Curierul Foaea Intereselor Generale, 1884 (Anul 11, nr. 3-146)

1884-09-26 / nr. 109

tarelor Adunări legiuitare sunt convo­cate în ordinea și la termenele de mai jos: Pentru deputați. Colegiu­l I în­­ jiua de Marți, 6 No­­embre. Colegiul II în­­ jiua de Mercuri, 7 Noembre. Col. III în­­ jiua de Joi, 8 Noem. In­­ jiua de Joi, 28 Oct., se vor a­­lege delegații colegiului 8, conform art. 68 din legea electorala. Pentru senatori. Colegiul I în ziua de Sâmbătă, 10 Noembre. Colegiul II în ziua de Duminică, 11 Noembre. Colegiul universităților din Bucu­­resci și Iași, în 1­iua de 12 Noembre. Art. II. Adunările legiuitore sunt convocate pentru «Ziua de 15 Noembre în sesiune ordinară a anului 1884-85. TELEGRAME Paris 4 oct. Lupta contra celor B șalupe canoniere franceze se confirma; ea au fost o strălucită­ victorie repur­tată de Franceji contra mișcarei ofen­sive a unui corp de 400 Kineji re­gulari pe cari Francezii continuă și a­­cum ai tot da îndârăpt. Chinejii au suferit perderi considerabile. Pesta 4 oct. Pehy este ales prezi­dent camerei, Soutagh și contele Ramffy vice-președinți. Agram 4 oct. Dieta au ales pe Mirko Horvat prezident. Paris 5 octombre. Amiralul Cour­bet continuând ieri atacul Kelungului au ocupat pozițiuni m­ai fără rezis­tență ; după ce le-au fortificat el ur­mă drumul înainte. Comandantul Les­­pes demontă bateriile chineze care a­­parau apropierea de Tamsui, și actu­almente lucreza a distruge linia de torsu­ri, căre­i tm­pedica­^Naraci. Vum 5 oct. Prin cercurile diplo­matice de aice se asigură că regele și regina României mergând la Sig­­maringen vor trece prin Viena unde se vor opri pentru două zile. Cairo 5 oct. Nubar pașa respunde la protestarea puterilor in termini îm­păciuitori, invocând, pentru­­ a scuza suspendarea plăței amortismentului da­toriei publice, necesităței financiare. Regele și regina Grecilor s-au re­întors la Atena. Constantinopoli 4 oct. Venită pe cale indirectă.— O circulară a lordu­lui Granville recunoște necesitatea de a se regulă indemnizările pentru bom­bardarea Alexandriei, dar plata aces­tor indemnizări nu pate fi posibilă de­cât după regularea chestiunilor finan­ciare egiptene; prin urmare lordul Granville sfătuește pe puterile protes­­tatare de a aștepta raportul lordului Northbrok, care va fi remis până în­­tr-o lună de zile. Londra 6 oct. Ziarul „Times“ a primit din Peking o depeșă care spu­­ne că Rina este decisă să primască un arbitraju cu tote consequențele lui. Paris 6 oct. Comandantul Lespes au ocupat ieri Tomsin. CRONICA INTERNA M.M. L.L. Regele și Regina, însoțiți de d maior Casimir, aghiotant, și de d-ra Romallo, au plecat Luni din gara Cotro­ceni cu trenul regal, la carele 9 și 30 m., la castelul de Sigmaringen. M M. L.L. Regele și Regina au fost întâmpinate in gară de d. Ion Brătianu, președintele consiliului, impreună cu toți d-nii miniștrii de d. general Crețeanu șe­ful casei Sale militare, de d-nii generali Cernat, Radovici, Pilat, Slăniceanu, in ți­nută de serviciu, de d-nii D. Ghica, pre­ședintele Senatului, d-nul N. Bibescu, vi­­ce-președinte, Eug. Stătescu, d-nii coloneii Algiu, Lahovary, Budișteanu etc., precum și de d-nele Sturdza, Cămpineanu, Fălco­­ianu, de Hertz, cari au oferit frumóse bu­chete M. S. Reginei. D-nii I. C. Brătianu și D. Sturdza în­soțesc pe M.M­­.L. Regele și Regina pâna la Verciorova. Trenul regal a întâlnit la Craiova tre­nul accelerat No. 3, căruia i-a trecut in­­nainte. In acestă gară, precum și in tote cele­­l­alte, Majestățile Lor au fost salutate de autoritățile militare și civile precum și de un numeros public. De la Verciorova M.M. L­L. Regele și Regina plecă in brectul direcțiunei dru­murilor nóstre de fer, care se va atașa la trenul accelerat pâna la Viena. Majestățile Lor se vor opri o fii sau doué