Curierul Foaea Intereselor Generale, 1887 (Anul 14, nr. 1-144)

1887-10-28 / nr. 119

< Anul al X­Vlea Vo. 119.___________________IASSI Mercuri 28 Octombrie (9) Noembrie 1387. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNGIURILOR [N IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr­­pe trimestru 6 Fr. ^ IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.—pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STRAINATATE................................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE . ... 1 Fr*— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. • • • Anunciuri: Pag. T, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. a. JVr. 20 bani* CURIERUL A (TH. BALASSAN) FOAiMJnTERESELOR GENERALE Oa.len.d.a.r-o.1 Septa, m. & n e I STIL VECHI­U ț>­I­P­A­J PATRONUL ȘI L­EI_________| TIMPUL DIN SEPTÃMÂNA ~ STIL NOU | |­­IPA_____|___ PATRONUL­­I LEI | Răs.­oarelui | Apus. Soirelu Octombrie. ’ "Noembrie ~ . ~ — 25 Duminică Sfinții Markian și Martirie 6 Duminică Leonard 6—48 4—44 26 Luni (­1­) Sfântul Marele Martir Dimitrie 7 Luni Engelbert 6—48 4—42 27 Marti­r Sfântul Dimitie Basarab și Sfântul M. Nestor La 27 Octombrie Pătrarul din urmă 8 Marți Gott.frid 6—49 4—40 28 Mercuri Sfântul Terentie și Neonila ca v§nsc( pre apoi bine­ Mercuri Theodor 6-50 4-89 29 Joi Martira Anastasia Romana 10 Joi Andrei 6—61 4—37 80 Vineri Sfântul Zinovie și Zinovia 11 Vineri 1 Martin 6—51 4—36 31____________ Sâmbătă Apostolul Stahie și Amphie____________________________ 12 Sâmbătă 1 Cunibert 6—58 4­ 85 CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE: Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre ,8I, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.­­­ Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter . C­ o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166. Fleet Street, Londra, R. C. Manuscriptele nepublicate te vor arde. Vin iVr. 20 bani» A­NUNCIURI I. B. Cantacuzino retrăgânduse din magistratură se însăr­cinează cu apararea proceselor inaintea tuturor instanțelor judecătorești. Strada Asachi No. 3. Foarte Important DESFACERE TOTALA Din cauza retragerei sale din afaceri, subsemnatul are onore a aduce la cunoș­tința publică, că in urma înaltei autori­­sațiuni a Camerei de Comerciu din loca­litate a deschis o desfacere en gros și en detail, cu un scăzământ de 25 la sută de tote obiectele bogatului Magazin de Bi­juterie și Argintărie din orașul Iași, stra­­­da Ștefan­ cel­ Mare No. 13, vis a vis de frații Pollingher, cunoscut onor, public iașan de un timp de 30 ani. In acest magazin cumpărătorii vor găsi obiecte de bijuterie de aur și argint cu brilante, diamante, rubine, safire, perle fine etc. și bijuterii fără pietre preci­se, și anume : bracelete, broșe, coliere, cercei, inele, ceasornice și lanțuri pentru dame și barbați, de aur și argint, precum și obiecte de argint și de Roolz de tot fe­lul pentru diferite întrebuințări, etc. etc. Ne grăbim a aduce acesta știre la cu­noștința publică, sperănd că vom avea un concurs bine-voitor din partea sa. Cu stimă, J. JOSEFSOHN. MUMe arendat Moșia Căneștii cu tóte trupurile ei situa­tă in districtul Vaslui, in mărime aproxima­tiv de 1200 fălci, având iazuri, mori, crâșme, petrarii, acarete etc., să dă in arendă pe timp de 5 ani cu începere de la 23 Aprilie 1889 , despre condițiunile arendărei, doritorii să se adreseze la subscrisa domiciliată in Iași stra­da Albă. Ecaterina D. Luca. În casele d-lui Costachi Pa­ Ul allbilirici îachi din strada Paladi, cuprinzând 6 odăi, un salon mare, 2 antreturi, bucătărie, spălătorie, camară, grajd, șură ham­bar, 2 grădini, fântână in ogradă, pivniță bună. Doritorii de a le lua in chirie, să se adreseze in acele case de la 9 ore dimineta și până la 3 p. m. IASSI 27 Octombrie, 1887. Propaganda prin viu graiu Sub acest titlu, publică „Lupta“ în numărul de Duminică 25 Oct. în fruntea farului următorele rânduri pe care le reproducem și noi. Din tote mijlocele de propagandă prin sate și prin unghiurile retrase a