Curierul Foaea Intereselor Generale, 1887 (Anul 14, nr. 1-144)
1887-10-28 / nr. 119
< Anul al XVlea Vo. 119.___________________IASSI Mercuri 28 Octombrie (9) Noembrie 1387. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNGIURILOR [N IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Frpe trimestru 6 Fr. ^ IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.—pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STRAINATATE................................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE . ... 1 Fr*— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. • • • Anunciuri: Pag. T, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. a. JVr. 20 bani* CURIERUL A (TH. BALASSAN) FOAiMJnTERESELOR GENERALE Oa.len.d.a.r-o.1 Septa, m. & n e I STIL VECHIU ț>IPAJ PATRONUL ȘI LEI_________| TIMPUL DIN SEPTÃMÂNA ~ STIL NOU | |IPA_____|___ PATRONULI LEI | Răs.oarelui | Apus. Soirelu Octombrie. ’ "Noembrie ~ . ~ — 25 Duminică Sfinții Markian și Martirie 6 Duminică Leonard 6—48 4—44 26 Luni (1) Sfântul Marele Martir Dimitrie 7 Luni Engelbert 6—48 4—42 27 Martir Sfântul Dimitie Basarab și Sfântul M. Nestor La 27 Octombrie Pătrarul din urmă 8 Marți Gott.frid 6—49 4—40 28 Mercuri Sfântul Terentie și Neonila ca v§nsc( pre apoi bine Mercuri Theodor 6-50 4-89 29 Joi Martira Anastasia Romana 10 Joi Andrei 6—61 4—37 80 Vineri Sfântul Zinovie și Zinovia 11 Vineri 1 Martin 6—51 4—36 31____________ Sâmbătă Apostolul Stahie și Amphie____________________________ 12 Sâmbătă 1 Cunibert 6—58 4 85 CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE: Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre ,8I, Passage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter . C o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166. Fleet Street, Londra, R. C. Manuscriptele nepublicate te vor arde. Vin iVr. 20 bani» ANUNCIURI I. B. Cantacuzino retrăgânduse din magistratură se însărcinează cu apararea proceselor inaintea tuturor instanțelor judecătorești. Strada Asachi No. 3. Foarte Important DESFACERE TOTALA Din cauza retragerei sale din afaceri, subsemnatul are onore a aduce la cunoștința publică, că in urma înaltei autorisațiuni a Camerei de Comerciu din localitate a deschis o desfacere en gros și en detail, cu un scăzământ de 25 la sută de tote obiectele bogatului Magazin de Bijuterie și Argintărie din orașul Iași, strada Ștefan cel Mare No. 13, vis a vis de frații Pollingher, cunoscut onor, public iașan de un timp de 30 ani. In acest magazin cumpărătorii vor găsi obiecte de bijuterie de aur și argint cu brilante, diamante, rubine, safire, perle fine etc. și bijuterii fără pietre precise, și anume : bracelete, broșe, coliere, cercei, inele, ceasornice și lanțuri pentru dame și barbați, de aur și argint, precum și obiecte de argint și de Roolz de tot felul pentru diferite întrebuințări, etc. etc. Ne grăbim a aduce acesta știre la cunoștința publică, sperănd că vom avea un concurs bine-voitor din partea sa. Cu stimă, J. JOSEFSOHN. MUMe arendat Moșia Căneștii cu tóte trupurile ei situată in districtul Vaslui, in mărime aproximativ de 1200 fălci, având iazuri, mori, crâșme, petrarii, acarete etc., să dă in arendă pe timp de 5 ani cu începere de la 23 Aprilie 1889 , despre condițiunile arendărei, doritorii să se adreseze la subscrisa domiciliată in Iași strada Albă. Ecaterina D. Luca. În casele d-lui Costachi Pa Ul allbilirici îachi din strada Paladi, cuprinzând 6 odăi, un salon mare, 2 antreturi, bucătărie, spălătorie, camară, grajd, șură hambar, 2 grădini, fântână in ogradă, pivniță bună. Doritorii de a le lua in chirie, să se adreseze in acele case de la 9 ore dimineta și până la 3 p. m. IASSI 27 Octombrie, 1887. Propaganda prin viu graiu Sub acest titlu, publică „Lupta“ în numărul de Duminică 25 Oct. în fruntea farului următorele rânduri pe care le reproducem și noi. Din tote mijlocele de propagandă prin sate și prin unghiurile retrase a orașelor, cel mai bun este, pentru