Cuvîntul Liber, ianuarie-martie 1991 (Anul 3, nr. 1-63)
1991-01-15 / nr. 9
REFORMA —MAREA NOASTRĂ ŞANSĂ Aşa ne este dat, nouă românilor, să ne petrecem viaţa din experimente în experimente. Timp de aproape o jumătate de secol ne am îndreptat înspre o direcţie şi, după ce ne-am convins cu adevărat că am ajuns intr-o fundătură fără margini, ne-am decis, în sfîrşit, să facem cale întoarsă. Desigur, nu pe acelaşi itinerar. Drumul spre înapoi îl numim Calea Reformei. Guvernul României a fost investit de către naţiune cu implementarea acestei reforme care, trebuie să o spunem, nu este un dat întru totul de- -------------finit, ci o încercare de ieşire la liman. Proiectul, credem noi, este bine pus la punct de tehnicieni pricepuţi, cel puţin în elementele sale esenţiale. Se cunosc direcţia, etapele principale, punctele de sprijin, dar şi o bună parte a factorilor de risc. Cu toate incertitudinile, prin tunelul timpului, o puternică rază de lumină străbate adînc, spre ţelul ce se vrea atins. Drumul pe care-l avem de parcurs are încă multe necunoscute şi e firesc, de altfel, pentru că nimeni încă nu l-a străbătut. Ceea ce se ştie însă bine este că nu putem bate pasul pe loc, ■ iar întoarcerea ar fi o sinucidere. Odată aleasă calea şi luat startul (vezi, în principal, liberalizarea preţurilor) sîntem obligaţi să înaintăm, dar nu oricum. Prudenţa, competenţa şi curajul celor care şi-au asumat răspunderea de a ne conduce pe acest drum sunt extrem de importante în asigurarea reuşitei, dar conştientizarea noas- IOAN CISMAŞ (Continuare in pag. a 3-a) Totuşi, Eminescu... Nori grei pe cerul acestui mijloc de ianuarie — ne ianuarie, minţit de însuşi datul meteorologic. Degringoladă în chiar pragul casei ţării, într-o lume întoarsă cu susul în jos. Se mişcă, deci, ţara, de pe nisipurile mişcătoare ale Timişoarei, meciul ameninţă a se muta în Capitală, pe terenul atît de frămîntat şi el al Pieţei Universităţii. După două-trei reprize întîlnirea AC— Dinamo este nedecisă. Atît juniorii, cît şi seniorii mixtei — AC par hotărîţi (să ce?!), într-o competiţie polisportivă (politică + sport, în multiple discipline: box, lupte libere şi marţiale, cros etc.), să reia şi să reziste, în ciuda faptului că au fost puşi pe fugă de dinamovişti în ultimele întîlniri directe pe carosabilul de la km 0 (zero), adversarii uzitînd de întreg arsenalul tactic, precum şi prin apel la tehnica din dotare. De la „gazde“ s-au re-remarcat acelaşi tenace student (cu sesiunea cum rămîne’!) Marian Munteanu (obişnuita cuvîntare cotidiană), veteranul Ticu Dumitrescu (aceeaşi asigurare că nu ne vor dezamăgi), Ştefan Radoff (spunid mulţimilor tot ceea ce talentul actoricesc lipsă nu i-a îngăduit să exprime pe scene în îndelunga-i carieră). S-au făcut remarate şi noutăţile tehnice din dotarea acestora din urmă, în speţă tehnica prin care să se facă (mai) auziţi (de) în mase. în repriza de duminică, „floarea cea vestită“ a Apusului a propulsat, alături de munteni, şi un băcan sadea, cunoscut cal breaz şi acesta, cu intrări pe la curţi apusene). Spectacole gratuite (revendicări reduse, în ultimă instanţă, la lozincile „Jos Iliescu“, „Regele Mihai“), pe un fond existenţial grav, depărtînd de asemenea tribune intelectualii adevăraţi, prezenţi mai ieri prin aceleaşi pieţe. Fără a contesta subiectul şi obiectul, ne disociem de metodologia la care se retruge: terorismul străzii, violenţa, indiferent de care parte a ... fileului s-ar exprima. Iată fondul intern pe care preşedintele ţării pornea, cu inimă grea, în zbor oriental: Pakistan, Beijing, poate și In- IV1IHAI SUCIU (Continuare in pag . 3.-a! Sîmbătă şi duminică, în ţară • Preşedintele României, domnul Ion Iliescu, a părăsit, sîmbătă seara, Bucureştiul, îndreptîndu-se spre Beijing unde a fost invitat de preşedintele Crimnei, Yang Shangkun. Duminică, preşedintele României a făcut o scurtă vizită în Pakistan. • Guvernul României s-a întrunit sub preşedinţia premierului Petre Roman, sîmbătă, pentru a doua oară în cursul săptămînii trecute, fiind puse în discuţie unele probleme de politică generală. Ministrul român al afacerilor externe, domnul Adrian Năstase, a revenit, sîmbătă, la Bucureşti, după ce a efectuat vizite de lucru în Siria şi Iordania, la invitaţia omologilor săi din aceste ţări. • în toate bisericile de pe cuprinsul Patriarhiei Române s-au desfăşurat, duminică, slujbe în timpul cărora a fost lansat un apel pentru pacea lumii, pentru apărarea vieţii pe pămînt, pentru alungarea urii şi dezbinării, pentru înţelegere şi împăcare între oameni. • Cursele aeriene internaţionale de pasageri, au fost reluate, sîmbătă, deşi greva personalului navigant al TAROM continuă. Aeronavele sunt deservite de piloţi ai Companiei „Romavia“. • In urma