Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)

1883-10-28 / nr. 121

Visul laicei Domnului Broșura are un format forte mic ast­fel in­cât să potă fi purtată și in buzunar. Facem acesta cunoscut la toți creștinii evlavioși cari prin cetirea acestei cărticele vor găsi un a­­jutor. Se află de vânzare la tiporafia nostră cu prețul de 50 bani exemplarul. Anul al XI-lea No. 121. IASSI Vineri 28 Octomv. (9 Noem.) 1883. Apare Duminica, miercurea și Vinerea Prețul Alion, și Aun­uciurilor* ’N TASST, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE....................................... 40 fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . • 60 bani. STIRI LOCALE „ . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Auund­uri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b* Un J ¥ n. buni (TH. A­LAS­SAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. STIL VECHI Ü țI DA ! PATRONUL PILE­I TIMPUL DIN SEPTEM­A­NA ___| STIL NOU | P­I­L­A­J PATRONUL Z­I­L­E­I Râs. Soar. | Apusul Soar. gc^' ‘ ——■ “ = 1­1 I Noemv. 23' Duminică Apostolul Iacob fratele Domnului '­­ *| 4 Duminică Carol Boromeu 6—44 4—46 24 Luni Marele Martir Arota La 27 oct., la 9 ore napte­, Pătrarul 5 Luni Emeric 6—45 4—45 25 Marți Sfinții Martian și Martirie vntei cu timp frumos și plóckfemes­­i * Jf«!1 . Eleonarâ 6-46 4-44 26 Mercuri (4­) Sf. Marele Martir lu­iu­ltric „ „ „ s­­­f 7 Mercuri Engelbert 6—48 4—42 27 Joi f Sf. Dem. Basarabov sf. m. Nestor­tecată cu zăpadă. 1­ JKt" » 8 Joi Gotfrid 6—49 4—40 28 Vineri Sf. Terentie și Neonilă­­ B . 9 Vineri Theodor 6 — 50 4—39 29 Sâmbătă Martira Anastasia Romana -lit. ■1. 1 10 Sâmbătă Andrei 6—51 4—37 Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D­­Adam négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. CURIERUL O a 1 Xi cL a, x -a 1S ept m. a. n e A VIS. Acum când totǎ lumea are dar a­veri bănești, fie că dă sau primește câștiul lui Sf. Dimitrie, când totă lu­mea se bucură c’a scăpat de grija acestei zile, rugăm pe d-nii abonații noștri retardatori să bine-voeasca a’și achita compturile ce le au la Admi­­nistrațiunea nostră. Am dori să nu fim siliți sâ ne re­clamăm dreptul prin faca nostră apar­te de la fie­care din cei rǎmași prea in urmă cu plata, lucru ce ne vom­­ vedea siliți sâ'l facem, cu totă părerea nostră de reu. A fi minist­rati­unea. Courespoudeitți in Stréinatate: Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un­in­*. buni MOȘIA PUNGESTII 3 3 Din plasa Racova județul Vaslui situată între Roman și Vaslui se dă in arendă cu tota Gospodăria, semănăturile de tomnă, acaretele trebuitóre precum și velniță cu condițiuni avantajose. Informațiuni la sus glisa Moșie Pungeștii. Otelul pronumit Vad­icheU, repa­rat in mod radical, grajduri din nou zidite, și presentând tote condițiunele de înlesnire­­ pentru pasageri, se dă in locațiune, cu înce­pere de la 26 octombre a.c. Doritorii de a’l lua in chirie se vor adresa la subsemnatul proprietar. Isr. Ch. Daniel. O crâșmă­, aflătore dedesubtul otelului pronumit Vangheli se închiriază de la 26 octombre a. c. A se adresa la subsemnatul proprietar. Isr. Ch. Daniel. O casă de locuința, acum zidită, aflătore in vecinătate cu Otelul pronumit Vangheli, com­pusă din salonaș, 2 odăi, bucătărie și alte a­­tenanse, se închiriază de la 26 octombre a. c. A se adresa la sub­semnatul proprietar. Isr. Ch. Daniel, GAIERUL MOREI , PONSON DU TERRAIL TRADUCERE de BASILE N. LUPU. Și se află de vânzare la Administrația­­ Cu­rierului* cu prețul de 2 Lei noi exemplarul. DE IAȘI, 27 octombre 1883. CONCURSURILE Vom lăsa pentru acum la o parte chestiunea concursurilor pentru obți­nerea de burse, nu dora că acesta chestiune nu’i de-o importanță capitală, dar pentru că ne-am ocupat de densa altă­dată, și ne vom ocupa astă­zi de o chestiune nu mai puțin importantă relativă la concursuri, adică de ocu­parea a diferite posturi