Cuvîntul Liber, aprilie-iunie 1991 (Anul 3, nr. 64-127)
1991-04-02 / nr. 64
„Aşa-mi vine citeodata . . Hotarit lucru, ceea ce Televiziunea ne-a prezentat în după-amiaza zilei de sîmbătă, 30 martie, numai o călătorie nostalgică nu poate fi considerată! De ce? Pentru că, într-o probă decisivă a timpului înglobîndși gindul dinlâuntrul ‘gîndului, la Gyula, în Ungaria, se adeverea câ, în ciuda acelui suflet al pămîntului care cheamă spre izvoarele neamului, în realitatea conştiinţei de sine a românilor de acolo o putere auctorială încearcă să se substituie istoriei, conducind spre alterarea fiinţei, tocmai în sfera spiritului modern. Un adevăr existenţial, decurgînd din cuvintele domnilor profesori Alexandru Kozma (cu K!) şi Pătruşan, ale preotului Petru Puşcaş, reieşea cum nu se putea mai clar: intr-o devenire continuă, incluzînd şi acea simbioză aşteptată între universul interior şi cel exterior, măsurile in favoarea unei minorităţi româneşti amintesc de soarta efemeridelor. O raportare la ce se vede din exterior conduce la o stare de lucruri generată de o îndelungată contestare a realităţii: un liceu, purtând numele lui Bălcescu, cu cadre didactice aşa şi aşa, 20 de minute la televiziune, 30 la radio (dacă le împărţim la durata unei luni se vede clar cam cit timp revine pe zi sau pe săptămînă!). CÎNTEC TRIST singura catedră de limba şi literatura română, existentă la Szegedin, are cîteva zeci de locuri, din care doar şase studenţi sînt români din Ungaria, posibilitatea formării unui partid al lor, pe criterii etnice, este exclusă într-un „stat naţional unitar“ ... O spune chiar preşedintele Asociaţiei Românilor din Ungaria, înlocuitoarea fostei Uniuni Democratice a acestora. Forţa cuvîntului răspîndită prin „Foaia noastră“ — cu cîţiva ani în urmă mai mult de jumătate din abonaţi erau români —, la care asudă să pună piedici chiar personalităţi de pe la noi, introducînd obligativitatea achitării abonamentului In valută, este încă una din dovezile încercărilor de a înceta o existenţă în spirit, în care valoarea umană este supusă iarăşi dăscălelilor de sus şi falsei inocenţe. Or, domnul ministru Andrei Pleşu, ca eminent om de cultură, ar trebui să ştie că drumul acesta nu poate duce decit la o veştejiră a sentimentelor. Dar, simplificînd e mai uşor! Gu gindul curat la toţi românii din Republica Moldova, chiar şi la cei ajunşi prin Sahalin şi Vorkuta, din Iugoslavia şi Ucraina, din Ungaria şi Grecia (supărătoare sfidarea ignorantă a acelui funcţionar al ambasadei elene!), împrăştiaţi prin lume cu soroc de viaţă şi de moarte, creînd un fel de Golgotă fiecare, într-o necesară privire pe deasupra săbiilor zic şi eu ca şi domnul ambasador la Budapesta, Simion Pop: „Românaşii noştri să se zidească pe ei înşişi!“. Comparînd drepturile, dar şi îndatoririle unor minorităţi de la noi, cu cele ale românilor răspîndiţi în cele patru zări, concluzia e cit se poate de limpede. O exprima pe ecran chiar un român din Gyula: „Dacă o minoritate este uitată de tot, vinovată e majoritatea!“ Vă mai amintiţi de acea secvenţă finală, de tînărul care învăţase un vechi cîntec de jale din Ardeal, în care ghiceai şi vuietul şi neliniştea mării: „Aşa-mi vine cîteodată / Să dau eu cuţitu-n piatră, / Din piatră să iasă foc / Că nu am avut noroc...