Curierul Foaea Intereselor Generale, 1885 (Anul 12, nr. 2-138)

1885-07-31 / nr. 82

i­eșit de sub presă : Legea Sanitară după edițiunea oficială, conținând tote ar­­ticulele relativ la acesta lege de la art. 1 pănă la 135 inclusiv, precum și statul personalului direcțiunei generale a servi­ciului sanitar. Se află de vâr­ture la tipo­grafia nostră cu prețul de â leu.—A­­matorii de prin județe, pot capata acastă lege trimețindune costul în mărci poștale. AMUMCIU Pe moșia Toilirei in­ județul Bo­toșani, având de vânzare cu prețuri moderate : juncani, vaci cu vi­ței (de sămânța), Ialoviți u­l­tisi, alese din tamazlâc, oi, răi,­liriftihia­­rii, țurcane și țigăi, masculi, herghelie și cai* tineri de la 5 ani in jos. Tóte aceste vite de cea mai aleasă rasă. Domnii amatori de a le cum­pără in sume mari, sau pe cât vor voi, ma pot găsi spre târguire in ori­ce timp, la moșia me stădiți, în apropiere de Todireni, Cost* Corjescu. Su­b QAITinîl fili ®* ®**targi in­pUUd Ditu­lalUn­giner hotarnic stabilin­duse definitiv in Iași are onore de a înștiința onorabilului public că se insercineza cu ori­ce fel de lucruri de inginerie precum planuri e­­conomice, expertive, hotărnicie etc. v I. A. Catargi, inginer hotarnic Strada Assaki. Anul al Xlll lea No. 82. __________IASSI Mercuri 31 Iulie (­2 Aug.) 1885. Apare Duminica, Mercurea ?i Vinerea 0 PREȚUL AROMAWIENTULUI ȘI ANUNCIURILOR IN IASSI, pe an. 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STRAINATATE...................................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ . . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc............................ Anunciuri : Pag. I, 50 b. Pag. EI, 40 b. Pag. IV, 30 b. Un­ifr. 20 bani* 28 Duminicii 29 Luni 30 Marți 31 Mercuri 1 Aug. .Joi 2 Vineri CURIERUL (TH. BALA­SS­AN) FOAEA INTERESELOR GENERALE MApost. Proctor și Nicanor artirul Calinic Ap. Sila și Siluan Sf. Evdochie (înc. p. sf. M.) Ind­. sf. cruci și sf. 7 Macavei Aciuc. rel. sf. arhid. Ștefan Cuv. par. Is. Palm. și Faust. Joi Vineri SâmbatiV Pentru FRANCIA , se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones. 31 bis. Faubourg Montmartre & 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate, pentru anunciuri și reclame, Paris, D-na Lorette, 51 bis strada St. Anna.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter . C­ o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un­iVr. 20 bani. Aug. 11910 12 13 14 15 Laurentiu Susana Clara Cassian Hipolit Eusebiu (1) Adorm. M. D-lui % .éa­n­sferrrr duce o corespondență din Berlin, în care se zice, că Sir Henry Wolff se va opri în călătoria sa la Constanti­­nopoli căte­va zile în Paris, Berlin și Viena. tru­pa Paris va găsi solicitatori pes­reintegrarea Ex-chedivului pe primul-ministru domnul Brisson, pe domnul de Preycinet, pe consilierii a­­cestuia M. Herbette și baronul de Ring, așa precum și pe d-nul Lesseps. In Berlin Sir Henry se va bucura de o primire excelentă și va găsi că prințul Bismarck și tote autoritățile inferiore ale ministerului de externe sunt forte rea dispuse în contra lui Tewfik și că sunt cu totul în favorea reintegrărei lui Ismail. Principele Bis­marck n’a uitat încă nici violarea legei internaționale de liguidațiune din 18 Septembre, nici nepoliteța guvernului Khedivului în contra represintanților Germaniei și Rusiei la Kairo in 20 Decembre, nici impositul prea grăbit al cupeoelor de prima­vara, cu tot protestul guvernelor Germaniei și Aus­triei. Fiind că Anglia, conform dorințelor întregei Europe susține Khediviatul ca un guvern responsabil și independent, principele Bismarck doresce să aibă în Egipt un domnitor indigen respon­sabil și puternic, către care s-ar putea adresa direct în cazuri de trebuință, fără ca să fie trimis