prin concurs. E natural că ori­cine sâ’și pue ur­­mătorea întrebare : Care’i scopul tinerei de concursuri pentru ocuparea a diferite posturi ? Răspunsul logic ce se deduce în mod natural din acestă întrebare, e, în mod necontestabil, următorul: Scopul tinerei a diferite concursuri, pentru ocuparea a diferite posturi, e ca aceste posturi sa fie ocupate de persone apte, cari să posedă capitalul de cunoștinți necesare pentru acest post. In genere vorbind, posturile ce se ocupă la noi prin concurs, cer, fără nici o escepțiune, cunoștinți speciale de la candidații pentru ele. Cu tote acestea însă, în împrejură­rile actuale, lucrurile la noi se petrec cu totul de alt­fel. Hatârul și interesul politic e ames­tecat și’n concursuri, ca’n tote cele­l­­alte lucruri. Poseda sau un un concurent sau o concurentă capitalul de cunoștinți ce se cer pentru ocuparea unui post prin concurs, e destul să aibă pe unul sau doi dintre membrii comisiunei examinatore în partida sa, pentru a fi sigur că va obținea un resultat stră­lucit la concurs și a-și avea asigurat mai dinainte jestul dorit. In cazul când concurentul nu are protecțiunea membrilor juriului exa­minator, posedă el ori­cât de multe cunoștințe, fie el ori cât de detrăbă, cât de conștiincios, ar face mult mai înțălepțește să nu se mai presinte de­loc­la concurs, de­ore­ce resultatul lui nu pate fi de­cât nefavorabil pentru un atare concurent sau concurentă, care pot fi siguri de mai înainte că nu vor obținea postul dorit. In adevăr în cele mai multe cazuri, pentru cei lipsiți de­ o înaltă protec­­țiune, concursurile nu sunt de­cât o perdere de timp și o cheltuială ză­­darnică, mai ales dacă mai ținem so­­coteli de numerosele amânări și stră­­gănări în coșurile când adevăratul merit ar trebui să triumfe de protec­­țiune și de hatâr, sau când, triumfând meritul, concursul este casat. Credem că ar fi deja timpul să se pue, o dată pentru tot­de­una, capăt nedreptăților ce se fac cu ocuparea a diferite posturi prin concurs. Din doua una"*, sau aceste posturi să se ocupe printr’un concurs real, de persone cari merită a le ocupa, cari posed cunoștințele cerute de aceste posturi, sau dacă nu, să se acorde celor cu protecțiune fără nici un con­curs, pentru a cruța celor­l­alți con­curenți o perdere de timp și niște cheltueli zadarnice. TELEGRAME Londra 5 nov. „Times“­­zice că marchizul Tseng ar fi primit de la guvernul său o depeșă esprimându-i mirarea sa în privința depeșii d-lui Tricou la data de 29 octombre din urmă, comunicată Camerei deputaților de d. Jules Perry în cursul discuțiunii interpelării Grauet asupra afacerilor din Tonkin și după care vice-regele din Pe-Tchi-Li a desaprobat pe față pe marchizul Tseng. După depeșa citata de „The Times“, guvernul chinez de­clară din contra marchizului Tseng că posedă mereu încrederea sa. Viena G nov. fiarele din Viena a­­probă politica guvernului sârbesc ca­­re-și dă tote silințele pentru a reprima răscola revoluționară ce a isbucnit în câte­va districte. Ele sfătuesc totuși pe guvernul șerb de a ușa de recon­­ciliare și moderație. După cele din urmă știri din Bel­grad, mișcarea pare localizată. Paris 6 nov­­iliarele comentă că măsurile luate în Serbia relative la suspendarea libertăței presei și a drep­turilor de întrunire. Ele cred că Aus­tria comite o imprudență favorisând pe regele Milan în antagonismul său cu poporul sârb. Viena 6 nov. Comitetul delegației austriaca a votat bugetul marinei cu ore­care restrângeri puțin importante. Ministerul de resbel a declarat că gu­vernul n’are intenția a spori în timpul de față efectivul și materialul artileriei. Cât despre artileria de fortărețe a cărei sporire e necesară, acestă sporire nu va atrage o mai mare ridicare de recruți. Berlin 6 nov. La prânzul de gală dat astă iară la Curte, împăratul Wilhelm a rîdicat un toast Arhidu­celui moștenitor al Austriei și