Cutezătorii, 1971 (Anul 5, nr. 1-52)

1971-10-14 / nr. 41

ROMAN FOILETON — Acum v-aş ruga să-mi răspundeţi scurt şi precis la întrebări, le spuse el. Voi l-aţi transportat anul trecut cu barca pe «Profesor» la «Ostrovul lupilor»? — Da, răspunse Scatiul. O expresie de mulţumire apăru pe faţa Domnului Fridrich. — Acum aminteşte-ţi, băiete! «Profesorul» avea un revolver asupra lui? Scatiul îl privi cu un aer nătîng: — Un revolver?... Adică un pistol, nene? — Spune-i cum vrei. Avea sau nu avea? Da sau nu? Scatiul se întoarse cu același aer nătîng spre Babuşcă: — Tu ai văzut vreun pistol, Babuşcă? Babuşcă păru să se gîndească cîteva clipe şi apoi se scarpină la ceafă: — Ce fel de pistol, Scatiule? Cu cloare? Domnul Fridrich îi urmărea cu atenţie pe cei doi băieţi, muşcîndu-şi buzele în tăcere. Chioru, care se afla lîngă el, izbucni: — V-am prevenit, domnule Fridrich, nu vedeţi că-şi bat joc de dumnea­voastră? Ciupitu vîrî briceagul în buzunar și începu să își suflece mînecile cămăşii. — Cu ăștia trebuie discutat altfel, domnule Fridrich!... spuse el cu un rînjet întunecat și sinistru. Imi dați voie să îi iau la întrebări? Domnul Fridrich îl opri cu un gest: — Asta este o treabă de diletant, spuse el pe un ton dispreţuitor. Sau de borfaş de teapa dumitale. Obişnuiește-te cu gîndul că lucrezi pentru un serviciu de informaţii. Ciupitu îl privi năucit: — Păi, altfel... Păi, altfel cum? se bîlbîi el arătînd spre cei doi băieţi. Păi merge fără?... — Fără, băiete! continuă rece domnul Fridrich. Noi nu gîndim cu pumnii. Să-ţi intre bine lucrul acesta în cap! adăugă pe un ton poruncitor, arătînd spre scara de fier care ducea în spirală spre încăperile de sus. Roag-o pe doamna inginer să poftească pînă la mine! Faţa Ciupitului exprima o stupoare fără margini și aruncă o privire semnificativă Chiorului., — S-o rog pe doamna inginer? Am auzit bine sau visez, Chiorule? Chioru mută pistolul mitralieră dintr-o mînă în alta. — Hai, du-te, Ciupitule! Du-te! îi spuse el pe un ton împăciuitor şi fă aşa cum ţi-a spus domnul Fridrich. Cine plătește, comandă. E clar? Ciupitu apucă puşca de vînătoare și se îndreptă bombănind. Domnul Fridrich îl urmări cu privirea. Se întoarse și-i spuse Chiorului pe un ton rece și tăios ca un brici: — Nu avem ce face cu de-al­de ăştia! După ce isprăvim treaba aici, n-ai să poţi să te strecori împreună cu el pe vasul nostru comercial. Aşa­­ că va trebui să-l lichidezi. „ Chioru se înclină politicos. O SURPRIZĂ PLĂCUTĂ: CUPA NOASTRĂ FOTBALISTICĂ ÎN ATEN­ŢIA... REBUSIŞTILOR! Inspirat de competiţia de fotbal organizată de către revista noastră,pentru copiii de la sate, profesorul VIRGIL FRĂSINEANU a compus acest joc de cuvinte încrucişate pe care vi-l recomandăm. ORIZONTAL 1. Cupă organizată de revista cu acelaşi nume pentru micii fotbalişti de la sate. 2. ...Văleni-Dîmboviţa, una dintre echipele din competiţie (neart). — Sat în judeţul Ilfov cu o echipă în turneul final. 3. Marea dispută fotba­listică. — Stat în sudul Arabiei. 4. Reprize şcolare. 5. Judeţ din estul ţării cu echipele «Vulturul», «Ursoaia» şi «Hai­ducii Strunga» înscrise în competiţie. — Pronume — Ex­treme pe extreme. 6. Cutezător din cap pînă în picioare. — R.S.România — centru. 7. Capitala ţării care găzduieşte marea finală a cupei. 8. Săgeată, la început — Persoana a 11l-a. Rîde cu gura închisă. 