Cuvîntul Liber, iulie-septembrie 1990 (Anul 2, nr. 130-194)

1990-07-03 / nr. 130

PATINA 2 CUVANTUM. MPFH Din activitatea Uniunii Vatra Românească în ziua de sîmbătă, 30 iunie 1910, la Cluj-Napoca a avut loc şedinţa Comitetului director al Uniunii Vatra Românească. Au participat membrii Comitetului director naţional şi invitaţi de la toate filialele din ţară. Tot în calitate de invitaţi au participat o parte din parlamen­tarii aleşi pe listele electorale a­­le Partidului de Uniune Naţio­nală a Românilor şi Fron­tului Salvării Naţionale, care sunt şi membri activi ai U­­niunii Vatra Românească din judeţele din Ardeal. Aceştia au informat Comitetul director asu­pra modului în care reprezintă, pe plan politic, ideile generoase şi nobile ale Vatrei Româneşti, aducerea la cunoştinţă, sensibili­zarea opiniei publice din ţară şi din străinătate în mod corect, privind evenimentele de după 22 decembrie 1989 din spaţiul tran­silvan, care a fost ţinta unor ac­ţiuni destabilizatoare duse pe toate căile de propaganda ma­ghiară din străinătate şi de ele­mente extremiste din interior, cu care se afla în legătură, profi­­tîndu-se de confuzia creată după revoluţie. în luările de cuvînt ale parti­cipanţilor s-a subliniat faptul că UVR şi-a respectat, de la înfiin­ţarea ei şi pînă în prezent, toa­te angajamentele­­luate în numele membrilor săi, că rămîne. In con­­tinua­re, credincioasă, ideologiei sale de a fi o organizaţie deschi­să tuturor opiniilor constructive, avînd o menire culturală, socială şi de atitudine civică faţă de e­­venimentele şi fenomenele care se derulează pe scena social­­politică a ţării. S-a mai spus şi cu acest prilej că UVR nu se angajează în pole­mici deplasate şi dispute margi­nale, că nu este o organizaţie po­litică şi, ca atare, nu a avut un program electoral propriu, do­rind să respecte şi să menajeze opţiunea individuală a fiecăruia după atîţia ani de constrîngere şi simulacre de democraţie. Este bine să cunoască acest lucru cei care ne denigrează şi ne etiche­tează pe toate căile posibile, printre altele afirmîndu-se că nu am reprezenta o forţă, analizînd lucrurile după rezultatul alege­rilor. De către noi nu s-au dus incalificabile acţiuni de a uni­formiza electoratul, cu orice preţ, spre un ţel unidimensional, din moment ce se ştie că pluriparti­­tismul este de esenţa democra­ţiei. Libertatea de exprimare e­­lectorală este principiul care tre­buie să o ghideze. Uniunea noas-­­ tră uneşte în diversitate membri­­ şi concepţii ale tuturor formaţiu­nilor politice româneşti sau per­soane fără de partid, care doresc binele patriei în vatra nestinsă a neamului românesc — leagăn al civilizaţiei şi creştinătăţii noas­tre multimilenare. A fost definitivată forma şi ţi­nuta celor două publicaţii ale U­­niunii: tirajul şi periodicitatea a­­pariţiei. Intîrzierea apariţiei, pî­nă în prezent, a fost determinată de motive obiective. Editarea şi apariţia lor se vor face de către colective redacţionale, avînd se­diul la filialele din Cluj-Napoca şi Bucureşti, în săptămînile ur­mătoare, pînă la proxima şedin­ţă a comitetului director. Au fost, de asemenea, dezbătu­te evenimentele mai importante din ţară, care privesc şi activita­tea organizaţiei, precum şi situa­ţia învăţămîntului din documen­­tări proprii şi temeinice în acest sens, făcute de comisia de specia­litate după întîlnirea avută cu d-l Ion Iliescu — preşedintele României. Poziţia UVR în pro­blema învăţămîntului de toate gradele este cunoscută, iar alte luări de atitudini şi opinii expri­mate, referitoare la chestiuni in­vocate de participanţi, vor fi a­­duse la cunoştinţa membrilor şi simpatizanţilor Uniunii Vatra Românească. Lucrările şedinţei au fost con­duse, alternativ, de domnii prof. univ. dr. Iustinian Petrescu şi Li­­viu Roman, de la Universitatea din Cluj-Napoca, preşedintele, respectiv vicepreşedintele Filialei teritoriale Cluj a Uniunii Vatra Românească. IO­AN SABAU, vicepreşedinte al Uniunii Naţio­nale Vatra Românească ■ au* ma «a* «an­i Pregătirile din buclă în