Curierul Foaea Intereselor Generale, 1884 (Anul 11, nr. 3-146)

1884-10-14 / nr. 117

.Pe de altă parte chestiunea fruntari­ilor Transvaalului reclamă o vigilentă a­­tențiune și guvernul reginei trebuie să ca­ute a face să se asigure în acele părți de loc respectul și păzirea convențiunelor tru­pelor engleze din Sudan. Brunsvik 23 Oct. Resturile mortuare ale ducelui au sosit alce­ieri la mezul nop­­ții și au fost conduse solemn la palat. Brema 23 Oct. .Gazeta de Vasser* publică o patentă a ducelui de Cumber­land datată din Gmünden 18 Octom­bre, prin care ducele sub numele de Ernest August pretinde guvernul ducatului și lu­area în posesiune a țarei, declarând că voește să guverneze după prescrierile con­stituționale ale imperiului și ale ducatului. Patenta a fost trimisă tuturor prinților și tuturor orașelor libere ale Germaniei. Berlin 23 Oct. După amâza împăratul Wilhelm au avut o lungă convorbire cu prințul Bismark. Londra 24 Oct. In camera lorzilor, lordul Salisbury zice că acțiunea Angliei au consistat numai în sfatul ce a dat E­­giptului de a nu-și plăti datoriile. Lordul Granville apără pe guvern și face laude lui Gordon. După aceia pro­iectul de respuns la discursul tronului a fost adoptat. In camera comunelor, discuția asupra adresei de respuns va continua astă țară. D. Gladstone zice că ministerul nu a va­riat în politica ținută față cu Egiptul: confirmă știrea despre primirea Angliei de a participa la conferența Gongului. Constantinopol 24 Oct. Nelidof amba­sadorul Rusiei, a primit decorațiunea Sf. Andrei destinată sultanului; remiterea so­lemnă va avea loc în curând. Brunsvik 24 Oct. Se confirmă vuetul că ducele Cumberland au făcut să apară patenta publicată și declară că ie guver­nul ducatului reservându’și de a da ulte­rior ordine spre a i se presta omagiile ce i se cuvin. Roma 24 Oct. Monitorul Romei zice: «Sperăm că Țarul va înțelege că intere­sul său îl obligă de a ținea angajamen­tele solemne contractate anul trecut față cu Vaticanul, și a nu se mai atinge de libertatea a credincioșilor supuși catolici, acordând Alteței Vostre Regale și Augus­tului Său soț încă mulți ani fericiți și se­nini. Și Vă rugăm, domnă, să bine-voiți, când veți bine­cuvânta pe copii Voștri, a da asemenea o benedicțiune și pentru Ro­mânia lui Carol I; acesta’i va aduce fe­ricire. Suntem, cu cel mai profund respect, domne, ale Alteței Vóstre Regale prea ple­cate și prea devotate servitore Urmeza 100 semnături. Ca respuns la numerósele telegra­me de felicitare ce s’au trimis din țară la Sigmaringen cu ocasiunea nun­tei de aur a Auguștilor părinți ai M. S. Regelui, AA. L­. Regale principele și principesa de Hohenzollern-Sigma­­ringen a adresat d-lui președinte al Consiliului de miniștri următorea te­legramă : GR NTERNA O­mul, ue­ur­upe din elita so­­cietaței bucureștene, in cap cu d-nele Pia Bratianu și Sturdza, au adresat, cu ocasiunea nuntei de aur a auguș­­tilor părinți ai M. S. Regelui, urma­­torea telegramă de felicitare A. S. Re­gale principesei de Hohenzollern-Sig­­maringen, mama M. S. Regelui, Domnă, Inimele și gândirile nóstre sunt in ț­ina de aști la Sigmaringen. Cu bucuria cea mai profundă și cea mai mișcată, cu sentimen­tul celei mai recunoscőtare venerațiuni salutăm frumosa și fericita aniversară, în­conjurată de atâta amor strălucit și de a­­tâtea inalte și nobile virtuți Facă Cerul să se îndeplinască ardentele nóstre dorinți „V. Națională“ este informată că corpul diplomatic din Capitală, prin decanul seu, E. S. Suleiman bey, mi­nistrul Turciei, a adresat M.M. L.L. Regelui și Regina la Sigmaringen o telegramă de felicitare cu ocasiunea nuntei de aur a Aug. Lor părinți. După câte aflăm, MM.