“. V-a părut vreodată mai trist? Parcă niciodată n-a răzbătut din cîntec atîta durere şi suferinţă. Ca un ecou îndepărtîndu-se, căutind alinare. l azAr lAdariu Anul III- Nr. 64 (330) Marți, 1 aprilie 1991 Redactor-sef LAZAR LADARIU 4 pagini 2 lei Poziţia PUNR în problema salarizării personalului din învăţămînt la data de 2 martie 1991 Federaţia Sindicatelor Libere din învăţămînt a adresat un apel Parlamentului, preşedinţiei României, Guvernului, ministerelor direct implicate în elaborarea deciziei de stabilire a salariilor personalului didactic, Ministerului InvăţămînUui şi Ştiinţei, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerului Finanţelor. La aceeaşi dată, Consiliul Naţional al Federaţiei Sindicatelor Libere din învăţămînt a hotărît ca, în cazul în care revendicările salariale nu vor fi solu tionate favorabil până la 31 martie 1991, să efectueze formalităţile procedurale legale în vederea declanşăriiunei greve generale a personalului din învățămînt. Semnificativ este faptul că Secretariatul Profesional Internaţional al Educatorilor s-a solidarizat cu revendicările formulate de participanţii la mitingul organizat de Federaţia Sindicatelor ibere din învăţămînt. In legătură cu faptele enunţae, Partidul Unităţii Naţionale mâne adoptă public următoariţie: il apelului este cu toilustrînd, în modul îgrior, situaţia insistă în învăm şi sum-■i som Comunicat min^sattaiaaesammiKimmtiBumstamm Era de aşteptat ca Guvernul ales să aprecieze conduita socială exemplară a dascălilor greu încercatei şcoli româneşti, manifestată în contextul gravei crize politice, sociale şi economice din perioada de provizorat şi de tranziţie, cu atît mai mult cu cit fenomenele de criză se datorează, în mare măsură, unor deficienţe ale Guvernului, evidenţiate în special în plan decizional, în acela al gospodăririi bugetului statului şi punerii în practică a propriului program. Evidenţiem faptul că, în contextul multiplelor forme de destabilizare şi convulsie socială, personalul didactic în cvasitotalitatea sa a rămas unul din puţinii factori de stabilitate ai societăţii româneşti şi, prin forţa sa de persuasiune benefică, a contribuit la aplanarea manifestărilor de dezordine şi de nonconformism social. Dacă aşa stau lucrurile, iar personalul didactic din România a aşteptat, cu încredere şi răbdare, din partea acestui Guvern, binemeritata redresare a statutului său social, cu atît mai surprinzătoare şi de neînţeles este perpetuarea stării de umilire a arestei categorii a intelectualităromâne. Credem sincer căGuvernul, în ansamblul său, nu împărtăşeşte concepţia potrivit căreia munca dascălului este neproductivă şi că, prin urmare, valoarea socială a ei ar fi mai redusă, comparativ cu alte domenii. Există suficiente argumente pentru a susţine faptul că instrucţia şi educaţia deţin rolul social primordial, determinant pentru evoluţia şi destinele unei naţiuni. Acest fapt se cuvenea avut în vedere de către Guvernul ales, astfel încît cadrele didactice să fie salarizate la nivel similar celor din domeniul sănătăţii— spre exemplu — şi nicidecum la nivelul salariului minim pe economie, acordat personalului muncitor necalificat. Considerăm că revendicarea salarizării personalului din învăţămînt, conform formulei comune a Ministerului Ştiinţei şi învăţămîntului şi Sindicatelor Li-bere din Invăţămînt este întru totul legitimă, fiind menită să asigure doar o condiţie material-existenţială decentă a dascălului, în rîndul celorlalte categorii profesionale, să