Curierul Foaea Intereselor Generale, 1892 (Anul 19, nr. 1-130)

1892-03-08 / nr. 27

martie 1508. Incetază din viață Radu V. Domnul țarei românești. 1642. Matei Basarab sosește in capitală du­­­­pă visita ce a făcut Sultanului. 1558. Mircea III chiamă cu inbunări pe boerii fugiși și pe urmă pmndră o parte din ei 1611. Batom­ bătut de armele române fuge din România. 1809. Rușii voesc a lua cetatea Giurgiului. 1804. Ypsilante plâcă din Iași spre Bucu­rești în capul Eb­eriștilor. 1881. Camorile Române proclamă România ridicată la rangul de regat.­ ­ Anul al XX-lea No. 27. T PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR *N TASST, pe an. 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. " IM DISTRICTE,pe an. 28 Fr.—pe semestru 14 Fr. pe trimestru 7 Fr. STRAINATATE...............................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ ... I Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Ajund­uri: Pag. I, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 80 b. Redacția și Administrația , 160. - Strada de Stat. — ISO. IASSI Duminecă 8 (20) Martie 1892. Apare Duminica, miercurea și Vinerea. CURIERUL (TH. BALASSAN) 1g Kg­. FOAEA INTERESELOR GENERALE CONRESPONDENȚI IN STRAINATATE: 1Pentru FRANCIA, se primesc anunciuri la Du Adam, négociant-comissionaire 81, rue des Saints-Pères Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 81, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 61 rue Caumartin.­­ Pentru AUSTRO-UNGARIA prin d. A. Oppelik, primul Biurou de Anunciuri austriac, Wien, I. Stubenbaster No. 2.— Pentru GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 8, Wien, Rotter , C­ o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un M­r. 90 bani. C­alendar­u­l Septă­man & n. e 1 STIL VECHIU I­P­I O­A | PATRONUL Z­­I­L­E­I | TIMPUL DIN SEPTAMÂNI STIL NOU j ț>IUA | PATRONUL J­I­L­EI__________| Răs. 86relui | Apng. Sáréin. Martie _ ~~ —= Martie 8 Duminică Sf. Teofilact mărturisitorul­­ 20 Duminică Iachim 6— 5 6 — 11 9 Luni­­ Sf. 40 m. din Sevastia 21 Luni Benedict 6 — * H 10 Mar­i Mart. Condrat și alți La 8 Martie. Lună plină cu senin, 22 Marti Octavian 6— 2­6-13 îl Mercuri Părintele S­ofronie Patriarhul „noi 2ăț­ada 23 Mercuri Otto 12 Joi Cuv. Teofan Ser’ apoi zăpadă. 24 Joi Gabriel 6-58 • 6-16 13 Vineri Aducerea Mo 5șicelor sf. Nikifor 25 Vineri An. Marcei Dom. 5—56­­— 14 Sâmbătă 8f. Benedict și Alexandru 26 Sâmbătă, Emanoil 5—55 6­—18 , asemenea să scadă de când sa sosit tim­pul urât. Bellune 16 Martie.— Opt persone au fost strivite de un troian. Londra 16 Martie.—Se asigură că re­luarea lucrului în mine se va face Lunea viitore.# Viena 16 Martie.— Prințul Lobanoff, ambasador al Rusiei, a plecat la Peter­sburg. Atena 16 Martie.—Depeși din Larissa anunță că câmpia Tesaliei este năvălită de miliarde de șoireci de cămi, cari a­­menință totă recolta. Se asigură că excursiunea studenților sârbi, amânată tomna trecută, va avea loc acuma. Londra 16 Martie.­­ Mai multe vit­­pere englezești, cari placă în Orient, s’au dus să se aprovizioneze cu cărbuni la Anvers Altele au găsit fără dificultate cărbuni chiar la Londra. Azi a fost ședință secretă a uniunei minerilor, s’a discutat chestiunea reluă­­rei lucrului, dar nu s’a luat nici o deci­­siune. Azi s’au numit lichidatorii oficiali ai casei Marileta. Buenos­ Ayres 16 Martie.—D. Uriburu a refuzat de a lua în mod provisoriu por­tofoliul Financelor. Șefii celor două par­tide precum și d. Roca declară numirea d-lui Saenz Pena la prezidenția ca asi­gurată. Cettinge 16 Martie.— Porta a însărci­nat pe guvernatorul general din Cossova ca să mergă la Oolacio, granița munte­­negrean, ca să împăcine populațiunea și să evite noui conflicte. Lucerna 17 Martie.— De­ore­ce ma­rele consiliu a respins cererea de grație a asasinului Gatti, condamnat la pedepsă cu morte, va fi in Elveția pentru Întâia ora de zecimi de aur o execuție capitală. Viena 17 Martie.—Schneider, asasinul servitorelor, a fost spânzurat la 7 ore diminața. In ultimul moment, a strigat: Dumnezeule, aș avea încă ceva de zis 1*— Agonia a ținut 4 minute și jumătate. Paris 17 Martie.— Poliția a arestat astă nopte pe un individ bănuit că ar fi autorul principal sau complice al esplosiei din cazarma Lobau. Un tub cilindric, care pare că conține materii explosibile, găsit resemat de zidul închisorei Sănătății, în mahalaua Sf. Jac­ques, s’a trimes laboratorului municipal, Liege 17 Martie.—Astă nópte o car­tușe cu dinamită s'a descoperit la intra­rea casei locuită de președintele Guriei cu jurați, ocupată cu afacerea explosiei din Ougrée. Gartușa s’a găsit înainte de a se fi produs explosia. S’a început o in­strucție. Paris 17 Martie.— Azi s’a făcut nouă perchesițiuni la anarh­iști. Poliția speră să pută să aresteze pe principalul culpa­­b 1 în afacerea explosiei căsărinei Lobau. Toți locatarii unui otel al Haltelor au fost arestați. Acei numai cari au justifi­cat onorabilitatea lor au fost liberați. TELEGRAME Paris 16 Martie.—Ori­ce individ, la care se va găsi arme, explosive sau scri­eri resoratitore, va fi îndată arestat. S’au dat vr’o 30 mandate de perchesiție. Cea mai mare parte visată pe revoluționarii străini. Ancheta la cazarma Lobau continuă; s’au luat măsuri speciale pentru a pro­tege monumentele publice Tote posturile militare au fost întărite.­­ In timpul dimineței s’au făcut per­­chisițiuni la 35 de anarh­iái, dintre cari 5 au fost arestați. Perchisițiile continuă. Comisiunea însărcinată cu examinarea proiectului relativ la condițiunile de șe­dere a lucrătorilor străini în Francia, a hotărît textul definitiv al acestui proiect. Lucrătorii străini vor fi supuși la tote taxele la care sunt supuși Francesii și mai cu sumă la taxa militară, care va fi percepută sub o altă formă. Poliția a găsit la câți­va anarh­iști pro­duse chimice proprii la fabricarea explo­­sivelor, cartușe gele, grenade. Se asigură că unul din anarh­iștii arestați este nemț. Administrațiile oțelurilor mari constată că numărul străinilor a scăzut în mod considerabil în urma panicei causate de explosii; numarul străinilor începuse de MONUMENTUL ROMAN DIN DOBROGEA Pentru a arăta interesul, ce ca nu­mai noi Românii, ci și presa și lu­mea savanta din străinătate poarta pentru importantele descoperiri ce se fac la Dobrogea, am crezut de da­toria noastră a da cetitorilor tradu­cerea interesantului articol, ce nu de mult d. Grunau, din Roma, a publi­cat in cunoscuta revistă germana „Die Gegenwart“. „In Roma și in genere in Italia nu se mai fac descoperiri arhheologice, de­cât numai atunci când se pătrunde cu sapa sau cu d­inocopul in finul pă­mântului, fie pentru cercetări fie și numai întâmplător la adâncimea stra­­delor sau săparea pentru punerea te­­melielor de edificii. Ca un monu­ment roman insă, care astă­zi sapă se ridica cu mai mulți metri d’asu­­pra pământului, să fie râmas aproape necunoscut până in zilele noastre, a­­ceasta nu se poate intempla de­cât in Orientul Europei. Moltke amintește in scrierile sale din Tucia, că văzuse in Dobrogea un impozant monument funerar roman, probabil al unui general. Tot ca mo­nument funerar fu considerată zidirea și de rarii