Cuvântul Liber, ianuarie-martie 1996 (Anul 8, nr. 1-64)

1996-01-03 / nr. 1

Anul VIII. Nr. 1 (1.614) Miercuri, 3 ianuarie 1996 Redactor-şef: LAZAR LADAKH! uf mmm, mam mu­­j IFK­ţUC, UUCURIF, SMu SPFEMIF ! ; cărările bucuriei şi vese­­inaintea ANULUI NOU am tşit însoţit de colegul meu Ioan­­ Florea, fotoreporter. Ne-am îmbarcat in limuzina sa şi am ţinut-o tot aşa până am ispră­vit munca. Am­ descălecat din şa­la poarta cu trâmbiţa. Ce trâmbiţă, domnule! S-a termi­nat. Silentium, la armată nu se mai cântă din goarnă. Ce, sun­tem pe vremea lui Peneş Curca­nul ? Da, să termin cu... trâmbiţatul şi să vă zicem pe la ce case am umblatu. Primele gazde ne-au fost jan­darmii. In seara zilei de 31 de­cembrie 1995 la ora 10 fără 10, deschidem uşa cazărmii: „Deschi­de uşa creştine, că vin ziarişti la tine!“. Şi aici, cu câţi au mai rămas pe lângă casă, s-a organi­zat Revelionul ostăşesc. Bucate pe masă în sala pregătită de cu vreme. Bucate — delicatese, ce mai — preparate de Ioan Ar­­chiudean şi Kovács Sándor. Os­taşilor în termen, acestor soldaţi jandarmi care asigură liniştea şi ordinea, înainte de îngroparea anului vechi, dl. lt. col. Ştefan Achim, ofiţerul care a asigurat continuitatea programului în u­­nitatea militară, le-a urat „La mulţi ani !“ şi le-a zis să aibă grijă cum se poartă. Viaţă lun­gă dragi militari şi, atenţie, pe hoţi să-i prindeţi toţi. Nu departe, tot în Tudor, la „Diamant“. Credem că cei 290 de musafiri ai restaurantului au trăit o noapte de ... diamant. Şi credem, pentru că la sosirea noastră acolo atmosfera era „în­fierbântată“. Ii dăm un pupic (ceva mai lung) Leontinei Pop, prima care ne-a sărit la gât, îi strângem „aripioara“ dreaptă lui Laly Varga, blondul, şi-l lu­ăm în primire pe dl Teodor A­­chim, unul dintre şefii restau­rantului. Repede, că n-avem timp. Şi repede ne spune : „mu­safirii noştri din astă noapte sunt , tudoreni, oameni care lo­cuiesc în cartier. Le dăm bucate alese de noi şi consumate de ei. Fripturi, jamboane, vinuri nu­mai bune de băut. Ce să mai zic. A, da! Formaţia „Select“ cântă împreună cu solista Rodica Do­di, îi au ca invitaţi pe Cristina Isac, din Chişinău şi Leontina Pop. Tombola, un curcan şi pur­­celuşul, premiul mare. Alb şi curat purceluşul. Din meniu nu lipseşte păstrăvul de Lăpuşna“. Păstrăvul nu l-am văzut, nu l-am mâncat, fiindcă, aşa cum spuneam, n-avem timp, domnu­le. „Pe cai“, vorba lui Tudor Vornicu, regretatul nostru jurna­list şi realizator de emisiuni. Ioane! La poliţie. Dă-i bice. In serviciu, la poartă, lt. Dorin Po­pa şi plt. maj. Aron Suciu, da obârşie de pe „valea plângerii“, adică a Beicii, de unde mi-s şi eu. Consemnăm rapid spusele dlui mr. Orza. „Să nu avem multe evenimente, infracţiuni. Comportament civilizat de am­bele părţi. Respectarea legilor. Să fie un an bun, deşi vin ale­gerile“. Şi mai departe, în noapte, am ales Serviciul de gardă de la Spi­talul clinic judeţean. Ora 23,34. O maşină a Salvării aduce un bătrân de 71 de ani, pe nume Lederer József. Antecedente car­diace. Doamna doctor Angela Gliga îl îngrijeşte medical. Mai stăm un pic şi după un alt pupic, că aşa se­ cade în ajun de Revelion şi după, oprim la inter­secţia străzilor Revoluţiei cu Mi­­hai Eminescu. Facem cunoştinţă cu patru tineri simpatici. Intrăm direct în vorbă, Ramona Sand este cu prietenul ei Sorin, Ana Maria Şerb cu Dănuţ. După ce au fost la­urat s-au dus la pe­trecere. Iubiţi-vă la nebunie! „Hai, vino iar în gara noastră