Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)

1883-07-31 / nr. 86

Anul al XI-lea No. 86. IASSI Duminică 31 Iulie ( 12 Aug.) 1883. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea CeilerL d.a.r­ u.l Septa­ m.­anei STIL VECHIU I J­­I­U­A­I PATRONUL P­I­L­E­I__________­­ TIMPUL DIN SEPTA MANA_______| NOU__|­g­I D­A | PATRONUL jU­I L­E­I Räs. Soar. | Apusul Soar. ------------------------------^ =============­­ £ Aug. * -----“ " " ................... Sf Duminica Sf. și dr. Bvdoc. (Las. Pos. Sf. Marii) 12 Duminică Clara 4­59 7—15 t Aug Luni închin, Sf. Cruci și Sf. 7 Macovei la Luni Eusebiu 5—­­ 7— 7 2 Marți Aducerea religvelor Sf. Arhid. Stefan La 30 iulie, la 10 4’ua. Pătraru în­ 14 Marți Rob­u 5_ 1 7—6 3 Mercuri Cuv. Păr. Isachie Dalmatai și Faust tei, cu timp senin și cald. iți Mercuri . Adorm. Mariei 5- 2 7-6 4 Joi Sfinții 6 Coconi din Efes „ îl01 . , 5-3 7—4 5 Vineri Martirul Eusigen ^ Villibald 5— 5 7— 2 _______6_ Sâmbătă (+) S<*IiimV». Ia față a Pom­nului ___________________________________________ 18___________Sâmbătă_________EmUia____________________________________5—6 7—0 V Prețul Alion. și Aimnciu­rilor IN IASSI, pe an, 21 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 1i fr. DISTRICTF, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE........................................ 40 fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . : 60 bani. SUIRI LOCALE . . . 1 fr.­EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Auund­uri: Pag. T, 50 b. Pag. III, 40b Pag. IV, 30 b. Un 20 bani Con­respondenți in Streinatate. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D­­Adam négociant-comissionaire 4, rue Clement Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANÍA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un­ii#1. 20 bani A­J ® MS­AL pentru victimele desastrului din Ischia, Italia. Mai mulți cetățeni din Iași mișcați du grozava nenorocire a victimelor din insu­la Ischia (Italia) întrunindu-se la d. A. I. Gheorghiu, au decis alegerea unui comi­tet pentru strîngerea subscripțiunilor ce se vor face în ajutorul lor și a onorat pe subsemnații cu acesta însărcinare. Pătrunși de principiul solidarităței, ce mai cu samă, în ast­fel de împrejurări, ne impune o cooperațiune și față cu po­­pare mult mai străine nouă de­cât Itali­­­­enii, am primit însărcinarea, încurajați și de faptul că nenorocirile găsesc în­tot­­de­una un ecou consolator în România. Apelăm dar la tot ce-i uman din localitate și din țara întregă spre a-și da obolul seu in ajutorul victimelor din Is­chia, sau mai bine­­ licendi, ne punem la disposiția tuturora spre a strînge și ex­pedia subscripțiunile date în acest scop, convinși că apelul pentru ajutor, îl are ori­cine, în inima lui, făcut chiar de sine însuși. Sediul comitetului e la d. G. A. Ure­­chiă, profesor la Universitatea din Iași. G. A. Urechiă, P. C. Ciur­ea, Atha­­nasie Gheorghiu. No. 3, Iași 28 iuli 1883. ^NB. Toke fiarele din țară sunt rugate a repro­be­­duce acest apel. r­ . Morii tub­icea minorelui seu fiu Livrid M­­oivl I foani Constantin Pavli, vin­de la puterea art 396 cod civ. următorea 1 -• ------- -rin avere­a imnurelul­­­ui» pe moșia Goeștii din județul Iași; vitele afla­­tóre la moșia Reusenii din județul Botoșani anume: porci, boi și vaci grase, vaci tinere, gonitori și gonitore, buhai, oi țurcane, tigăi albe și roșe; oi brumarii. Concurenții sunt rugați a se încredința