din partea Khe­divului la Mustafa Fehmi, Baring, Nubar etc. Sir Henry va găsi și la Viena a­­celeași opiniuni în privința lui Ismail ca și în Berlin. La Roma, unde Ex­phedivul a fost primit tot­dea­una cu onoruri regale, amicia intimă care-i unesce cu întrega familie regală, permite a se presu­pune că el va avea de solicitatorii cei mai puternici pentru reintegrarea sa chiar pe regele și pe regina. La Constantinopoli atât Hobart-Pașa cât și Hassan Fehmi-Pașa au convins ca Sultan de nefolosința to­tală de a mai sprijini pretențiunile lui Halim, și Hassan Fehmi, în tim­pul misiunei sale în Anglia, ar fi pri­mit chiar instrucțiuni de a face lui Ismail declarațiunile cele mai amicale, cari au avut de consecință convorbiri repetate și satisfacătóre pentru am­bele părți. In Egipt în fine Sir Henry va găsi pe indigenii tuturor claselor, de la­­ cele mai înalte părți la cele mai de jos, dispuși pentru reintegrarea lui Ismail și pentru destituirea lui Tewfic, care nu are nici un singur partisan,­­Anglia își perde simpatiile poporului­­ egipten, fiind ca ea se incerca a-i im­pune un barbat atât de incapabil ca I Tewfic. Afară de acestea Khedivul actual­­ nu este amicul Angliei, care i-a adus­­ atâtea sacrificii și atmosfera palatului este cu totul anti-engleză. Camera franceză, a încuviințat gu­vernului, precum era de așt­ptat, cre­ditul cerut pentru expedi­­unea la Madagascar. Cu acest cz se va putea ajunge prea cin­l o, căci s’au cheltuit deja șapte milione din acea sumă în decursul acestui an, prin urmare mai sunt numai cinci milione disponibile, cari de­sigur nu sunt suficiente de a fini expedițiunea repede și’ntr’un mod satisfăcător. Ast­fel guvernul va fi silit a cere un cre­dit nou de la Cameră curând după convocarea ei. Ambasadorul, principele Hohenlohe, care s’a reîntors de vreo câte­va zile la Paris a făcut o vizită mai înde­lungată domnului de Freycinet la mi­nisterul de externe. Principele Hohenlohe va sta încă câte­va luni în Paris, fiind că este probabil că va intra în noua sa func­țiune de guvernor al Alsaciei-Lorena de abia în luna Octomvrie. Până a­­tunci se va amâna, precum se vede, numirea oficială a principelui de gu­vernor și presintarea decretului de re­­chi­mare ca ambasador la Paris.­­ Plecarea împăratului Rusiei, a îm­părătesei și a prințului hereditar cu o suită considerabilă la Finlanda a avut loc la 2 August. La B August a avut loc sosirea la Viborg, de unde împăratul a plecat la manevrele de lângă Wilmarstrand. El se va opri câte­va zile la Helsingfors. Aici și la Wiborg se fac pregătiri considerabile pentru decorarea orașului și pentru ridicare de arcuri triumfale. In scurt timp vor pleca agenții cei mai expe­­rienți de poliție din Petersburg pentru Întărirea poliției din Helsingfors. In privința demonstrațiunei de flotă io contra Zanzibarului se comunică, că corveta germană „Stosch“ a sosit la 1­ iulie de la Sydnei la Mauritius. De la Mauritius până la Zanzibar este o călătorie de puține zile numai. Este probabil că în curând vor sosi și alte serii despre sosirea de bastimente de resbel germane în apele africane estice. „Times“ aduse mai dău­nă­<fi spirea că urmeză a se înființa o societate nouă pentru unirea maritimă cu Con­go. Scirea acesta este exactă. Socie­tatea în chestiune a început deja ne­­gocierile necesare. Vaporele vor pleca de la Hamburg, se vor opri mai ânrziu la Anvers și apoi la Southampton și Lissabona. Comunicațiunea cu Congo va fi prin urmare și mai animată. * In Italia se crede că în curând va avea loc o ciocnire a trupelor italiana în Massonab spre Cassala. Se vorbesoe despre pregătiri active pentru o ex­­pedițiune nouă militară la Marea­ Roșie. Cu tote că ziarele romane păzesc tă­cere, totuși se pare că se pregătesce ce­va, ce