Curierul Foaea Intereselor Generale, 1887 (Anul 14, nr. 1-144)

1887-01-28 / nr. 10

CURIER­UI, Anul al XV-lea No. 10._________IASSI Mercuri 28 Ianuarie (9 Februarie) 1887.________Apare Duminica, Mercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR ÎN IASSI, pe an. 24 Fr. — pe semestru 12 Fr­­ pe trimestru 6 Fr. DISTRICTE, pe an, 28 Fr. —pe semestru 14 Fr.— pe trimestru­l Fr. STRAINATATE..............................................40 Fr.— [NSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani-ȘTIRI LOCALE . . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc.................... Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. IVJn IVI, 20 bani. tu (TH. BALASSAN) FO­AE A INTER­ES­ELOR GENERAL­E O a.lezxd.a.rvLl Septa­­m­at­el­e i STIL VECHID I pin A i PATRONUL pi­L­E 1 TIMPUL DIN SEPTAMANA 1 STIL NOU j g­I­L­A |_________PATRONUL P­I­L­E 1_________[_ !»*. 8órohíi Apus. Sorelu T" Ianuarie. = 1 ~ Februarie. _ ’ ——­25 Duminică t Sfântul Grigorie Teologu­l Duminică Dorotheia 7—13 4—20 26 Luni Cuviosul Părinte Xenofont și cu cerca sa ? Luni Romuald 7—11 4—21 27 Marți + Aducerea ref. Sfântului Ion Crisostom La 28 Ianuarie Lună plină, cu 7a­ 8 Marți Ion Milostivul 7—10 5—32 28 Mercuri Cuviosul Părinte Efrem Șirul­padă, apoi senin și bine. ® “° JCUri­­ 29 Joi Aducerea religuelilor Sfantului Ignat­i­s 10 101 Scholastica 7— 7 5—24 30 Vineri (+) Sfinții Ierarhi Vasile Cirigi. silon 11 £*■«* Desideriu 7-5 5-25 31 Sâmbătă­­ Sfinții Kiril gi lón făcătorul de minuni • 12 Sâmbătă Eulalia 7— 5 5—66 CONRESPONDENȚI [N STRĂINATATE: Pentru FRANCIA: se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 81, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuali de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 8, Wien. Rotter . C­o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un Jur, 9 bani. AVII DOMNILOR ABONAȚI Rugăm pe toți onor. noștri abonați, cari au rămas cu plata in urmă a abonamentelor, să bine-voiască a ne achita, căci credem că le este cunos­cut tuturora, câ cheltuelile necesitate prin aparițiunea regulată a farului sunt enorme, și mai cu samă când densa nu e susținută decât prin bine­voitorul concurs al abonaților. Cu acesta ocasiune mulțumim d-lor care ne-au achitat regulat abonamen­tul , avem speranță ca și D-nii cari nu s’au achitat, vor ține samă de a­­cesta și ne vor plăti ceia ce datoresc Administrațiunei farului „Curierul“. W­e arendut Moșia Cucuteni din județul Iași, o jumătate oră de T.­Frumos, in intindere de 1050 fălci, având 120 fălci grâu și 70 fălci arătură pentru primăvară, se dă in arendă de acuma, doritorii sunt rugați a se adresa la su­b-semnatul in Iași strada Anastasie Panu C. Zarifopol. De arendat JYloșia Poiana­ Cărnu­lui din Județul Vaslui, proprietate a casei Millo, este a se da­­n arendă pe timp de 6 ani cu începere de la 23 April 1888. Dori­torii se pot adresa la Dl. Andrei Millo Strada Petru-Rareș No 10. 1 IASSI, 27 Ianuarie. 1887 SITUAȚIUNEA POLITICĂ Pe când în streinatate se vorbește despre o schimbare a politicei fran­ceze, „Kreuzzeitung“ din Berlin e in­format din Paris că cercurile guver­namentale de acolo încep a avea se­­ria de temeri pentru menținerea pacei în urma necontenitelor sgomote răs­­boinice. Numita foaie face apoi o pri­vire istorică asupra vexațiunilor fran­­ceze în Prusia în anii 1806—1818 și adaigâ: „Intr’un resboiu contra Franciei, Germania n’are să câștige nimic. Dacă însă ea ar fi din nou impinsâ la ras­­boiu, atunci negreșit că va trebui să încerce a nimici un cuib, în care de secole se fabrică arme și intrigi ce tulbură liniștea Germaniei și pacea Europei.