bucla Mureşului e o linişte aparentă. Cu cît te apropii de baza hipică a municipiului nos­tru, în această oază de agrement oameni pasionaţi fac intense pre­gătiri pentru marele concurs in­ternaţional „Cupa mondială“ de sărituri peste obstacole, competi­ţie sponsorizată de firma Volvo, în acel dreptunghi împrejmuit cu lemn despicat, ce încă miroa­se a cetină, oamenii stropesc de zor pentru a crea covorul verde, unde peste cîteva zile caii şi că­lăreţii vor zburda peste obstaco­le. Turnul de arbitraj, înalt de 12 metri, se apropie de stadiul fi­nal. El a devenit acum punctul de maximă concentrare pentru încheierea lucrărilor, pentru pre­darea lui spre oamenii care de aici vor controla întregul par­curs al competiţiei. Padocurile pentru cai sunt şi ele la ora fini­sărilor şi se face totul pentru a primi oaspeţii cu toată generozi­tatea. Primele loturi de cai, alcătuind echipa Dinamo Bucureşti, au şi sosit la Tîrgu-Mureş. Aflăm de la dr. Elek Barna că în cursul zi­lei de azi sunt aşteptate noi e­­xemplare de­­performanţă de la hergheliile­ din ţară şi de peste hotare. Sî­nt prezenţi aici şi delegaţi ai Federaţiei Române de Călărie, care dau o mînă de ajutor la pu­nerea la punct, tehnică şi orga­nizatorică, a bazei în plină for­mare. După cum ne relata Ioan Popa, din partea FRC, „Clubul Agricola — PECO, Primăria ju­deţului, numeroase întreprinderi­­,­ aduc, fiecare în parte, contri­buţiile la definitivarea acestei oaze de linişte şi desfătare, care este baza hipică. Şi vă mărturi­sesc fără exagerare că ea va fi cea mai modernă din ţară. Este aşezată într-o zonă liniştită, cu un microclimat aparte care îi conferă dimensiunile proprii unui complex cu utilităţi şi funcţiona­lităţi pe care le întîlnim în pu­ţine locuri din ţară şi chiar din Europa. Şi aş mai dori să adaug că aici, în viitor, se vor putea or­ganiza mari concursuri hipice, precum şi demonstraţii de călă­rie şi de agrement. Cred că aces­tei grupări sportive trebuie să i se acorde mare atenţie, în conti­nuare, întrucît are calităţi, călă­reţi talentaţi, care prin seriozita­te şi pasiune vor putea intra cu siguranţă în loturile reprezenta­tive". GH. BARBULESCU Introducere în vocabularul democraţiei „Tînără“, „fragilă“, „delicată“, oricum am numi-o, democraţia este acum o stare, o realitate, iar programul guvernului prezentat recent de către primul-ministru constituie certificatul de maturi­tate al unui proces ireversibil. Acum, cînd nu ne mai aflăm sub semnul provizoratului şi al efe­merului, există o nevoie firească de a înţelege sensul unor noţiuni cu care vom opera în viitor şi ale căror semnificaţii trebuie în­ţelese în context statal-juridic. Vocabularul democraţiei are, în mod necesar, ca punct de ple­care, noţiunea de „separare a pu­terilor în stat“. Este o teorie de mare rezonanţă politică, juridică şi filozofică apărută ca o formulă­­ democratică de guvernare, opusă­­ despotismului monarhic feudal, capabil să garanteze libertatea individului. Potrivit acestei teo­rii, a­ cărei promotor de seamă a fost, în secolul al XVIII-lea. Montesquieu, prin lucrarea sa „Spiritul legilor“ (1748), în stat există trei puteri: o putere legis­lativă, înfăptuită de către parla­ment, o putere executivă, înfăp­tuită de guvern (organele admi­nistrative) și o putere judecăto­rească, înfăptuită de organele judecătoreşti. Această teorie este abstractă doar în aparenţă, jus­­tificînd în realitate un scop po­litic bine definit, şi anume, pon­derarea guvernanţilor, „limitîn­­du-i“ pe unii prin alţii, asigurînd astfel echilibrul puterii, şi nu controlul reciproc. Principiul separaţiei puterilor este strîns legat de rolul parla­mentului ca putere legislativă. A­­părut ca o reacţie împotriva des­potismului monarhic feudal, par­lamentul exprimă cerinţa uma­nă de participare la „facerea le­gilor“, el fiind organul legiuitor. Structura uni sau bicamerală a parlamentului diferă de la un sistem politic la altul. Sistemul bicameral (senatul şi adunarea deputaţilor) este motivat în sta­tele federative prin