singuri despre calita­tea lucrurilor ce vând. Popușoii se vând in camera Trib. județului Iași secția II la 1 august, vitele la moșia Reusenii la 25 august. Nici unul d­intre elevii preparați in pensionatul 0-1 ai Obeltzsecfeer, strada Sf. Gheorghi Lozonschi pentru cursurile primare, de gimnasiu sau de a scala fiilor de militari n’a rămas repetent. In deosebi cei doi elevi preparați pen­tru scala militară au fost admiși cu No. 1 și 2 din 29. Băile de la Strunga Băile de la Strunga atrag prin frumuseța posiției lor și prin efectile bine-făcătore a apelor lor mulțime de suferinzi și de vi­­sitatori, Duminica și sărbătorea, mai cu samă, când merg la T.­Frumos trenuri de plăcere, numărul visitatorilor acestor băi sporește într’un mod forte considerabil. Administrațiunea acestor băi, pentru a în­lesni și mai mult suferinzilor cura la Strun­ga a redus cu 25 la sută prețul cameri­lor de locuință precum și a obiectilor de consumațiune, și speră că prin aceată no­uă înlesnire va face ca numărul visitato­rilor să devie și mai mare. IAȘI, 30 iulie 1883. Catastrofa de la Ischia. Multe și varii sunt nenorocirile cari încurcă omenirea. După marile inun­­dațiuni în cari mii de persane ,și-au găsit mormântul, după mulțile și re­­petitele incendii în cari s’au consumat atâtea vieți omenești și atâtea avuții, lăsând pe cei cari­ au putut scăpa din ele fără adăpost și farâ mijloce de existență, alăturea cu epidemiile cari se cera fără milă populațiunile, o nouă calamitate, mult mai ingrozitare pate de­cât cele­l­alte, a venit să încerce n nmnln T­oolovi­n>nlnul TVT­a­r» rt | r­ «­. » luvum luvum uiu javaiul «pustii un adevărat raiu pământesc al Europei. Acum, în timpul verei, când toc­mai pe lângă locuitorii insulei se mai aflau pe acolo o mare mulțime de visitatori, veniți fie ca turiști pentru a’și da plăcerea de-a admira acest raiu pământesc, fie pentru a’și căuta în­dreptarea sănătății la izvorele ther­male ale insulei, acum. zicem, o sur­pare de pământ, după unii, un cu­tremur, după alții, prefăcu totă insula într’un trist și întins mormânt, schim­bând într’o ruină întinsă orașele, sa­tele, fermele și superbile vile aristo­cratice cari erau împrăștiate ici colea pe suprafața insulei, și îngropând sub dârîmâturile lor mii de persane. Diferitele telegrame ce vin din Nea­­pole precum și de pe teatrul nenoro­­cirei, numără cu miile morții și răniții din causa acestei catastrofe. Despera­rea e la culme, ici ved­i o mumă câu­­tându’și copilașii sei, dincolo un soț căutându-și tovarășul vieței sale, mai în­colo un frate căutând pe fratele seu ce nu știe ce-a devenit, in altă parte o creatură gingașă cu fața și ochii scăldați în lacrimi strigând în tote părțile pe muma sau tatăl seu îngropați sub ruinele vr’o unei lo­­cuinți; în fine, în tote părțile, încotro îți întorci ochii, nu poți vedea de­cât scene de desperare cari mișcă până la lacrimi inima cea mai împetrită. Neaparat că s’a procedat imediat la ajutorarea nenorocitelor victime ale acestei catastrofe, îndată s’au înce­put a se face săpături pentru a’i scote de sub ruine. Pe fie­care ții se scot mulțime dintre ei, unii tefiri sănătoși, alții râniți și alții, a căror sortă a fost mai tristă, morți. Dar, nenorocirea e forte mare. Lu­crările nu pot înainta de­cât forte în­cet, săpăturile nu se fac de­cât cu anevoe, mai cu samă în acelaș timp trebue să se îngrope morții pentru a «« a8* oá­mni a monn»* r\n no | l­ \ OO Vj Cl LI L ti uu v » ivvi­­ jLiuvui jju vwk v posibil, infectarea aerului prin descom­punerea cadavrelor intrate deja în pu­­trefacțiune. Nenorocirea, cum am mai spus deja, e forte mare. Cei cari nu­ și-au per­­dut viața, și-au perdut tot avutul lor, râmâind fârâ adăpost și fără mijloce de existență. S’au organisat îndată ajutore pen­tru cei cari­ au supravețuit acestei ne­norociri, însuși­­. La Regile Hum­bert s’a transportat pe teatrul desas­trului, pentru a deplânge marea ne­norocire ce­ a căd­ut peste supușii săi. După cum am anunțat deja, M. S. Regele a oferit 100.000 franci pen­tru a veni în ajutorul familielor vic­timelor. Răniții au fost transportați imediat pe la spitalele publice din Nea­­­pole și din alte părți, îndată ce s’a râspândit știrea des­pre acestă mare nenorocire, liste de subscripțiuni s’au deschis în tote țâ­­rile europei, ba chiar și’n cele­l­alte părți ale lumei, pentru ca caritatea publică să vie în ajutorul victimelor acestui desastru. Ca în tote părțile, și la noi, in Ro­mânia, s’au deschis în mai multe orașe asemenea liste de subscripțiuni. In special, în Iași, mai mulți ce­tățeni, mișcați de­ acesta mare neno­­­rocire, s’au întrunit, după cum am a­­­nunțat deja în numarul trecut, la d. A. I. Gheorghiu și-au instituit un­ Comitet care se pune la disposițiunea publicului caritabil pentru a aduna ofrande catastrofe în ajutorul victimelor maréi de la Ischia și a face ca aceste ofrande să ajungă cât mai cu­rând la destinațiunea lor, căci, „cine dă degrabă, dă de două ori,“ ,sk­e un proverb înțelept, care se aplică de minune în asemenea ocasiuni. Românii, și’n special iașanii, despre a căror sentimente nobile nu ne pu­tem îndoi nici un moment, de­ore­ce­­ și-au afirmat în multe ocasiuni aceste frumóse sentimente, ei cari­ au venit­­ în ajutorul victimelor a diferite catas­trofe întâmplate la populațiuni cu totul strâine nouă, atât de rasă cât și dei aspirațiuni: refuzaver ei să vie în a­­­jutorul fraților lor din Italia? Antecedentile ne fac a răspunde: contrarul, și, suntem siguri că, ca în­ tate ocasiunile, și de astă-dată, Ro­­­mânii vor căuta sâ-și afirme nobilele sentimente de cari sunt inspirați, ve­­­nind cu obolul lor să contribue, nu la micșurarea desastrului, lucru ce nu­ s’ar putea face pentru tote avuțiile lumei, dar la ușurarea suferințelor vic­timelor acestui desastru. Presa fiind menită a juca un rol însemnat în asemenea nenorociri, sti­mulând publicul cititor, Redacțiunea „Curierului“ pune coloriile sale la dis­posițiunea Comitetului, ca în timpul resbelului și î n alte nenorociri, până la 15 septembre când se închide sub­­scripțiunea, pentru a da publicităței lumile personelor caritabile care vor veni în ajutorul acestor nenorociți. De­și proprietarul „Curierului“ Th. Balassan e absent din Iași, par­d­­tea ce-o ia în­tot­de­una la nenoro­cirile întâmplate ne asigură dinainte consimțirea sa la acestă hotărâre. T­ELEGRAME Ischi 8 august. Imparatul Wil­helm a sosit aici la amon á însoțit de împăratul Austriei care îi eșise înainte până la stația de la Elensee, unde cei doi monarhi au schimbat salutările cele mai cordiale. Au fost primiți la gara de la Ischl de Impărătesa; o mul­țime numerosă­­ i-a aclamat.