Cuvîntul Liber, ianuarie-martie 1992 (Anul 4, nr. 1-63)

1992-01-03 / nr. 1

-««aBUN VENIT, 1992 S mmm— d>o.wv.^>ac^>c^>*>o<^X8^o<bt‘Oooo.oo^ooooo.oo.a'o^oovoo-Oto.ovOoo.ov>'>o^B>0'>ooooo': >0000 oo 000000 00 o o 00000000000000 ooooc^ooooooooo 00000 coooooox Anul Nou a fost în­­tîmpinat cu toată afec­țiunea de Liana Dan, aflată la datorie în Ga­ra CFR Tîrgu-Mureş, ca şi de mecanicul de locomotivă Zoltán Kiss care a plecat în cursă cu cu personalul 4.013 pe ruta Tîrgu-Mureş — Braşov. Ei au urat tutu­ror călătorilor fericire şi noroc în tot ce nutresc ! ------------- ------1——— O naaptz de... „(Diamant“ Pluguşorul aiule in liniş­tea scrii ultimei zile a anului 1991. In strada Muncii, din Tu­dor III, doi urători. Vecini de apartament, vecini la urat: Claudia Herman şi Viorel Mol­dovan. Ultimul îmi zice: „Vai, nenea, ne scrieţi la ziar?“. Vă scriu copii. Să fiţi, mai anul ăsta, cuminţi Şi ascultători. Frumoasă seară, cu o ziuă. In seara aceea din 31 decembrie, şi-au îndreptat paşi zeci de petrecăreţi spre restaurantul „Diamant“ din Tirgu-Mureş. Trei sute s-au reunit lingă ce­tina brad­ului pentru a se cinsti după datină la casa unor gos­podari conduşi de Halasz Bela şi Vlătiescu Ruja, secondaţi cu aleasă grijă de bucătarul-şef loan Truţă şi alţi truditori in arta culinară. Ambianţă mai mul decit plăcută. Formaţia muzicală „Sonor“, dirijată de inimosul Ioan Fini, a asigurat... so­norizarea pînă dimineaţa. Me­lodii după melodii, dans după dans. Reprize cu surprize. Tom­tul de frişca l-a ciştigat dom­nul Vasile Moldovan, purcelu­­şul s-a aşezat in braţele dom­nişoarei Marinda Călian. Pe dreptate, l-am părăsit cit am putut de repede pe cei ce şi-au ales lor,de petrecere la „Diamant“, şi am poposit scurt la familia Vaste. Maria şi Vasile îşi aş­teptau invitaţii: Monica şi Marcel din Cluj, Maria şi Ioan Macavei, Lia şi Petru Precup. Mai pe urmă am aflat că toţi s-au distrat de minime! Mulţi dintre noi ne-am regăsit liniş­tea în cea mai lungă noapte. O noapte de.. .,Diamant“. DORIN BORDA la cumpăna dintre ani In noaptea de Revelion, zootehniştii din fermele Societăţii agroindustriale Sîncrai au fost prezenţi la locurile de muncă, asiguind desfăşurarea în bune condiţii a proceselor tehno­logice. In toată perioada sărbătorilor, de aici s-a livrat zil­nic pentru populaţia oraşului 7.000 litri de lapte. La cum­păna dintre ani şefii de fermă loan Borşan — ferma Coasta Mare, loan Blaga — ferma Berghia, Gavrilă Cioba — ferma Valea Rece; însămmţătorii Com­an Maria — ferma Valea Rece, Aurel Lazar — ferma­­ Sîncrai; mecanizatorii Kristali Emeric — ferma Coasta Mare Boloş Dumitru — ferma Valea Rece; îngrijitori; Vasile Coman, Dumitru Hăţegan, Kis Francisc, Sipoş Andrei au stat de veghe lingă animale. Gîndurile dinţilor pentru anul 1992 sînt legate de producţii, care se vor mai mari, cu un preţ de cost cît mai scăzut. Poate Guvernul va avea grijă din timp să asigure energia necesară şi materialele la preţuri reale. La Societatea Romcia SA Potolea profilată pe îngrăşarea taurinelor, au fost prezenţi muncitorii zootehnişti: Gheorghe Vultur, Ioan Vultur, Aron Suciu şi tehnicianul Teodor Chio­­rean. Pentru 1992 se aşteaptă rezultate cel puţin la nivelul anului 1991. Şi­ se mai gîndesc să extindă sectorul legumicol, să înfiinţeze o fermă de vaci cu lapte, să deschidă o carman­gerie la Reghin. V. BOTA Noapte de neuitat la restaurantul „COLI’IMNA“ din Tirgu-Mureş LA MULŢI ANI, CU PACE... ! „O clipă de dor Moldova este, O clipă de zbor şi o poveste, O clipă de zbor şi de eternitate, O vatră de flori, cea mai dulce din toate“ DUMITRU MATCOVSCHI la jumătatea lunii decembrie­­ a anului trecut mi-a fost dat să-mi împlinesc un vis de demult, să trec graniţa, fără viză (cu paşaport, totuşi!), să urmez cărările lui Ştefan al Moldovei, să mă pierd în trecut, pe malu­rile Nistrului, cu gîndul la al­tarul mănăstirii Ţipova (durată în piatră), unde voi fi îngenun­­chiat pentru a primi pirostriile cununei domnul cel fără de sea­măn şi soaţa sa, Voichiţa. Lung e drumul şi mare e ţara! Nebănuit de frumoasă şi de bo­gată. Nici nu e de mirare că toţi ne-au jefuit, că toţi au vrut să ne nimicească|’W!*Pt pini peste avicel|;|jpastră. Şi totuşi, biAuPcei mai da.preţ îl reprezintă oamenii. Am întîl­­nit la Rezina Iun străţMţ&ij.f/Rţjs­i basarabean Nistrului, care apare şi pe un do­cument semnat, la 1495, de Ştefan cel Mare), oameni extraordinari. Frumoşi la chip şi la suflet, bla­­jini şi fermi, iuţi (ca toţi mol­dovenii din nord), plini de vita­litate, harnici, cu nesfîrşită dra­goste de neam şi tară, înţelegi, cunoscîndu-i, că nici o superpu­­tere n-ar fi putut să-i frîngă. Şi cît au fost de umiliţi, de schin­giuiţi, de mutilaţi, atîta amar de ani! „Am un soare al visării, / El se cheamă limba ţării“, stătea scris sub tabloul lui Eminescu, încadrat de tricolor, pe pereţii micuţei şcoli „moldoveneşti“ din Rezina. Să trăieşti 50 de ani fără lim­bă, fără scriere, fără drapel, fără dreptul de a fi, în ţara ta, ro­­mân-moldovean. Să fii deportat, împreună cu credinţa ta, „în Si­­berii de gheaţă“ ... Şi totuşi, să MARIANA FLOREA (Continuare în pag. a 3-a) ÎNCEPE RECENSĂMÂNTUL Prima mare acţiune de interes TfffţŢiţil a anului 1992 este recen­­sămîn­ul populaţiei şi al locuin­ţelor. Practic, toate pregătirile au fost în­cheiate. Numai în judeţul nostru au fost pregătite 3.400 de nape recrutate de primării, care vor lua parte la recensă­­mînt, din care 2.300 de recen­­zori, 432 de recenzori-șefi și 115 GN­ BARBULESCU (Continuări, în pag. a 4-a)

Next