mică". Priveşte-mă cât sunt de ... mare. Că la Gara mare am fost, cu 10 minute înainte de trecerea graniţei dintre vechiul an şi Noul An. Am aşteptat ora H., împreună cu un grup de ce­ferişti, l-am cunoscut pe Ioan Molnár, şef de tură, Ioan Daneş, impiegat dispozitor, Görög Lau­­­renţiu, impiegat exterior. Am mai cunoscut fete de la magazie, de la informaţii. Toţi extraordinari şi solidari cu întâii lor urători de an bun şi fericit. Sunete de sirenă, artificii in noapte, spre înaltul cerului. Un spectacol fas­cinant la cumpăna dintre ani, îmbrăţişări, sărutări intre ani Oare vom ajunge să ne sărutăm şi între două secole? Personalul 4008 Târgu-Mureş — Braşov, mecanic de locomotivă Dumitru Ştefan, şef de tren Ioan Bogos, a primit undă verde la ora 1,55. Cale liberă, şi pentru noi la . . . Predeal. Domnule, ce­ atmosferă. Ex­traordinară. Veselie cât încape într-o pălărie. De magician. Tot scoţi din ea şi nu se mai termi­nă. Femei chipeşe, frumos impo­zite, bărbaţi băţoşi, ca nişte uşi, d­ar toţi bucuroşi, alături de­ toţi ai casei. S-a dansat, s-a toastat şi în final, s-a plecat. Păi, ce, a­sta-i crâşmă, să stai tot în ea ? Şi nu am mai stat. Un scurt popas la „Grand“. Nu la restau­rant, că era închis, ci sus-sus cu fruntea-n sus. Acolo unde-i sa­lonul cofetăriei. Animaţie. Un mic grup de tineri au fost primiţi pentru noaptea Revelionului ’96 , cu tot respectul, cu toată căldu­ra, de doamna Stela Ormenişan Călbează şi de personalul din subordine. „Grand“-ul atât a putut. E, economie de ... pia­ţă! In final, Oameni buni! Domnul să vă înzdrăvenească şi să vă pă­zească! Vise împlinite! Să vă iu­biţi la nebunie şi să vă meargă ca pe apă! Cu DORIN BORDA şi IOAN FLOREA să ciocniţi întru mulţi ani fericiţi! 8 pagini, 200 lei -------------------------------------­ COTIDIAN MUREŞEAN DEMOCRATIC ŞI INDEPENDENT ISSN 1.221—4.810 Gara mare din Târgu-Mureş. Impiegatul de serviciu, la... aparate. Suu-nascut . la Maternitatea veche. Cătălin Daniel Sebezan a venit pe lume la nu­i 1,05, 1 ianuarie 1996. ie la mai 0,05, 1 iDHioaflile din judeţul Mureş au provocat pagube de peste 25 de miliarde de lei Inundaţiile de la sfârşitul anului 1995 au adus mare tristeţe in rândul a mii de familii din judeţul nostru. Peste 1.000 de gospodării au fost afectate de ape, care le-au lovit cu furie pe întreaga lungime a Mureşului şi pe o parte a afluenţilor. Mii de oameni au petrecut Anul Nou izolaţi, rămânând fără adăpost. Mii de animale au fost evacuate din calea apelor. In ultimele zile au început să sosească ajutoarele de la Guvernul României. Este necesar, în con­tinuare, un sprijin real din partea statului, a cetăţenilor, a primăriilor pentru ca viaţa să reintre în normal. Se pune problema ajutorării urgente a fa­miliilor care au avut de suferit de pe urma acestor calamităţi naturale ce au avut loc în plină iarnă. Mai mult ca oricând este nevoie de acel ajutor şi sensibilitate umană din partea tutu­ror, care pot da o mână de ajutor celor aflaţi la această oră în suferinţă. Pentru că mulţi şi-au văzut pierdut ultimul avut agonisit în zeci de ani de trudă. Să fim alături de aceşti oameni, să-i sprijinim cu tot ce putem. Umanis­mul românilor să fie mai presus de toate în aceste clipe grele. Prefectura face apel la toţi cei care pot să ajute familiile care au rămas fără adăpost, în vederea refacerii gospodăriilor. Sunt gesturi afective, la început de an, pe care cu generozitate le putem face! GN­. BARBULESCU

Next