Curierul Foaea Intereselor Generale, 1892 (Anul 19, nr. 1-130)
1892-03-08 / nr. 27
martie 1508. Incetază din viață Radu V. Domnul țarei românești. 1642. Matei Basarab sosește in capitală după visita ce a făcut Sultanului. 1558. Mircea III chiamă cu inbunări pe boerii fugiși și pe urmă pmndră o parte din ei 1611. Batom bătut de armele române fuge din România. 1809. Rușii voesc a lua cetatea Giurgiului. 1804. Ypsilante plâcă din Iași spre București în capul Eberiștilor. 1881. Camorile Române proclamă România ridicată la rangul de regat. Anul al XX-lea No. 27. T PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR *N TASST, pe an. 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. " IM DISTRICTE,pe an. 28 Fr.—pe semestru 14 Fr. pe trimestru 7 Fr. STRAINATATE...............................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ ... I Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Ajunduri: Pag. I, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 80 b. Redacția și Administrația , 160. - Strada de Stat. — ISO. IASSI Duminecă 8 (20) Martie 1892. Apare Duminica, miercurea și Vinerea. CURIERUL (TH. BALASSAN) 1g Kg. FOAEA INTERESELOR GENERALE CONRESPONDENȚI IN STRAINATATE: 1Pentru FRANCIA, se primesc anunciuri la Du Adam, négociant-comissionaire 81, rue des Saints-Pères Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 81, Passage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 61 rue Caumartin. Pentru AUSTRO-UNGARIA prin d. A. Oppelik, primul Biurou de Anunciuri austriac, Wien, I. Stubenbaster No. 2.— Pentru GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 8, Wien, Rotter , C o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un Mr. 90 bani. Calendarul Septăman & n. e 1 STIL VECHIU IPI OA | PATRONUL ZILEI | TIMPUL DIN SEPTAMÂNI STIL NOU j ț>IUA | PATRONUL JILEI__________| Răs. 86relui | Apng. Sáréin. Martie _ ~~ —= Martie 8 Duminică Sf. Teofilact mărturisitorul 20 Duminică Iachim 6— 5 6 — 11 9 Luni Sf. 40 m. din Sevastia 21 Luni Benedict 6 — * H 10 Mari Mart. Condrat și alți La 8 Martie. Lună plină cu senin, 22 Marti Octavian 6— 26-13 îl Mercuri Părintele Sofronie Patriarhul „noi 2ățada 23 Mercuri Otto 12 Joi Cuv. Teofan Ser’ apoi zăpadă. 24 Joi Gabriel 6-58 • 6-16 13 Vineri Aducerea Mo 5șicelor sf. Nikifor 25 Vineri An. Marcei Dom. 5—56— 14 Sâmbătă 8f. Benedict și Alexandru 26 Sâmbătă, Emanoil 5—55 6—18 , asemenea să scadă de când sa sosit timpul urât. Bellune 16 Martie.— Opt persone au fost strivite de un troian. Londra 16 Martie.—Se asigură că reluarea lucrului în mine se va face Lunea viitore.# Viena 16 Martie.— Prințul Lobanoff, ambasador al Rusiei, a plecat la Petersburg. Atena 16 Martie.—Depeși din Larissa anunță că câmpia Tesaliei este năvălită de miliarde de șoireci de cămi, cari amenință totă recolta. Se asigură că excursiunea studenților sârbi, amânată tomna trecută, va avea loc acuma. Londra 16 Martie. Mai multe vitpere englezești, cari placă în Orient, s’au dus să se aprovizioneze cu cărbuni la Anvers Altele au găsit fără dificultate cărbuni chiar la Londra. Azi a fost ședință secretă a uniunei minerilor, s’a discutat chestiunea reluărei lucrului, dar nu s’a luat nici o decisiune. Azi s’au numit lichidatorii oficiali ai casei Marileta. Buenos Ayres 16 Martie.—D. Uriburu a refuzat de a lua în mod provisoriu portofoliul Financelor. Șefii celor două partide precum și d. Roca declară numirea d-lui Saenz Pena la prezidenția ca asigurată. Cettinge 16 Martie.