nu se cunosce încă precis. Luându-se însă în considerațiune, că atât lordul Salisbury cât și Depretis au trebuință de un succes resunător, spre a se putea m aține în posesiunea puterei guvernamentale, și că lordul Salisbury nu pute renumța la nici un avantaj politic, pe care lordul Granville l-ar fi putut obține de la vanitatea lui Mancini, și considerându-se în fine ca Mancini însuși vorbise de întreprinderi heroice în tomna viitare, atunci nu trebuie a se trece cu vederea aceste scrii, cu tote că laicul nu vede nici o pregătire militară. IASSI, 30 iulie 1885. Revista politică. Chestiunea egiptená, care neliniș­­tise un timp atât de îndelungat spi­ritele ca o parte din chestiunea cea mare orientală, a primit acum o di­recțiune generală, de la care se pute aștepta în tot cazul o stabilire provi­­sorie a pacei. Sub titlul: „Va rein­tegra p­e Sir Henry Drummond Wolff p­e Ismail?“ gazetta „Pall Mall“ a­•4 ■’ "" La 30 iulie 1­7 oare dimineța, Lumi­nă nouă cu timp plăcut. CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE : STIL VECIl­P­R­I­N­A­liz­ie­i 3 ___ Sâm­bstră Calendar-ui­ P­t­ă 333. n. Duminică MLuni arți M­ercuri Roman P­ATRONUL PIUS RM­­PUL DIN SEPTA­MANA STIL NOU JLUL P­ATRONUL PILEI . &&& lS a&g; Soar. Apașul Soare 4-55 7-19 4-57 7-16 4-58 7-15 4 - 59 7-11 5 - 1­7—7 5 -­0 7-6 5­­ 2________7- 6 TELEGRAME Viena 9 August. Ziarul „Wiener Abendpost“ află că ministrul afacerilor streine, Kalnoki, va merge în curând ca să visiteze pe Bismark. Belgrad 9 August. In urma imul­­țirei tălhărielor, un ucaz regal a or­donat ca legea militară să se pue în vigore în cele trei cercuri și în câte­va districte. Paris 9 August. D. Songeon, ra­dical, a fost ales senator în departa­mentul Senna, în locul lasat vacant prin mortea lui Victor Hugo. Constantinopole . August. Guvernul austriac a cerut Porței autorizarea de a face un studiu hidrografic complect al costelor Albaniei. Două canonieri austriace așteptă la Corfu respunsul­ Porței. Acesta e dispusă să acorde autorisarea ei în cazul când se vor în­trebuința și ofițeri otomani pentru a da ajutor. FOILETON A BELLOT. 105 MEDICUL DE ALIENAȚI Roman tradus de Cl. JHf. Un (Urmare). „Mesagerul dv. mi-a anunciat trei persone, mi­lostive stăpâne,* Ilise Lorenzo, «și dv. sunteți nu­mai duci,—sper că nu vi s’a întâmplat nici o neno­rocire în călătoria dv.” «Al treilea din asociații noștri, se vede că a apu­cat o cale greșită,» respunse Ribot, „căci el nu s’a presintat la locul indicat pentru întâlnire. Dar noi să nu ne mai ocupăm de dânșii,—este deja timp ca să ne gândim la scaparea nostru. Aici ne aflăm în­­tro apropiere prea periculosa de penitenciar.» «Trebuie să beți mai ântăiu neaparat un păhăruț din acest vechiu cognac, milostive stăpâne, spre a ve întări pe din lăuntru,*­­lise Lorenzo și umplu câte­va pahare mari. «Acesta este o idee sănfltdlă,* respinse Fabrice, al căruia dinți clănțenian în gură de frigul suferit la fântână; și el deșertă paharul presintat dintr’o singură sorbitură, un exemplu, pe care-l imită Ri­bot cu cea mai mare grăbire. «O substanță escelentă !» observă cel din urmă și schimbă ochi­i dulci cu garafa de pe masă. „A­cest liquid îți desghiață sângele din tote vinele. A­­cum însă trebuie în adevăr să ne gândim la scapa­rea nostru.* «încă un moment de rabdare, camerade,*­­lise Fabrice și deschise cutia de tinichea pe care o cum­părase pentru dânsul Richot de la soldatul eliberat «Iată cinci mii de franci pentru voi, cu acestă sumă cred că veți putea trăi binișor, pănă ce vor sosi timpuri mai bune.» «Cum, dv. nu mergeți cu noi?» «Nu, mai am încă pre­cari afaceri aici. In Geneva mă vom­ întâlni iarăși cu voi.