“ E de remarcat ca „Kreuzzeitung“ pănă acum a fost cu totul moderată în manifestările sale anti-franceze. Chiar și astă­zi să­­ fice ca expu­nerea ei istorică nu trebue interpretată in sens răsboinic. „Norddeutsche Allgemein Zeitung“ atribue o mare valore eonstaturei ce o face din Paria că evenimentele de la bursa din Capitala Franciei în prima linie a fost provocate de rîvna spe­­culațiunilor. Cu privire la articolul apărut în „Journal de St. Petersburg“, Ziarul oficios din Berlin, „Norddeutsche All­gemeine Zeitung“ ,Zice: „Neîncrederea ivită și perspectiva isbucnirei unor conflicte aruncă o tristă lumina asupra caracterului situațiunei, care cu tote observările Ziarului din St. Petersburg, că Silnic s’a arătat că nici un guvern nu voește răsboiul, nu pate fi de loc stabilită. „Vossische Zeitung“ zice că Rusia înainte de tote ar trebue la stabilirea liniștei prin retragerea pe față a can­­didaturei principelui de Mi­grelia. „Matia“ aduce știri din Viena, în care se spune că în Austria situația e privită ca fiiind prea periculosâ și că pregătirile militare din Austria se fac în urma sfatului din Germania. Germania nu e liniștită asupra atitu­dinei Rusiei în cazul unui războiu franco-german și ar fi invitat pe Aus­tria să se prepare în consecință. Pă­rerea lui Moltke și a lui Walderfel ar fi, că acum e momentul oportun de a purta războiu cu Francia; mai târziu șansele ar fi mai mici. Acesta părere ar fi influențat asupra impera­­tului Wilhelm și a Curiei. Deja în Decembrie trecut, pe când regentul bavarez era în Berlin, Austria primise cunoștință despre intențiunile Germaniei. Atunci imperatul Franz Josef a fost inștiințat, că situația se agravase. „Journal des Debate“ Alice : Mesurile Austriei pun Europa in­­tregă in uimire: Declarațiunea câ acele mesuri se ieau numai din punt de vedere de precauțiune, fiind situațiunea încor­dată în apus, e numai în parte exactâ. Ruptura între Francia și Germania nu atinge direct interesele Austriei. Austria nu’și are ochii ațintiți spre Rin ci spre Dunăre. Austria n’are deplină încredere că cesti­unea bulgară se va putea resolva pe cale pacinicâ. Neapărat acesta n’o spun politicii, dar starea lucrurilor dintre Germania și Francia nu este adevăratul motiv al măsurilor luate de Austria. T­E­L­E­G­R­A­M­E Viena 5 Fevruar. (Camera deputaților.) D. Ziemalkowski, minisru fără portofoliu, răspunzând in numele comitelui Taaffe la interpelarea adresată asupra situațiuni mo­narhiei din punctul de vedere al relațiu­­nilor sale exteriore,­­lice raporturile Austro Ungariei cu tote Puterile sunt ab­solut satisfacatöre, că ele nu s’au modifi­cat de loc și că, cu totä incertitudinea ce apasă asupra Europei, ministrul are ferma speranța de a se menține pacea, la care țin așa mult tote guvernele. Terminând ministrul $ice, că nici mă­surile militare ce se iau astă­zli, nici con­vocarea delegațiunilor nu sunt simptome de răsboiu. Berlin - Ferruar. Decretul imperial care chiamă sub­ drapele 73.000 de rezer­viști pentru a fi exersați cu mânuirea ar­melor noi, a apărut. Exercițiurile vor ține de la 7 pănă la 