Cuvîntul Liber, ianuarie-martie 1992 (Anul 4, nr. 1-63)
1992-01-03 / nr. 1
-««aBUN VENIT, 1992 S mmm— d>o.wv.^>ac^>c^>*>o<^X8^o<bt‘Oooo.oo^ooooo.oo.a'o^oovoo-Oto.ovOoo.ov>'>o^B>0'>ooooo': >0000 oo 000000 00 o o 00000000000000 ooooc^ooooooooo 00000 coooooox Anul Nou a fost întîmpinat cu toată afecțiunea de Liana Dan, aflată la datorie în Gara CFR Tîrgu-Mureş, ca şi de mecanicul de locomotivă Zoltán Kiss care a plecat în cursă cu cu personalul 4.013 pe ruta Tîrgu-Mureş — Braşov. Ei au urat tuturor călătorilor fericire şi noroc în tot ce nutresc ! ------------- ------1——— O naaptz de... „(Diamant“ Pluguşorul aiule in liniştea scrii ultimei zile a anului 1991. In strada Muncii, din Tudor III, doi urători. Vecini de apartament, vecini la urat: Claudia Herman şi Viorel Moldovan. Ultimul îmi zice: „Vai, nenea, ne scrieţi la ziar?“. Vă scriu copii. Să fiţi, mai anul ăsta, cuminţi Şi ascultători. Frumoasă seară, cu o ziuă. In seara aceea din 31 decembrie, şi-au îndreptat paşi zeci de petrecăreţi spre restaurantul „Diamant“ din Tirgu-Mureş. Trei sute s-au reunit lingă cetina bradului pentru a se cinsti după datină la casa unor gospodari conduşi de Halasz Bela şi Vlătiescu Ruja, secondaţi cu aleasă grijă de bucătarul-şef loan Truţă şi alţi truditori in arta culinară. Ambianţă mai mul decit plăcută. Formaţia muzicală „Sonor“, dirijată de inimosul Ioan Fini, a asigurat... sonorizarea pînă dimineaţa. Melodii după melodii, dans după dans. Reprize cu surprize. Tomtul de frişca l-a ciştigat domnul Vasile Moldovan, purceluşul s-a aşezat in braţele domnişoarei Marinda Călian. Pe dreptate, l-am părăsit cit am putut de repede pe cei ce şi-au ales lor,de petrecere la „Diamant“, şi am poposit scurt la familia Vaste. Maria şi Vasile îşi aşteptau invitaţii: Monica şi Marcel din Cluj, Maria şi Ioan Macavei, Lia şi Petru Precup. Mai pe urmă am aflat că toţi s-au distrat de minime! Mulţi dintre noi ne-am regăsit liniştea în cea mai lungă noapte. O noapte de.. .,Diamant“. DORIN BORDA la cumpăna dintre ani In noaptea de Revelion, zootehniştii din fermele Societăţii agroindustriale Sîncrai au fost prezenţi la locurile de muncă, asiguind desfăşurarea în bune condiţii a proceselor tehnologice. In toată perioada sărbătorilor, de aici s-a livrat zilnic pentru populaţia oraşului 7.000 litri de lapte. La cumpăna dintre ani şefii de fermă loan Borşan — ferma Coasta Mare, loan Blaga — ferma Berghia, Gavrilă Cioba — ferma Valea Rece; însămmţătorii Coman Maria — ferma Valea Rece, Aurel Lazar — ferma Sîncrai; mecanizatorii Kristali Emeric — ferma Coasta Mare Boloş Dumitru — ferma Valea Rece; îngrijitori; Vasile Coman, Dumitru Hăţegan, Kis Francisc, Sipoş Andrei au stat de veghe lingă animale. Gîndurile dinţilor pentru anul 1992 sînt legate de producţii, care se vor mai mari, cu un preţ de cost cît mai scăzut. Poate Guvernul va avea grijă din timp să asigure energia necesară şi materialele la preţuri reale. La Societatea Romcia SA Potolea profilată pe îngrăşarea taurinelor, au fost prezenţi muncitorii zootehnişti: Gheorghe Vultur, Ioan Vultur, Aron Suciu şi tehnicianul Teodor Chiorean. Pentru 1992 se aşteaptă rezultate cel puţin la nivelul anului 1991. Şi se mai gîndesc să extindă sectorul legumicol, să înfiinţeze o fermă de vaci cu lapte, să deschidă o carmangerie la Reghin. V. BOTA Noapte de neuitat la restaurantul „COLI’IMNA“ din Tirgu-Mureş LA MULŢI ANI, CU PACE... ! „O clipă de dor Moldova este, O clipă de zbor şi o poveste, O clipă de zbor şi de eternitate, O vatră de flori, cea mai dulce din toate“ DUMITRU MATCOVSCHI la jumătatea lunii decembrie a anului trecut mi-a fost dat să-mi împlinesc un vis de demult, să trec graniţa, fără viză (cu paşaport, totuşi!), să urmez cărările lui Ştefan al Moldovei, să mă pierd în trecut, pe malurile Nistrului, cu gîndul la altarul mănăstirii Ţipova (durată în piatră), unde voi fi îngenunchiat pentru a primi pirostriile cununei domnul cel fără de seamăn şi soaţa sa, Voichiţa. Lung e drumul şi mare e ţara! Nebănuit de frumoasă şi de bogată. Nici nu e de mirare că toţi ne-au jefuit, că toţi au vrut să ne nimicească|’W!*Pt pini peste avicel|;|jpastră. Şi totuşi, biAuPcei mai da.preţ îl reprezintă oamenii. Am întîlnit la Rezina Iun străţMţ&ij.f/Rţjsi basarabean Nistrului, care apare şi pe un document semnat, la 1495, de Ştefan cel Mare), oameni extraordinari. Frumoşi la chip şi la suflet, blajini şi fermi, iuţi (ca toţi moldovenii din nord), plini de vitalitate, harnici, cu nesfîrşită dragoste de neam şi tară, înţelegi, cunoscîndu-i, că nici o superputere n-ar fi putut să-i frîngă. Şi cît au fost de umiliţi, de schingiuiţi, de mutilaţi, atîta amar de ani! „Am un soare al visării, / El se cheamă limba ţării“, stătea scris sub tabloul lui Eminescu, încadrat de tricolor, pe pereţii micuţei şcoli „moldoveneşti“ din Rezina. Să trăieşti 50 de ani fără limbă, fără scriere, fără drapel, fără dreptul de a fi, în ţara ta, român-moldovean. Să fii deportat, împreună cu credinţa ta, „în Siberii de gheaţă“ ... Şi totuşi, să MARIANA FLOREA (Continuare în pag. a 3-a) ÎNCEPE RECENSĂMÂNTUL Prima mare acţiune de interes TfffţŢiţil a anului 1992 este recensămînul populaţiei şi al locuinţelor. Practic, toate pregătirile au fost încheiate. Numai în judeţul nostru au fost pregătite 3.400 de nape recrutate de primării, care vor lua parte la recensămînt, din care 2.300 de recenzori, 432 de recenzori-șefi și 115 GN BARBULESCU (Continuări, în pag. a 4-a)