* «Ei bine, dacă este așa, vă­­ fic la revedere­­ și vă mulțumesc tot­odată din totä inima.» Cu acesta își strînseră mânile cu cea mai mare cordialitate acești duci camerali de pușcărie și Ribot părăsi casa, apucând drumul spre gară. Lorenzo semănând singur cu stăpânul său, fu cu­prins de o emoțiune nespusă: «Ah, scumpul și milostivul meu stăpânii mur­mură el, pe când două b­arb­oi mărise strecurată din ochii săi, «cât de feric sunt eu, că vă văd iarăși în libertate și că ați ni­micit tote planurile dușma­nilor dv.!» «Devotamentul tău m­ă bucură în adevăr din totu inima, Lorenzo, dar noi nu avem timp a ne înduioși prin asemene scene. Tr­ebuie să remânem cu sânge rece și să nu perdem rațiunea, căci mai avem încă forte multe de vorbit și de aranjat. Cât de târziu este ?» Sunt d­ece ore trecute.* «Daci ai vre­o tabelă de mersul trenurilor, uite­­te repede în el, când pleca trenul expres la Helveția.“ Pe când Lorenzo fruntăria într’o tabelă de mer­surile trenurilor, deșertă Fabrice un alt pahar de cognac. «Trenul plecă la două­spre­ziece ore și patruzeci și două minute, milostive stăpâne.* «Bine, am dar timp două ore întregi,—mai mult de­cât îmi trebuiesce.» El luă din cutia de tinichea și cele­l­alte banc­note cari mai renaseră și le încredință lui Lorenzo, ordonându’i ca să’l aștepte la gară precis la ora indicată. «Voiți să mai eșiți de acasă, milostive stăpâne ? N’ar fi mai bine să așteptați aici pănă ce va pleca trenul ?* își permise a propune Lorenzo cu multă sfială. «Nu,* respinse Fabrice cu’n ton scurt și brusc. «Trebuie să fac încă o vizită înaintea plecarei mele.» «O visită pe acest timp?—sub aceste------sub a­ceste împrejurări?» esclamă Lorenzo cu o voce miș­­căta și cu o față îngrijită. „Ah dragă, dragă stă­pâne, nu riscați prea mult prin acestă hotărâre?» «Eu nu te-am rugat să’mi dai părerea ta,* res­pinse Fabrice cu tonul acel măreț, pe care soia a’l intona în timpii trecuți chiar în contra alintatului său camerier. «Acum să revenim la chestiunea prin­cipală. Ce fel de arme ai pe lângă tine ?* «Un revolver și un cuțit de venit.» «Dă’mi dai cuțitul.» «Dragă, scumpule stăpâne— —» «Haide, mai curând, în numele dracului! Nu mă face turbat cu bocitele tale !* strigă Fabrice bă­tând cu vehemență cu piciorul pe dușumelele camerei. Lorenzo nu se voia să mai facă o ultimă încercare de a opri pe iubitul său stăpân de acestă întreprin­dere necalculată. «Milostive stăpâne, am o presimțire, că voiți să vă duceți la vila Baltus spre a vă resbuna în con­tra dușmanilor Dv., pentru persecuțiunea, răutate» și pentru rușinea suferită. «Ah! dragă, milost­ve stăpâne,—abandonați mai bine acestă idee. Dv. sun­teți,—slava lui Dumnezeu,—iarăși pe picior de li­bertate, și-------Claude Marteau este în vilă, milos­tive stăpâne ! Dacă va va zări miserabilul infam, a­­tunci puteți fi sigur că libertatea Dv. se va fi finit pentru toți timpii.—Acest diavol nu se va linișci pănă ce—* «secetază acum cu stupiditățile tale, Lorenzo și dă’mi cuțitul de venit. Ce’mi pasă de Claude Mar­­teaul Și chiar dacă m’ar costa viața, trebuie să în­deplinesc ce mi-am propus! Dă’mi degrabă cuțitul !* «Trebuie să fie?» întrebă Lorenzo aprope plân­gând: «De câte ori să’ți mai repet acesta ? Omule, nu mă face turbat, sau------- Cognacul, din care băuse mereu, i se suise evi­dent la cap. El vorbia cu o voce răgușită și ascu­țită și ochii lui erau înroșiți ca sângele. Lorenzo, care începu să se târnă de atitudinea lui amenințatoire aduse cuțitul. Fabrice î’l z munci cu vehemență din mână, eli­­mină lama și murmură printre dinți: «Ei vor suferi acum resbunarea mea; de astă dată nu vor scapa de mine.» Fără a-și lua adio de la servitorul său credincios, voia să plece deja; se întorse însă încă odată de la ușa. Lorenzo e retin, că el voia să repare greșul« și să’i mai adreseze câte­va cuvinte conciliatore. Insă

Next