Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)

1883-01-28 / nr. 11

Anul al XI-lea No. II. IASSI Vineri 28 lan. (9 Fe­bru­arie.) 1883. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. Prețul Arion. și Anund­urilor I FN IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE............................40 fI.— ÎNSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SCĂRI LOCALE * . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunciuri: Pag.I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. fin. Nr. CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. " IanuarieT^l . ~ ~ ’ “ 1 Februarie. 7 " ~ ! " = 23 Duminică Sf. Ieromon. Cl. și S. Mart. Agat 4 Duminică i Veronica 7—14 5_19 24 Luni Cuv. Maica Xenia Romana La 26 ianuar, la 9 ore sara, Lumină 5 Luni Aghathia 7—13 5—20 25 . (t) Sf Părinte Grigorie Teologu nouă, de la 26 ianuar pâna la 3 fevruar, « „erouri i­m pra ®& ■ 7~î? 5-21 26 Mercuri Cuv. Par. Xenofont și cu ceta sa 1­7 ; Mercuri M. Cenușei 7—H 5_22 27 Joi t Aduc. rel. Sf. Ion Christostom vifor, ger tare și vânt. 8 j Joi ; Ion Mil. 7—10 6—23­­ 28 Vineri Cuviosul Părinte Efrem Șirul 9 ; Vineri Apolonia 7— 9­5_24­­ 29 _____Sâmbătă_________Aducerea relignelor Sf. Ignat 10­­ __Sâmbătă j Scolastica ________ 7_ 7­5—26 € om­e§i»outleurft in Streinatate Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D­­Adam négociant-comissionaire 4, rue Clement Paris G. L. Daube k C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Mini AFI*. 20 buni Calend­a,r­xl Septa, xn. a, n. e­i STIL VECHIO ț>­I­O­R | PATRONUL TI­T­L­ET TIMPUL DIN SEPTAMANA | STIL NOU S­O­A | PATRONUL PILEI ~­ Răs. Soar. | Apusul Soar. D-nul T. Mândru doctor in drept, fost Procuror Gene­ral, reinstalându-se in Iași, a reînce­put exercițiul profesiunei de advocat. Locuința : colțul Stradelor V. Alec­­sandri și de Sus, casa CHIRILA. Consultațiuni: de la 8—11 ore dim. și 5—8 ore sara. Batoză de Trier Având de vânzare una batoză de trier, sistem"Ramssom", doritorii de a lua a­­seminea batoză sunt rugați a se adresa la sub-semnatul in Târgul­ frumos unde­ o póte vedea și cumpără cu prețul cel mai avantajos. L. Trancu. Moșiile Vlădenii Storeștii Județul Botoșani se dau în arendă cu începere de la 193 April 1884, pe mai mulți ani. Amatorii se vor adresa la jos iscălitul. D. Mavrocordat K________________'J IAȘI, 27 fanuar 1883. ^ Primim din part­ea domnei Zoe Ant. Se. Savul următorul articol privitor la scalele profesionale de fete. Unindu-ne in totul cu ideile cuprinse in el, îi fa­cem locul de onore. O PROPUNERE. De un șir de ani a început a se manifesta atât prin societăți cât și prin ț­­are un avânt pentru asigurarea sor­tei femeilor române. Acest avent a realizat pănă acuma crearea a două feluri de scöle și a­­nume unile în cari fete sarace învață științele necesare pentru a deveni pro­­fesare la scule primare, iar altele în cari se predau diferite meserii precum croitoria, cusatoria, fabricarea de flori artificiale și alte lucrări de mână. Timpul care dovedește totul, ne-a dovedit că fetele eșite din scalele de știință se folosesc mai tate de titlurile­­ și cunoștințele primite, căci atât ina­­­inte cât și după căsătorie, ele își e­­serciteza mai departe profesiunea de institutore. Nu tot ast­fel de reușită au avut până acuma sculele de mese­­­rii pentru fete. Unde sunt croitorițele­­ românce câte au eșit din aseminea­­ școli? Unde vezi cusatorițe românce, fabricante de flori artificiale sau cel­­ puțin vr’o modistă româncă ? Afară de­­ câte­va, tote’și-au pus titlurile in ladă,­­ părăsind meseria lor. Acesta stare de lucruri, fiind­că există, trebue sa’și aibă rațiunea. Dacă vom cugeta pu­țin, ne vom convinge că este forte na­tural că scalele de meserii pentru fete nu’și-au prea ajuns scopul pentru care au fost înființate. Nu a profesorelor e­­ vina, ci a următorelor împrejurări. Cine-și trimet fetele la sculele de