moment, desigur, propaganda orală: „comunicarea prin grai viu“. Să se noteze, când zic propaganda orală, nu mă gândesc la conferințe, la întruniri publice cu oratori și cu tribună, întrunirile și conferințele sunt minunate mijloce, decât ele nu sunt posibile peste tot locul. Pentru a face întrunire întăia condiție este să ai un auditor. Ei bine, se știe că pentru a avea un auditor să cere orecare aglomerație de populație, aglomerație pe care numai în orașe o poți găsi și nici de cum la țară. Cât despre planul de a provoca o întrunire a mai multor sate, acesta pentru moment e forte greu. Administrația este capabilă să vadă în asemenea întruniri ceva revoluționar și să aresteze la masă pe țarani. Ceea ce $i nu e o supoziție. Acest lucru a avut loc în județul Vaslui acum trei ani. Țaranii din mai multe comune voind a se întruni pentru a protesta în contra legei dotațiunei Coronei și a cere pământuri, administrația cu detașamente de soldați i-a risipit, i-a bătut, pe unii i-a aruncat în ínchisare. Cel mai bun, singuril mijloc pentru moment este propaganda orală, este ca promotorii ideilor democratice să’și caute a’și ramifica relațiile prin sate, a’și capata aderenți printre tinerii săteni cei mai deștepți și cu știință de carte și apoi prin aceia a lucra pentru răspândirea ideilor, a face cu încetul școla politică țăranilor arătându-le care sunt drepturile lor, fâcîndu-i să îmțâldgâ care este cauza mizeriei lor, designându-le mijlocele cele mai potrivite pentru ridicarea lor, înculcându-le în cap ce fel de revendicâri au de pretins și ce fel de omeni să trimite ca reprezentanți ai lor în parlament. De altmintrerea acest mijloc este peste tot locul întrebuințat, și a dat rezultatele cele mai satisfacatire. Acest mijloc de propagandă nu exclude „ziarele“, nu exclude „broșura“. Decât „ziarele și broșurile“ sunt scrise și răspândite nu atât în vederea maselor, ci mai cu seamă la aceea a agitatorilor, a propagandiștilor, a celor ce servesc de agenți ai transmiterei ideilor. Aceștia au nevoe de ziare și de broșure pentru a lua din ele eementele de propagandă, pentru a se inspira din principiile democratice, pentru a găsi argumente vecinie noui în contra obiecțiunilor, pu im cuvânt pentru a fi demni de misiunea mare cu care convingerile lor îi împing a se însărcina. Țăranul trăește, prin natura ocupațiilor lui, în izolare, el nu are multe ocazii de a întâlni omeni străini, de care, de altmintrelea «1 să defiează; el nu are chiar timpul de a gândi și discuta cestiuni de un ordin ceva mai superior. Un lucrator dia turg, prin forța împrejurărilor este amestecat în curentul general al politicei, ocupațiile lui chiar nu exclud aglomerațiile de indivizi, de multe ori mai mulți lucrători pot munci și în același timp pot sâ’și vorbesc, sâ’și schimbe ideile. Pentru țărani, împrăștiați din distanță în distanță pe întinsul câmpiei, acesta este imposibil. Ca loc de întrunire el are numai cârciuma și acesta nu e tocmai cel mai nimerit loc pentru discuție, ea este un loc de băutură. Cu tote acestea, de vreme ce cârciuma este singurul loc de întrunire la țară, în care să petrece și să discută, natural că ea este prin natură lucrurilor designată a avea o influență mare în viața politica a țăranului. Cea mai bună propaganda este tot cea individuală, sau restrânsă la câțiva intimi, sara, înainte de culcare. Sfârșesc prin a <jice: propaganda prin sate putea să împărți în două: întâi trebue ca acțiunea ideilor să se simțască asupra unui număr relativ restrâns de săteni, deameni inteligenți și cu știință de carte, locuitori la țară, stabiliți și șezători prin sate. Numai prin intermediarul acestora, odată găsiți și educați politicește, să, pete apoi, al doilea, începe propaganda în massa adâncă a poporului. Ziarele și broșurile vor avea de țintă a întreține spiritul de propagandă a inițiaților a propagandiștilor. Un partid democratic și în adevăr iubitor de binele masselor nu pote să nu intre pe