9. Oraş românesc pe Dunăre a cărui echipă, «AJAX», a cucerit cupa pentru fotbaliştii de la oraşe. — In parc. 10. Prefix la ureche, «Balonul de...», răsplata primului loc. — 3/4 din Roma. 11. Incompatibilă cu dorinţa de acţiune a fotbaliştilor. — 22 de tineri alergînd după minge şi cînd o ajung îi dau cu piciorul. VERTICAL 1. Localitate în judeţul Arad care, prin echipa «Săgeata», a condus un timp în cupă. — Dorinţa fotbalistului 2. Locul mult visat în­ competiţie. — Nu prea des. — Localităţi rurale pentru copii cărora revista «Cutezătorii» a organi­zat prima ediţie a cupei la fotbal. 3. Judeţ în vestul ţării care, prin echipa «Venus» — Comploşul Mare, a cucerit locul întîi în competiţia fetelor. — De aur sau argint — răs­plata primelor două locuri. 4. Localitate în judeţul Mureş a cărei echipă, «Steaua roşie», a cucerit cupa «Jobarât» la fotbal. 5. Minimum de puncte necesar în competiţie pentru obţinerea unei diplome. — Ascuţită. 6. Dunărea veche. — Ciuif fără cap. 7. Tîrg — Coroane persane. — Caro! 8. Imprimate scoase de revistă pentru programul elevilor. — Fată în elan. 9. Alături de prieteni, cunoscuţi reprezen­tau membrii susţinători ai micilor fotbalişti. — învingător. — Atîrnă la ureche. 10. Cămaşă înflorată. — Atacantul mărginaş. 11. Luna de început a competiţiei. Cupa «Cute­zătorii». — Dorință. ROMAN FOILETON — Nici o grijă, domnule Fridrich. Am să-i închid gura. în curînd o femeie tînără, zveltă, îmbrăcată într-o salopetă albastră, de lucru, coborî în sala mașinilor, urmată îndeaproape de Ciupitu. — Vreți să-mi explicaţi și mie ce înseamnă toate acestea? întrebă ea înaintînd mînioasă spre domnul Fridrich. Cine sînteţi? Ce doriţi? Domnul Fridrich își scoase pălăria colonială și o salută politicos: — Fridrich... Alfons Fridrich. Turist... Tînăra femeie continua să-l privească mînioasă și dispreţuitoare: — Sînteţi un turist cam ciudat, domnule Fridrich! Și adăugă, întorcînd capul spre Chiorul: Și individul acesta înarmat tot cu turismul se ocupă? Un zîmbet ironic flutură pe buzele subţiri ale domnului Fridrich. — Nu vă alarmați, doamnă. Sînt un om civilizat. Pistolul mitralieră este un simplu element de recuzită. Noi nu ucidem pe nimeni, dacă nu este absolută nevoie... Tînăra ingineră continua să îl înfrunte cu curaj: — Pentru ce aţi oprit staţia de pompare?! strigă ea. Ce urmăriţi? Vă daţi seama că Dunărea a rupt digul la cotul «Pisicii» şi că inundă balta? Că apele cresc şi cel mai tîrziu pînă mîine seara vor inunda şantierul, vor distruge barăcile, magaziile cu carburanţi, maşinile? Domnul Fridrich continua să surîdă maliţios: — Desigur, doamnă. Dar depinde de dumneavoastră ca acest lucru să nu se întîmple. — Cum adică? De mine? făcu tînăra ingineră. Nu înțeleg ce doriți să spuneți! Domnul Fridrich continua să zîmbească. — Am să vă explic, doamnă. Anul trecut un om de-al meu a pierdut în baltă un obiect important. Am nevoie de acest obiect. Tînăra femeie îl privi nedumerită. — Cu atît mai mult. Aşteptaţi să secăm balta şi îl veţi găsi. Domnul Fridrich îşi muşcă buzele. — Mă grăbesc, doamnă, spuse el pe un ton categoric, întorcîndu-se spre Scatiu şi spre Babuşcă. Micii dumneavoastră compatrioţi cunosc locul unde a fost pierdut obiectul. Convingeţi-i să ni-l arate, şi în clipa următoare puteţi porni staţia de pompare. Şantierul va fi salvat. Tînăra ingineră, care nu ştia ce fel de «obiect» pierduse domnul Fridrich, se întoarse avîntată spre cei doi băieţi: — Băieţi, nu-i timpul de glumit! le spuse ea. Cunoaşteţi locul unde se află acel obiect? Scatiul şi Babuşcă se priviră în tăcere. Amîndoi înţeleseră că domnul Fridrich îi prinsese într-un cleşte din care nu exista nici o scăpare. (VA URMA)

Next