— Porta a însărcinat pe guvernatorul general din Cossova ca să mergă la Oolacio, granița muntenegrean, ca să împăcine populațiunea și să evite noui conflicte. Lucerna 17 Martie.— Deorece marele consiliu a respins cererea de grație a asasinului Gatti, condamnat la pedepsă cu morte, va fi in Elveția pentru Întâia ora de zecimi de aur o execuție capitală. Viena 17 Martie.—Schneider, asasinul servitorelor, a fost spânzurat la 7 ore diminața. In ultimul moment, a strigat: Dumnezeule, aș avea încă ceva de zis 1*— Agonia a ținut 4 minute și jumătate. Paris 17 Martie.— Poliția a arestat astă nopte pe un individ bănuit că ar fi autorul principal sau complice al esplosiei din cazarma Lobau. Un tub cilindric, care pare că conține materii explosibile, găsit resemat de zidul închisorei Sănătății, în mahalaua Sf. Jacques, s’a trimes laboratorului municipal, Liege 17 Martie.—Astă nópte o cartușe cu dinamită s'a descoperit la intrarea casei locuită de președintele Guriei cu jurați, ocupată cu afacerea explosiei din Ougrée. Gartușa s’a găsit înainte de a se fi produs explosia. S’a început o instrucție. Paris 17 Martie.— Azi s’a făcut nouă perchesițiuni la anarhiști. Poliția speră să pută să aresteze pe principalul culpab 1 în afacerea explosiei căsărinei Lobau. Toți locatarii unui otel al Haltelor au fost arestați. Acei numai cari au justificat onorabilitatea lor au fost liberați. TELEGRAME Paris 16 Martie.—Orice individ, la care se va găsi arme, explosive sau scrieri resoratitore, va fi îndată arestat. S’au dat vr’o 30 mandate de perchesiție. Cea mai mare parte visată pe revoluționarii străini. Ancheta la cazarma Lobau continuă; s’au luat măsuri speciale pentru a protege monumentele publice Tote posturile militare au fost întărite. In timpul dimineței s’au făcut perchisițiuni la 35 de anarhiái, dintre cari 5 au fost arestați. Perchisițiile continuă. Comisiunea însărcinată cu examinarea proiectului relativ la condițiunile de ședere a lucrătorilor străini în Francia, a hotărît textul definitiv al acestui proiect. Lucrătorii străini vor fi supuși la tote taxele la care sunt supuși Francesii și mai cu sumă la taxa militară, care va fi percepută sub o altă formă. Poliția a găsit la câțiva anarhiști produse chimice proprii la fabricarea explosivelor, cartușe gele, grenade. Se asigură că unul din anarhiștii arestați este nemț. Administrațiile oțelurilor mari constată că numărul străinilor a scăzut în mod considerabil în urma panicei causate de explosii; numarul străinilor începuse de MONUMENTUL ROMAN DIN DOBROGEA Pentru a arăta interesul, ce ca numai noi Românii, ci și presa și lumea savanta din străinătate poarta pentru importantele descoperiri ce se fac la Dobrogea, am crezut de datoria noastră a da cetitorilor traducerea interesantului articol, ce nu de mult d. Grunau, din Roma, a publicat in cunoscuta revistă germana „Die Gegenwart“. „In Roma și in genere in Italia nu se mai fac descoperiri arhheologice, decât numai atunci când se pătrunde cu sapa sau cu dinocopul in finul pământului, fie pentru cercetări fie și numai întâmplător la adâncimea stradelor sau săparea pentru punerea temelielor de edificii. Ca un monument roman insă, care astăzi sapă se ridica cu mai mulți metri d’asupra pământului, să fie râmas aproape necunoscut până in zilele noastre, aceasta nu se poate intempla decât in Orientul Europei. Moltke amintește in scrierile sale din Tucia, că văzuse in Dobrogea un impozant monument funerar roman, probabil al unui general. Tot ca monument funerar fu considerată zidirea