in Viena, de unde își vor continua calea pănă la München cu tren special, dar de aci se vor îndrepta spre castelul ude se serbezâ nunta de aur a principe­lui de Hohenzolern. l.M. L.L. Regele și Regina au fost întâmpinați la gara Pitești de autoritățile civile, de d. general Vlădescu, comandan­tul divisiunei Târgoviște, și de toți d-nii ofițeri superiori din garnisonă. D. gene­ral Vlădescu a însoțit trenul regal până la Slatina, unde se aflau de asemenea toți d-nii ofițeri superiori presenți in acea garnisonă și autoritățile locale civile. La Craiova M.M. L­­. Regele și Re­gina au fost întâmpinați de d. comandant al corpului I de armată cu toți ofițerii superiori de garnisonă precum și de au­toritățile civile locale. D. comandant al corpului I de armată a însoțit trenul regal pănă la Verciorova. M. S. Regele a primit din partea M. S. Reginei Regatului­ Unit al Marii Bri­­taniei și Irlandei, Impărătesa Indiilor, scri­sorile prin cari face cunoscut MM IL. Regelui și Reginei că nora sa A. S. R. cuRH.J RALASSAN. Ducesa de All a A. S. R. Du­celui de Alba i­stere unui prin­cipe. Exc. Sa D. mis­e șimurdinar și ministru pl­­ al Marei Brita­niei, a a­ut­ono­­m­ a remite M. S. Regelui scrist­o • ificare. In ziua de ten bre s’a inaugurat deschiderea f­isiu real din Că­lărași. Erau ie serbare d. primar al orașului, a refecturei, preșe­dintele consil­­au și membrii cor­pului didactic Cu acestă directorul gimna­siului, d. C. cu, citi discursul său de descri­re după ce arătă importanța se l în tratarea ces­ti unei învățăr­i din punctul de vedere al not trecum și al mo­dului cum al cerințelor țărei. Comparând reale cu cele cla­sice, d-sa zice timpul a ne în­griji de pros­estra materială: «Un popor ci și vra să trăias­că, nu pute s­i lupta pacinică încinsă între popotei­, ndustriale. Ca să iasă triumfător din acestă luptă, el are trebuință nu numai de multe brațe și de mari capitaluri; el trebue să posedă și știință.* Se telegrafiază din Titu că I. P. S. S. Mitropolitul Primat a sosit acolo, însoțit de mai multe persone bisericești și civile, unde a fost întâmpinat de preoții și pri­marii comunelor vecine cu stindardele, de elevii șcdlelor primare, de d. prefect al județului Dâmbovița și un număr însem­nat de cetățeni din Târgoviște. I. P. S. Sa se duce să visiteze vechea Mitropolie din Târgoviște, care se resta­urează din fondurile votate anul acesta de Corpurile legiuitoare. Ziarul «l’Indépendance Roumaine,” o­­cupându-se misi țalele trecute de călăto­ria d-lui G. Calenderu, președinte consi­liului de administrațiune al căilor ferate române, anunța că d-sa a fost însărcinat să trateze răscumpărarea liniei Lemberg- Cernăuți-Iași.^ D. Calenderu s’a întors de câte­,va­­ Iile in capitală și suntem in posițiune­a afir­ma că d sa n’a tratat de loc răscumpă­rarea liniei ferate din nordul României, unui pi.cI­ud#­numit.nl (jimr, f*i s’a ocupăt pur și simplu de căutarea sănătăței sale. (Teleg) Duminică s’au întrunit în sala Senatului mai mulți deputați și senatori ai majorităței din fostele Camere. Despre cele petrecute în acestă întrunire, ni se spune că d. prim-mi­­nistru T. C. Brătianu ar fi d­is între altele că nu trebue să se cred­ă că oposițiunile nu vor lua parte la viitorele alegeri. Din contra, a­­firmă d-sa, oposițiunile vor lupta și este de temut că mulți liberali se vor uni cu acești veșnici vrășmașii ai libertăților, și de aceea trebue să se formeze comitete electorale spre a se putea ține pept. D-sa mai adaose că îm­prejurările fac să fie indispensabilă o rema­niere a cabinetului, dar că ea nu se va efectua de­cât după alegeri. Dăm acestă relațiune sub totă reserva, de­și ni­ a fost comunicată de o persona bine in­formată. (Românul) De la 1 Octombre toteși autoritățile Sta­tului vor fi furnisate cu­ hârtie din fabri­cS­ca românască din Bacău. Peste câte­va z zile, d. Pencovici, directorul imprimeriei Statului și al „Monitorului oficial”, se va duce §ii primască primul transport. Se scrie din Slobozia, județul Ialomița, că la 16 ale curentei a avut loc acolo concursul de pluguri și exposițiunea de vite. Solemnitatea a fost deschisă și prezi­dată de prefectul județului. Au luat parte la concurs 115 pluguri. S’au distribuit ca premium­ 25 pluguri de fer, cel mai nou sistem, iar pentru vi­te s’au dat medalii. Medalie de aur s’au dat d­lui M. Moldoveanu, mare econom de vite. Acte oficiale. D. George Cavalioti s’a confirmat in funcțiunea de primar al comunei urbane Galați și D-nii Andrei Panaitescu, Vasile Dobrovici, Costin Vărlan și C. Șerbănescu ajutoare primarului. Sunt numiți: D. Stefan Durugea, actual sub-prefect la plasa Marginea-de-Sus din județul Râm­­nicul-Sărat in funcțiunea de polițai al o­­rașului Râmnicul-Sărat, in locul d-lui V. G. Teodoru, destituit. D. George Pavelescu, in funcțiunea de polițai al orașului Turnu-Măgurele din ju­dețul Teleorman, in locul d-lui C. A. Găr­­descu, demisionat. D. V. Ionescu, fost polițai, in postul vacant de polițai al orașului Alexandria din jud. Teleorman. D. Mihail Tăutu, căpitan în retragere, in­­ funcțiunea de polițai al orașului Târ­­gul-Frumos din jud. Iași, in locul d-lui S. Mavrodin rămas în disponibilitate. D. Ion Petrini, actual polițai al orașu­lui Huși, în postul de șef de bi­rou în cancelaria prefecturei jud. Fălciu, în lo­cul d-lui G. Berisachi demisionat. D. Petre Argintoianu, actual sub comi­sar la poliția orașului Iași, în postul de polițai al orașului Huși în locul d-lui I. Petrini, trecut în altă funcțiune. D. C. A. Gărdescu, fost comisar clasa II pe lângă prefectura poliției Capitalei, în locul d-lui Gr. Stamatian, demisionat,­nunta că p. s. s. arh­iereul Calist e unul dintre aceștia, încă in viață, a făcut di­ferite donațiuni. Așa, a dat Eforiei spitalelor civile sumă de 20,000 lei, din venitul căreia să se în­trețină un pat in spitalul Colțea, pat ce-i va purta numele și portretul. A dat 13,000 lei Afilului Elena spre a se intreține o orfană in acel institut, formându-i-se și zestre din prisosul veni­tului. A dat 30.000 lei, in scopul de a se face două apartamente pentru preoții de la Biserica Delea-veche, fundată de el, precum și pentru clădirea unei clopotnițe. Se știe că tot prea sfinția sa arh­iereul Calist a fondat o scala primară de băeți in suburbia acelei biserici. Bine­facerile acestui demn Prelat, pre­cum se vede, sunt mari. Sufletele mari, fapte mari săvârșesc. Fie ca p. s. s. ar­h­iereul Calist să găsască mulți imitatorii. (Romania.) Binefacerile Arh­ierului Galist Puțini sunt dintre oamenii avuți cari in viață sau după marte dau ori lasă ceva din avutul lor pentru instituțiunile piese filantropice sau de cultură. Egoismul ca­­racterisează pe aproape întreaga omenire ; cu greu și vine cui­va a se mai gândi și la semenii săi; puțin le pasă multor de săracii cari suferă, de orfanii lipsiți de sprijin și fără ajutor. Și, acesta este pă­catul general. Cu tote acestea, se găsesc câte­va ex­­cepțiuni. Puține in adevăr, dar tot se gă­sesc. Intre acestea putem numera pe re­­posații intru fericire Mitropolitul Nifon, Vasile Paapa, protopopul Tudor, și alții, a căror nume rémas au neperitare. Multe și folositóre instituțiuni au fon­dat oamenii aceia, și recunoștința omeni­­rei îi urmărește pe cea­l­altă lume. Și fie cine trebue să se simtă fericit când vede că asemenea exemple mai găsesc imitatori Ast­fel, cu o deosebită plăcere putem a­mitti băiat. Autoritățile care fură încunoștiințate de disparițiunea băiatului, se ocupară cu indiferență de acastă afacere, fiind­că nu era nici un motiv de a se admite comiterea vre­unei crime, sau