întorce de la proiectul meu, ori carear fi ei, pot să’ți spun adevărul:—pânea care ne trebue, și pe care n’o pot cumpără, mă duc s’o cer milostenie...—Mă duc să întind mâna la fiecare casă, trecând prin Saint-Laurent, pănă ce niște suflete caritabile ’mi vor fi dat ceia ce’mi trebue,—și d-ta care ești nobil, messire,—căci văd bine că ești nobil, și nu’ți știu numele,—înțelegi că nu’i cu putință ca un gentilom să fie vădut de niște țărani împreună cu o cerșitore... Și fără chiar a mai aștepta răspunsul lui Raoul, Magui se îndepărtă cu un pas răpide întorcând capul din timp în timp pentru a se asigura bine că tânărul nu căuta s’o ajungă cu tota făgăduința sa. II.—Fantoma. Raoul atins adine de absolutul devotament manifestat de acestă sărmană femeie care părea că’i dădusă sufletul în schimbul vieței pe care ’i-o păstrasă, urmă fără să se grăbască drumul care conducea la Saint-Laurent, trecu prin sat și, câteva sute de pași dincolo de cea de pe urmă casă, găsi pe Magúi șățlând pe marginea drumului și așteptându’l. In momentul în care o ajunsă, ea se sculă. — Ve U, messire,—îi lasă ea deschizându’și traista,—veci, sunt încă suflete bune în munții noștri!... Locuitorii din Saint-Laurent nu sunt bogați și vremile sunt forte aspre, cu tote acestea n’am avut decât să bat la ușa a trei case, nu m’au refuzat nicâiurea, și ’mi-au dat, nu destul póte pentru banchetul unui principe, dar destul cel puțin pentru ospățul unui călător... Traista cuprindea aprope jumătate de pâne mare negră,—o bucată de slănină și o bucată de brândă care se numește astă h brândă de Grugare. — Ah!—replică Raoul cu viociune, nici o dată un principe nu va fi avut un ospăț mai bun, căci fără îndoială nici o dată nu va fi avut de astâmpărat o poftă de mâncare așa de vie. El se așază pe marginea drumului, și începu să mânânce, sau mai degrabă să devoreze. Orice s’arlice, lumea nu’și perde nici o dată drepturile sale când cineva’i tener și merge de mai multe ore, și forte rar, cred, amorul și neliniștea pot face pentru moment să uite pretențiunile sale. — Acum,—lisă Raoul când sfârșită,—mă simt dispus și tare, tot atât sau pate mai mult decât eram astă napte părăsind Saint-Claude...—Te asigur că ași merge pănă de sară fără să mă opresc. — Mulțumită lui D-leu, messire, nu vei avea trebuință să mergi așa de mult timp... Nădăjduesc că înainte de amară vom fi la grota des Ganganes. — Pentru ce s’a dat grotei acest nume ?—întrebă Raoul. — In limba populară a muntenilor, clopotile se