și de rarii invâțați, cari după Moltke vizitară depărtata Dobroge. Desigur că a câlatori intr’o regiune bântuită de friguri și locuita de un amestec de Tătari și Român, Bulgari și Turci, nu e lucru tocmai atrăgător. Dar zelul exploratorului pătrunse și ia singurătatea stepelor dintre Dunăre și Marea Neagră. Căci după ce Dobrogea in urma congresului de la Berlin, fu incorporată la România, lumea de aci incepu a se interesa de rămășițele inca existente ale culturei romane—atunci directorul Muzeului de Antichități din București, d. Tocilescu, un invâțat zelos și energic, căruia arheologia îi datorește deja mai multe descoperiri, își indreptă atențiunea asupra monumentului roman din Dobrogea. 1d 1882 d-sa veni pentru prima dată la Adam Elissi — astfel se numește monumentul de popor, adică, Biserica lui Adam — și vâzu mărețele râmâșițe acoperite de bălării și tufișuri, treptele cari conduc la monument, sunt stricate, zidăria spartă și[] dărâmată și podoaba sculpturilor lipsind. Cu cea mai mare ardoare se apucă d. Tocilescu să examineze monumentul și se cerceteze bucățile reslânte, ce se găseau atât in apropiere cât și in oarecare depărtare de monument, încă de cinci ori se mai întoarse d. Tocilescu in singurătatea Dobrogei, in fine in anul trecut veni insoțit de renumitul arhitect vienez d. Georghe Niemann, cunoscut deja prin activitatea sa in alte expedițiuni arheologice, și de 100 de soldați și 60 de lucrători, pe cari Statul, intr’un mod demn de recunoștință, îi pusese la dispoziția domniei sale. In jurul monumentului ca și in satele din apropiere, unde in decursul veacurilor se resfățisera mai ales sculpturile, bucăți din frise și metope, se regăsiră atâtea pietre incât d. Niemann putu reprezintă intr’o frumoasă aquarela reconstruirea monumentului aproape complecta și sigură. Chiar de la început se găsiră fragmentele unei inscripțiuni, si d. Tocilescu cu o ageră pătrundere recunoscu îndată evenimentul la care se raporta conținutul inscripționai. Bărbați competenți din Viena și Berlin, cari au fost consultați, confirmară pe deplin ipoteza exploratorului român și astfel se complectară, cu toate golurile mari ce prezinta piatra, celea șeapte rânduri de la început ale inscripțiunei, ce pare a fi fost compusă din 10 rânduri. Textul sună astfel: „Moesiae Ultor Imperator Caesar Divi Nervae Filius Nerva Trainnus Augustus Germanicus Dacicus Pontifex Maximus Tribunicia Potestate XIII Imperator VI Consul V Pater Patriae.“ Primele vorbe „Răzbunătorul Moesiei“ sunt acelea pe care se intemeiaza toată importanța; acesta este titlul imparatului Traian și datele ne duc la anul 108. Se știe cât de nemulțumit era imparatul Traian de pacea ce Domițian inchiase cu barbarii reuniți sub sceptrul lui Decebal, precum și de banii, cari cu greu se pot numi altfel decât tribut, pe cari Romanii fură siliți sa-i plătească lui Decebal in urma înfrângerilor armatelor romane. Traian reușește a invinge pe regele dac, care in fine se sinucide . Dacia se anexează ca provincie la imperiul roman. Monumentul din Dobrogea era destinat a celebra aceasta nouă izbândă a dominațiunei romane; el mai avea poate menirea de a reaminti locuitorilor din Moesia că siguranța țârii o datoreau vitejiei legiunilor romane , ar barbarilor să le amintească cu grijă bătăliile ce pierduseră. * Monumentul^îriumfal avea o înălțime de 80 metri. Intr’o conferința plină de interes și atrăgătoare descoperitorul, d. Tocilescu, descrise in sinul institutului arhheologic german din Roma, in fața