vre­un ac­cident. Nu era de mirare ca un băiat orfan să fugă în lumea mare ca să-și potă face o carieră mai bună. Ewald Kruse asemenea, îndemnat de rugămințile Măriei, plecă dimineța la Lübeck spre a se intorce după câte­va ore asemenea fără nici un resultat. Insé ce era agitațiunea causată prin disparițiunea inexplicabilă a băiatului iubit de toți, pe lângă agi­­tațiunea care o găsi acum în castel și’n sat! Eber­hard, baronul de Sporke încetase din viață în tim­pul absenței sale. Dimineță chiămase el încă pe Mă­ria lângă dânsul, și după ce părăsise tinera fată pe bătrân căzuse într’un somn, din care nu mai avea să se treziască. Credinciosul servitor găsi pe stăpâ­nul său mort pe fotoliu. Cine, afară de Maria, se mai gândia acum la băiatul dispărut ? îndată după înmormântarea solemnă a colonelului, plecă Ewald Kruse de la Travenlo. El scia pe a­­mica sunetei sale de­o­cam­dată asigurată sub pro­­tecțiunea mamei, căria îi testase colonelul casa și o rentă pănă la mortea ei. Domnișorul Otto părăsi a­­semenea moșia; el nu avea de loc dorința de a a­­bandona Curtea și serviciul monarhului său. I. NI. Duói ani trecuseră de la hramul de la Traven­lod, în care­­ și regele suedez fugar Carol XII se o­­prise în acea localitate sub masca unu­i comersant bătrân. In curând se făcuse cunoscut, că eroul re­gal sortise a amăgi vigilența dușmanilor și de a se sustrage tuturor urmăririlor. Fericit ajunsese el cu cei duci tovarăși ai săi în Pomerania, și in dosul marilor cetăței Stralsund se opuse el in contra ar­matelor aliate ale Danezilor, Saxonilor, Prușilor și Rușilor. După acesta însă se îndreptă el către Nord, spre a amenința din nou cu putere armată pe Nor­vegia, a cării deslipire de Danemarca forma unul din planurile principale ale politicei sale belicase. In diferitele lupte,­­ care luase parte armata da­neză, se distinsese căpitanul Evald Kruse atât de mult, că urcându-se repede din grad in grad, era in curând considerat de cel mai iubit și mai însemnat ofițer al armatei. Regele Frederic IV însuși stima pe modestul și valorosul june ofițer, onorându-l cu rangul de colonel, înainte de tóte vise îi produsese fructe abundente recomandațiunea ce i-o încredințase bătrânul său nas în ții­o » de pe urmă a vieței sale. Baronul de Gollenfeld a simțit chiar de la început simpatie pentru dânsul și-i deschise în modul cel mai cordial casa sa, una din cele mai avute și mai ospitaliere a reședinței. In una din camerile scump mobil­­iza bătrâ­nul boer, o figură robustă și negăt­or , bătrâ­­neță, din care se putea cunosce la ..*nu lere pe fostul militar și fără uniforma de care u se des­părțise nici după retragerea sa din [o­are­care depărtare ședea o damă ténéra îmbrăcată cu cea mai mare eleganță, in etate d­uă­­zeci de ani ; era nepota bătrânului arist­arolina Sibylla de Glade nu poseda nici o la pă­rinți, Insă ca singură rudă mai de a­ râpe a baro­nului era clironoma presumptivă a vere f amiliei Gollenfeld Ténéra fată era una din ființele -ied­­­e, cari pot deveni cu atăt mai periculose acelor­­­iți cari nu cunosc încă artele cochetăriei rec­e lângă acesta, Carolina Sibylla își dedea aerul unei roman­tice extravagante, pe când in realitate ea poseda nisce capriciuri și o reculă de inimă, cari facultăți causară multe momente triste bătrânului unchiu, care avea o inimă simțitorre și un caracter sincer de soldat și care cunoscea prea bine interiorul su­fletului ei. In momentul de față disposițiunea junei fete nu se părea a fi tocmai bună. Baronul se uitase un timp îndelungat la dânsa în tăcere, el observase cum se posomolise fruntea ei cea albă, el ve­la cum nepota lui lua când o carte, când un lucru de mână, sculăndu-se repede și preumblăndu-se apoi cu pași grăbiți pe covorele camerei. «Carolină, ești