asigure un statut social demn, întotdeauna şi întru totul meritat de dascălul român. prof. PETRU BURCA, deputat, prim-vicepreşedinte şi purtător de cuvînt al Partidului Unităţii Naţionale Române (PUNR) iţiţi (!) ■I vor mai avea ce o zi întreagă am e firmele multiplier unde să se nai deosebit, ceicem lipsă pe , o sculă agrigăsit, colegul K.A. de bar, ne-am ur’iz şi am co'■ă, în do■ i c os » »m j æ» i ! :»« i iw ! a rinţa de a căuta şi populariza un anume model de privatizare, de muncă cinstită, de rezultatele căreia să se bucure un număr cît mai mare de oameni. Ne-am propus să adresăm interlocutorilor noştri următoarea întrebare: „Cum poate un om tinăr, o familie tînără, să devină milionari cinstiţi ?" Pentru început ne-am oprit la gospodăria lui Madaras Dominic din Chibed, un renumit legumicultor, de 68 de ani. L-am găsit muncind la repicatul răsadurilor in solarii, împreună cu soţia şi in perioadele de vîrf, ajutat şi de copii, lucrează superintensiv o suprafaţă de 30 ari de grădină, cultivată cu tot sortimentul de legume din zona noastră. Domnul Madaras este un specialist autodidact, la curent cu toate noutăţile din legumicultura, inclusiv cu tratamentele speciale. In gospodăria dînsului lucrările încep din toamnă, cînd se ară, sau acolo unde nu se poate, se sapă. Un accent deosebit acordă fertilizării cu gunoi de grajd şi respectării asolamentului, face tratamente chiar şi la sol împotriva dăunătorilor. In februarie, seamănă în răsadniţe cu pat cald din bălegar. Imediat ce poate intra in teren, chiar în mustul zăpezii seamănă ceapa pentru răsad, cultură ce aduce unul din cele VASILE BOTA (Continuare in pag. a 3-a) COFERINŢA EXTRAORDINARĂ A UNIUNII VATRA ROMÂNEASCĂ In după-amiaza zilei de vineri, 29 martie a.c., a avut loc la Casa tineretului din Tirgu-Mureş, Conferinţa extraordinară a Uniunii Vatra Românească, filiala judeţeană Mureş. Au participat reprezentanţii tuturor subfilialelor din municipiile, oraşele şi comunele mureşene. Numeroasele luări de cuvînt din cadrul discuţiilor, care au durat pînă spre miezul nopţii, s-au referit la îmbunătăţirea activităţii uniunii, la diverse aspecte de natură organizatorică, vizînd apropiata Conferinţă naţională care va avea loc la Tîrgu-Mureş. A fost ales Comitetul director al filialei şi reprezentanţii săi în Consiliul naţional. Ca preşedinte a fost ales domnul inginer Constantin Ilerişanu, iar prim-vicepreşedinte, domnul maior Ioan Frandeş. La lucrările Conferinţei extraordinare au participat domnii Radu Ceontea, senator, preşedinte al Uniunii Vatra Românească, Petru Burcă şi Coriolan Bucur, deputaţi PUNR, dr. Zeno Opriş, membru in Comitetul director naţional al UVR. Întîlnire Sîmbătă la amiază, la hotelul-restaurant „Continental“ din Tîrgu-Mureş a avut loc o întîlnire cu domnul David Burgess, director pentru legislaţie politică în cadrul biroului pentru drepturile omului şi probleme umanitare din Departamentul de Stat al SUA. La întîlnirea şi la discuţiile pe teme vizînd relaţiile interetnice, problema aplicării reformei şi libertatea religioasă, au participat domnii Radu Ceontea, senator PUNR, preşedintele Uniunii Vatra Românească, Petru Burcă, deputat PUNR, dr. Zeno Opriş, membru în Comitetul director naţional al Uniunii Vatra Românească, şi Lazăr Lădariu, redactor-şef al cotidianului „Cuvîntul liber“. Cu amănunte vom reveni într-um fl din numerele viitoare ale ziarului.