Cuvîntul Liber, ianuarie-martie 1991 (Anul 3, nr. 1-63)

1991-01-15 / nr. 9

REFORMA —MAREA NOASTRĂ ŞANSĂ Aşa ne este dat, nouă româ­nilor, să ne petrecem viaţa din experimente în experi­mente. Timp de aproape o ju­mătate de secol ne am îndrep­tat înspre o direcţie şi, după ce ne-am convins cu adevărat că am ajuns intr-o fundătură fără margini, ne-am decis, în sfîrşit, să facem cale întoarsă. Desigur, nu pe acelaşi itine­rar. Drumul spre înapoi îl nu­mim Calea Reformei. Guvernul României a fost investit de către naţiune cu implementarea acestei refor­me care, trebuie să o spunem, nu este un dat întru totul de­­­- -------------­finit, ci o încercare de ieşire la liman. Proiectul, credem noi, este bine pus la punct de tehnicieni pricepuţi, cel puţin în elementele sale esenţiale. Se cunosc direcţia, etapele principale, punctele de spri­jin, dar şi o bună parte a fac­torilor de risc. Cu toate incer­titudinile, prin tunelul timpu­lui, o puternică rază de lumi­nă străbate adînc, spre ţelul ce se vrea atins. Drumul pe care-l avem de parcurs are încă multe necu­noscute şi e firesc, de altfel, pentru că nimeni încă nu l-a străbătut. Ceea ce se ştie însă bine este că nu putem bate pasul pe loc, ■ iar întoarcerea ar fi o sinucidere. Odată alea­să calea şi luat startul (vezi, în principal, liberalizarea pre­ţurilor) sîntem obligaţi să îna­intăm, dar nu oricum. Pru­denţa, competenţa şi curajul celor care şi-au asumat răs­punderea de a ne conduce pe acest drum sunt extrem de im­portante în asigurarea reuşi­tei, dar conştientizarea noas- IOAN CISMAŞ (Continuare in pag. a 3-a) Totuşi, Eminescu... Nori grei pe cerul acestui mijloc de ianuarie — ne ianua­­rie, minţit de însuşi datul me­teorologic. Degringoladă în chiar pragul casei ţării, într-o lume întoarsă cu susul în jos. Se mişcă, deci, ţara, de pe nisipurile mişcătoare ale Ti­mişoarei, meciul ameninţă a se muta în Capitală, pe tere­nul atît de frămîntat şi el al Pieţei Universităţii. După două-trei reprize întîlnirea AC— Dinamo este nedecisă. Atît juniorii, cît şi seniorii mixtei — AC par hotărîţi (să ce?!), într-o competiţie poli­sportivă (politică + sport, în multiple discipline: box, lupte libere şi marţiale, cros etc.), să reia şi să reziste, în ciuda faptului că au fost puşi pe fugă de dinamovişti în ulti­mele întîlniri directe pe caro­sabilul de la km 0 (zero), ad­versarii uzitînd de întreg ar­senalul tactic, precum şi prin apel la tehnica din dotare. De la „gazde“ s-au re-remarcat a­­celaşi tenace student (cu se­siunea cum rămîne’!) Marian Munteanu (obişnuita cuvînta­­re cotidiană), veteranul Ticu Dumitrescu (aceeaşi asigurare că nu ne vor dezamăgi), Şte­fan Radoff (spunid mulţimi­lor tot ceea ce talentul actori­cesc lipsă nu i-a îngăduit să exprime pe scene în îndelun­ga-i carieră). S-au făcut re­­mar­ate şi noutăţile tehnice din dotarea acestora din ur­mă, în speţă tehnica prin care să se facă (mai) auziţi (de) în mase. în repriza de duminică, „floarea cea vesti­tă“ a Apusului a propulsat, a­­lături de munteni, şi un bă­can sadea, cunoscut cal breaz şi acesta, cu intrări pe la curţi apuse­­ne). Spectacole gratuite (revendicări reduse, în ultimă instanţă, la lozinci­le „Jos Iliescu“, „Regele Mi­­hai“), pe un fond existenţial grav, depărtînd de asemenea tribune intelectualii adevăraţi, prezenţi mai ieri prin aceleaşi pieţe. Fără a contesta subiec­tul şi obiectul, ne disociem de metodologia la care se re­­truge: terorismul străzii, vio­lenţa, indiferent de care par­te a ... fileului s-ar exprima. Iată fondul intern pe care preşedintele ţării pornea, cu inimă grea, în zbor oriental: Pakistan, Beijing, poate și In- IV1IH­AI SUCIU (Continuare in pag . 