Cuvîntul Liber, ianuarie-martie 1991 (Anul 3, nr. 1-63)
1991-01-03 / nr. 1
! NOAPTEA CEA LUNGA... Mărturisim că nu-i de invidiat să-ți petreci noaptea de Re - velion pe drumuri în postură de ziarist. Am dont, însă, să adunăm cîteva gînduri sincere pentru anul care vine, culese direct de la dumneavoastră, stimaţi cititori, la cumpăna cintre ani. Ne-am oprit în întreprinderi, în casele oamenilor, pe stradă, în restaurante şi, după ce am dat „Bună seara“ sau „Bună dimineaţa“, cu un călduros „La mulţi In noaptea de Ajun, la Căminul de fete din Zau de Cimpie am intîlnit o atmosferă caldă, ocrotitoare. Doamna directoare Ersilia Pop, cu soţul, medicul veterinar Mircea Pop, cu Victoria Mireştean, Maria Şuteu, Maria Sucurtudean — bucătărese, şi cu Viorel Scai, sărbătoreau Revelionul aici, la castelul din pădure, împreună cu 62 de fete, eopii orfani cu atîta nevoie de căldură părintească. S-au întors acasă şi şapte fete care lucrează în diferite întreprinderi din ţară. „De sărbători noi nu avem unde merge şi venim aici, unde cel puţin sîntem acasă“ — ne spune Metves Agnes, muncitoare la „Textila“ Arad. Colegele dînsei, Antal Vetuţa şi Horvat Emilia, muncitoare la întreprinderea de iapă Luduş, o aprobă. Sunt fericite că discutăm. Pe unele le-a întristat filmul de la televizor. Schimbăm cîteva impresii şi atmosfera devine prietenească. Dincolo de factul că sunt foarte curate îmbrăcate cu anii“ am întrebat „Ce vă doriţi în anul 1991?“. De remarcat că aproape toţi, cărora le-am adresat această întrebare, ca o primă dorinţă a fost Pace! La Termocentrala din Iernut utilajele funcţionează perfect, oamenii erau la posturi. Pupitrul de comandă asistat de inc. Ştefan David şi maistrul Arol Giurgiu. Adrian Cîndea, electrician la serviciul de întreţinere, are 25 de ani şi locuieşte interhaine noi şi frumoase, cele din clasele mari, eleve la diferite şcoli, sunt chiar elegante, adevărate domnişoare. Au asigurate hrană şi condiţii de viaţă, de ce n-am recunoaşte, la fel de bune (Continuare io pag. a 3-a) nut. „Doresc, în primul rînd, pace şi linişte în ţară. Să pot face faţă sarcinilor de serviciu. Şi acolo, arată cu mina spre oraş, o fată mă aşteaptă să ies din schimb. Sper să ne căsătorim la anul. Aş vrea să spun ceva despre ziare. Eu cel puţin nu roai înţeleg ce doresc aceste publicaţii! Prea mult haos, prea mult scandal. Cred că la anul nu mai citesc‘nici un ziar“. Întreprinderea de sere Iernut. Ofiţer de serviciu ing. Ioan Dorosin Pace şi prietenie pentru ,orin lumen! Să ni se asigure condiţii pentru desfăşurarea, în bune condiţii, a proceselor tehnologice din sere, în faţa restaurantului "din Luduş oprim doi tineri — Dorin Stoica şi Mariana Sărăcuţ. După ce ne privesc cîteva secunde surprinşi, ne spun: „Să ne căsătorim şi să fim fericiţi toată viaţa“. Să vă ajute Dumnezeu! Pe drumul care duce la Zau de Comnie, la ieşirea din Luduş, un cetăţean îmbrăcat în cioareci şi suman, face autostopul, îl cheamă Viorel Oroian, are 60 de ani fără un an, vine de la un frate şi vrea să ajungă acasă, îl luăm cu noi. ..La ana vreau să-mî iau pămâ ntul din colectiv. Părinţii mei au avut 9 hectare, mie dacă-mi dau 3 hectare sunt mulţumit. Mai mult nu pot lucra“, în casă de oameni gospodari. La familia Otavian şi Elena Călugăr, din Zau de Cimpie petrec Revelionul în familie cu fraţii şi prietenii. „In primul rînd, dorim linişte şi pace. Doresc să mă înţeleg la fel de bine ca şi pînă acum cu doamna mea“, ne mărturiseşte la despărţire gazda. Să mai stăm de vorbă 'Continuare în pag. a 2-a) V___________________________________ 3 ! N E AI VENIT 1991! - > Jíuy&c'ume dz Amit 7lau in Numele Tău cel preasfint, o, Iisuse al meu, în reg anul acesta. Fă ca amil nou să fie cu darul Tău un an de mîntuire pentru mine. Intăre te-mă, preabunul meu Mintuitor, dacă vor slăbi puterile mele; minglie-mă, dacă voi fi întristat, ajută-mi şi nu mă părăsi, dacă ar veni boale şi necazuri asupra mea. Mai ales mă învredniceşte preabunule Stăpine, ca să mă întorc din toată inima mea la Tine, mai ’nainte de a mă intern