­­ Paris 8 august. O depeșă din Sai­gon anunță că mandarinii din Hue, capitala Anuaroului, au renușat de­ a recunoște de împarat pe moștenitorul hotărît de Tu-Duc înaintea morței sale^­e Erfurt 8 august. Jubileul pentru a 400-a aniversare de la nașterea lui Martin Luther a fost celebrat strălu­cit de un mare cortegiu istoric, care­­ a parcurs orașul întreg și la care au luat parte deputațiuni de la tote uni­versitățile Germaniei. O mulțime pes­­­­te măsură a venit să asiste la serbare. Ischl 8 august: împăratul Wilhelm sa prânzit la imparatul Austriei; cei­­ doi monarhi s’au dus apoi a face o preumblare in trăsură pănă la Laufen; au visitat in cursul serei teatrul din Ischl, însoțiți de Impératesa și de al- FOILETON. Xavier de Montepin. 17 FIICA UCIGAȘULUI. (Urmare). „Cred că­ ți-am vorbit de tot personalul însămnat al casei în care locuesc... — Cu tote acestea nu tre­bue să uit o bună femeie, creatură neînsemnată cum este, care răspunde la numele de domna Blanchet, și pe care D. Verdier a atașat’o la persona fiicei sale, din simplă convenență, în calitate de cameristă , sau de damă de companie.. O adevărată sinecură!... «Am zis : bună femeie...—Póte greșesc.—Cred în bunătatea domnei Blanchet supusă întru­cât­va la cauțiune...—In tot cașul, acestă bătrână, impo­­santă prin greutatea sa, prin părul seu sur, prin modurile sale solemne de a vorbi și prin posițiunea sa de văduvă a unui locotenent de pompieri, îmi pare animată de disposițiuni puțin bine-voitore în privința mea...—Ea visăză măreții... are aspirațiuni pentru lux și viața elegantă, și ori­cine se dedă la o muncă necesară e clasat de ea într’un grad forte jos pe scara ființelor create... «Am trebuință să adaog că influența sa nu pate să fie de­cât cu totul nulă asupra unei fete de ca­racterul și de spiritul Luciei ? «îmi rămâne acum, bună mamă, să te fac s’atingi cu degetul basa vagelor și ambițioselor speranțe pe cari îndrăznesc să le formulez și de eari’ți-am vor­bit mai sus. «Cea ântăi și mai principală se baseză tocmai pe înfocata iubire a D-lui Verdier pentru banii sei, și pe recela vădită pentru fiica sa, adică pe zgârcenia și pe indiferența sa... „D. Verdier nu se bucură decât de veniturile a­­verei Luciei; — va trebui să-i deie acestă avere în­tregă când va împlini două­­zeci și unu de ani, adică peste doi ani...—Totă lumea nu cunoște aceste a­­mănunte, dar tu și ea, mamă, le cunoștem, pentru că ne-a fost comunicat chiar testamentul moșului tău... «D. Verdier cred că am siguranța—ține mult mai mult să’și păstreze banii de­cât pe fiică sa... «Dac’un om c’o naștere onorabilă și c’o posiție bună ar veni să’i zică : „— Iubesc pe domnișora Lucie și’ți-o cer... Dar n’o voeaC de­cât numai pe ea...—Vei rămânea deci în viitor, după cum ai fost în trecut, stăpânul ab­solut al averei sale întregi... «Pentru ce D. Verdier n’ar primi cu bucurie o asemenea propunere, și pentru ce n’ași fi eu însu’mi omul de care-ar fi făcută ? «Te aud de-aici strigând, bună mamă : „ — Scumpe copile, cum vei trăi ? cum vei face pe femeia ta să trăiască ?—Are cine­va dreptul să se căsătorescă,­când nu are nimic și când nu vrea să primască nimic?... «Ai dreptate, fără îndoială, dar nu știi încă totul! —Sper să fiu în curând dacă nu bogat, cel puțin într’o posițiune forte înlesnitore, și care mă va pu­tea conduce răpide la avere... „Iți voi explica acastă fericită șansă care’mi vine și’ți voi presenta în acelaș timp un nou personaj, destinat pute­a juca un rol mare în viața mea .. «Trebue să’ți spun mai întăi că o societate ano­nimă, compusă din capitaliști mari, s’a constituit pen­tru a cumpără întinse terenuri neproductive