prin­țesei Stefania și a glis că se bucură de a putea saluta pentru întâia oră pe prințesa moștenitore la Berlin , regretă numai că împărăteasa Augusta nu ia parte asemenea la onorea de a saluta aici pe prințesă; împăratul a ciocnit apoi paharul său cu acel al arhidu­celui și al arhiducesei. „Gazeta Crucei“ plice că visita Prin­cipelui moștenitor al Austriei la Berlin e în­tot­dea­una un eveniment fericit și că pentru ăutăia oră că o prințesă moștenitore a Austriei onorogla Ber­linul cu visita sa. Gazeta o salută respectos și cordial. CRONICA INTERNA ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința din 25 oct. Camera presidată de d. Agarici, presenți 76 deputați. D. președinte citește o depeșă prin care d. Stolojan anunță că nu pote veni la cameră din cauză de holă și rugă pe guvern a amâna interpelarea pe sâmbătă. Doctor Antoniu presintă un proiect de lege pentru reprimarea beției. Pro­iectul este precedat de un remarcabil raport, pe care Camera îl ascultă cu mare atenție, raportul arată resultatele nefaste ale beției. Proiectul este tri­mis de urgență la secțiuni. La ordinea grilei este discuția asupra interpelării d-lui Buescu relativă la administrația județului Tulcea. După cererea însă a d-lui Chițu, discuția se amână pe luni, pentru ca d. ministru să aibă timpul a primi tote docu­­mentele relative la chestiune. Ședința se ridica la 2 ore și ju­mătate și Camera trece în secțiuni. M. S. Regele a visitat luni după amăr â noile construcțiuni de la pa­latul din capitală. Majesatatea Sa a plecat marți di­­mineța la Sinaia. Duminică, 23 octombre la orele 2. M. S. Regele, însoțit de adjutantul de servi­ciu, a mers la scala de agricultură, unde urma a avea loc solemnitatea distribuirei premiilor plugarilor ce s’au distins la con­cursul din acest an. FOILETON. Xavier de Monte'pin. 49 FIICA UCIGAȘULUI. (Urmare). — Atunci îți voi spune-o...—mai ântăi, te-ai a­­ratat nedrept și crud cătră sărmana copilă când te ruga în genunchi, cu mânîie împreunate, să aibi milă de D. de Viller care nu-i mai vinovat de­cât mine Achille Verdier întrerupsă brusc pe calfă. Ei! drace !...—strigă el—nu veghi nimic din­­ ceia ce se petrece !...—Acest mizerabil casier își permite să-și râdice ochii asupra Lucie... și Lucie nu răspinge de loc aceste pretențiuni ariciose cu dis­prețul ce le merită !.. Nu găsesc de loc că afecțiunea unui om onest să fie atâta de disprețuit!... — Cunoști acest amor nedemn ? E mult timp de când l-am gâcit deja... D. Verdier făcu un gest de nerăbdare. Póte chiar el aprobi ?...—murmură el cu i­ronie. El aprob, lucrul e sigur, și, dacă n’ar atârna de­cât de la mine, ași da de mâne pe Lucie tână­rului casier, și ași crede câ’i asigur fericirea mult mai bine de­cât căsâtorind’o cu un milionar... — Din fericire, nu atârnă de d-ta !... — Vai!... nu !...­— ești singur stăpân pe scumpa copilă... d-ta trebue să dispui de viața sa, pentru c’am renunțat la tote drepturile mele pentru a ți le transmite și nu mă voi amesteca în ceia ce­ o pri­vește de­cât dacă mă vei sili numai de­cât... — Dacă te voi sili ?...—repetă D. Verdier. — Da... — Cum ?... — Făcând’o prea nenorocită!...—Așa­dar ai ui­tat purtarea d-tale de adm­ierea ?—ai alungat’o din fața d-tale !... ai dat’o afară pe ușa acestei camere numind’o fiică blăstămată !... în sfârșit, dacă nu m’ași fi aflat acolo s’o primesc în brațele mele, s’o duc în camera sa și s’o dau îngrijirilor domnei Blanchet, ar fi în acest moment întinsă fără cunoștință pe po­veaua din ogradă !...—Vei ucide-o, domnule Verdier, și eu vreu să trăiască !... — Ia sama, Pierre Landry —îmi vorbești c’un ton care nu’mi convine !... — N’am de loc cugetul să’mi calc respectul ce ți’l datoresc...—replică calfa—numai cât vreu să’ți spun și să te fac să înțălegi că dacă te vei juca cu cuvântul meu, mă voi ținea deslegat de jurământul meu, și voi lucra în consecință... D. Verdier se’nfioră din cap pănă’n piciore sub lovitura acestei amenințări indirecte...