18 Fevruarie st. nou. Paris 5 Fevruar. «Le Temps» crede într’o evoluțune politică a d-lui de Bis­­mark de când cu discursul ce a pronun­țat în Reichstag, evoluțiune care s’ar face în sensul unei apropieri de Austria care va lua locul apropierii încercate mai îna­inte de Rusia. D. Bismark ar fi organisat contra Ru­siei o coalițiune a Austriei, Italiei și An­gliei, la care s’ar alipi și Germania dacă Francia s’ar alia cu Rusia. Borna 5 Fevruar. Senatul a aprobat fără discuțiune și in unanimitate cererea de Credit pentru trupele din Africa, exprimat in același timp admirația sa pen­­­tru soldați ce au fost omoriți apărând o­­norea patriei. Constantinopoli­l Ferruar. (Cale in­directă).—Nici un fapt mai însemnat sau mai nou în afară de alegerea patriarh­u­­lui ecumenic nu s’a petrecut. Dyonisios, patriarhul nou ales este cu­noscut aici pentru sentimentele sale anti­­rusești. In ultimul răsboiu și mai cu samă pe timpul ocupațiunei Rușilor la Andria­­nopol Dyonisios, împedecând pe Bulgari de a lua in posesiune o biserică orto­doxă din împrejurimele Andrianopolului, a fost forte grav rânit și maltratat de Bul­gari și Ruși care îl târau prin glod. De asemenea se consideră că acestei alegere, cu tote sforțările și presiunile Rusiei pen­tru a face să triumfe candidatul sen Ioa­­chim, este o vie dovadă că elementul grec din Turcia tinde să rampă definitiv cu Rusia. Acest nesucces este cu atât mai simțitor cu cât politica rusască căzând in Bulgaria, elementele bulgare a scapat și ea de acțiunea rusască. Borna 6 Fevruar. In raportul seu asu­pra evenimentelor din Massnah, generalul Géné spune că Ras-Alula s-a făcut cunoscut prin inginerul Salimbeni prisonierul seu, de­ a evacua forturile înaintate ale Mes­­suah­ului, limitându-se numai in ocupați­­unea insulei. D. Salimbeni amenințat ca mortea in cazul când propunerile sale ar fi respinse a rugat pe general Géné ca să le pri­mesca, însă acesta a răspuns că nu pate să cedeze unei asemenea pretenții și că le era gata să respingă ori­ce atac al A­­bisinienilor. Viena . Fevruar. Se vorbește din nou fără îngji a se acredita, despre candida­tura regelui Milan la principatul Bulga­riei. Anglia ar încuraja pe rege ca să primescă. CRONICA INTERNA ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de la 24 ianuarie 1887. Președința d-lui vice-președinte G. Chițu. Presenți 115 d-nn deputați. D. Nacu, ministru de finance, depune pro­iectul de lege prin care se deschide guvernu­lui un credit de 1 milion pentru captarea is­­varelor de ape minerale din țară. (aplause). D. C. F. Robescu prezintă o petițiune a so­­cietăței lucrătorilor români, prin care cer să li se cedeze un teren pe care este a se con­strui un local și cere urgența pentru acesta lege. Urgența se admite. D. G. Demetrescu (Brăila) cere să i se pue la disposiție dosarul relativ la cumpărare de naftalină, voind a face o interpelare în pri­vința acesta. D. Stătescu, ministru al justiției, cere ca Camera să se ocupe în secțiuni cu partea din urmă a codului comercial care a rămas ne­votată. D. N. Ionescu cere să se dea prioritate a­­celora cari cer naturalizarea și cari servesc­­ în armată. D. I. Câmpineanu se unesce cu d. Ionescu și adaogă ca nu trebue să se uite inginerii străini (români de dincolo de Carpați) cari se găsesc in serviciul Statului român. D. C. Disescu ro 5gă pe guvern să