3.-a! Sîmbătă şi duminică, în ţară • Preşedintele României, domnul Ion Iliescu, a părăsit, sîmbătă seara, Bucureştiul, îndreptîndu-se spre Beijing unde a fost invitat de preşedintele Crimnei, Yang Shangkun. Duminică, preşedintele Ro­mâniei a făcut o scurtă vizită în Pakistan. • Guvernul României s-a întrunit sub preşedinţia premierului Petre Roman, sîmbătă, pen­tru a doua oară în cursul săptămînii trecute, fiind puse în discuţie unele probleme de politică generală.­­ Ministrul român al afacerilor externe, domnul Adrian Năstase, a revenit, sîmbătă, la Bucureşti, după ce a efectuat vizite de lucru în Siria şi Iordania, la invitaţia omologilor săi din aceste ţări. • în toate bisericile de pe cuprinsul Patriarhiei Române s-au desfăşurat, duminică, slujbe în timpul că­rora a fost lansat un apel pentru pacea lumii, pentru apărarea vieţii pe pămînt, pentru alungarea urii şi dezbinării, pentru înţelegere şi împăcare între oameni. • Cursele aeriene internaţionale de pasageri, au fost reluate, sîmbătă, deşi greva personalului navigant al TAROM continuă. Aeronavele sunt deservite de piloţi ai Companiei „Roma­­via“. • In urma chemărilor lansate de Alianţa Civică, în Piaţa Revoluţiei din Capitală, au avut loc, sîmbătă şi duminică, .sin­­guri de solidaritate cu acţiunile revendicative ale populaţiei din Timişoara şi judeţul Timiş. Mitingurile au fost urmate de marşuri pe străzile Bucureştiului. • Circulaţia rutieră în Piaţa Universităţii din Bucureşti a fost întreruptă, de către grupuri de cetăţeni atît sîmbătă, cît şi duminică timp de cîteva ore. • în regiunea Vrancea, duminică, la ora 5.24 s-a produs un cutremur de pămînt cu magni­tudinea de 4,3 grade pe Scara Richter. La Bucureşti intensitatea cutremurului a fost de 3 grade pe Scara Mercali. • La Satu-Mare s-au desfăşurat, sîmbătă şi duminică, lucrările Conferinţei naţionale a fundaţiilor p­etru tineret din România. • Nunţiul papal, monse­niorul John Bu­rcers!", ambasadorul Vaticanului la Bucureşti, a efec­tuat, în zilele de 12 și 13 ianuarie, o vizită în municipiul Iași. Conferinţa de presă a domnului Adrian Severin la Tîrgu-Inlureş Foto: I. FLORI’ ’ m lássa 15 IANUARIE [n sfîrşit, iată şi un 15 ia­nuarie liber! Putem să ne gîndim senini la FITNESCU. Şi pînă acum, o spun cu mina pe inimă, ne gîndeam la el, dar fără seninătate, ci cu o anume încrîn­­cenare în suflet şi-n priviri. Ne­fericitul, se născuse între zilele lor de naştere şi ziua lui ne era astfel strivită între două cără­mizi. Apoi, genialitatea lui, a singurului nostru geniu adevărat și tutelar, ne era umbrită de... „genialitatea“ lor de mocava. De aceea, spuneam că ne e dor de Eminescu. Fiindcă ni se re­fuza așa cum ni-l doream. Fi­indcă ne era coborît sistematic de pe soclul lui meritat, pen­tru a ni se arăta figurile lor hi­doase, mărite de mii de ori în retortele propagandei mincinoa­se. Ne erau răpite și superlati­vele, numai de el meritate, şi se lipeau cu pap pe fruntea lor, dîndu ni -se astfel proba cea mai elocventă de indivizi-kitsch. Dar ei, proştii, nu pricepeau asta. „Cei tari se îngrădiră / Cu-ave­­rea şi mărirea în cercul lor de legi ..