invâțați, cari după Moltke vizitară depărtata Dobroge. De­sigur că a câlatori intr’o regiune bântuită de friguri și locuita de un­­ amestec de Tătari și Român, Bulgari și Turci, nu e lucru tocmai atrăgător. Dar zelul exploratorului pătrunse și ia singurătatea stepelor dintre Dunăre și Marea Neagră. Căci după ce Dobrogea in urma congresului de la Berlin, fu incorpo­rată la România, lumea de aci incepu a se interesa de ră­mășițele inca exis­­tente ale culturei romane—atunci di­rectorul Muzeului de Antichități din București, d. Tocilescu, un invâțat zelos și energic, căruia arh­eologia îi datorește deja mai multe descoperiri, își indreptă atențiunea asupra monu­mentului roman din Dobrogea. 1d 1882 d-sa veni pentru prima dată la Adam Elissi — astfel se nu­­mește monumentul de popor, adică, Biserica lui Adam — și vâzu măre­­țele râmâșițe acoperite de bălării și tufișuri, treptele cari conduc la mo­nument, sunt stricate, zidăria spartă și[] dărâmată și podoaba sculpturilor lipsind. Cu cea mai mare ardoare se apucă d. Tocilescu să examineze monumentul și se cerceteze bucățile reslân­te, ce se găseau atât in apro­piere cât și in oare­care depărtare de monument, încă de cinci ori se mai întoarse d. Tocilescu in singurătatea Dobrogei, in fine in anul trecut veni insoțit de renumitul arh­itect vienez d. Georghe Niemann, cunoscut deja prin activitatea sa in alte expedițiuni arh­eologice, și de 100 de soldați și 60 de lucrători, pe cari Statul, in­­tr’un mod demn de recunoștință, îi pusese la dispoziția domniei sale. In jurul monumentului ca și in satele din apropiere, unde in decursul veacurilor se resfățisera mai ales sculpturile, bucăți din frise și metope, se regăsiră atâtea pietre in­cât d. Niemann putu reprezintă intr’o fru­moasă aquarela reconstruirea monu­mentului aproape complecta și sigură. Chiar de la început se găsiră frag­mentele unei inscripțiuni, si d. Toci­lescu cu o ageră pătrundere recuno­scu îndată evenimentul la care se ra­porta conținutul inscripționai. Bărbați competenți din Viena și Berlin, cari au fost consultați, con­­firmară pe deplin ipoteza explorato­rului român și ast­fel se complectară, cu toate golurile mari ce prezinta piatra, celea șeapte rânduri de la în­ceput ale inscripțiunei, ce pare a fi fost compusă din 10 rânduri. Textul sună ast­fel: „Moesiae Ultor Impe­rator Caesar Divi Nervae Filius Ner­­va Trainnus Augustus Germanicus Dacicus Pontifex Maximus Tribunicia Potestate XIII Imperator VI Consul V Pater Patriae.“ Primele vorbe „Răzbunătorul Moe­­siei“ sunt acelea pe care se inte­­meiaza toată importanța; acesta este titlul imparatului Traian și datele ne duc la anul 108. Se știe cât de nemulțumit era im­­paratul Traian de pacea ce Domițian inchiase cu barbarii reuniți sub scep­trul lui Decebal, precum și de banii, cari cu greu se pot numi alt­fel de­cât tribut, pe cari Romanii fură si­liți sa-­i plătească lui Decebal in urma înfrângerilor armatelor romane. Traian reușește a invinge pe regele dac, care in fine se sinucide . Dacia se anexează ca provincie la imperiul roman. Monumentul din Dobrogea era des­tinat a celebra aceasta nouă izbândă a dominațiunei romane; el mai avea poate menirea de a reaminti locuito­rilor din Moesia că siguranța țârii o datoreau vitejiei legiunilor romane , ar barbarilor să le amintească cu­ grijă bătăliile ce pierduseră. * Monum­en­tul^îriumfal avea o înăl­țime de 80 metri. Intr’o conferința plină de interes și atrăgătoare descoperitorul, d. Tocilescu, descrise in sinul institutului arhheo­­logic german din Roma, in fața unui numeros