orașelor, cel mai bun este, pentru mo­ment, de­sigur, propaganda orală: „co­municarea prin grai viu“. Să se noteze, când zic propaganda orală, nu mă gândesc la conferințe, la întruniri publice cu oratori și cu tribună, întrunirile și conferințele sunt mi­nunate mijloce, de­cât ele nu sunt po­sibile peste tot locul. Pentru a face întrunire întăia condiție este să ai un auditor. Ei bine, se știe că pentru a avea un auditor să cere ore­care a­­glomerație de populație, aglomerație pe care numai în orașe o poți găsi și nici de cum la țară. Cât despre planul de a provoca o în­trunire a mai multor sate, acesta pen­tru moment e forte greu. Administra­ția este capabilă să vadă în asemenea întruniri ceva revoluționar și să ares­teze la masă pe țarani. Ceea ce $i­ nu e o supoziție. Acest lucru a avut loc în județul Vaslui acum trei ani. Țaranii din mai multe comune voind a se întruni pentru a protesta în con­tra legei dotațiunei Coronei și a cere pământuri, administrația cu detașamen­te de soldați i-a risipit, i-a bătut, pe unii i-a aruncat în ínchisare. Cel mai bun, singuril mijloc pen­tru moment este propaganda orală, este ca promotorii ideilor democratice să’și caute a’și ramifica relațiile prin sate, a’și capata aderenți printre tine­rii săteni cei mai deștepți și cu știință de carte și apoi prin a­ceia a lucra pentru răspândirea ideilor, a face cu încetul școla politică țăranilor arătân­­du-le care sunt drepturile lor, fâcîn­­du-i să îmțâldgâ care este cauza mi­zeriei lor, designându-le mijlocele cele mai potrivite pentru ridicarea lor, în­­culcându-le în cap ce fel de revendi­­câri au de pretins și ce fel de ome­­ni să trimite ca reprezentanți ai lor în parlament. De altmintrerea acest mijloc este peste tot locul întrebuințat, și a dat rezultatele cele mai satisfacatire. Acest mijloc de propagandă nu ex­clude „ziarele“, nu exclude „broșura“. De­cât „ziarele și broșurile“ sunt scri­se și răspândite nu atât în vederea maselor, ci mai cu seamă la aceea a agitatorilor, a propagandiștilor, a ce­lor ce servesc de agenți ai transmite­­rei ideilor. Aceștia au nevoe de ziare și de broșure pentru a lua din ele eemen­tele de propagandă, pentru a se in­spira din principiile democratice, pen­tru a găsi argumente vecinie noui în contra obiecțiunilor, pu im cuvânt pen­tru a fi demni de misiunea mare cu care convingerile lor îi împing a se însărcina. Țăranul trăește, prin natura ocupa­țiilor lui, în izolare, el nu are multe ocazii de a întâlni omeni străini, de care, de altmintrelea «1 să defiează; el nu are chiar timpul de a gândi și discuta cestiuni de un ordin ceva mai superior. Un lucrator dia turg, prin forța împrejurărilor este amestecat în cu­rentul general al politicei, ocupațiile lui chiar nu exclud aglomerațiile de indivizi, de multe ori mai mulți lu­crători pot munci și în același timp pot sâ’și vorbesc­, sâ’și schimbe ideile. Pentru țărani, împrăștiați din dis­tanță în distanță pe întinsul câmpiei, acesta este imposibil. Ca loc de în­trunire el are numai cârciuma și a­­cesta nu e tocmai cel mai nimerit loc pentru discuție, ea este un loc de bă­utură. Cu tote acestea, de vreme ce câr­ciuma este singurul loc de întrunire la țară, în care să petrece și să dis­cută, natural că ea este prin natură lucrurilor designată a avea o influență mare în viața politica a țăranului. Cea mai bună propaganda este tot cea in­­­dividuală, sau restrânsă la câți­va in­timi, sara, înainte de culcare. Sfârșesc prin a <jice: propaganda prin sate pute­a să împărți în două: întâi trebue ca acțiunea ideilor să se simțască asupra unui număr relativ restrâns de săteni, de­ameni inteli­genți și cu știință de carte, locuitori la țară, stabiliți și șezători prin sate. Numai prin intermediarul acestora, odată găsiți și educați politicește, să­, pete apoi, al doilea, începe propa­ganda în massa adâncă a poporului. Ziarele și broșurile vor avea de țintă a întreține spiritul de propagandă a inițiaților a propagandiștilor. Un partid democratic și în adevăr iubitor de binele masselor nu