structura a­­cestor state ce impune a doua cameră care să reprezinte statele membre (de exemplu, Senatul în SUA), în statele unitare, struc­tura bicamerală se motivează prin rolul ponderator al celei de-a doua camere: reducerea conflictelor dintre parlament şi guvern, moderarea eventualelor tendinţe despotice ale parlamen­tului, mai multă chibzuinţă în e­­laborarea legilor. Actuala lege electorală stabi­leşte că în România parlamentul este bicameral. Adunarea Depu­taţilor exprimă interesele întregii populaţii, în timp ce Senatul re­prezintă interesele colectivităţi­lor umane grupate pe judeţe. Se valorifică astfel, tradiţia con­stituţională românească exprima­tă prin Statutul lui Cuza (1864), Constituţia din 1866, constituţiile din 1923 şi, respectiv, din 1938. Reunite în şedinţă comună, ce­le două camere se constituie de drept, în Adunarea Constituantă pentru adoptarea Constituţiei Ro­mâniei. Pînă la intrarea în vi­goare a acestei legi fundamenta­le, parlamentul va funcționa şi ca adunare legiuitoare, procedu­ra legislativă desfășurîndu-se suc­cesiv în cele două camere, asigu­­rind astfel adoptarea legilor de către reprezentanţii poporului. Articolul 80 din actuala lege e­­lectorală limitează activitatea parlamentului pînă la intrarea în vigoare a noii Constituții, legea stabilind obligativitatea organi­zării de noi alegeri în cel mult un an de la această dată. Proble­ma ce se pune din punct de ve­dere politic și juridic este aceea a organului ce va exercita pute­rea legiuitoare în intervalul din­tre momentul intrării în vigoare a Constituției și data noilor ale­geri. Sunt posibile mai multe so­luții: fie prelungirea puterilor ca­merelor actuale, fie stipularea, chiar în Constituție, printr-un text expres, a unor reglementări în acest sens. Indiferent care va fi soluţia, important este să se asigure con­tinuitatea activităţii legislative, în desfăşurarea procesului de de­mocratizare. Iată, pe scurt, conţinutul cîtor­­va termeni care, pentru­ cei mai tineri dintre noi, au fost mult timp „marginalizaţi" în fondul lexical al vocabularului pasiv. Azi, cînd democraţia este „con­diţia umană" a unei întregi so­cietăţi, avem datoria de a reda acestor noţiuni sensul lor adevă­rat. Pentru că limbajul democra­ţiei este limbajul nostru! ILEANA SANDU Cinstire oamenilor de la catedră (Urmare din pag­i­­nă după Revoluţia din decem­brie, are înalta cinste şi da­torie de a se înscrie pe linia unor schimbări tot mai adinei, care să ducă la redescoperirea şi reconsiderarea propriilor tra­diţii, a receptivităţii şi des­chiderii spre valorile invăţă­­mintului european, in deplină conformitate cu exigenţele li­nei democraţii reale a socie­tăţii noastre. In concordanţă cu exigenţele impuse de dinami­ca acestui sfîrşit de mileniu, şcoala românească are dato­ria — aşa cum s-a subliniat in cadrul adunării festive — să deschidă drumul unei au­tentice competiţii a valorilor, să manifeste maximă recepti­vitate la tot ce este nou şi va­loros în spiritualitatea româ­nească şi universală. înnoirea învăţămîntului ro­mânesc este o problemă de conştiinţă, de înaltă respon­sabilitate a fiecărui cadru di­dactic şi de felul cum îşi vor face datoria fiecare educatoa­re, fiecare învăţător sau pro­fesor depinde cum va arăta viitorul de mîine al patriei, al fiecăruia dintre noi. Felicitări tuturor cadrelor didactice din judeţ şi mult succes în activitatea viitoare! Astăzi Marți 3 IULIE Soarele răsare la ora 5.36; apune la ora 21,03. Zile trecute 184; zile răma­se 181. CINEMA TÎRGU-MUREŞ — Arta: Ce le place tigrilor Unirea: Articolul 420 (seriile I —II) Progresul Ci­mul păianjen se întoarce. Tine­retului O lume nebună, nebună, nebună (seriile I—II). Tom şi Jerry. Select: Campionul. Flacă­ra: Nu e uşor cu bărbaţii. SI­GHIŞOARA — Lumina: Secretul armei secrete. Lunga cavalcadă către şcoală Grădina de vară) Solitarul de la tortul Humboldt. REGHIN — Patria. Pentru cîţi­­va dolari în plus (seriile I—II). TîRNAVENI — Melodia­ Iancu Jianu haiducul. Noile aventuri ale Seherezadei. LUDUȘ — Fla­căra M’ss Arizona, Intîmplări pe vasul „Speranța". SOVATA — Doina: Războiul stelelor (seriile I—ÎT) Muncitorul: Succes, Char­ley! TERNT.1T — Lumina: Nea Mărin, miliardar. SARMAȘU — Ponular- Dragostea învinge totul. SÎNGEOROTU DE PĂDURE — Popular: Ringul. FÎNTÎNELE — Patria: Lăcomie. MIERCUREA NTRATULUT — Nirajul. Sonata Kreutzer. Din nou această Lucia. Privatizarea.. (Urmare din pag re­cepţia celui de la restaurant). Baza a cumpărat staţii pentru radioficare. Se aşteaptă lucră­torii poştei pentru a le mon­ta. Ar fi şi ceva muzică şi s-ar putea face şi eventuale a­­nunţuri. La cele cîteva ţîşnitoare cu apă leşinată sînt cozi de cîte­va zeci de persoane. Ce fru­mos este să-ţi petreci „week­­end“-ul la „wichend" cînd şi municipalitatea şi proprietarii bazei au atîta grijă de tine. Oricum, te simţi alt om. Ura! „MARFA DE IMPORT. NEA­MULE!“ — LA PREŢURI AŞIŞDEREA ... Duminică, 1 iulie, ora 7, talciocul tîrgumureşean din Aleea Carpaţi. Lume pestriţă, mulţi gură-cască, dar mai mulţi ofertanţi, mai ales tu­ciurii. Iar ca să nu plătească taxa, s-au postat în afara in­cintei propriu-zise, numărul a­­cestora fiind, cred, cel puţin egal cu cel dinăuntru. Telegrafic, iată cîteva con­statări şocante: sub firma „co­merţului liber" se servesc, di­rect în colbul drumului, de către persoane dubioase la re­gulile de igienă, tot atît de dubioase sandviciuri, brioşe, gogoşi, „ciocolata casei" (?); zeci de şmecheraşi trag de oa­meni să le cumpere marfa „extra“, blugi cu etichete „Canpoll Jeans“, „Italia ’90“, „Piramida" (?) — la preţuri între 1.700 şi 3.000 de lei; aşa­­zişi „Adida­şi" — „ia, neamu­le, made în Turcia" — arătoşi, nimic de zis, dar la preţuri care te lasă ca la dentist (2.300 —2.500 de lei perechea); cafea­­boabe, Ness, granulată (recor­dul îl deţine marca „Brasil“, la preţuri între 600—800 de lei kilogramul), gumă de meste­cat în „n" variante, cacao (50 de lei/100 grame), ţigări străi­ne (de la 35 la 75 de lei pa­chetul) etc., etc. „Întreprinzătorii" particu­lari (veniţi cu maşini, din ju­deţ, dar şi din Buzău, Praho­va, Satu Mare, Braşov, Bucu­reşti etc.) şi-au îndreptat „ac­tivitatea" spre două căi, cele mai facile. S-au prea înmulţit acei negustori (aş zice specu­lanţi), care cumpără de la stat şi revînd marfa (găseşti în tal­cioc Vodcă românească, la sti­cle de „500“) la preţuri de 3—5 ori mai mari. O sticlă de Pepsi-cola, de 3 lei, ajunge la 25 de lei! O ciocolată de 8—10 lei se vinde cu 25 de lei. Vod­ca, în măsura amintită, costă 75 de lei. Efort minim, cîștig maxim. Unii cumpără de la stat obiecte pe care, după u­­nele mici adaosuri, le conside­ră atît de „înnobilate" îneît înzecesc prețul: o bluză unic," al cărui preţ este de 35 de lei, imprimată cu inscripţii cît mai exotice, este oferită la 200—300 de lei, în aceste condiţii ce mai poţi obiecta în faţa unor ase­menea producători? Unde este oferta specifică? Ce aduc ei în plus? Ce goluri în aprovizio­nare acoperă? Pent­ru că, în definitiv, cantitatea de marfă rămîne aceeaşi, numai că o parte se vinde la preţ de spe­culă. Nu asta aşteptăm de la co­mercianţii particulari, şi nici nu cred că trebuie încurajaţi, pentru că sunt un atac direct la buzunarul nostru. Poliţiştii — apăsaţi nu doar de epoleţi şi de caschete — au devenit parcă nişte „oameni de protocol", nu se bagă, con­stată doar (după cum îmi spu­nea un locotenent, umblă în civil. De ce? De frică?). Dar, oare, de la ei să vină rezolvarea? Controalele, con­fiscările, amenzile (atîtea ci­te sînt) nu par a fi o soluţie. E mult mai simplu, mai la în­­demînă posibilul răspuns: un comerţ firesc, un comerţ civi­lizat, omenesc. Această reţea paralelă — bişniţa — nu poa­te fi stopată nici măcar prin­­tr-un decret. Orice sancţiune prohibitivă duce la înflorirea ei... Să avem curajul de a recunoaşte: ne trebuie acel co­merţ care să ne facă pe noi, cei sfidaţi pe propriii noştri bani, să intrăm în magazine nu pentru a întreba cu tea­mă dacă este ceea ce căutăm. Ci pentru a cere şi a găsi în mod sigur. Pur şi simplu.

Next