nelinișcită,” începu el în fine, «ești iritată pentru că avem să primim pe regele în astă sară ca este in casa nóstră ? S’a întâmplat ceva, prin care ar trebui a se schimba disposițiunile deja luate?” Carolina Sibylla ridică umerii. «Pentru ce este guvernorul casei aici, dacă am trebui să ne ocu­păm și de asemenea lucruri ?” respunse ea. „De­­corațiunea salonelor și precum și a mesei, va face în astă sâră onore casei nóstre ca totdeauna." „Atunci cunosc causa adevărată a indisposițiunei tale, copila mea, și ea îți face onore ; ești întristată, că Ewald Kruse trebuie să plece în astă sâră îndată după masă cu regimentul său la armată ? Ei bine, cu ajutorul lui Dumnezeu se va întorce junele nos­tru militar sănătos și încoronat cu lauri m­oi din campanie, și dulcea speranță ce o ia cu dânsul, și va fi un talisman protector.” Carolina își ridică repede capul cel blond. «De care speranță vorbesci, unchiul meu ?* întrebă ea cu bruscheța : „eu nu cunosc nici una.» (Va urma). CENTENARUL LUI HORIA a­pel Ziua cea mare a aniversărei revoluți­­unei din 1784 a Românilor din Ardeal se apropie, e mare pentru toți Românii, de pretutindeni; împreună trebue s- o săr­­bătorim. Ni se prezintă un prilegiu, spre a do­vedi existența solidarităței tuturor Româ­nilor. Să nu ne scape ! Repetăm apelul nostru catre scriito­rii români, spre a colabora la albu­mul menit a immortalisa faptele marti­rilor de la 1784.—Termenul pănă la car­e se primesc manuscrise, e cel de 25 Sep­tembrie.—­Subiectele, in prese sau poesie, să fie naționale. Din provincie am primit cu bucurie ce­reri numeroase de a se serba centenariul și prin județe, îmbrățișăm ideia. In acest scop trebuesc înființate sub-comitete. Ape­lăm la cei cari pot lua inițiativa și’i înști­ințăm că au să se adreseze, in această privință, secretarului nostru general, d. C. C. Dobrescu, strada Negustori, No 4. Pentru întâmpinarea cheltuelilor serba­­rei, și anume a tipărirei albumului, de­­semnărei și litografiei portretelor, precum și pentru crearea «unui fond al lui Ho­­ria,” din care să se ajute victimele dato­riei lor de români între frați subjugați, deschidem liste de subscripție, cari se vor trimite tuturor persoanelor care vor a­­vea patriotismul de a fie lăsăr­cîna­c­tT“cTF"‘ lectarea. Cererile să se facă secretarului­­ general. Banchetul din București fiind de o în­semnătate deosebită, dorim să avem de­legații din toate părțile Românismului. Ziua fixată pentru banchet e cea de 21 Octombrie. Frații cari vor veni, să ne a­­nunțe înainte pănă in­­iua de 10 Octom­brie. Contăm pe sprijinul tuturor Românilor, în împlinirea sarcinei ce ne-am luat. Să nu perdem din vedere: Străinii ne privesc! Din ședința de la 18 August 1884. COMITETUL pentru serbarea centenariului revoluțiunei din 1784. BULGARIUL ȘI MAGARIU. (fabulă) Aud­ind Bulgariu că se vinde bine In Stambul ardeii,­­Us-au el în sine: Acum este timpul a mă’nbogați! Și dicênd acesta, începe a ticsi, In desage-i sdravini ardei și ridiche Copte forte bine, nici de cum pripite, Și după ce’i umple, pe-un magar bătrân î’i așed­e bine, fiind bun stăpân. Sevărșind acesta pe magar apucă, Sdravăn de căpăstru, ca se mi’l conducă . In Țarigrad unde marfa’i avea preți, Trec Balcanii falnici plini de lupi sumeți. In sfârșit Bulgarul cu marfa’i sosește In Stambul în piețe, aice se oprește Și’ncepe se strâge : Marfă de vândut Ef­tină și bună, cât nu s’au versut! La grozavul strigăt, pe magar îl face Și el că se rugă c’o turbată voce, Bulgarul atuncea forte suparat­­ice: Urechete, tu te-ai transformat ? Din sarsanar simplu, în negustor mare? Vinde dar tu marfa, ș’apoi iute tare începe să fugă marfă și magar. Lăsind într’o clipă, la Stambul de dar. Iar fugând el tbce tainic mult în sine. Văd că și măgării, azi mă’ntrec pe mine. Gh. Teutu.

Next