lucru? Numai părinții lipsiți de mij­­loce. Va să $ica, fetele învață o me­serie, nu din convingere că e bine pentru dânsele să aibă un meșteșug, ci fiind că ast­fel li se impune de a­casă. De obște vrâsta fetelor admise în aseminea scoli e încă mică, prin­­ urmare, când fata’și termină învățătu­ra și’și capătă diploma, ea se află in­­tr’o vrâstă m­ea fragedă, adică tocmai când începe a juca rolul de fată de măritat, sau de grande­ demoiselle cum se obicinuește a se­­ zice in limbagiul orășânesc. Terminând a-și clar învăță­tura, fata reîntorsa acasă, se gândește mai de grabă la măritat, de­cât la e­­sercitarea publică a meseriei de cu­­sutoriță, croitoriță etc.—Afară de a­­cesta, vederile înguste ale majorităței publicului îi impune și un fel de sfială in profesarea meșteșugului. Sermanele , fete, de­și au buna voință sa’și prac­tice meseria, nu numai in cercul res­trîns al familiei lor proprie dar și in cel al marelui public, sunt împedicate intru acesta și de împrejurarea că pă­rinții lor sunt sărăci și n’au cu ce să le instaleze un atelier sau să le des­chidă vr’un credit pe la magasii.— Să nu uităm apoi multele pedici ce se ivesc dese­ori contra practicărei me­seriei, îndată ce fetele se mărită. Fac clar întrebarea, care ar fi mij­locul practic, ca sculele de meserii pentru femei sâ-și ajungă scopul ? Judecând după scalele de lucru din Iași, adică după cea de la Sf. Sava și cea a Reuniunei femeilor ro­mâne, ne vom convinge că, nu con­ducerea lor e de vină că ele nu’și în­deplinesc scopul. Din contra, corpul didactic al ambelor acestor școli nu lasă nimic de dorit. Tot astfel este, pe cât m’am informat și la scalele de lucru din București, și mai ales la Asilul Elena Domna. Așa­dar con­ducerea fiind bună, trebue menținută. Nu tot astfel este cu al doilea factor, adică cu elevele, și acest factor tre­bue înbunătâțit prin aceia că, vârstele mai înaintate să nu c­ai­formeze un obstacul în admiterea ’evelor la școlâ. Sunt multe femei măritate sau vă­­duve ori dispăru­te, cari au a se lupta cu mulțime de nevoi mari de exis­tență. Mai ales văduvele, cu sau fără copii, ar fi bucurose ca prin muncă onestă să-și potă câștiga un traiu mai bun. Nu tóte pot salahori, dar mai tote sunt lipsite de o instrucțiune prac­tică, rentabilă, astfel în­cât sărmanele sunt expuse cele mai multe a celși direct sau indirect mila fie a rudelor (lucru cu puțin efect) fie a societății (lucru și mai cu puțin efect, căci mare e numărul celor nevoișe, și mic de tot cel al binefacătorilor). De aceea se și vede cum, deseori unile văduve, ne mai știind cum să-și hrănască viața lor proprie sau și a copiilor lor, cad , victime, înmulțind numărul celor a­­­­ratate cu degeturi ! Pentru a îmbunătăți, ba chiar a a­­­­sigura sorta femeilor germane, cât și pentru a da un sbor mai mare me­­­­seriilor din țară, sunt de părere că,­­ la scalele de lucru pentru fete, să fie­­ primite și femei de ori­ ce vârstă și­­ de ori­ ce stare, fără condiție dacă știu sau ba a ceti și a scrie, urmănd ca aceste să li se predeze paralel cu me­seria respectivă. Când o femee mă­ritată sau văduva se va hotărâ să ur­meze la șcala profesională, siguri pu­tem fi că ea o va face din convin­gere și că ea’și va da totă ostenela, nu numai să termine cursurile, dar să’și exerciteze apoi meseria pe cât se va putea pe o scară mai mare, căci ea cunoscând și simțind nevoile traiului, va căuta să scăpe de ele prin munca atât de onestă a meseriei. Ca dovadă cât de salutare sunt scu­lele în cari se acceptă femei mai in vârstă ne pote servi scala de moșit de la Institutul Gregorian din Iași. Fiindcă numai acolo se admit femei, chiar fără știință de carte, apoi ve­dem cât de multe se grămădesc a­­colo, însă și cât de multe se resping căci nu fie­care posede o constituție aptă pentru arta moșitului. Afară de acesta numărul moșelor e mare și pu­ține locuri devin vacante. Să nu se deschidă