CARTE DE RUGĂCIUNE, întocmită de Calistrat Coca, Cernăuți, 1901, p. 287—288) W.C.T. RM, ’iedik MUREȘ T1RGU-MUREȘ Semne bune anulare ! Anul 1990 nu mai este! Moş Crăciun l-a făcut ghem, l-a băgat în sac şi l-a dus departe, să nu mai auzim de el, că prea a fost zgomotos şi nedisciplinat. Prea multe a vrut şi prea nuţine i-au reuşit. Prea multe scenarii, regii, drame şi — mai ales — farse tragice! Decorurile s-au mutat şi ele, ba în Nagorno Karabah, ba în Africa de Sud. Unii le-au cărat în spate pînă la poarta Europei dar, bătrîna doamnă, simţitoare cum o ştim, uitîndu-se pe vizor, le-a văzut prea masive (sau prea fragile?), aşa că bieţii oameni s-au întors cu ele înapoi, să le implementeze — deocamdată — în spaţiul nostru mioritic. Singura tragedie autentică, în sensul statornicit de însuşi Aristotel, a fost sortită şi ea, eşecului. Păcat (pentru unii), fiindcă ar fi urmat toate regulile artei: unitate de loc, de spaţiu şi de personaje şi ar fi urmat să fie jucată nu în anticaladă ci, tocmai aici, sub ochii noştri, în marele amfiteatru al podişului transilvan. Era o piesă (coproducţie) bine pusă la punct, distribuţia asigurată, confirmată, ştampilată pe tabele în bună regulă. Decorurile ar fi urmat să fie înlocuite cu altele, proaspăt vopsite, nou-nouţe. Perspectiva succesului i-a făcut, însă, pe entuziaştii protagonişti să se dea de gol, astfel că premiera, care urma să fie şi ultima reprezentaţie, n-a mai avut loc. Totuşi, sfîrşitul anului ne-a adus şi multe bucurii. S-a colindat, s-au interpretat cîntece tradiţionale („fie raiu sănătos, noi vindem tot pe din dos“ — banane), privatizarea a dat roade, am văzut cocacola şi bere străină, romii au închinat cite un bidon la botul calului, fără fasoane, in vitrine au apărut ceşti, pahare, farfurii, lenjerie intimă de corp, medicii n-au mai făcut grevă, tot cetăţeanul a putut să dea pe gît un pahar de vin liberalizat, fără teamă că omul în halat alb va sta nepăsător în faţa tensiunii arteriale; în preajma sărbătorilor, cei de la boutique-uri au renunţat la servirea siropului în grosolanul pahar de muştar, adaptat economiei de piaţă; la casa gospodarului a fost sacrificat tradiţionalul următor şi ne-am dumirit că pînă la vopsitul ouălor mai e timp; pînă la urmă preoţii au umblat cu botezul îmbrăcaţi în sutană, nu în uniformă militară şi totul a fost bine. Oamenii luminaţi s-au întors în ţărişoara lor cu gînduri bune, dezamorsate şi s-au împrăştiat pe la partidele şi episcopiile lor. Ei au vorbit şi la televizor, cu gînd paşnic, de concordie. Asta nu înseamnă că lupta trebuie să înceteze, au zis unii, şi individul să se complacă în condiţia de zdreanţă. Este, desigur, un mare adevăr, adînc gîndit, doar şi la teatrul de păpuşi — o ştie orice fost şoim care se respectă — marionetele prind viaţă. Da, a fost un Crăciun fericit! S-a spus lucrurilor pe nume. A venit şi Popescu să ne ureze „Merry Christmas“ dar, pînă la urmă s-a dovedit că n-a fost Popescu, ci Michael, şi nu Michael Jackson, ci Michael întîiul, the king. S-a plimbat puţin ursu’ (Doru Viorel) şi pînă la urmă regele Lear a plecat, trăiască guvernul! Zadarnică a fost aşteptarea în frig, a corului antic de la Cluj. Pînă la urmă şi viersul gingaşei Doine s-a pierdut în neant, cu portavoce cu tot. Şi emisiunile de la televizor au fost excelente. Liderii partidelor, frezaţi, sprîncenaţi şi telegenici şi-au imortalizat „pentru totdeauna imaginea“ (după cum se exprima deunăzi un intelectual subţire de tot la televizor), asigurîndu-ne că vor face totul pentru ca în ţară să fie cu mai multă „vîjeală“, vorba veteranului de la 1918. A fost şi multă muzică, s-a dansat, am văzut glezne gingaşe, coapse, fese şi alte organe, acoperite de elegante şi discrete şnuruleţe strălucitoare. Per total, a fost bine. Suflă vînt de libertate, e clar! Rămîne să vedem dacă în noul an, domnul Sergiu Nicolaescu va reuşi să-i descopere pe terorişti. Oricum, la talentele regizorale ale domniei-sale, n-ar fi cazul să ne facem probleme. Să fim optimişti! Semne bune anulare! ■ ILEANA SANDU