unui numeros auditoriu, monumentul și aquarela d-lui NiemanD, iar numeroasele fotografii, ce treceau din mână in mână, măreau și mai mult plasticitatea descrierii d-sale. Pe o bază de opt trepte se înalță o măiestoasa clădire rotondă, alcătuită din pietre cubice egal tăiate. In jurul acestei zidiri se găsește un ornament sculptural destul de bogat. Mai intziu de toate se vede o frisă, care e de o ornamentare din cele mai curioase, acapii incolacindu-se cu capete de lupi. Deasupra vin, de jur împrejur, metope (din cari până acum s’au găsit 52) pe care se represintă episode dintr’un râsboiu, marșuri de soldați și alte asemenea. Pilaștri, ce in parte sunt canelați, despart diferitele scene intre ele. Deasupra unei a doua frise, ce reprezintă cunoscutul ornament de palmete,reese cornișa încoronată cu creneluri. Acestea după cum se pare reprezintă principi barbari înlănțuiți; in dreapta și in stânga lor se află niște lei puternici, cari au aerul de a voi sa impedice fuga inimicilor robiți. Acoperișul, de o formă comică și alcătuit din lespezi de piatră așezate cu solzi, se ridică pe o bază care poartă un soclu; pe una din fețele acestuia se află sus menționata inscripțiune iar pe celelalte armături de ale barbarilor, întreaga operă architectonicâ era încoronată de un trofeu colosal, o lorica ornată având la ambele sale lături câte un scut, pe cari erau reprezentate capete de meduse; o cască de sigur că trebue să fi existat la acel trofeu, deși până acum nu s’au găsit fragmente din el. La baza acestei mase colosale (lorica singura are o inălțime de 4 m.) se află grupate mai multe statue reprezântând iarăși principi barbari, dintre cari unul stă in picioare și la spatele lui sunt rezimați ceilalți. In totul judecând după fragmentele găsite, par a fi fost vre-o patru asemenea statui. Zidarii și sculptorii, cari au fost însărcinați cu ridicarea trofeului, n’au fost desigur i o stare, ca dintr’un material prost ca piatra de var, să scobească acele admirabile sculpturi, ce meșterii din Metropolă erau in marmură pătată pentru ilustrarea aceluiași împouile sculpturi nu sunt de comparat cu operile cunooscute din vreamea aceea. Monumentul de la Adam Elissi mai îl are insă pe lângă marele interes ioric, ce fără îndoială i se cuvine, probabil inca și avantagiul, că reprezinta cu mare fidelitate armăturile barbarilor din acea vreme. Conferința d-lui Tocilescu făcută din Roma, precum și această relațiune nu sunt decât premergătorii unei publicațiuni despre acest monument, desigur cu numeroase ilustrațiuni și tratând obiectul in mod complect, publicația pe care va eși după cum sperăm, chiar in decursă anului acesta, din condeiul invâțatului român. Când Dobrogea va fi străbătută de drumuri de fier, atunci monumentu triumfal al lui Traian, care incă și astăzi este imputator și măreț, va găsi adesea admiratori cari desigur un ’și vor putea da seama cum un asemenea colos n’a fost cunoscut și studiat mai de timpuriu. Sculpturile ce-l împodobeau odinioară, vor trebui cu toate acestea să le caute vzitatorii la Muzeul din București, unde fragmentele de tot multe și foarte greu de transportant ale acestui trofeu au fost adunate și aduse cu mare munca“. Sperăm insa că in curând se va inalța in capitala României Monumentul chiar, așa, cum l-a reconstruit d Niemann și astel nu numai Orașu veșnic va reaminti posterităței faptele glorioase ale Imparatului Traian, ci columna de pe malurile Tibrului își va găsi o demnă pereche la Monumentul de pe țârmul dunărean. aT.