ore și alte căi de muncă onestă pentru femei mai în vârstă ? Școlile profesionale vor deveni a­­tunci un adevărat scut al femeilor contra miseriei, căci vor face ca și a­­cele femei, cari în starea actuală a lucrurilor nu văd altă scăpare de­cât în cerșitorie mascată sau in corupție, sâ-și caute mijlocele de existență în muncă, îmi permit dar a supune acesta a mea părere aprediărei atât a onora­tului Comitet al Reuniunei Femeilor romăne din Iași, cât și d-lui minis­tru al învățământului public. Zoe Aut. Se. Savul. TELEGRAME Paris 5 fevruar. Senatul a numit co­­misiunea însărcinată a examina proiectul de lege votat de Cameră contra princi­pilor din familiile cari­ au domnit in Fran­cia. Comisiunea se compune din nou§ membri dintre cari opt sunt opuși pro­iectului și numai unul favorabil. Printre membrii cari s’au declarat contra proiec­tului, figurează d-nii Saint-Vallier, Wad­­dington și Barthelmy Saint-Hilaire. N­ew-York­ 5 fevruar. Inundațiunile pustiesc mai multe state ale Americei de Nord. Ohio, Indiana și Pensylvania au su­ferit daune enorme. Constantinopoli­l fevruar. Consiliul extraordinar ținut ieri a deliberat asupra instrucțiunilor ce sunt a se trimete lui Musurus-pașa la Londra relative la con­­ferența Dunărei, a cărei întrunire s’a a­­mănat pentru câte­va­­ zile. Porta a re­nunțat a trimite la Londra un delegat special spre a asista pe Musurus-pașa in lucrările conferenței. Londra 6 fevruar. Diarul «Daily News'’ an­l Ulț'. V.­ Porta a *­talogi'an­at it.rs ca j'si instrucțiuni lui Musurus-pașa relativ la tote chestiunele ce sunt a se trata in conferință. Musurus va trebui mai cu samă să pro­testeze contra admiterei unui represen­­tant bulgar în sinul conferenței. Roma­n fevruar. „Monitorul Romei" primește din Berlin știrea că Papa a res­­puns la scrisorea împăratului Wilhelm din 22 decembre. D. Scholzer a avut sâmbătă o lungă in­­trevorbire cu Papa. Paris 6 fevruar. Prin cercurile par­lamentare credința generală este, că dacă Senatul, precum e probabil, respinge pro­iectul de lege contra principilor, atunci pre­­șidentul Republicei va însărcina pe d. Ju­les Ferry cu formarea unui nou cabinet. Viena 6 fevruar. Clubul deputaților po­­lonezi a discutat astăzi afacerea Kaminsky FOILETON. Xavier de Montepin. 42 MEDICUL SĂRACILOR. PARTEA A DOUA CASTELUL DE L’AIGLE. (Urmare). — Vină dar, messire,—și D-­len să îngădue ca puterile să-ți fie la înălțimea curajului d-tale !... După alte două ore de un mers rapede, clopotnița satului Saint-Laurent apăru drumeților. — Magui se opri. — Messire,—$nsă ea,—trebue să’ți fie fume ?... — Da,—răspunsă Raoul,—n’am mâncat de apro­­pe douâ-d­eci și patru de ore decât bucățica de pâne pe care mi-ai dat o astă nopte...—dar dacă trebue să aștept, voi aștepta, și precum lupt contra oste­­nelei, voi lupta contra femei... Maggi căută în traista sa,—ea nu găsi de­cât tinda pe trei părți deșartă. — Nu mai e nimic!...—murmură ea. Pe urmă, tare, întrebă : — Ai bani, messire ?... — Da. — Cu atât mai bine, căci cu bani se cumpără pâne... — Dă-mi o monedă, și, trecând prin Saint- Laurent, îți voi cumpără ceia ce va trebui. Raoul se căută îndată prin buzunări. V' buzunarul poptarului seu,—­buzunarul care, în ajun, cuprindea o pungă grea și plină cu aur,— era în acest moment ca totul deșărt. — Mi-am perdut punga!—strigă el, când con­stată bine că și cele­l­alte buzunare’i erau tot așa de pustii ca și cel ântăiu. — Nu, messire,—răspunsă Magúi,—n’ai perdu­­t’o,—ți-au furato. — Dar cine ?... — Unul dintre bandiții cari te-au asasinat...— M’ași fi prins, căci contrarul ar fi fost puțin de cre­zut... — Ce-i de făcut ?... — Nu te neliniști de nimic, messire, voi îngriji de tate...—Nți e fume,—vei mânca. — Care’ți e proiectul ?... — C! e un proiect forte simplu și care nu me­rită ostenela de a fi explicat...—Ne vom dispărți. — Să ne dispărțim,—strigă Raoul,—și cum vrei să’mi găsesc drumul fără ajutorul d-tale? — Dispărțirea nóstra nu va fi lungă.