­LL. Regele și Regina sunt așteptați mâna sau poimâne la castelul de Luxemburg, locuința AA. L­. arh­iducele Rudolf și principesa Ste­fania. S’au făcut faimóse pregătiri pentru so­sirea Maiestăților Lor la acest castel și s’au organisat mai multe festivități, între cari și o mare venatóre. Mercuri s’au tras la sorți membrii co­munei Botoșani, conf. art. 24 din legea comunală , au eșit: dd. maior T. Necu­­lau, Nec. Ivașcu, Carol Hynic, Ion Licu, i I 5. Domnului I. C. Brătianu, președintele consiliului de miniștri, București, 22 octombre 1884. Vii și numerose felicitări ne-au fost adresate din tote părțile României cu ocasiunea celebrărei nunței nóstre de aur, acest semn de simpatie din par­tea unei țari de care sunt legate des­tinele iubitului nostru fiu ne-a mișcat forte adânc. Principesa și eu am voi să putem mulțumi in parte fie­căreia din personele cari s’au asociat la a­­cesta delicată atențiune și cari ne-au trimis urări atât de căldurose pentru fericirea nostră precum și pentru acea a familiei nóstre, dar imposibilitatea materială de a face acesta și nu­marul forte mare al depeșilor mâ silește sâ recurg la buna-v­oința d-vostră rugân­­du-ne să fiți interpretul simțimintelor nóstre de adâncă mulțumire pe lângă autoritățile orașelor și județelor pre­cum și pe lângă personele particulare cari­ și-au amintit de frumosa nostră serbatare de familie. Principle Carol Anton de Hohenzolern, N. Emz . i­mpreună cu cei doi demisionați, dol. Sc. Romano și Ilie Văsescu, complectază numărul de ju­mătate plus anul. Eaca permutările de maiori cari s’au făcut filele acestea. D. maior Șc. Georgescu din reg. 19 dorobanți a fost permutat in reg. 2 de linie. D. maior Ioan Bălăceanu din reg. 2 de linie a fost permutat in al 19 de do­robanți. D. maior Petre Nicolescu din reg. 4 de linie a fost permutat in al 3 de linie in locul d-lui maior D. Papazoglu, care trece in locul ocupat de d. maior Nicu­­lescu, la reg. 4 de linie. In noptea de 10 spre 11 curent, pe când un tren de marfă ducându-se la Ga­lați, intrând in gara Bărboși, a deraiat mașina împreună cu done vagone și s’au resturnat. Vagonele au fost amândouă sfă­râmate. Din acestă cauză au suferit numai me­canicul și șeful de tren cari au fost con­­tusionați in mai multe părți ale corpului. Ziarul „Tulcea” z­­ce că este adevărat că o mare parte din poporațiunea oto­mană ce se află în Dobrogea a emigrat fie înainte fie după răsboiul în urma că­ruia am dobândit’o. Dintre acei cari plecară în urma răs­­boiului sunt turcii și o mică parte dintre tătari. Adevărata cauză a emigrațiunei lor este de domen curat religios. In ce privește emigrațiunea nemților, acesta este o fabulă. Până astă­zi din ju­dețul Tulcea n'a plecat de­cât câte-va fa­milii și se vorbește că în primă­vara vi­­itóre vor mai pleca 3 sau 4 din comuna Cataloi în­ America. Insă aceste câte-va coșuri isolate, care nu se rădică peste 10 într’an restimp de șase ani, nu se pote numi emigrațiune, și avem sigure infor­­mațiuni că coloniștii nemți trăiesc mul­țumiți pe pământul Dobrogiei unde inte­resele lor le prosperă și unde se bucură de o libertate