intervină pe lângă Cameră să se ocupe în secțiuni cu proiectul de lege prin care se acordă o pen­siune viageră unui membru la Curtea de apel, actualmente bolnav. La ordinea­­ zilei interpelarea d-lui Tache Ionescu privitore la amnestia celor de la Bo­toșani. Tinorul deputat ales de partidul național­­liberal pronunță un discurs pregătit prin care face­­ un violent rechisitoriu actualului guvern, căruia îi face imputare pentru amnestia celor de la Botoșani, care,­­lice d-sa, nu este francă și reală. D-sa vorbesce de Mavrodol, de presa liberală pe când partidul liberal se afla în o­­poziție și se face apărătorul regimului con­servator. D. T. Ionescu ’și reaminteste de scrisorile sale adresate de la Paris unei persone de aci și în care critică pe mult regretatul C. A. Rosetti și pe d. I. Brătianu, căruia în urmă îi făcu amenda onorabilă pentru ca prin a­ FOILETON. UN SECRET DE STAT NOVELETA DE IMI .A. 27 BMNG. Traducere de G. N. B. (Urmare). III. In aceiași anu domna de Marillac o scenă vio­lentă cu prințul peste mesnrft invidios, care’i făcu reproșurile cele mai amare pentru relațiunea ei cu amabilul și tenorul diplomat. Certa se fini ca de obiceiu ca o reconsiliere si­mulată, fiind­că prințul cu totul infidelitatea amantei sale, despre care era bine încredințat, totuși nu pu­tea și aici nu voia să se despartă de sirena sedu­­cătare. Domna de Marillac inse se gândia acum cu atât mai mult ca să concedieze pe fostul ei amant. Prințul era un barbat cam bătrân și trecut, care purta o viață galantă și prea puțin morală in Pa­ris, despre care era forte mult indignată înalta sa familie și soția cu care nu trăia împreună. Din nenorocire făcuseră naufragia tate încercă­rile de a elibera pe prinț din vrejile nedemne ale amantei sale, din cauza pasiunei sale pentru dama periculosa și din cauza slăbăciunei sale benevole. El recădea totdeauna din nou in farmecul diabolic și in mrejile domnei de Marillac care’l domina cu desă­vârșire, și la care, precum acesta se’ntâmpla adesea la barbați mai bătrâni, el ținea cu o afecțiune cu atât mai mare, cu cât ea îl înceta mai mult și cu cât mai indiferent devenise pentru dânsa. Insa ceia ce nu putură reuși nici sfătuirilor in­sistente din partea rudelor sale regale, nici plânge­rile și amenințările soției lasate, acesta se efectua acum prin intervenirea atașatului iresistibil. Cu tote că domna de Marillac nu era capabilă pentru o afecțiune adevărată și profundă și că se lasa condusă principalmente numai de vanitatea și de interesul ei, totuși preferi­ea evident pe jinele și amabilul diplomat înaintea bătrânului și neinteresa­tului prinț, al căruia societate îi displăcea și care o mai tortura pe lângă acesta și cu gelozia sa. Femeea prudentă și experiență in asemenea lu­­cruri făcea in tăcere comparațiuni între ambii ei a­­doratori, cari se’nțelege de la sine că erau in favo­rea atașatului mai ténor, fiind­că acesta, afară de tóte cele­l­alte avantaje, se părea a’i oferi și’n pri­vința pecuniară, totä siguranța posibilă, pentru care avea o considerațiune deosebită. Sub aceste împrejurări nu era o chestiune prea grea pentru domnul de Distram, ca s’o înduplece pentru excursiunea proiectată, care’i oferea in ace­lași timp o variațiune plăcută și excita plăcerea ce o avea pentru aventuri galante. Pentru acesta consimți ea fără a se gândi mult, de a se dispărți