chemărilor lansate de Alianţa Civică, în Piaţa Revoluţiei din Capitală, au avut loc, sîmbătă şi duminică, .singuri de solidaritate cu acţiunile revendicative ale populaţiei din Timişoara şi judeţul Timiş. Mitingurile au fost urmate de marşuri pe străzile Bucureştiului. • Circulaţia rutieră în Piaţa Universităţii din Bucureşti a fost întreruptă, de către grupuri de cetăţeni atît sîmbătă, cît şi duminică timp de cîteva ore. • în regiunea Vrancea, duminică, la ora 5.24 s-a produs un cutremur de pămînt cu magnitudinea de 4,3 grade pe Scara Richter. La Bucureşti intensitatea cutremurului a fost de 3 grade pe Scara Mercali. • La Satu-Mare s-au desfăşurat, sîmbătă şi duminică, lucrările Conferinţei naţionale a fundaţiilor petru tineret din România. • Nunţiul papal, monseniorul John Burcers!", ambasadorul Vaticanului la Bucureşti, a efectuat, în zilele de 12 și 13 ianuarie, o vizită în municipiul Iași. Conferinţa de presă a domnului Adrian Severin la Tîrgu-Inlureş Foto: I. FLORI’ ’ m lássa 15 IANUARIE [n sfîrşit, iată şi un 15 ianuarie liber! Putem să ne gîndim senini la FITNESCU. Şi pînă acum, o spun cu mina pe inimă, ne gîndeam la el, dar fără seninătate, ci cu o anume încrîncenare în suflet şi-n priviri. Nefericitul, se născuse între zilele lor de naştere şi ziua lui ne era astfel strivită între două cărămizi. Apoi, genialitatea lui, a singurului nostru geniu adevărat și tutelar, ne era umbrită de... „genialitatea“ lor de mocava. De aceea, spuneam că ne e dor de Eminescu. Fiindcă ni se refuza așa cum ni-l doream. Fiindcă ne era coborît sistematic de pe soclul lui meritat, pentru a ni se arăta figurile lor hidoase, mărite de mii de ori în retortele propagandei mincinoase. Ne erau răpite și superlativele, numai de el meritate, şi se lipeau cu pap pe fruntea lor, dîndu ni -se astfel proba cea mai elocventă de indivizi-kitsch. Dar ei, proştii, nu pricepeau asta. „Cei tari se îngrădiră / Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi ..“ Şi atît! în afara cercului lor, cu rază din ce în ce mai mică, nimic. Neant pur! Şi încă ceva: de azi înainte Eminescu nu ne vai mai fi cenzurat. Probabil în veci de veci. Vom putea spune cu voce tare Doina („De la Nistru pîn-la Tisa / Tot românul plînsu-mi-sa...), vom putea rosti nestingheriţi Colinde, colinde („Colinde, colinde / E vremea colindelor / Căci gheaţa se-ntinde / Asemeni oglindelor...“), vom putea şopti în taină, fără vreo teamă Rugăciune („ .. Noi, ce din mila Sfîntului / Umbră facem pămîntului / Rugămu-ne-ndurărilor / Luceafărului mărilor...“) şi ne vom umple sufletele de harul cel sfînt al Poeziei, şi ne vom resimţi, ca noi-născuţi, în Patria Eminescu. Căci niciodată nu vom fi în stare să răscumpărăm zestrea ce ne-a făcut-o el. Dumnezeul Limbii Române. El, Creatorul. Pînă la El, românul a vorbit într-un fel; de la El, în alt fel. Pînă la El, luna, stelele, pădurea, izvoarele şi cosmosul întreg au fost privite într-un fel; de la El, toate cîte sînt au fost şi sînt privite de ochiul nostru altfel. Eminescu este hotarul de început al unui nou mod românesc de a vedea şi a gîndi lumea şi cosmosul. De aceea, El este nepereche şi va fi încă multă vreme astfel. SERAFIM DUKU Mihai Emnescu Haină De la Nistru pin’ la Tissa Tot Românul prinsu-mi-s-a, Că nu mai poate străbate De-atîta străinătate. Din Hotin şi pin’ la Mare Vin muscalii de-a călare. ■* De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o aţin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii, Şi străinul te tot paşte De nu te mai poţi cunoaşte. Sus la munte, jos pe vale Şi-au făcut duşmanii cale, Din Sătmar pin’ în Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român săracul! îndărăt tot dă ca racul. Nici ii merge, nici se-ndeamnă, Nici îi este toamna toamnă, Nici e vara vara lui, Şi-i străin în ţara lui. De la Turnu-n Dorohoi Curg duşmanii în puhoi Şi s-aşează pe la noi; Toate cîntecele pier, Sboară păsările toate De neagra străinătate; Numai umbra spinului La uşa creştinului. Îşi desbracă tarasinul, Codrul — frate cu Românul — De secure se tot pleacă Şi isvoarele îi seacă—Sărac in ţară săracă! Cine-au îndrăgit străinii, Mînca-i-ar inima dinii, Minca-i-ar casa pustia, Şi neamul nemernicia! Ştefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las’ Archimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinţilor în seama părinţilor, Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, Doar s-a-ndura Dumnezeu, Ca să-ţi mintui neamul tău! Tu te-njafă din mormint, Să te aud din corn sunînd Şi Moldova adunînd. De-i suna din corn o dată. Ai s-aduni Moldova toată, De-i suna de două ori, Iţi vin codri-n ajutor, De-i suna a treia oară Toţi duşmanii or să piară Din hotare în hotară — Indrăgi-i-ar ciorile Şi spînzurătoriieiJ