sau pu­țin productive, în împrejurimile Parisului, și să le acopere cu construcțiuuni, așa ca să întădiască ime­diat valorea lor. «Ideia’i admirabilă, din tote punctele de vedere, — asta’i necontestabil,—sunt de câștigat sume imense într’o întreprindere de acesta natură, și nici o în­doială că societatea să nu plaseze cu o primă însăm­­nată micul număr de acțiuni cari’i rămân în por­tofoliu. «In fruntea acestei societăți se află un om forte tânăr încă, forte distins ca fisic și ca inteligență, forte cunoscător în afaceri, ducând viața de muncă și viața de eleganță și de plăcere, ast­fel, într’un cuvânt, cum trebue să fie cine­va astă­zi pentru a reuși într’un mod răpide și complect. «Acest tânăr, deja forte bogat prin el însuși, se numește Albert Maugiron, și el va fi protectorul meu... cel puțin mi a promis’o positiv, și cum n’avea nici un interes să mă atragă prin niște speranțe zadar­nice, n’am nici un motiv să mă îndoesc de cuvân­tul meu. «Societatea fundată pentru Colonisarea împreju­rimilor (acesta’i numite ce și’i dă ei ausa’și) trebu­ind să întreprindă construcțiuni colosale, are trebu­ință de cantități enorme de lemne de construcțiune, de grinzi de scânduri etc.—D. Albert Maugiron, care tratază afacerile în mare, dar care totuși nu disprețuește a se ocupa în personă de amănunte, a venit el însuși la cherestegii.—D. Verdier era în Bourgogne; domnișora Lucie, puțin cam bolnavă în acea zi, stătea în camera sa.—Deci noul client se adresă la mine... «Vezându’l coborându-să dintr’un răpitor cupeu mic, la care era înhumat un măreț cal engles, pri­vind părul seu așa de bine trișat, favoriții și mus­­tețile sale de-o corecțiune așa de perfectă, mânușile sale paille, stikul seu, lorgnonul de la ochi, l-am luat mai ântăi drept unul din eleganții de trepta cea mai înaltă, cari voesc să se ocupe de afaceri în cari nu se pricep de loc. „Văziți forte degrabă că mă înșălușăm, și că tâ­nărul don Juan poseda cunoștinți forte seriose și forte practice. «întreținerea nostră ținu forte mult timp. „După o visită făcută cherestegiilor împreună cu mine, după ce’mi-a arătat admirațiunea ce’i-o cauta vasta lor întindere și ordinea lor minunată, și după ce’mi-a vorbit de basele unui contract al căruia în­­chiere i se părea cu putință între Compania de Co­­lonisare și casa Verdier, pentru o furnitură gigan­tică, D. Albert Maugiron ajunsă să’mi vorbască de mine cnsu’mi, și păru c’o face c’un interes viu... «El mă întrebă asupra studiilor mele,—asupra aptitudinelor mele particulare,—­asupra lucrărilor și asupra apantamentelor mele. „Aceste întrebări erau făcute cu atâta simplitate și bunătate în­cât nu eși tăi de loc să-i răspund. „— Știi d-ta, scumpe domnule, —îmi Z­să atunci D. Albert Maugiron—că’mi pari un biut forte dis­tins, forte instruit, forte inteligent, și capabil să faci serviciile cele mai însămnate celui care­ ar ști să te înțălegă și să te puc la adevăratul d-tale loc? „Am voit să protestez, pentru convenență, contra bunei voinți exagerate a unui ast­fel de discurs.—D. Maugiron mă întrerupsă : «— Haide, haide—strigă el—nu trebue modes­tie exagerată !— Știi bine ceia ce prețuești, ce dracu ! — E de neînțăles pentru mine ca d-ta să rămâi aici, cu avantaje absurde, încărcat cu funcțiuni de cari întălui venit s’ar putea achita tot așa de bine ca și d-ta, numai să aibă zel, onestitate și o rutină cu totul mașinală de contabilitate și de ținere de re-

Next