Cuvîntul Liber, octombrie-decembrie 1991 (Anul 3, nr. 194-256)

1991-10-02 / nr. 194

Domnul TEODOR STOLO­JAN a fost desemnat în funcția de prim-ministru, urmînd să formeze noul Guvern al României. Conducerea Filialei Mureş a Uniunii Vatra Românească organizează, vineri, 4 octombrie a.c., ora 16:30, la Sala poli­valentă din Tîrgu-Mureş, aniversarea a 47 de ani de la eli­berarea judeţului Mureş de sub ocupaţia horthysta. Vor vorbi veterani de război participanţi la evenimente, istorici. Cu acest prilej invită pe toţi membrii şi simpatizanţii săi la o intilnire cu parlamentarii din judeţele Mureş şi Cluj, pentru a se dezbate aspecte deosebit de importante ale actua­lei situaţii politice din ţară şi a stabili modalităţi noi de spo­rire a rolului Uniunii Vatra Românească la asigurarea des­făşurării procesului democratic şi a stabilităţii în ţară. Ieri, la Tribunalul judeţean Mureş a continuat procesul privind pe inculpatul Cseres­­nyes Pal, trimis în judecată, in stare de arest, pentru in­fracţiunea de tentativă de o­­mor, comisă asupra lui Mihăi­­lă Cofar, în evenimentele din 20 martie 1990. fitib­ru/fiiifiii nV//////////S/S/////////­/////S///////////////////////////////s////S////#?/////S///S/////////////S/S/S/' Monstruoase coaliţii ?! • Am trăit, prin urmare, s-o vedem şi pe asta: clasa muncitoare merge în Paradis, cu . .. regele! După ce au trecut pe la Parlament (un­de şi-au băgat degetele în nas a mirare, iar liderul lor apolitic s-a adresat parlamentarilor cu: „sărut mina, doamnelor şi domnilor"), vi­neri după-amiază, în drum spre Valea Jiului, minerii au ajuns ca din intîmplare la Teatrul Naţional unde (tot din intîmplare, evident) era în plină desfăşurare Primul Congres al PNŢ-c.d Liderul Cosma declarase cu puţin timp înainte că s-a încheiat conflictul de muncă (sau, mă rog, ce înţelege el prin conflict de muncă), aşa că vizita minerilor la PNŢ-c.d. nu putea să aibă decit un caracter „de lucru", în sensul că, gîndeam noi, congresmenii, cu grija ţărişoarei, cum îi, ştim, aveau să-i doteze pe mineri cu­ seceri (ciocane aveau ei) să dea o mină de ajutor la strîngerea griului. • Pentru a repara greşeala proaspăt-demisi­­onarului prim-ministru, dl. Coposu, şi-a întîm­­pinat oaspeţii in bătătură: „Orele sunt înain­tate, poftiţi, poftiţi, stimabililor!“. Precedentul fiind creat, propunem un amendament la Con­stituţie: în viitor, întilnirile guvernanţilor cu reprezentanţii „boborului turmentat" vor avea loc, obligatoriu, pe trotuar, în lipsa acestuia, locul faptei va fi prevăzut cu un caldarîm­portabil, prevăzut cu pietroaie detaşabile, spre a fi folosite ca mijloace de dialog (doar Ceau­­şescu avea şi closet nritabil) • Prezenţa mi­nerilor a adus un suflu proaspăt în atmosfera înfierbîntată a congresului. Scopul declarat al vizitei a fost lupta comună împotriva „hidrei comuniste“. S-a scandat îndelung: „Coposu", „Cinste lor, minerilor“, „Să nu plecaţi“, „Re­gele Mihai", „Cosma“, Bîta şi sceptrul . Cu lacrimi în ochi, s-au despărţit, într-un tîrziu, gazdele ţărăniste şi minerii monarhişti. Dom­nul Lup le-a mulţumit din inimă rugîndu-i să transmită salutări „tuturor" celor care muncesc în „subteran“ pentru fericirea ţării. Era să se trimită şi o telegramă de adeziune, dar, orele fiind înaintate, s-a trecut la citirea mesajului adresat congresului de către noul „miner de onoare“, Majestatea Sa, regele • A fost tare frumos la congresul