pote să nu intre pe acesta cale de­cât cu pre­țul de a se nimici, cu ris­cul ca prin­cipiile ce se profeseza să nu devină nici­odată încarnate în massele po­pulare. Trebue deci a gândi serios la un început de acțiune. TELEGRAME Londra 5 Noembre. Tribunalul a ordonat arestarea deputatului Lox, membru al ligei irlandeze. Viena 5 Noembre. In comisiunea delegațiunei ungare, com­itele Iuliu Andrassy a interpelat pe guvern asu­pra afacerilor bulgare în general, și în particular, asupra recunoșterei prin­­cipelui Ferdinand. Dornitele Kalpocky a răspuns ca, a­­fara de o singură putere guvernul bulgar este recunoscut „ipso facto“. Dar ministrul a adaugat ca „asta­$i nu putem recunoște legalitatea alege­­rei principelui“. Politica austro-germană este o po­litică de pace, la care s-a unit și I­­talia, și ale căror scopuri sunt iden­tice cu acelea ce urmărește Eoglitera. Cornitele Kalnocky exprimă speranța că Rusia se va reapropia de aspira­­țiunile pacifice și conservatore de pu­teri centrale și că Austro-Ungaria va întreține relațiuni cordiale cu puter­nica sa vecină, Londra 5 Noembre. „Time s zice că d. Crispi a ficșat la Friederichsruhe cele mai mici detalii a întreitei ali­anțe; în cazul unei rupturi a pacii în Europa acțiunea celor trei puteri (Germania, Austria și Italia) va fi co­mună. S’ar fi stabilit asemenea că modi­­ficațiunile teritoriale vor fi ficsate îna­­inte de concluderea păcei Viena 5 Ianuarie. Inventatorul puș­­tei Schulhof acasă pe Lebel ce­­ i-a luat modelul său patentat de pușcă cu repetițiune ce s’a introdus acum în armata francezâ. Bruxelles 5 Noembre. Ziarul „Le Nord“ confirmă că Țarul întorcându­­se în Rusia, va trece pe la Berlin și FOILETON. P­L­E­V­N­A. ROMAN ISTORIC CONTIMPORAN. D­U­P­Ă GREGOR SAMAROV TRADUCERE DE G. N. BUCȘĂNESCU. (Urmare). 26 O veselie nespusă se introduse când apărură la locul de serbare prințul cu contesa, urmat de Vla­dimir și de Blagonov și de soțiile acestora. Boerii se așezară la una din mese în mijlocul țăranilor și prințul ridică un toast în sănătatea marelui Țar și a bravei și victorioisei sale armate, la care aclamară toți acei prezenți cu entusiasmul cel mai mare ; după acesta începură petrecerile tinerimei, băieții trebuiau să se acațe pe dragii netezi, ca se pot­ lua cadou­rile puse în vârful lor. Participarea era generală la acest joc, râsete zgomotose însoțiau tote încercările nereușite, și părinții micilor luptători se animau ca și dânșii însuși. Prințul însoția acest joc cu glumele sale originale, cari încântară pe țerani, și adăugă pentru gimnasticii cei mai dibaci câte un imperial sau jumătate de imperial din punga sa pe lângá pre­miile câstigate, ast­fel că veselia crescea tot mai mult și chiar ranile perechi, cu totä disposițiunea seriosä, în care-i aruncase dispărț­rea la care se aș­teptau în curând, isbucnirâ de multe ori în rîsete zgomotase și vesele. Studentul Evghenie se uitase surprins la Blago­nov când apărură boerii la locul de serbare, și el își freca acum asemenea fruntea, ca și cum ar fi căutat în memoria sa, precum făcuse mai înainte de Zaharin când îl vedu pe dânsul; el continuă să mă­nânce și se bea și să amuzeze pe acei cari se aflau în apropierea lui prin discursuri după modelul ar­ticolului lui Acsacov din gazeta de Moscva, însă pri­virile sale se îndreptau necontenit asupra lui Bla­gonov, și deci privise cât­va timp la junele barbat, clătina el din cap, ca și cum ar fi voit să respingă cugetările cari se ridicau în capul lui ca uisce cu­getări absurde și imposibile. Jocurile erau terminate și acum începu danțul ti­nerilor perechi. Prințul găsise nisce lăutari forte pri­mitivi într’un sat apropiat, și în curând tinerii bar­bați și fetele se dedlară danțului cu bucuria juvenilă cea mai mare, care face in tote țerile și în tote stra­turile societăței ca inimile ső puizeze mai rapid, pe când bătrânii steteau in jurul dănțuitorilor sau se ocupau pe la mese cu mâncările și băuturile gustase cari se trimiseră de la palat. Vladimir și Blagonov deschiseră danțul cu