Cuvântul Liber, ianuarie-martie 1998 (Anul 10, nr. 1-62)

1998-01-03 / nr. 1

COTIDIAN MURESEAN DEMOCRATIC SI INDEPENDENT SAMBATA, 3 IANUARIE 1908 • ANUL X, NR. 1 (2.123) • 8 PAGINI, 600 LEI REFLECŢII AUSTERE . Ce ne aşteaptă în noul an, sinceri să fim, nu ne prea încumetăm a prooroci, că intervalul e lung şi în Balcani surprizele se ţin lanţ. De fapt, ne e şi cam frică să ne gândim la ce va urma, mai ales după ce-am păţit în 1997. Dar, pentru cei care uită (mult prea) repede şi cu o dezarmantă uşurinţă, ca şi pentru aceia dintre noi care mai speră încă să descopere, scrutând necunoscutul prin ultima gaură de la curea, luminiţa candelei de la capătul tunelului, să refacem, pe scurt, filmul meciului dintre actualii guvernanţi şi poporul român. Mai întâi şi mai întâi, cuplul Constantinescu-Ciorbea, intrând pe porţile din faţă ale Palatului Cotroceni, s-a confruntat fără menajamente, din ogradă până în saloane şi retur, cu un foarte viclean şi parşiv vid de putere. Fiind şi sfârşit de săptămână cu sărbători curat legale (20 decembrie 1996 -10 ianuarie 1997), alegătorii au fost somaţi să benchetuiască, în vreme ce aleşii rătăceau, cu frezele vâlvoi, pe coridoarele tarea puterii, pe Iliescu ar fi vrut să EDITORIAL incintei, in cau­­care, se pare, Ion o ducă acasă, deşi era trecută pe inventar. Până la urmă, cam pe la sfârşitul lui mai, pe când apăreau cireşele în pieţe, minunea s-a produs, în sfârşit, puterea a fost descoperită într-o debara dezafectată, legată fedeleş şi, desigur, şi cu căluş în gură. Prima mare victorie a actualei guvernări, şi ne gândim, evident, la preluarea efectivă a puterii, a fost umbrită de câteva mici înfrângeri care, fără să ne afecteze încrederea în propriile forţe, ne-au lăsat, totuşi, un gust amar pentru următorii 20 de ani. Este vorba de refuzul inexplicabil al localităţilor NATO şi UE de a se înfrăţi cu micul Istanbul de pe Dâmboviţa. în rest, am consemnat numai succese pe linie ale capitalismului victorios: lichidări, disponibilizări, restructurări, scoateri la mezat, sigilări, popriri, liste negre etc. etc. Fără drept de apel, fabricile şi uzinele criptocomunismului au fost defrişate, iar pe terenul viran nou creat s-a împrăştiat bălegar import SUA, urmând ca, în primăvară, să se pună trifoi. La final de stagiune, am mai notat remanierea de 200 de zile a unui cabinet neperformant, externarea în cinci acte a dlui Adrian Severin din funcţia de ministru al afacerilor pentru satisfacerea cărora e cazul să ieşi puţin afară, demisia splendidă a dlui Băsescu şi, vai, declaraţia de intenţie a fostului suveran care, după părerea noastră, s-a făcut de tot... Hohenzolem-ul, crezând că tinereţile şi istoria mai pot fi date înapoi, iar românii îi vor cădea la picioare, nerăbdători să fie binecuvântaţi pe franţuzeşte de Majestatea Sa. Una peste alta, 1997 ni s-a părut un an al marilor decepţii politice şi, mai ales, economice. Un an în care majoritatea angajamentelor electorale ale actualei puteri au fost, fără nici o jenă, ignorate sau, pur şi simplu, călcate în picioare. Tocmai de aceea, nu credem că e loc de prea multe speranţe pentru anul care a început alaltăieri. Totuşi, să nu uităm că, precum în fotbal, nici un meci (an) nu seamănă cu altul şi, poate, vorba lui Ţuţea, Dumnezeu se va îndura de noi şi ne va mai blagoslovi cu un şut în fund. Nu de mânie, ci ca să mai înaintăm şi noi puţin. MARIUS ÎNSURĂŢELU PERSPECTIVE SUMBRE PENTRU 1998 Fostul ministru al reformei este de părere că anul 1998 va fi mai greu decât 1997 Este, credem, interesantă părerea exprimată de unul din capii reformei din țara noastră, privind viitorul apropiat al privatizării - acest adevărat „cui al lui Pepelea” fără de care, spun specialiştii, economia şi viaţa socială din România vor bate pasul pe loc. întrebat despre speranţele ce le pot pune românii într-o schimbare în bine a vieţii lor în anul 1998, fostul ministru al