acesta cale decât cu prețul de a se nimici, cu riscul ca principiile ce se profeseza să nu devină niciodată încarnate în massele populare. Trebue deci a gândi serios la un început de acțiune. TELEGRAME Londra 5 Noembre. Tribunalul a ordonat arestarea deputatului Lox, membru al ligei irlandeze. Viena 5 Noembre. In comisiunea delegațiunei ungare, comitele Iuliu Andrassy a interpelat pe guvern asupra afacerilor bulgare în general, și în particular, asupra recunoșterei principelui Ferdinand. Dornitele Kalpocky a răspuns ca, afara de o singură putere guvernul bulgar este recunoscut „ipso facto“. Dar ministrul a adaugat ca „asta$i nu putem recunoște legalitatea alegerei principelui“. Politica austro-germană este o politică de pace, la care s-a unit și Italia, și ale căror scopuri sunt identice cu acelea ce urmărește Eoglitera. Cornitele Kalnocky exprimă speranța că Rusia se va reapropia de aspirațiunile pacifice și conservatore de puteri centrale și că Austro-Ungaria va întreține relațiuni cordiale cu puternica sa vecină, Londra 5 Noembre. „Time s zice că d. Crispi a ficșat la Friederichsruhe cele mai mici detalii a întreitei alianțe; în cazul unei rupturi a pacii în Europa acțiunea celor trei puteri (Germania, Austria și Italia) va fi comună. S’ar fi stabilit asemenea că modificațiunile teritoriale vor fi ficsate înainte de concluderea păcei Viena 5 Ianuarie. Inventatorul puștei Schulhof acasă pe Lebel ce i-a luat modelul său patentat de pușcă cu repetițiune ce s’a introdus acum în armata francezâ. Bruxelles 5 Noembre. Ziarul „Le Nord“ confirmă că Țarul întorcânduse în Rusia, va trece pe la Berlin și FOILETON. PLEVNA. ROMAN ISTORIC CONTIMPORAN. DUPĂ GREGOR SAMAROV TRADUCERE DE G. N. BUCȘĂNESCU. (Urmare). 26 O veselie nespusă se introduse când apărură la locul de serbare prințul cu contesa, urmat de Vladimir și de Blagonov și de soțiile acestora. Boerii se așezară la una din mese în mijlocul țăranilor și prințul ridică un toast în sănătatea marelui Țar și a bravei și victorioisei sale armate, la care aclamară toți acei prezenți cu entusiasmul cel mai mare ; după acesta începură petrecerile tinerimei, băieții trebuiau să se acațe pe dragii netezi, ca se pot lua cadourile puse în vârful lor. Participarea era generală la acest joc, râsete zgomotose însoțiau tote încercările nereușite, și părinții micilor luptători se animau ca și dânșii însuși. Prințul însoția acest joc cu glumele sale originale, cari încântară pe țerani, și adăugă pentru gimnasticii cei mai dibaci câte un imperial sau jumătate de imperial din punga sa pe lângá premiile câstigate, astfel că veselia crescea tot mai mult și chiar ranile perechi, cu totä disposițiunea seriosä, în care-i aruncase dispărțrea la care se așteptau în curând, isbucnirâ de multe ori în rîsete zgomotase și vesele. Studentul Evghenie se uitase surprins la Blagonov când apărură boerii la locul de serbare, și el își freca acum asemenea fruntea, ca și cum ar fi căutat în memoria sa, precum făcuse mai înainte de Zaharin când îl vedu pe dânsul; el continuă să mănânce și se bea și să amuzeze pe acei cari se aflau în apropierea lui prin discursuri după modelul articolului lui Acsacov din gazeta de Moscva, însă privirile sale se îndreptau necontenit asupra lui Blagonov, și deci privise câtva timp la junele barbat, clătina el din cap, ca și cum ar fi voit să respingă cugetările cari se ridicau în capul lui ca uisce cugetări absurde și imposibile. Jocurile erau terminate și acum începu danțul tinerilor perechi. Prințul găsise nisce lăutari forte primitivi într’un sat apropiat, și în curând tinerii barbați și fetele se dedlară danțului cu bucuria juvenilă cea mai mare, care face in tote țerile și în tote straturile societăței ca inimile ső puizeze mai rapid, pe când bătrânii steteau in jurul dănțuitorilor sau se ocupau pe la mese cu mâncările și băuturile gustase cari se trimiseră de la palat. Vladimir și Blagonov deschiseră danțul cu fetele cele mai