de prințul, care nu’i mai plăcea, și a se lașa răpită de adoratorul ei cel nou, în spe­ranță de a găsi pentru perderea ei o dispăgubire a­­bundentă prin un barbat atât de bogat, pe care-l considera cel puțin de un milionar multiplu din causa splendidelor sale cadouri și în considerațiunea vie­­ței luxoase ce o purta. Domna de Marillac gândindu-se cu maturitate la tote aceste avantaje și după ce făcuse tote pregăti­rile pentru plecarea ei, părăsi Parisul pe ascuns dm­­­preună cu adoratorul ei, care era mai mult întris­tat de­cât vesel de încuviințarea ei atăt de grabnică, spre a se duce la Baden-Baden, unde sosiră fără nici o aventură și descriseră în oțelul „La Curtea­ Badensă.* Se’nțelege că răpirea unei dame atât de cunoscute în lumea aristocrată bărbătescă, făcuse sensațiunea cea mai mare. Prin mijlocirea viclenului ambasador fiarele cele mai cetite parisiane, cu deosebire ,Fi­garo» aduseră a doua scirea sensațională cu în­floriturile ușitate și cu o însemnare precisă a per­­sonelor respective, că trebuia să le ghicească ori­cine, cu tote că numele lor nu era numit. Prințul era înfuriat la culme, de­ore­ce nu se mai putu îndoi de infidelitatea amantei sale. Insă încă mai mult de­cât perderea femeei seducőtore îi cauza durere rolul ridicul, care’l juca cu acesta ocasiune. Spre a fugi de scandalul public, de privirile iro­nice și de întrebările compatimitore ale cunoscuților săi, de observațiunile reutociese ale societăței și de atacurile foilor umoristice, se decise Alteța sa in­­tr’un acces de adevărată remustrare, de a uita pe a­­manta sa ingrată și de a se întorce la soția sa a­­bandonată. Inse­și un palatul de ambasadă domina o altera­­țiune neobicinuită, când se răspândise scirea despre răpirea domnei de Marillac prin cunoscutul atașat. Contesa era indignată despre o asemenea imora­litate; invidiosul consilier de legațiune ridică ume­rii cu dispreț și își frecă mânile ca malițiositate și incputaterea Armgard își putu opri cu anevoie la­crimile pentru supararea suferită. Pentru ántâia dată simți ea o durere încă necu­noscută pănă acum. In inima ei curată, încă nea­tinsă de nici o furtună a pasiunilor se luptau și se certau sentimentele cele mai contrad­icătore: amor gingaș și ură sălbatecă, pudure virginală și gelozie femeiască, mândrie înaltă și invidie amară, afecțiune cordială și dispreț neîmpăcat. Când condamna ea pe domnul de Distram, când îl scuza, când blama ea pe birbantul ușurel de min­te, când îl achita. Ea era mâniesit pe dânsul, íase încă mai mult pe femeea depravată, căci după pă­rerea ei numai ea 11 încetase. Ea voia să’l uite cu ori­ce preț și totuși se gândia la dânsul ne’ncetat. De câte ori se pronunța numele lui, treialtă ea involuntar și o indisposițiune frapantă tulbura vioi­ciunea ei obicinuită. «Noi facem íutr’adevĕr onore prea mare domnu­lui de Distram, dacă ne ocupăm atât de mult de dânsul.*­­A se contesa. «Pentru mine este întocmai ca și cum n’ar exista de loc.* «Pe mine nu mă intrighezi alta de­cât că repre­­sintațiunea nostru teatrală nu va putea să aibă loc.*­lise Armgard cu o indiferență aparentă. «Acesta nu’mi pot explica de loc,* flise ambasa­dorul cu b­uișcea sa obicinuită. «Noi mai avem timp încă o săptämâna Intregii pănă la represintațiune și până atunci domnul de Distram se va întorce de­si­gur și va accepta rolul său.* (Va urma).

Next