—Ve­zi colo, în fața nostru, clopotnița din Saint-Laurent ? — Da. — Satul n’are de­cât o singură stradă,—sau mai degrabă satul nu cuprinde de­cât un îndoit șir de case înșirate de amândouă părțile drumului...—Nu se pate cine­va înșăla... chiar un orb nu s’ar rătăci... — Ei bine? — Ei bine, messire, voi pleca înainte, mă vei lăsa să te întrec puțin, mă vei urma la cinci mi­­nunte de exemplu, și ne vom întâlni la câte­va sute de pași dincolo de cea de pe urmă casă din sat. — Dar pentru ce eu vrei să treci prin acest sat cu mine ?... Cre­din că a sa sărăciei hainelor d-tale, și mă presupui deci de­ o micșurime destul de mi­­serabilă de spirit pentr­u ca sâ ro>esc fiind văd­ut împreună cu d-ta ?... j — Nu, messire, nu cred asta,—nu mă îndoesc nici de spiritul nici de inima d-tale...—dar trebuie ca ceia ce ’ți cer în acest moment să se facă du­pă cum o doresc eu... — Nu pot ști pentru ce se pare că dai atâta în­semnătate unui lucru care are așa de puțină ?.. — Pentru că trebue... — Dar, cel puțin, dă’mi o rațiune bună sau rea, —fie chiar macar pentru a’mi satisface curiositatea... — Și dacă’ți voi da acastă rațiune, mă vei lăsa să fac cum îmi va plăcea ?... — Da. — Mi-o făgăduești ?... — Ți-o făgăduesc pe onore... — Atunci, messire, pentru că acum nu mai ai dreptul a mă întorce de la proiectul meu, ori care­­ar fi ei, pot să’ți spun adevărul:—pânea care ne trebue, și pe care n’o pot cumpără, mă duc s’o cer milostenie...—Mă duc să întind mâna la fie­care ca­să, trecând prin Saint-Laurent, pănă ce niște suflete caritabile ’mi vor fi dat ceia ce’mi trebue,—și d-ta care ești nobil, messire,—căci văd bine că ești no­bil, și nu’ți știu numele,—înțelegi că nu’i cu pu­tință ca un gentilom să fie văd­ut de niște țărani împreună cu o cerșitore... Și fără chiar a mai aștepta răspunsul lui Raoul, Magui se îndepărtă cu un pas răpide întorcând ca­pul din timp în timp pentru a se asigura bine că tânărul nu căuta s’o ajungă cu tota făgăduința sa. II.—Fantoma. Raoul atins adine de absolutul devotament mani­festat de acestă sărmană femeie care părea că’i dă­­dusă sufletul în schimbul vieței pe care ’i-o păstra­­să, urmă fără să se grăbască drumul care conducea la Saint-Laurent, trecu prin sat și, câte­va sute de pași dincolo de cea de pe urmă casă, găsi pe Ma­gúi șățlând pe marginea drumului și așteptându’l. In momentul în care­ o ajunsă, ea se sculă. — Ve­ U, messire,—îi­­ lasă ea deschi­zându’și trais­ta,—ve­ci, sunt încă suflete bune în munții noștri!... Locuitorii din Saint-Laurent nu sunt bogați și vre­­mile sunt forte aspre, cu tote acestea n’am avut de­cât să bat la ușa a trei case, nu m’au refuzat ni­­câiurea, și ’mi-au dat, nu destul póte pentru ban­chetul unui principe, dar destul cel puțin pentru ospățul unui călător... Traista cuprindea aprope jumătate de pâne mare negră,—o bucată de slănină și o bucată de brând­ă care se numește astă­­ h brând­ă de Grugare. — Ah!—replică Raoul cu viociune, nici o dată un principe nu va fi avut un ospăț mai bun, căci fără îndoială nici o dată nu va fi avut de astâm­părat o poftă de mâncare așa de vie. El se așa­ză pe marginea drumului, și începu să mânânce, sau mai degrabă să devoreze. Ori­ce s’ar­­lice, lumea nu’și perde nici o dată drepturile sale când cine­va’i tener și merge de mai multe ore, și forte rar, cred, amorul și neliniștea pot face pentru moment să uite pretențiunile sale. — Acum,—­lisă Raoul când sfârșită,—mă simt dispus și tare, tot atât sau pate mai mult de­cât eram astă napte părăsind Saint-Claude...—Te asigur că ași merge pănă de sară fără să mă opresc. — Mulțumită lui D-­leu, messire, nu vei avea tre­buință să mergi așa de mult timp... Nădăjduesc că înainte de ama­ră vom fi la grota des Ganganes. — Pentru ce s’a dat grotei acest nume ?—între­bă Raoul. — In limba populară a muntenilor, clopotile se

Next