PNŢ-c.d. Numai la al pai­sprezecelea congres (îl ştim noi cui) s-a mai pomenit atîta emulaţiune, unitate de monolit şi spirit „revolţionar“. „Comunismul a alterat substanţa biologică a poporului", spunea dr. Co­posu, în aplauzele vii, frenetice, prelungite ale participanţilor bucuroşi că pe-a lor nu a al­terat-o fiindcă, iată-i, rezistînd vicisitudinilor vremii şi schimbărilor meteorologice. Aşa că s-a scandat cu nădejde: „PNŢ, viitorul ţării e!" • Obiectivul final al politicii partidului este ILEANA SANDU (Continuare în pag. a 3-a) M­URES TIRGU-MU8IA Cine-i vinovat de lipsa zahărului de pe piaţă ? Din anul 1975, zahărul a de­venit, în mod acut, neîndes­tulător la noi în ţară. Pe vre­mea „aceea“, şi mult după, toţi ştiam că necazurile ne vin de la export. Acum sîntem in măsură ca,­ privind situaţia şi retroactiv, să cunoaştem mai bine realitatea trecută şi pre­zentă. Interlocutorii noştri sînt domnii ing. dr. Dumitru Turc, director, şi ing. Ioan Hagău, director tehnic, al societăţii comerciale „Zahărul" din Lu­duş. — Adevărul este, ni se spu­­ ­­ ne, că­ România n-a avut în ultimele decenii o producţie de sfeclă şi de zahăr, încît să facă faţă integral necesităţilor de consum în continuă creşte­re. Bunăoară, pentru cele 750.000 de tone de zahăr, la cît s-ar ridica consumul total al ţării, într-un an ar fi ne­cesare 1 3,7 milioane de torţe de sfeclă. Or, la noi în ţară, producţia n-a atins niciodată 6 milioane de tone de sfeclă . In ultimii ani de guver­nare ceauşistă, în România s-au construit multe fabrici noi de zahăr. Numai în zona noastră au fost puse în funcţiune două: la Lechinţa, judeţul Bistriţa- Năsăud, şi la Teiuş-Alba. De ce au fost ele construite? — Era prevăzut un program unitar de sporire, atît a pro­ducţiei de sfeclă, cît şi de za­hăr. Dacă cel de creştere a capacităţilor de prelucrare a fost îndeplinit, cel de asigu­rare cu materii prime, din pă­cate, n-a fost realizat. IOAN CISMAŞ (Continuare în pag. 3­3-a) ' ■ COTIDIAN tj KW W y) i­ 1. .v, ív • V 1/ V SI INDEPENDENT •T'­• *r „Poliţistă“, dar nu de tot ! După mai bine de opt ore de „spectacol parlamentar", în concluzie, sumarul unei zile „pigmentate" de domnul senator Gelu Voican Voicu­­lescu cu informaţii spectacu­loase, ce încearcă să lumineze păienjenişul acţiunilor desta­bilizatoare, al furibundelor lupte pentru putere, dar şi al scenariilor, de mult şi bine puse la punct, pentru întări­rea „arcului catolic" al Euro­pei (dar asta-i altă căciulă!) Spune domnul Voican lu­cruri atît de grave, încît par neverosimile. Unele par, altele sînt. Dar, mai ştii? Cert este faptul că minerii (mă refer la marea masă) au fost m­ne­­vraţi, că sub lozinca dreptu­rilor (pe care desigur că le au), uriaşa lor forţă a fost „minată“ pentru a distruge instituţiile democratice, pentru a demite Guvernul şi Preşe­dintele. A fost premeditată o lovitură de stat, chiar cu pre­­ţul războiului civil. Pierderi de vieţi omeneşti, pagube ma­teriale, teroare psihică ... „In război şi în dragoste toate mijloacele sunt permise", nu? Cine „lucrează" fără scrupu­le? Minerii, sau ... profesio­niştii? Afirmam deunăzi, fără a fi specialist în tehnica mi­litară, că atacurile — ca şi retragerile — din Piaţa Vic­toriei erau perfect coordonate, că acţionau numai unii (şi aceiaşi!) combatanţi: un co­mando bine instruit. De către cine? Cînd şi unde au învăţat ei tehnica luptei de stradă? în ţară, iri alte părţi? Cine