auditoriu, monumentul și a­­quarela d-lui NiemanD, iar numeroa­sele fotografii, ce treceau din mână in mână, măreau și mai mult plasti­citatea descrierii d-sale. Pe o bază de opt trepte se înalță o măiestoasa clădire rotondă, alcătu­ită din pietre cubice egal tăiate. In jurul acestei zidiri se găsește un ornament sculptural destul de bo­gat. Mai intziu de toate se vede o frisă, care e de o ornamentare din cele mai curioase, acapii incolacindu-se cu capete de lupi. Deasupra vin, de jur împrejur, metope (din cari până a­­cum s’au găsit 52) pe care se repre­­sintă episode dintr’un râsboiu, mar­șuri de soldați și alte asemenea. Pi­laștri, ce in parte sunt canelați, des­part diferitele scene intre ele. Dea­supra unei a doua frise, ce reprezin­tă cunoscutul ornament de palmete,­reese cornișa încoronată cu creneluri. Acestea după cum se pare reprezintă principi barbari înlănțuiți; in dreapta și in stânga lor se află niște lei pu­ternici, cari au aerul de a voi sa im­­­pedice fuga inimicilor robiți. Acope­rișul, de o formă comică și alcătuit din lespezi de piatră așezate cu solzi, se ridică pe o bază care poartă un soclu; pe una din fețele acestuia se află sus menționata inscripțiune iar pe cele­lalte armături de ale bar­barilor, întreaga operă architectonicâ era încoronată de un trofeu colosal, o lo­rica ornată având la ambele sale lă­turi câte un scut, pe cari erau re­prezentate capete de meduse; o cască de sigur că trebue să fi existat la acel trofeu, de­și până acum nu s’au găsit fragmente din el. La baza acestei mase colosale (lo­rica singura are o inălțime de 4 m.) se află grupate mai multe statue re­­prezântând iarăși principi barbari, din­tre cari unul stă in picioare și la spatele lui sunt rezimați ceilalți. In totul judecând după fragmentele gă­site, par a fi fost vre-o patru aseme­­nea statui. Zidarii și sculptorii, cari au fost însărcinați cu ridicarea trofeului, n’au fost de­sigur i o stare, ca dintr’un ma­terial prost ca piatra de var, să sco­bească acele admirabile sculpturi, ce meșterii din Metropolă erau in mar­mură pătată pentru ilustrarea aceluiași îm­pouile sculpturi nu sunt de comparat cu operile cunooscute din vreamea aceea. Monumentul de la Adam Elissi mai îl are insă pe lângă marele interes ioric, ce fără îndoială i se cuvine, probabil inca și avantagiul, că repre­zinta cu mare fidelitate armăturile bar­barilor din acea vreme. Conferința d-lui Tocilescu făcută d­­in Roma, precum și această rela­țiune nu sunt de­cât premergătorii unei publicațiuni despre acest mo­nument, de­sigur cu numeroase ilus­trațiuni și tratând obiectul in mod complect, publicația pe care va eși după cum sperăm, chiar in decursă anului acesta, din condeiul invâțatu­lui român. Când Dobrogea va fi străbătută de drumuri de fier, atunci monumentu triumfal al lui Traian, care incă și astă­zi este imputator și măreț, va găsi adesea admiratori cari de­sigur un ’și vor putea da seama cum un asemenea colos n’a fost cunoscut și stu­diat mai de timpuriu. Sculpturile ce-l împodobeau odini­oară, vor trebui cu toate acestea să le caute v­zitatorii la Muzeul din Bu­curești, unde fragmentele de tot multe și foarte greu de transportant ale a­­cestui trofeu au fost adunate și a­duse cu mare munca“. Sperăm insa că in curând se va inalța in capitala României Monumen­tul chiar, așa, cum l-a reconstruit d Niemann și ast­el nu numai Orașu veșnic va reaminti posterităței faptele glorioase ale Imparatului Traian, ci columna de pe malurile Tibrului își va găsi o demnă pereche la Monu­­mentul de pe țârmul dunărean. a­T.

Next