frumose din sat, și apoi se preumblară amânduoi cu soțiile lor printre diferitele grupe, adresând cuvinte amabile când unuia, când altuia, pe când prințul Nicașa stetea in mijlocul locului de danț, bătea puternic in palme dupa tactul muzicei adresând diferitelor perechi glumele sale picante și vesele. Pentru contesa Sniatowski se adusese un fotoliu, și ea privia cu o interesateță cordială la danț și conversă în modul cel mai amabil cu părintele Ghristofor, care ocupa léoga dânsa locul de onore. Studentul se sculase de pe locul său și se duse întro apropiere directă după Blagonov și Martha; el arunea nisce priviri tot mai examinatore asupra fundui ofițer și expresiunea feței sale arata, că el căuta încă in memoria sa, ori și cât de stranie s’ar fi pirat cugetările sale în acest moment. Blagonov vorbise cu câțiva din bătrânii țărani, cari se ridicară cu respect de pe locurile lor, sărutând palele uniformei sale și primurile de blană ale mantelei Marthei; el se întorse apoi către o altă grupă—i se păru că se ridică de’naintea sa un spectru îngrozitor, și íntorcându-se din nou cu grăbire, se duse el pe lângă mese spre a se apropia unei alte grupe de țerani, cu cari convorbi distrat și zăpăcit, pe când privirile sale anxiose se îndreptau neîncetat asupra studentului, care se așezase iarăși la masa sa. Aceste teze se petrecură in puține momente. Martha nu observase nimic din zăpăcala soțului ei și conversa veselă și cordială cu țăranii. Domnul Zaharia ínse, care se ținuse ca din întâmplare în apropierea studentului, era în apropierea directă a acestuia, el auzise cuvântul pronunțat de acela și un fulger amenințător se ivisa ochii săi și făcu o mișcare ca și cum ar fi voit să se arunce asupra junelui om. Totuși se opri el și merse mai departe cu o mină liniștită prin șirurile țelanilor. După un timp scurt se apropia el de prinț și’i șopti câteva cuvinte. Prințul scose cosornicul din buzunar, se uită cu’n suspin de regret la mulțimea veselă și se duse apoi la fiica sa și la Blagonov. «Este timp, să plecăm,* țese el, «Pavel Andreevici îmi aduce aminte că trebuie să ne grăbim ca să nu perdem trenul.* «Da, da,* flise Blagonov cu grăbire, respirând mai ușor, «trebuie să plecăm, trebuie să sosim cu orice preț la timp în Petersburg.* El se duse înaintea prințului la contesă. Domnul Zaharia în cunoștiințase și pe Vladimir, trăsurile traseră la scară, și după ce țăranii salutară încă odată pe stăpânii darnici cu strigări sgomotase de vivat, trăsurile plecară spre castel. O bricică mică aștepta pe domnul Zaharia. Stefan Zahariev avea să plece cu dănsul la castel, ca se însoțiascâ acolo pe contele Vladimir. Junele țeran îmbrățișase încă odată pe femeea și pe copilul său, și cu lacrimi în ochi, tuse mândru și fericit de onorea ce i se făcuse și de viitorul strălucit care se descidea de’naintea ochilor sei, se sui el, felicitat de toți și invidiat de mulți în trăsura boieresca, vizitiului căria el încredințase deja puținele efecte de drum. D. Zaharia se apropie de student, care stătea lângă trăsură. «Am Bu’ți spun ceva,* flise el cu’n ton serios și sever,—«vino în astă sară la castel, íaső mai tărziu, când se va fi întunecat bine ; până atunci voiu fi ocupat cu plecarea stăpânilor, și voiu remânea încă pănă mâne aici, ca se pot lua disposițiunile necesare în privința administrațiunei.* Studentul se uită speriat la dânsul; cuvintele erau atât de încet șoptite, că nu se auzise nici unul din cei cari steteau în jurul trăsurei; se păru un moment că ar fi voit să respundă cu pălângie, Insa cum ar fi putut să se opună el in contra putintelui intendent al stăpânilor moșiei, și invitațiunea ca să vină la castel nu avea nimic de ofensator sau neliniscitor, cu tote că era pronunțată cu un ton atât de poruncitor—el își plecă dér capul ca semn de afirmare ; d. Zaharin ínse nu așteptase nici un respuns, ci se suise deja în trăsură, care se depârtai apoi repede cu dânsul și cu Stefan Zahariev. (Va urma)’