egală cel puțin cu acea din patria lor mumă, și sunt departe a se gân­di ca să­­ părăsescă. Luminătorul este informat că toți pre­fecții (comiții supremi) au primit de la Buda­ Pesta informațiuni confidențiale, ca în tot lo­ca, unde s’ar ivi mișcări pentru jubileul memoriei lui Horia și Cloșca,— să intervină numai de­cât cu puterea spre a sugruma serbarea. Iată ce le răspun­­dem domnelor la acestea : Românii au un loc, în carele -și serbază jubileul fără ca o putere din lume să-i puta opri , este inima lor, și e destul. Numai un mnic mijloc de «ugrumare este : fiți drepți, o­­nești, umani, față de poporul român. Evaluarea veniturilor ministeriului do­­meniilor pentru anul curent până la Sep­temvrie a dat un deficit de aprope 400 mii lei, care provine din căderea prețu­rilor din arenei. Anul financiar viitor va fi deci evaluat cu 1,000,000 mai puțin, de­ore­ce venitul din domeniile coronei, care se urcă la 600,000 lei, se va șterge din budgetul acelui minister. Pășunele din Dobrogea, evaluate, anul curent la 200.000 lei, au dat pănă la Sept. 700.000 lei, cari fiind adăugați la sporul ce asemenea au dat pământurile a­­rabile din acestă parte a României com­pun un plus de aprope un milion de lei, cari vor echilibra deficitul general al mi­nisterului de domenii. Starea sanitară a țerei. Din raportele u­­nor președinți ai consilielor de igienă și sa­lubritate publică, se constată că in cursul lu­­nei Septembre 1884, a fost următorele ma­ladii : Variola in mai multe comune din jud. Ba­cău, și intr’o comună din jud. Iași ; tot in urma variolei au murit 3 copii in orașul Iași. Scarlatină în câte o singură comună din ju­dețele Ialomița, Putna și Suceava; tot in urma scarlatinei au murit 28 copii in orașul Bucu­­rești, și câte 2 copii in orașele Brăila și Galați. Rubeolă in câte o comună din județele Ia­lomița și Titov. Angina difterică in mai multe comune din jud. R.­Sarat și Iași, și in câte o singură co­mună din județele Prahova, Ilfov, Dorohoiu și Fălciu ; tot in urma angin­nei au murit 12 co­pii in orașul București, câte 3 copii in orașele Iași și Galați, și 2 in Botoșani. Tușă convulsivă in câte o singură comună din județele Constanța și Ialomița; tot in ur­ma acestei maladii au murit 7 copii in orașul Galați și 3 in Ploeșt. Disenterie in mai multe comuni din jude­țele Vlașca, Ialomița și Fălciu, și in câte o sin­gura comună din județele Putna, R.­Sarat Me­hedinți și Tutova. Dintre maladiele sus arătate, s’au stins in cursul lunei Sept. 1884; scarlatina in jude­țele Putna și Suceva ; anghina difterică in ju­dețele R.Sarat și Prahova, și disenteria in ju­dețele Vlașca, Ialomița, Fălciu, Putna și R.­Sarat. RECRUTAREA ARMATEI. Circulara d-lui ministru de resbel adresată d-lor comandanți ai corpurilor de armată și acelui al diviziei active din Dobrogea. Domnule comandant. După cum trebue să cunosceți, unele arti­cole din legea de recrutare a armatei au fost modificate anul acesta prin legea din 25 Maiu anul curent. Prin modificarea adusă art. 6, termenul pen­tru publicarea și afișarea listelor prin comune s’a amânat pănă la 25 Oct. în fie­care an, iar lucrarea comisielor de revizuire a recensă­mântului, care se transportază în fie­care co­mună, dureza de la acestă dată pănă la 15 Noemvrie ș­­ în care comisiile închee opera­­țiile lor. Pentru anul acesta s’a fixat Z­iua de 25 Oc­­tomvrie, în care comisile de revizuire a