fetele cele mai frumose din sat, și apoi se preumblară amânduoi cu soțiile lor prin­tre diferitele grupe, adresând cuvinte amabile­ când unuia, când altuia, pe când prințul Nicașa stetea in mijlocul locului de danț, bătea puternic in palme dupa tactul muzicei adresând di­feritelor perechi glu­mele sale picante și vesele. Pentru contesa Sniatow­­ski se adusese un fotoliu, și ea privia cu o intere­­sateță cordială la danț și conversă în modul cel mai amabil cu părintele Ghristofor, care ocupa léoga dânsa locul de onore. Studentul se sculase de pe locul său și se duse întro apropiere directă după Blagonov și Martha; el arunea nisce priviri tot mai examinatore asupra fundui ofițer și expresiunea feței sale arata, că el căuta încă in memoria sa, ori și cât de stranie s’ar fi pirat cugetările sale în acest moment. Blagonov vor­bi­se cu câți­va din bătrânii țărani, cari se ridi­cară cu respect de pe locurile lor, sărutând palele uniformei sale și primurile de blană ale mantelei Marthei; el se întorse apoi către o altă grupă—i se păru că se ridică de’naintea sa un spectru îngro­zitor, și íntorcându-se din nou cu grăbire, se duse el pe lângă mese spre a se apropia unei alte grupe de țerani, cu cari convorbi distrat și zăpăcit, pe când privirile sale anxiose se îndreptau neîncetat asupra studentului, care se așezase iarăși la masa sa. Aceste teze se petrecură in puține momente. Mar­tha nu observase nimic din zăpăcala soțului ei și conversa veselă și cordială cu țăranii. Domnul Za­­haria ínse, care se ținuse ca din întâmplare în a­­propierea studentului, era în apropierea directă a a­­cestuia, el auzise cuvântul pronunțat de acela și un fulger amenințător se ivi­sa ochii săi și făcu o miș­care ca și cum ar fi voit să se arunce asupra ju­nelui om. Totuși se opri el și merse mai departe cu o mină liniștită prin șirurile țelanilor. După un timp scurt se apropia el de prinț și’i șopti câte­va cu­vinte. Prințul scose cosornicul din buzunar, se uită cu’n suspin de regret la mulțimea veselă și se duse apoi la fiica sa și la Blagonov. «Este timp, să plecăm,* țese el, «Pavel Andree­­vici îmi aduce aminte că trebuie să ne grăbim ca să nu perdem trenul.* «Da, da,* flise Blagonov cu grăbire, respirând mai ușor, «trebuie să plecăm, trebuie să sosim cu ori­ce preț la timp în Petersburg.* El se duse înaintea prințului la contesă. Domnul Zaharia în cunoștiințase și pe Vladimir, trăsurile tra­­seră la scară, și după ce țăranii salutară încă odată pe stăpânii darnici cu strigări sgomotase de vivat, trăsurile plecară spre castel. O bricică mică aștepta pe domnul Zaharia. Stefan Zahariev avea să plece cu dănsul la castel, ca se însoțiascâ acolo pe con­tele Vladimir. Junele țeran­ îmbrățișase încă odată pe femeea și pe copilul său, și cu lacrimi în ochi, tuse mândru și fericit de onorea ce i se făcuse și de viitorul strălucit care se descidea de’naintea o­­chilor sei, se sui el, felicitat de toți și invidiat de mulți în trăsura boieresca, vizitiului căria el încre­dințase deja puținele efecte de drum. D. Zaharia se apropie de student, care stătea lângă trăsură. «Am Bu’ți spun ceva,* flise el cu’n ton serios și sever,—«vino în astă sară la castel, íaső mai tărziu, când se va fi întunecat bine ; până atunci voiu fi o­­cupat cu plecarea stăpânilor, și voiu remânea încă pănă mâne aici, ca se pot lua disposițiunile nece­sare în privința administrațiunei.* Studentul se uită speriat la dânsul; cuvintele e­­rau atât de încet șoptite, că nu se auzise nici unul din cei cari steteau în jurul trăsurei; se păru un moment că ar fi voit să respundă cu pălângie, Insa cum ar fi putut să se opună el in contra putintelui intendent al stăpânilor moșiei, și invitațiunea ca să vină la castel nu avea nimic de ofensator sau neli­­niscitor, cu tote că era pronunțată cu un ton atât de poruncitor—el își plecă dér capul ca semn de afir­mare ; d. Zaharin ínse nu așteptase nici un respuns, ci se suise deja în trăsură, care se depârtai apoi re­pede cu dânsul și cu Stefan Zahariev. (Va urma)’

Next