reformei, Ulm Spineanu, a fost dar de sincer în aprecierea sa privind evoluţia economiei româneşti O asemenea părere contravine în mod fla­grant afirmaţiilor făcute - desigur, în momente festiviste - de preşedintele ţării şi de primul ministru, cum că ţara va mai avea de dus greul tranziţiei încă prima jumătate de an, după care „va începe o relaxare­­a curelei, a austerităţii? - n.a.) care se va resimţi în indicatorii mai buni ai nivelului de trai”. Dar ce zice dl Spineanu? După ce recunoaşte, sub forma unei abile­ autocritici, că în 1997 întârzierile nepermis de mari în continuarea aplicării reformei în economia românească au fost determinate şi de unele neînţelegeri între ministerul ce-l păstorea şi celelalte organe centrale, ca şi de unele interese centrifuge de grup, deosebit de puternice, Ulm Spineanu a spus: „Mi se pare că, în continuare, restructurarea este privită ca o chestiune generală, de ansamblu şi nu destul de concret, pe fiecare unitate, societate şi regie în parte. Iar în ce priveşte nivelul de trai, el nu a crescut în 1997 pentru că nu a avut cum. Reformele structurale şi fundamentale abia acum, spre sfârşitul anului, au început să fie abordate”. MULAI BÂRDÂŞANU (Continuare în pag. a 5-a) O PERICULOASĂ MIŞCARE STRATEGICĂ A EX-REGELUI MIHAI I Publicam în numărul din 30 decembrie al cotidianului nostru, sub semnătura colegei Ileana Sandu, articolul intitulat „O revenire de rău augur”, privitor la consecinţele previzibile ale declaraţiei fostului monarh de a-şi stabili definitiv domiciliul în România, cu întreaga sa­­ numeroasă şi frumoasă­­ familie. Intenţia şi gestul în sine - chiar dacă, hai să zicem, erau justificate din moment ce fostul suveran şi-a recăpătat cetăţenia română - dădeau însă impresia că sunt o parte a unui scenariu bine gândit şi pus la punct. Această senzaţie - întărită imediat după ce fa­milia regală, în întregul său, a participat la sărbătorile Naşterii Domnului şi ale Crăciunului - a devenit certitudine chiar în ultima zi a lui 1997, în mod oficial - şi cu destul tam-tam­ix-utru a stârni atenţia presei şi a opiniei publice - fostul suveran Mihai I a desemnat-o, la 31 decembrie 1997, pe principesa Margareta, cea mai mare dintre fiicele sale, să-i succeadă în toate drepturile şi prerogativele. Care drepturi, care pre­rogative? - întreabă stupefiat omul de rând. Mihai de România şi-a motivat decizia prin schimbările suferite de Constituţiile monarhiilor moderne. Astfel, şi primul născut, indiferent de sex, a căpătat drept de succesiune. Fostul suveran crede că principesa Margareta va fi înconjurată de toată afecţiunea şi încrederea, şi este conştient că „poporul român va decide ceea ce doresc eu astăzi”. Cu tot respectul pe care îl merită persoana septuagenară a fostului suveran, trebuie spus că, într-adevăr, poporul român este singurul în măsură să decidă asupra soartei ţării şi că - e bine să readucem aminte - s-a pronunțat deja asupra formei de guvernământ republicane! BĂSESCU, cerul înapoi! Demisia ministrului Trai­an Bă­­sescu continuă să facă valuri în toate sferele, ba, chiar şi acolo unde Executivul se aştepta mai puţin La cumpăna dintre ani, sindicaliştii din transporturi - SNCFR, Metrorex, Trinom, şoferi, drumari şi navigatori­­au sărit în sprijinul ministrului lor - cel care la începutul anului 1997 a fost vehement contestat pentru măsurile dure şi total nepopulare aplicate în vederea redresării sectoarelor vitale ale transporturilor naţionale - cerându-i înapoi. Miercuri, 31 decembrie, 14 lideri sindicalişti feroviari şi drumari au bătut zadarnic, din nou, la porţile Palatului Victoria, pentru a încerca să-l convingă pe premierul Victor Ciorbea să nu admită demisia lui Băsescu. Grupaj realizat de MIHAI BĂRDĂŞANU (Continuare în pag. a 5-a) Revelion cu talentaţii copii de la „Ministreagul’ Câştigătorul purcelului la Tombola de la Restaurantul Grand, domnul Ioan Palcău

Next