re­censământului trebue să începa revizuirea lis­telor în fie­care comună și în acestă privință am intervenit la colegul meu de la interne spre a da din parte’i ordinele cuvenite agen­ților depending de acel departament. Tot­o­­dată, ve rog și pe D-vostră să bine-voiți a desemna de îndată pe ofițerii cari urmeză a figura în acele comisii ca, delegați ai minis­terului de resbel, dându-le ordin ca, în sara­­ zilei de 24 Oct. c., să se afle negreșit la re­ședința sub-prefecturilor sau la comunele ur­bane importante la primărie sau la sub-îm­­părțirile sale administrative pentru ca ast­fel să potă proceda a doua­­ zi la lucrare. Ofițerii ce veți delega vor fi de preferință comandanții companiilor de dorobanți din lo­calitate și numai la neajungere veți desemna alți ofițeri. Ofițerilor ce veți numi în aceste comisiuni ve rog­a le recomanda mai întâi să aibă o deplină cunoștință a legei de recrutare cu modificările din urmă și tot odată să observe cu o deosebită îngrijire aplicarea ei. Ați observat, sunt sigur d-le general, că cea mai mare parte din recruții noștri sunt prea tineri, ceea­ ce nu pote proveni de­cât din causa recrutărei anteriore etăței de 21 ani; în acestă privință ve rog dar a recoman­da d-lor ofițeri delegați să se preocupe cu tot dinadinsul de acastă cestiune și să facă tot posibilul spre a înlătura efectele rele ce are pentru armată înrolarea de omeni mai ti­neri de 21 ani. Pentru acesta un miijloc sigur de control sunt registrele stărei civile cari, fiind înfiin­țate în 1864, pot servi acum spre a cunosce pe cei cari în anul curent nu îndeplinesc vârsta de 21 ani. Tot­odată veți pune în vederea ofițerilor delegați că după terminarea revizuirei liste­lor prin comune, comisia urmeză a se trans­porta la reședința sub-prefecturei unde pri­­mesc­ reclamațiile și întâmpinările eventuale din partea celor interesați, pănă la 15 No­emvrie, când operațiile comisiunei de revizui­re sunt terminate, adică listele fie­cărei co­mune rămân definitive. De la 15 Noem. începe lucrarea comisiei de centralizare, a recensământului pe plăși sau comune urbane, care operație dureză pănă la 30 Noemvrie astfel ca cu diua de 1 Dec. să potă începe recrutarea în totă țara. In fine veți recomanda tot­odată a se ob­serva cu modificările reclamate de actualitate disposițiile cuprinse în instrucțiele asupra re­censământului din decisia ministerial din „Mo­nitorul astei. Ministru de resbel, general adjutant, St. Fălcoianu. CRONICA ESTERNA Cetim în cronica locală a ziarului «Le petit Cettois» urmatorea comunicare în favorea nóstra a Românilor pe care ne grăbim a o comunica și lectorilor noștri: „Noi ne-am fost oprit d’a înregistra decesele h­olerice până acum, pentru a nu înspăimânta pe populațiunea nostru­ .... Profităm tot­odată de acestă ocasiune pentru a adresa felicitările nóstre cele mai sincere acelor persone care s’au devotat pentru căutarea bolnavilor de holeră. Multe s’au înscris, însă puține au înde­plinit datoria lor, între acești puțini vom cita pe D-nn Nie­ loniu, vechiu elev al «Liceului Nou” și al „ Institutului A­­cademic”, fiul onor, cetățean Iancu Ioniu președinte comitetului permanent din Vas­lui. D-nn Nie­ loniu a fost înscris între cei d’ăntăiu studenți voluntari, cari s’au devotat pentru a da îngrijiri bolnavilor de h­oleră. După un serviciu activ și de­votat de 28­­ zile, se îmbolnăvi din neno­rocire însuși de acestă bőid, din care a putut scapa numai prin îngrijirile cele mai scrupulase Astă­z­i se află la Mont­pellier, unde în curănd va trece ultimul examen de doctorat. La plecarea sa din Cette a primit felicitări oficiale din par­tea Comisiunei administrative ; suntem in­formați din sorginte sigure că D-nn Ieniu va fi medaliat cu medalia de aur Cl. I prin decret al președintelui Republicei franceze, asemenea cu medalia de bronz oferită de Cpt. Hérault.