“ Şi atît! în afara cercu­lui lor, cu rază din ce în ce mai mică, nimic. Neant pur! Şi încă ceva: de azi înainte E­­minescu nu ne vai mai fi cenzu­rat. Probabil în veci de veci. Vom putea spune cu voce tare Doina („De la Nistru pîn-la Ti­sa / Tot românul plînsu-mi-sa...), vom putea rosti nestingheriţi Colinde, colinde („Colinde, colin­­de / E vremea colindelor / Căci gheaţa se-ntinde / Asemeni o­­glindelor...“), vom putea şopti în taină, fără vreo teamă Rugăciu­ne („ .. Noi, ce din mila Sfîntu­­lui / Umbră facem pămîntului / Rugămu-ne-ndurărilor / Lucea­fărului mărilor...“) şi ne vom umple sufletele de harul cel sfînt al Poeziei, şi ne vom re­simţi, ca noi-născuţi, în Patria Eminescu. Căci niciodată nu vom fi în stare să răscumpărăm zestrea ce ne-a făcut-o el. Dum­nezeul Limbii Române. El, Creatorul. Pînă la El, românul a vorbit într-un fel; de la El, în alt fel. Pînă la El, luna, stelele, pădurea, izvoarele şi cosmosul întreg au fost privite într-un fel; de la El, toate cîte sînt au fost şi sînt privite de ochiul nostru altfel. Eminescu este hotarul de început al unui nou mod româ­nesc de a vedea şi a gîndi lu­mea şi cosmosul. De aceea, El este nepereche şi va fi încă mul­tă vreme astfel. SERAFIM DUK­U Mihai Em­nescu H­aină De la Nistru pin’ la Tissa Tot Românul prinsu-mi-s-a, Că nu mai poate străbate De-atîta străinătate. Din Hotin şi pin’ la Mare Vin muscalii de-a călare. ■* De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o aţin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii, Şi străinul te tot paşte De nu te mai poţi cunoaşte. Sus la munte, jos pe vale Şi-au făcut duşmanii cale, Din Sătmar pin’ în Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român săracul! îndărăt tot dă ca racul. Nici ii merge, nici se-ndeamnă, Nici îi este toamna toamnă, Nici e vara vara lui, Şi-i străin în ţara lui. De la Turnu-n Dorohoi Curg duşmanii în puhoi Şi s-aşează pe la noi; Toate cîntecele pier, Sboară păsările toate De neagra străinătate; Numai umbra spinului La uşa creştinului. Îşi desbracă tara­sinul, Codrul — frate cu Românul — De secure se tot pleacă Şi isvoarele îi seacă­­—­­Sărac in ţară săracă! Cine-au îndrăgit străinii, Mînca-i-ar inima dinii, Minca-i-ar casa pustia, Şi neamul nemernicia! Ştefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las’ Archimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinţilor în seama părinţilor, Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, Doar s-a-ndura Dumnezeu, Ca să-ţi mintui neamul tău! Tu te-njafă din mor­mint, Să te aud din corn sunînd Şi Moldova adunînd. De-i suna din corn o dată. Ai s-aduni Moldova toată, De-i suna de două ori, Iţi vin codri-n ajutor, De-i suna a treia oară Toţi duşmanii or să piară Din hotare în hotară — Indrăgi-i-ar ciorile Şi spînzurătoriieiJ

Next