erau şoferii temerari, care se MARIANA FLOREA (Continuare în pag. a 3-a) Bifelioîsîîiî juite la Consecinţele „dialogului" cu... trotil Liderul sindicatelor mineri­lor din Valea Jiului, Miron Cosma, declara la Craiova, după ce ortacii săi au făcut praf gara CFR şi magazinele din jur. ....... Noi nu mergem la Bucureşti să cerem schim­barea preşedintelui ţării sau a guvernului, ci numai a pri­mului ministru. Dorim să dia­logăm şi să ducem tratative pe care le-am fi dorit în Pe­troşani şi la Vulcan“. Numai că ţara întreagă n-a înţeles şi nu poate înţelege de ce la tratative minerii au venit cu bîte, ciomege, răngi, pietre, lanţuri şi... trotil Da, și cu materiale explozi­bile. La ce s-ar fi gîndit să folosească trotilul? Probabil pentru a „dezamorsa“ trata­tivele. Și iată ce s-a întîmplat Reproducem din articolul „Chipul pătimit al politicii“, din cotidianul Adevărul din 27 septembrie a.c.: „ ... din salvarea abia sosită, sunt scoşi pe targă alţi doi militari. Este vorba de colonelul Dan Gh. Dudescu şi de sergentul Gh. Cucu. Ei s-au aflat, după cum sîntem informaţi, intr-o încă­pere închisă din clădirea Gu­vernului. Minerii, sau alte persoane, au spart geamul şi au aruncat în încăpere trotil. Explozia a făcut ravagii. Cei doi militari au trupurile şi feţele arse. Un prim diagnos­tic: timpanele făcute praf. Deci, surzi pe viaţă. Cei doi nu pot deschide ochii. Se pare că este vorba de răni grave, care nu le vor mai permite, nici să vadă". Aici ar trebui şi noi să pu­nem punct, pentru că orice comentarii sunt de prisos. Şi, totuşi, să ne fie iertat, dar acest „mod de dialog" este mai mult decit inuman, por­nit din capetele unor oameni cu minţile infierbîntate, care s-au pornit să-şi facă „legea lor", „drepturile lor speciale" (!?) într-un fel care sfidează orice omenie. M. COSTEA TRANSPORTUL ÎN COMUN S-A SCUMPIT De la Regia autonomă de transport în comun Mureş am aflat că, începînd de la 1 octombrie a.c., se aplică noi tarife pentru călătoriile efectuate cu autobuzele din parcul propriu. Aşa, de pildă, în municipiile Tîrgu-Mureş şi Sighişoara, în oraşele Tirnăveni, Luduş şi Sovata o călătorie costă acum 7,50 lei. în oraşul Reghin costul unei călătorii este de 7 lei. Mo­tivaţia? Reghinenii au adoptat sistemul taxatoarelor pe mij­loacele transportului urban de călători.­­ Pentru comunele suburbane, aflate la o distanţă de pînă la 10 kilometri, o călătorie se taxează cu 10 lei, iar peste 10 kilometri cu 15 lei. în această situaţie se află satele Cotuş şi­­ Livezeni. Pînă la Poieniţa un bilet costă 20 de lei. De reţinut că actualele bilete de călătorie rămîn încă valabile pînă în data de 15 octombrie 1991, şi că preţul abonamentelor a rămas neschimbat. Ce ţi-e şi cu preţurile, nu vor să „îngheţe" „Sher­ock­ Holmes“-u! nostru Să stai peste opt ore lipit cu ochii de televizor, cu cina sleită pe masă, fără obişnuita poftă de mîncare — e un demers pe care nu l-aş fi crezut realizabil. Şi, iată, minunea: inter­pelările din Parlament, dar, mai ales, „bomba“ (cu explozie întîrziată său rapidă, naiba mai ştie) a senatorului Gelu Voi­­can-Voiculescu, au fost în măsură să ne transpună în atmo­sfera unui „film“, mai mult sau mai puţin de groază, despre lovituri şi contralovituri de stat (eşuate?) şi despre reţele de spionaj care ar mişuna prin toate cotloanele existenţei noastre. M. BARDAŞANU (Continuare în pag. a 3-a) ’////////////////////////tf/A |

Next