* Studenții Români din Montpellier. Alegerile in Rumelia Orientală Din Filipopol se scrie «Corespondenței politice «In Ziua de 5 ale acestei luni s’au fă­cut alegerile pentru adunarea provincială. Resultatul definitiv al lor e sdrobitor pen­tru partidul radical. Partidul conservator, sau alt­fel zis «național,­ a câștigat o în­vingere neașteptată. «Intr’adevăr, din 30 deputați cari com­pun camera, nici unul nu e din partidul nu se mișcau. Ele nu’și schimbaseră de loc posiți­­unea de mai inainte. In fine se părea că înțelese chelnerița limbată, că ea nu va putea risipi grija și tristeța ce se în­tipărea pe fața bancherului, că nu va putea deștepta curiositatea sa, și chiar dacă ar continua pănă la amază cu povestirile ei. Ea se decise prin urmare de a părăsi camera pe jumătate mâhnită, pe jumă­tate pătrunsă de compătimire.­­ Se bătu în ușă «Intră!« I'se domnul Delarm­­are cu o voce care se purea aprape de a se stinge. «Voiam să anunț pe doctor.” Ii se Rosina; «el pute intra, nu e așa ?* Și de abia deschisese ușa ; intră un bărbat tânăr în etate de vr’o două-z­eci și șase de ani, al căruia față nu numai că era frapantă prin regularitatea tră­săturilor, ci mai mult încă prin inteligența și ener­gia care era întipărită în ea precum și printr’o bu­nătate de inimă netăgăduită care lucra din ochii săi. Numele acestui medic tânăr era Georges Vernier: «Slava lui Dumnezeu, că ai venit în fine, dom­nule doctor,* îi zise domnul Delarm­­are cu bucurie: „Am suferit munci infernale, așteptându-te. Soția mea este in pericol de marte! Trebuie s’o scapi. Te rog, te jur, s’o scapi, pentru Dumnezeu, să o sanatosa ! Recunoștința mea nu va avea finit dacă vei reuși s’o vindeci!* «Să aveți confiență în mine!* Zise Georges Ver­nier, care simția compătimire de desperarea bătrâ­nului barbat, «fiți sigur că voi face tot ce’mi va fi cu putință.* ■Picând aceste cuvinte se apropiază bărbații de patul bolnavei și doctorul îi apucă mâna spre a’i pipăi pulsai. «Domna soția d-văstră trăiesc»,* Zise apoi doc­torul cu o siguranță mare în vocea sa. Bancherul de abia se mai putu ține pe piciore de bucuria ce o simți la acestă sorie. «Ea trăiesce!” esclamă el în fine cu mânile ri­dicate spre cer. „Și------și — d ta o vei scapa?” adăogi el cu sfială. «Cred a vă putea promite acesta.” «O, domnule doctor, domnule doctor, averea mea întragă nu ajunge pentru a putea plăti fericirea a­­cestui moment !* «Degrabă, draga mea copilă, adu’mi condeiu, cer­­nâlă și hârtie,* dbs. Georges Vernier adresându-se către Rosina, care se oprise la ușă de unde auzise totă convorbirea între doctor și bancher. «Trebuie să scriu o rețetă pe care o vei duce imediat la far­macie. ” «La moment, domnule doctor!» respunse ea și se depărtă spre a aduce cele cerute. «Și acum va­ și ruga serios să vă liniștiți,” se a­­dresă doctorul către bătrânul care căzuse pe un scaun și plângea ca un copil mic. «Totul depinde ca să fiu exact informat de tote simptomele cari au preces acestei stări cataleptice, și de căușele cari l’au putut provoca. Când a fost atinsă soția Dr. de acest leșin profund ?