—el voi să iasă la moment din nesiguranța’n care’l cufunda ea, și să cunoscä tot gândul lui Pierre Landry. — In ce mod vei lucra deci ?—întrebă el cu o voce mișcată. — O­­ D-glouse, e forte simplu...—ași anula prin­­tr’un singur efect al voinței mele ceia ce s’a petre­cut între noi acum cinci-spre-grece ani...—mi-ași re­lua fiica... —­ N’ai putea!... — Cine m’ar împedica ?... — O mie de motive .. și mai ântăi, pentru a nu cita de­cât unul, lipsa tuturor probelor cari sâ spri­jine reclamațiunea d-tale... Calfa râdică din umere. — Probe !...—replică el.—Ah!­ele nu’mi vor lip­si !... Ar eși din pământ dac’ași avea trebuință de ele!... — Ești un tată rău!...—urmă Achille Verdier,— vei sfărâma viitorul fiicei d-tale !...—vei reduce-o la mizerie!... — Va fi saracă, ce’i drept, în loc de-a fi bogată, dar asemenea va fi iubită, și asta va face compen­­sațiune!...—Lucie are gusturi simple... forte puțin lucru’i trebue pentru a trăi!...—sunt mai viguros de­cât am fost vr’o­dată...—voi lucra îndoit, și ea se va găsi fericită !...—Scumpa copilă are forte multă tandreță pentru mine, vegli­ d-ta, de­și nu’s de­cât un lucrător, și pare că inima sa ar bate de bucurie dacă i s’ar glice .—Tu ești fiica lui Pierre Landry­­... — Uiți c’ar trebui să se adaoge , a lui Pierre Landry, condemnatul!. . — Nu uit nimic, domnule...—murmură calfa c’o voce tristă,—intențiunea d-tale e crudă, dar arma pe care-o întorci contra mea nu mă pute râni...— Lucie cunoște de agii dimineță trecutul meu întreg... —Ea nu’mi-a retras nici afecțiunea sa, nici stima sa, și n’ar ioși de loc dac’ar trebui să lase numele d-tale pentru a’l lua pe-al meu!... D. Verdier îndura la moral un supliciu asemenea cu cel al nenorociților pe cari torturatorii din evul me­­iu îi întorceau cu furci arg­ătore pe drugi de fer înroșiți în foc... În ori­ ce altă împrejurare el ar fi primit cu o nepăsare relativă declarațiunea lui Pier­re Landry... El și-ar fi glis—(și pare că nu fără motiv)—că lucrătorul s-ar fi retras dinaintea imensului scandal a unui proces al căruia răsuflat ar fi fost îndoelnic, căci probele necunoscute pe cari părea el că comp­teră, puteau forte bine să nu existe sau cel puțin să fie neîndestulătore... în sfârșit, el ar fi vorbit cu capul sus, și siguranța sa, reală sau prefăcută, nu s’ar fi desmințit de loc... Dar acest pericol nou, venind să se unască cu pe­ricolul vag și îngrozitor, care de câte­va ore plana asupra capului seu, îi aducea amețală!... In diminața aceleiași grife vocea unui necunoscut el numisă , Jacques Lambert!... Acum Pierre Landry’l amenința să-i cară înapoi pe fiică sa !... Trecutul întreg părea gata să iasă din neant, să se intorcă contra lui, după cinci­spre­ grece ani, și să’l strivască sub greutatea sa !... Isolate, cele două acusațiuni puteau fi în nepu­tință a găsi defectul cuirasei...—întrunite și susți­­nându-să una pe alta, ele deveneau formidabile !... Intr’o așa situațiune, nu putea fi de­cât o hotă­râre de luat, o încercare de făcut:—să câștige timp cu ajutorul ore căror concesiuni și a ore­ căror fă­­găduinți... Achille Verdier se resignă,—fața sa luă o expre­­siune mai puțin întunecată ,—sprincenile i se dis­­creți ră sbârciturile frunței sale se șterseră, și el glisă calfei, cu o voce îndulcită într’un mod straniu: — Francheța și realitatea sunt principalele ele­mente ale naturei mele.—îți voi da o probă...—ași putea să mă arăt atins de limbajul d-tale aspru... îmi place mai bine să’mi recunosc greșălile... Fața lui Pierre Landry se ilumină.—D. Verdier urmă. — Nimeni nu apreciază mai bine de­cât mine marile și generosele calități ale scumpei nóstre Lu­cie...—Am fost nedrept adinnerea față cu dânsa;— m’am purtat c’o violență regretabilă care nu’i nici în caracterul meu, nici în obiceiurile mele...—Dar

Next