* «De vr’o cíoic­ cu arturi de oră aprope," respinse bancherul, silindu-se din toate puterile a părea li­niștit. «Se întâmplase ce­va—a avut D-sa ori­cari ex­­citațiuni sufletești, grijă, supărare sau de asemenea.» «O, nimic din tote acestea ! Nici grija, nici su­părare !» «Sunteți bine încredințat despre acesta? «Sunt forte, forte sigur.» Domnul Delarm­­are crezu că in urma acestor în­trebări ar trebui să informeze pe doctor despre sco­pul călătoriei sale in Europa. El îi descrise posiți­­unea sa în New­ York și viața sa familiară. «Noi suntem bogați si independenți în afară,» fiin el acesta descriere aprope entusiastica a relațiuni­­lor sale americane, și fericiți, uniți și mulțumiți in viața nosträ familiară. Nu cunosc nimic despre ce s’ar putea plânge soția mea; din contra pot sus­ține cu convicțiune, că surele fericirei sale nu are nici o pată.» In momentul acesta intră Rosina în odaie adu­când requisitele necesare pentru scris; fiind­că tre­buia să se ducă cu receta la farmacie, renase ea aprope de ușă și așteptă. «Deși starea sănătăței soției d-vostră nu se pute numi periculosa, totuși d-sa va trebui să fie forte bine observată și forte bine îngrijită”, 7*86 doctorul către domnul Delarmv­âre pe când scria rețeta: «Așa dar crezi că va remânea bolnavă un timp mai îndelungat?” «Nici­de­cum. Sper din contra că voiu putea reuși d’a aduce organismul iarăși în starea sa normală, care a fost deranglat printr’o obosală sau alterațiu­­ne prea mare. Ține, draga mea copilă,” se adresă Georges Vernier către chelnerița frumușică, dându-i o fășie de hârtie pe care scrisese câte­va rânduri: „du acastă recetă la farmacie și așteptă acolo pănă când se va prepara medecina; poți să aduci și o lingură când te vei întorce.” Și Rosina se depărtă cu o grăbire din care se putea spera o íntorcere curând­. Doctorul Vernier se apropie acum de ferastră spre a o deschide și a trage perdelele intr’o parte cari întunecaseră pănă acum odaia. Apoi se apropie de pat și de abia acum putu vedea bine fața bolnavei luminată de lumina zilei. Durerile suferite nu remă­­seră fără influență asupra esteriorului domnei Dela­rmv­are, însă trăsăturile ei nu perdură mult din fru­­museța, din farmecul lor. Georges Vernier aruncă o privire examinatore a­­supra feței încă sună a bolnavei și se sperie înve­derat. Ce era acesta ? Văzuse el bine ? Nu exista o a­­semănare evidentă între fața acesta de’naintea sa și între trăsăturile feței acelei fete tinere, care îl în­cântase prin frumuseța, prin farmecul ei, inspirân­­du’i chiar adorațiune ? Singura amintire era deja suficientă pentru ca pulsurile sale să se bată mai repede. * «Nu! Nu este un joc al fantasiei mele,—sunt în adevăr aceleași trăsături, aceleași conturi, in scurt aceiași față, numai cu vr’o cinci­spre­zece ani mai bătrână. Parcă ar sta de’naintea mea graciasa co­pilă, pe care am văzut’o de atâtea ori la Saint- Mandé, pe care am văzut’o jucându-se cu colegele pe cămpia din pădurea de la Vincennes, și care prin gracia ei, prin espresiunea inocenței ce se in­­tipăria pe fața ei, s’a introdus atât de cărând in inima mea. Ce ínsemnezá acastă asemănare ? Să fie őre numai o simplă întâmplare,—nimic mai mult de­cât un joc simplu al naturii?” (Va urma).

Next